România

comunistă

Proiect de:
Constantinescu Ana-Maria
Tomșa Ilinca Maria
 Instaurarea regimului comunist în
România
– Între anii 1944-1947, comuniştii români au acționat în forță pentru preluarea puterii în stat,
având susținerea armatei sovietice de ocupație din România.
– La 6 martie 1945, au impus, cu sprijinul sovietic, primul guvern comunist din istoria Romaniei,
condus de dr. Petru Groza. Au obținut, prin falsificarea alegerilor parlamentare din 19
noiembrie 1946, majoritatea locurilor în Adunarea Deputaților. Au fost desființate partidele
democratice; au preluat controlul asupra posturilor-cheie din conducerea statului; au arestat
conducătorii şi membrii simpli ai partidelor democratice. Ultimul obstacol în preluarea puterii
totale de către comunişti, regele Mihai, a fost înlăturat la 30 decembrie 1947. Regele a fost
forțat să semneze actul de abdicare, iar România a fost proclamată republică. Gheorghe
Gheorghiu-Dej, a fost ales ca Secretar General al Partidului Muncitoresc Român, format prin
fuziunea P.C.R. și a Partidului Social Democrat.
 Schimbări aduse în România de
regimul comunist
– Gheorghiu-Dej (1948-1965), conducătorul Partidului Muncitoresc Român şi-a eliminat
adversarii politici, Ana Pauker, Vasile Luca și Teohari Georgescu și a fost un executant fidel al
ordinelor Moscovei. A impus stalinizarea României: s-a introdus sistemul partidului unic.
– Constituțiile din 1948 şi 1952 erau inspirate de cea sovietică;
– S-a impus cenzura;
– Au fost naționalizate proprietățile (1948);
– Agricultura a fost colectivizată (1949-1962) și a început industrializarea forțată;
– Economia a fost centralizată şi planificată prin planuri cincinale, după modelul sovietic;
– A fost creată poliția politică a regimului - Securitatea;
– Toți opozanții regimului au fost închişi în închisori şi în lagăre de muncă forțată, majoritatea
oamenilor politici democrați și intelectualității interbelice pierind în închisori.
– Pe plan extern, România a devenit membru fondator al Consiliului de Ajutor Economic
Reciproc (C.A.E.R.) şi al Organizației Tratatului de la Varşovia, dominate de sovietici. Abia
după 1960, Gheorghiu-Dej s-a distanțat de sovietici și a îmbunătățit relațiile cu țările
occidentale. Rezistența armată anticomunistă din munți a fost înfrântă definitiv de armată
și de Securitate în 1962.
– După moartea lui Gheorghiu-Dej din 1965, Secretar General al P.M.R. a devenit Nicolae
Ceaușescu.
 Perioada ceaușistă

– Nicolae Ceauşescu a condus regimul comunist din România între anii 1965 şi 1989. În primii ani,
a dat impresia unei relative deschideri şi a continuat politica lui Gheorghiu-Dej de distanțare de
sovietici şi de apropiere de Occident, de destalinizare și desovietizare. A impus revenirea la
denumirea de Partidul Comunist Român. S-a adoptat noua Constituție, din 1965 denumirea țării
fiind cea de Republica Socialistă România. Treptat, Nicolae Ceauşescu a cumulat toate funcțiile
importante în stat, devenind preşedinte al republicii, în 1974. A impus cultul personalității sale,
apoi laudele exagerate au fost adresate şi soției sale, Elena Ceauşescu. Membrii familiei au fost
numiți în diferite funcții importante de partid şi de stat. După 1980, țara a intrat într-o criză
profundă pe toate planurile, regimul Ceauşescu fiind tot mai izolat pe plan extern.
Nemulțumirea populației a crescut, s-au manifestat împotriva regimului disidenți ca Doina
Cornea şi Mircea Dinescu, iar populația a declanşat greve și demonstrații în Valea Jiului (1977) și
la Braşov (1987), înfrânte de autorități.
 Revoluția din decembrie 1989

– În anii 80 ai secolului trecut, neputând face față concurenței cu lumea liberă, regimurile
comuniste au intrat într-o criză profundă.
– În 1985, noul conducător sovietic Mihail Gorbaciov a inițiat reforma și a impus politicile de
perestroika (reconstrucție) și de glaznosti (deschidere față de lumea liberă). El a dat asigurări că
Uniunea Sovietică nu avea intenția să mai intervină cu forța în țările comuniste est-europene.
– În aceste condiții, în majoritatea țărilor est europene s-au introdus reforme, iar opoziția s-a
putut manifesta din nou. Ungaria şi Polonia au introdus reforme cel mai rapid, în aceste țări
comuniştii abandonând controlul total al puterii.
– Până în toamna anului 1989, au mai rezistat la putere conducători comunişti care se opuneau
reformelor în Cehoslovacia, Republica Democrată Germana şi Bulgaria, dar aceştia au fost
schimbați cu personalități reformatoare, care au început discuțiile cu opoziția.
– Singurul care nu dorea nicio schimbare şi care menținea un sistem de tip stalinist în toate
domeniile era dictatorul român Nicolae Ceauşescu. România se găsea în cea mai profundă criză,
în ani '80. Alimentele erau raționalizate, curentul electric se întrerupea, magazinele alimentare
erau goale, cultul personalității dictatorului şi al soției sale a atins dimensiuni de nesuportat.
– În data de 16 decembrie 1989, au început demonstrațiile anticomuniste de la Timişoara, soldate
cu morți şi răniți. Apoi, demonstrațiile s-au extins, iar la 21 decembrie 1989, acestea au început
şi la Bucureşti. În noaptea de 21/22 decembrie 1989, s-a tras asupra manifestanților aflați pe
baricada ridicată în dreptul Hotelului Intercontinental.
– În ziua de 22 decembrie 1989 ca urmare a presiunii populației, Nicolae Ceausescu a părăsit
puterea. A fost prins, apoi judecat şi executat, împreună cu soția sa, Elena Ceauşescu, la
Târgovişte, pe data de 25 decembrie 1989.
– De la 22 decembrie 1989, puterea a fost preluată de Frontul Salvării Naționale, care a anunțat
revenirea țării la democrație. Comunicatul Frontului Salvării Naționale, prezentat în seara zilei
de 22 decembrie 1989 la radio şi televiziune, anunța principiile de bază ale orientării României
de după prăbuşirea comunismului.
Consecințele evenimentelor din decembrie 1989 au fost foarte importante pentru România:
– Dictatura comunistă s-a prăbuşit;
– S-a revenit la democrație și a început construirea statului de drept;
– A început procesul de tranziție de la economia centralizată şi planificată la una de piață,
competitivă;
– Partidele istorice P.N.L. Și P.N.Ț au început să se manifeste din nou pe scena politică redevenită
liberă;
– S-au format zeci de partide şi formatiuni politice noi;
– Țara a revenit în rândul statelor democratice, cu care a reluat legăturile diplomatice normale;
– Presa a redevenit liberă și au apărut foarte multe publicații, etc.