USMF ”Nicolae Testemițanu”

Catedra de odontologie,
parodontologie și patologie orală

Prelucrarea medicamentoasă și uscarea canalului

radicular

Studenta Gr. S-1701 Ilies Lilia

 Tratamentul medicamentos nu substituie prepararea mecanică
adecvată a canalului radicular,

 dar contribuie la obţinerea succesului terapeutic. Având în vedere

faptul că microorganismele deţin un rol central în afectarea
pulpară şi periapicală, debridarea mecanică şi irigarea sunt
necesare pentru reducerea numărului bacteriilor din sistemul
canalicular radicular. Soluţiile de irigare utilizate au ca scop
îndepărtarea resturilor canalare mari, eliminarea florei
microbiene, disoluţia resturilor pulpare mici, îndepărtarea „smear
layer“-ului.

 Prelucrarea medicamentoasă a canalelor radiculare este o parte

importantă a tratamentului endodontic și se aplică la etapele de
prelucrare instrumental a canalelor. Combinarea prelucrării
instrumentale și medicamentoase este inseparabilă și reciproc
complementară, cu mult mai eficace decât fiecare metodă în parte
și permite o preparare mai conservative a canalului radicular.
 Obiectivele prelucrării medicamentoase:

- Înlăturarea din canal a rumegușului de

dentină;
- Prevenirea blocării canalului radicular;
- Lubrefierea instrumentelor endodontice;
- Înlăturarea conținutului organic și neorganic
din canalul radicular prin solubilizare;
- Dezinfecția canalelor radiculare;
- Albirea țesuturilor dure dentare ale părții
coronare și a celei radiculare ale dintelui.
Există mai multe moduri de administrare a preparatelor
medicamentoase:

- Prelucrarea antiseptică cu ajutorul unei meșe de vată, înfășurate pe ac radicular

sau cu conuri de hârtie, îmbibate cu soluție de substanță medicamentoasă;
- Irigarea canalului radicular cu o soluție de substanță medicamentoasă dintr-o
seringă de irigație printr-un ac endodontic special;
- Pansamente antiseptice (ocluziv, semiocluziv, deschis);
- Obturarea radiculară provizorie;

 Metode fizice (electroforeză transcanalară, diatermocoagulare, irigare

ultrasonica).
Preparatele pentru prelucrarea medicamentoasă trebuie să
corespundă următoarelor cerințe:

- Să asigure o acțiune bactericidă înaltă;

- Să nu aibă o acțiune nocivă asupra țesuturilor apicale;
- Să nu producă o acțiune sensibilizantă și să nu servească drept cauză a
apariției unor tulpini rezistente la microorganisme;
- Să posede proprietăți înalte de difuziune și să exercite o acțiune
bactericidă rapidă, chiar imediată, pătrunzând adânc în ducturile
dentinare;
- Să nu-și piardă eficacitatea în prezența substanțelor organice;
- Pe măsura posibilităților, să nu producă miros și gust neplăcut;
- Să fie chimic rezistente și să-și păstreze activitatea pentru un timp
îndelungat.
Clasificarea remediilor medicamentoase pentru prelucrarea
canalelor radiculare:

 NESPECIFICE

1. Preparate ce conțin oxigen:

 Peroxidul de hidrogen ( Sol. de apă oxigenată 3% ):
- la contactul cu țesuturile, se descompune în apă și oxigen atomar;
- oxigenul atomar contribuie la curățirea mecanică a canalului de
masele necrotizate și de rumegușul dentinar din contul
înspumării;
- posedă proprietăți bactericide și hemostatice.
 2. Preparate halogene:
 a) Preparate ce conțin clor:
• Cloramina (Sol. de cloramină de 1-2%);
• Digluconat de clorhexidină (Sol. de digluconat de clorhexidină de 0,2%);
• Hipoclorit de sodiu (Sol. hipoclorit de sodiu de 3-5%).
- La contactul cu țesuturile moi are loc degajarea clorului în formă gazoasă, care distruge
resturile organice;
- Solubilizează masele necrotizate;
- Acțiune bactericidă (bacterii gram + și gram -);
- Acțiune fungicidă;
- Acțiune antivirală.
 b) Preparate ce conțin iod:
• Iodinol (Sol. Iodinol de 1%);
• Iodonat;
• Tinctura de iod;
• Soluție Lugol.
- Acțiune bactericidă;
- Acțiune fungicidă;
- Accelerează regenerarea țesuturilor;
- Indicatori ai curățeniei canalului radicular.
 3. Preparate nitrofuranice (Sol. de furacilină de 0,5%):
- Utilizat pentru lavaj endocanalar;
- Spectru larg de acțiune antiseptică;
- Acționează antiexudativ;
- Stimulează fagocitoza.
 4. Compuși cuaternari de amoniu (Sol. apoasă de decamină de 0,1%):
- Detergenți cationici folosiți în lavaj endocanalar;
- Reduc tensiunea superficială;
- Acțiune moderată bactericidă;
- Acțiune moderată bacteriostatică (org. Nesporogene, blastomicete);

