TEORIA

GENERALA A
DREPTULUI

Curs 2-Conceptul de drept

Conf.univ.dr. Roxana Topor

II. Conceptul de drept

• Noţiunea de drept
• Originea şi evoluţia dreptului
• Factorii de configurare a dreptului
• Conţinutul şi forma dreptului
• Tipurile de drept
 Conceptul de drept
Dreptul, ca si intreaga componenta juridica a vietii sociale este un fenomen
deosebit de complex a carui cunoastere presupune o cercetare aprofundata a legitatilor
obiective ale existentei sale, a dinamicii sale, a factorilor care-l configureaza si valorilor
pe care le promoveaza.

Cuvantul drept deriva din latinescul directus care

evoca sensul de direct, rectiliniu, adica o regula de
conduita fara specificarea continutului.

DREPTUL: Totalitatea normelor juridice impuse în societate

In limba romana, insa, ca de altfel si in numeroase alte limbi, termenul drept este
folosit in doua sensuri si anume: cel care are in vedere sau cuprinde regulile
juridice de conduita sau normele juridice din societate, denumit si drept obiectiv si
cel prin care se are in vedere facultatea, prerogativa, indrituirea (adica dreptul) ce
apartine unei persoane (fizice sau juridice) in temeiul normei juridice, pe care il
numim drept subiectiv.
 Termenul drept, provine din latinescul “directus  sau verbul-dirigo”
dirigere, cu sensul de cale dreaptă ‘’nemijlocit‘’ a conduce.

Dreptul are misiunea de a stabili nişte norme care conduc societatea.

Aceasta semnițicaţie antică a evoluat în timp și astfel că termenului

drept, i s-au adăugat alte 2 sensuri.

Dreptul a fost văzut ca un ansamblu de reguli stabilite în cadrul

statului, reguli ce guverneaza întreaga societate.
 În limbajul juridic noțiunea de
drept se folosește în mai multe sensuri:
1) Sens obiectiv      

2) Sens subiectiv     

3) Sens pozitiv

4) Sens material

5) Sens procesual

6) Sens public,privat

7) Sens internațional,intern
• Dreptul obiectiv este ansamblul tuturor normelor juridice cuprinse în acte normative care reglementează raporturile sociale și care pot să fie sau să nu
mai fie în vigoare. Orice lege dată pentru a reglementa conduita umană face parte din dreptul obiectiv. Dreptul obiectiv (norma agendi) este alcătuit din:
dreptul pozitiv (totalitatea normelor juridice aflate în vigoare pe teritoriul unui stat și nu numai - a se vedea în cest sens dreptul Uniunii Europene, un drept
pozitiv sui generis) și din dreptul negativ (totalitatea normelor juridice ieșite din vigore).

• Dreptul subiectiv reprezintă posibilitatea, facultatea, prerogativele unui subiect de drept de a avea de a-și valorifica și apăra împotriva altuia un anumit
interes legalmente protejat. Orice drept subiectiv există numai în baza și în conformitate cu un drept obiectiv care îl prescrie.

• Dreptul pozitiv sunt legile în vigoare a unui stat. Nu este drept pozitiv dreptul care a ieșit din vigoare (abrogat,anulat) și dreptul care este in faza de
proiect.

• Dreptul material este dreptul pozitiv, care arată un anumit domeniu al dreptului. De exemplu ,relațiile familiale sînt organizate de dreptul familiei.
Relațiile sociale de muncă sunt reglementate de dreptul muncii.

• Dreptul procesual arată procedura sau ordinea aplicării dreptului material. În acest sens,dreptul procesual nu poate exista fără dreptul material. De
exemplu, Dreptul procesual penal nu poate exista fără dreptul penal.
Dreptul public este dreptul care exprimă și apără, promovează interesele statului. (Drept penal,drept procesual penal,
drept constitutional,drept administrativ).

Dreptul privat exprimă și apără interesele particularilor (Dreptul civil,dreptul familiei,dreptul muncii,dreptul

internațional privat).

Dreptul intern este dreptul unui stat concret.

Dreptul internațional se raportează la doua sau la mai multe state, fiind numit dreptul societății internaționale (tratate
internaționale).

Dreptul natural reprezintă dreptul raportat la natura umană (drepturi și libertăți,conștiința umană,dreptul la viață).
Diviziunea dreptului în drept
intern şi drept internaţional

• Dreptul intern cuprinde totalitatea normelor juridice în vigoare

dintr-un stat, indiferent dacă este vorba despre un stat naţional
unitar sau un stat federative.
Subiectele dreptului intern sunt persoanele fizice şi juridice din
interiorul unei ţări, precum şi statul.

• Dreptul internaţional urmând distincţia fundamentală stabilită în

dreptul intern între drept public şi drept privat, are, la rândul său,
două ramuri: Dreptul internaţional public şi Dreptul internaţional
privat.
 Prezența dreptului în societate este o consecință a anumitor factori, care au condus la dezvoltarea dreptului în
societate.

Factorii ce au condus la dezvoltarea dreptului în societate sunt:

Factorii de
configurare a Mediul natural (factorii geogafic,demografic,biologic) determină specificul legislației. De exemplu introducerea unor
norme privind problema ecologică a unei țări.

dreptului
Factorul istoric (național,etnic) reprezintă introducerea în legislație a unor drepturi și obligații în vederea
minorităților etnice și naționale.

Factorul social-economic (nivelul de dezvoltare economică a statului) determină direct legislația economică,planul

bugetar al statului.

Factorul social-politic (forma de guvernămînt,forma de organizare a statului) influețează politica legislativă și actele

legislative. De exemplu un stat democratic diferă de unul totalitar sau de unul federativ.