 5. DMSO (dimetilsulfooxid, Sol. de 20% de Dimexid):

- Acțiune antiseptică;
- Acțiune antiimflamatoare;
- Acțiune analgezică;
- Acțiune bacteriostatică;
- Acțiune fungicidă.
 6. Enzime proteolitice (tripsină, chemotripsină):
- Acțiune antiinflamatoare;
- Acțiune decongestivă;
- Disociază masele necrotizate;
- Diluează secreții vâscoase;

 7. Enzime de origine proteică (Sol. de 0,1% de lizocim):

- Se conțin în țesuturile organismului;
- Acțiune antiinflamatoare;
- Stimulează reactivitatea nespecifică a organismului.

 8. Ortofen (diclofenac natrium):

- Acțiunea antiinflamatoare puternică;
- Acțiune decongestivă;
- Acțiune analgezică.

 9. Antiseptice de origine vegetală (Sol. alcoolică de clorofilipt de 1%):

- Acțiune antimicrobiană asupra streptococilor anaerobi și aerobi, asupra stafilococilor.
 SPECIFICE
 1. Remedii antibacteriene (Metronidazol)
- În formă de pastă pentru obturarea temporară a canalelor radiculare
(Grinazole (Septodont));
- Reînnoirea pastei la 1-2-3 zile;

 2. Antibiotice și combinațiile lor cu enzime proteolitice

(Septomixine forte (Septodont))
- Acțiune antibacteriană;
- Acțiune antifungică puternică.

 SPECIALE:
 1. Complexoane:
• Soluții, geluri EDTA;
• Acid citric;
• Acid propionic.
 Pansamentul medicamentos trebuie să fie bactericid şi să producă
modificări minime tisulare în regiunea periapicală, acţionând asupra
metabolismului bacterian şi a mediului nutriţional local pentru mai
multe zile sau săptămâni. Într-un studiu recent, în ceea ce priveşte
sterilizarea canalelor radiculare, în cazul secreţiei seroase moderate
şi persistente, s-a efectuat tratament medicamentos cu antiseptice
(Walkhoff, Rockle’s, Cresophene) sau paste cu antibiotice
(Pulpomixine) ca pansament endocanalicular și cu pansament
coronar ocluziv. Dacă secreţia persistă după 2-3 şedinţe de tratament,
se schimbă antisepticul utilizat Dacă secreţia se menţine în continuare,
se aplică obturaţie radiculară provizorie cu pastă iodoformată Walkhoff,
cu o uşoară depăşire a apexului în vederea evitării unui abces
medicamentos.
 Pentru pacienții cu secreţie iniţială abundentă se efectuează drenaj
endodontic urmat de tratament medicamentos. Ulterior se aplică obturaţie
provizorie cu hidroxid de calciu pentru 10-14 zile, deoarece are o acţiune
antiseptică optimă şi favorizează vindecarea leziunilor osteolitice
periapicale. Ulterior, se schimbă acest pansament endocanalar la interval
de 30 de zile, timp de 6 luni, şi se evaluează radiologic evoluţia leziunilor
periapicale. În majoritatea cazurilor s-a observat o evoluție favorabilă.
Dacă evoluţia leziunii periapicale este favorabilă, se obturează etanş,
definitiv, canalul radicular cu Forfenan şi conuri de gutapercă şi se
efectează radiografie de control. Ulterior se restaurează coronar dinţii
trataţi, prin obturaţii fizionomice, inlay-uri sau aparate gnatoprotetice
conjuncte. În cazul eşecului tratamentului conservator, se recomandă
tratament chirurgical: metode ajutătoare tratamentului endodontic sau
extracţia dentară, în cazul unor contraindicații pentru rezecție apicală.
 Protocol medicamentos:
 De multe ori, tratamentul medicamentos se realizeaz ă prin irigarea cu solu ţie de hipoclorit de sodiu
de 3-5% din seringă cu ace endodontice speciale. Acele au vârf bont şi un orificiu sau mai multe
laterale ce permit evitarea pătrunderii solu ţiilor antiseptice în periodon ţiul apical.

 De asemenea prelucrarea medicamentoasă se realizeaz ă şi cu ajutorul me şelor de vat ă, înfăşurate pe

ac radicular sau conuri de hârtie, îmbibate cu solu ţie medicamentoas ă. Pentru a evita împingerea
conţinutului canalului radicular dup ă apexul dintelui se recomand ă ca me şa de vat ă înf ăşurat ă pe
ac, introdusă în canal să nu ajungă la lungimea de lucru cu 1-2 mm.

 Hipocloritul de sodiu are proprietatea de a elimina acidul clorhidric, care dizolv ă bine substan ţele
organice ca predentina alterată, infectată şi necrotiz ăt ă şi detritusurile organice. Propietatea de a
dizolva e de 7 ori mai mare ca a acidului citric. Îşi spore şte eficacitatea la o cre ştere a temperaturii
de pînă la 370C şi la utilizarea lui asociat cu ultrasunet care favorizeaz ă efectul de liz ă şi cel
antibacterian.

 Folosit cu EDTA în formă de gel sau lichid u şor înlătur ă ”smear layer” – stratul şters deschizînd
canaliculele dentinare. Acidul etilendiamintetraacetic se utilizeaz ă ca agent de chelatare, ac ţionînd
prin legarea ionilor de calciu din hidroxiapatit ă din componen ţa dentinei, în a şa mod dizolvînd
partea anorganică a dentinei. În complex cu hipocloritul de sodiu permeabilizeaz ă perfect canalul
radicular, cu efect efervescent şi de lubrifiere, foarte important în prepararea mecanic ă a canalelor
radiculare.
 După o astfel de prelucrare mecanico-medicamentoasă canalele
radiculare se irigă cu apă distilată şi se usucă cu conuri de hîrtie.

  După aceasta ar fi de dorit utilizarea soluţiei de clorhexidină de 0,1-1%

pentru dezinfectare finală, irigarea cu apă distilată şi uscarea cu conuri de
hîrtie. Clorhexidina de 0,1-1% manifestă proprietăţi dezinfectante şi
antiseptice faţă de formele vegetative ale bacteriilor gram pozitive şi
gram negative, virusuri, levuri. Mecanismul de acţiune constă în
interacţiunea nespecifică cu fosfolipidele membranare acide în rezultatul
căreia afectează activitatea enzimelor membranelor bacteriene,
transportului de kaliu, aminoacizilor, nucleotidelor.

  Astfel obţinem canale endodontice pregătite pentru obturarea provizorie

a lor cu pastă pe bază de hidroxid de calciu.

  Trebuie de menţionat că conform datelor literaturii soluţia de

clorhexidină şi hipoclorit de sodiu nu trebuie sa între în contact nemijlocit
în canalul radicular, deoarece atunci se formează un sediment daunător.
Pentru irigarea intermediară trebuie de utilizat EDTA.
 Unul din materialele de obturare provizorii a canalelor radiculare, ce ne crează noi
oportunităţi în tratamentul endodontic este UltraCal pastă de hidroxid de calciu de 35%,
produs al companiei Ultradent. Cercetările experimentale şi clinice au demonstrat efectele
terapeutice ale hidroxidului de calciu datorate unui pH înalt de 12,5 şi eliminării ionilor de
calciu în rezultatul disocierii. Hidroxidul de calciu are acţiune antibacteriană asupra
diverselor microorganisme din canalele infectate; iniţiază degradarea biochimică a
ţesuturilor necrotizate, contribuie la procese reparatorii în ţesuturile periapicale, stimulează
apexifierea şi apexogeneza. Ionii de calciu şi hidroxil pătrund în cele mai greu accesibile
porţiuni ale sistemei canalare radiculare, astfel, efectul antibacterian răspândidu-se practic
pe toată reţeaua canalară.

 Hidroxidul de calciu intrând în reacţie cu bioxidul de carbon eliminat de ţesuturile viabile

formează sarea insolubilă de carbonat de calciu. Carbonatul de calciu astfel obţinut izolează
celulele de la posibila acţiune iritantă a materialului. Precipitarea carbonatului de calciu în
lumenele canaliculelor dentinare realizează o izolare a lumenului canalului radicular de o
reinfectare cu microorganismele care se păstrează în grosimea pereţilor radiculari. Trebuie
de menţionat şi efectul de descompunere a structurilor neviabile ( degradarea resturilor
pulpare ) a hidroxidului de calciu.

 După cum s-a menţionat anterior – ermetizarea sistemei de micro şi macrocanale revine la
principale garanţii a succesului în tratamentul endodontic, deoarece previne reinfectarea
lumenului canalelor radiculare şi a ţesuturilor periapicale. Astfel, din contul difuziei şi
precipitării calciului se obţine un efect mineralizant a pereţilor canalelor radiculare.
Preparatul se lasă în canal pe 14-21 zile timp în care el se resoarbe complet.
 BIBLIOGRAFIE

 Odontologie practică modernă, Gh. Nicolau, Nasticor 2010;

 Tratamentul endodontic în cadrul algoritmului de conservare a
dinților cu importanță protetică și estetică (Endodonticaly treatment
for preservation of teeth with prosthetic and esthetic importance),
Doctorand Dr. Smaranda Nazarie1, Prof. Dr. Maria Voroneanu,
Catedra de Chirurgie Orală şi Maxilofacială, Facultatea de Medicină
Dentară, Universitatea de Medicin și Farmacie „Gr. T. Popa“, Iași,
REVISTA ROMÂNÅ DE STOMATOLOGIE – VOLUMUL LVII, NR. 2, AN 2011;

 Tratmentul periodontitelor apicale cronice în doi timpi, Gheorghe

Nicolau, Iurie Marina, Mihail Barbuţ, Catedra Stomatologie
terapeutică USMF „Nicolae Testemiţanu”.