Noţiunea de stat

Originea şi apariţia statului

Elementele statului III.Conceptul

de stat
Funcţiile statului

Separaţia puterilor în stat. Statul

de drept
 STAT1, state, s. n. 1. (Jur.) Instituție suprastructurală, instrument
principal de organizare politică și administrativă prin intermediul
căruia se exercită funcționalitatea sistemului social și sunt
reglementate relațiile dintre oameni; teritoriul și populația asupra
cărora își exercită autoritatea această organizație; țară. ◊ Loc. adj. De
stat = a) care emană de la stat1; b) care e condus și controlat de stat1,
care aparține statului1; c) care angajează statul1, care se referă la
Dex stat1. ♦ Om (sau bărbat) de stat = persoană care are un rol important
în conducerea țării. 2. (La pl., în Evul Mediu). Denumire a organelor
reprezentative din anumite țări. 3. (Mil.; în sintagma) Stat-major =
organ de conducere a trupelor format dintr-un anumit număr de
ofițeri sub conducerea unui șef, care funcționează pe lângă
comandamentele marilor unități militare sau la nivelul întregii
armate; sediul, localul acestui organ de conducere. –
Din it. Stato, lat. status (cu unele sensuri după fr. état).
Statul este organizația care deține monopolul
asupra unor servicii pe un teritoriu delimitat de
frontiere.

Statul este titular al suveranității și personifică

din punct de vedere juridic națiunea.

Din punct de vedere social, statul nu trebuie

confundat cu societatea, el fiind o instituție
separată care poate să reflecte mai mult sau mai
puțin interesele societății. 
 Din punct de vedere organizațional
Statul este privit ca o sumă de instituții de guvernare și are cinci caracteristici principale, enumerate mai jos [3].
Aceste caracteristici nu sunt prezente în toate statele, mai ales dacă avem în vedere diversele forme statale
anterioare statelor moderne. Un alt aspect care trebuie menționat este că prin definirile organizaționale nu este
urmărită aprecierea legitimității statului sau a instituțiilor care îl compun, precum nici opinia indivizilor despre o
eventuală legitimitate a statului.

• Statul este un ansamblu de instituții distinct de restul societății, care creează sfere publice și sfere private.
• Din punct de vedere al autorității, statul este o putere supremă și suverană, precum și legislativă într-un anumit
teritoriu. Pentru a-și putea exercita aceste forme de manifestare a puterii, statul are monopolul asupra forței.
• Statul își exercită puterea printr-un aparat birocratic.
• Statul ca entitate se distinge de funcționarii care ocupă anumite funcții la un moment dat în aparatul său
birocratic și, din acest punct de vedere, statul are suveranitate și asupra acestora. Prin funcționari se înțelege
orice demnitar, inclusiv președintele, prim-ministrul, miniștrii, etc.
• Statul are puterea de a impune și de a colecta taxe de la populație.
Definirea funcțională
subliniază ideea că statul este o sumă de
instituții care îndeplinesc un anumit scop
sau obiectiv.

Principala distincție dintre acestă definire și

cea anterioară constă în faptul că statul
poate fi identificat cu o instituție sau 
organizație care îndeplinește una din
funcțiile statului. 
1. Stat unitar - un singur guvern ce își exercită
activitatea asupra întregului teritoriu

2. Stat federal - compus din mai multe state Tipuri de state

nesuverane cu o conducere centrala (SUA)

3. Stat confederal - format din state suverane

 1.este institutia politica cu cel mai înalt grad de organizare si structurare. Sub acest
aspect, are trei componente: puterea legislativa, puterea executiva si puterea
judecatoreasca. Acestea sunt organizate atât la nivel central, cât si local. Ele se
folosesc de un aparat specializat constituit în diferite institutii: parlament,
guvern, ministere etc. Prin gradul de organizare si institutionalizare, statul
asigura, în principal, exercitarea puterii politice în societate.
2.constituie o organizatie politica a unei comunitati umane pe baza unui teritoriu,
delimitat prin frontiere stricte, ca expresie a vointei cetatenilor.
3.are caracter suveran. Suveranitatea este o calitate esentiala a unui stat
independent de a nu depinde de nici o alta putere de stat si se exprima în dreptul
inalienabil si indivizibil al statului de a stabili liber, conform propriei vointe,

Trăsăturile politica sa interna si externa, precum si masurile practice pentru realizarea

acestor politici, respectând totodata drepturile suverane ale celorlalte state.
4.este o institutie specializata, care asigura functionalitatea sociala prin contributii
statului financiare ale cetatenilor, prin taxe si impozite.
5.are caracter istoric, aparitia sa fiind impusa de nevoile sociale, de faptul ca o
comunitate umana, ca sistem social global, nu poate sa existe si sa functioneze
fara organizarea politica asigurata prin intermediul statului.
6.are, de regula, caracter national, cel putin pentru epocile moderne si
contemporane.

Prin trasaturile sale, prin modul sau de organizare, prin scopul pentru care a aparut,
statul constituie principala institutie (de fapt, un complex institutional sau
organizational) al sistemului politic.
 Funcțiile statului
Rolul statului, ca principala institutie de organizare si conducere politica a societatii, se realizeaza prin anumite functii:

- pe plan intern:

a.functia legislativa, prin care statul, cu organismele sale specializate, adopta întreaga legislatie din societate, inclusiv constitutia;
b.functia organizatorica, are în vedere transpunerea în viata a legilor si a altor decizii adoptate, cât si organizarea întregii activitati pentru asigurarea
desfasurarii normale a vietii sociale;
c.functia judecatoreasca, prin care se supravegheaza aplicarea corecta a legilor si sanctionarea încalcarii acestora;
d.functia economica, ce consta, pe de o parte, în faptul ca statul este organizatorul direct al activitatii economice în cadrul proprietatii de stat si, pe de alta
parte, asigura întregul cadru politico-organizatoric prin care agentii economici independenti (propritari privati sau publici) sa-si desfasoare activitatea;
e.functia sociala, prin care se asigura conditiile ca toti cetatenii tarii, independent de pozitia lor sociala, sa duca o viata decenta, prin organizarea unui sistem de
protectie sociala, de asigurari sociale, de sanatate etc.;
f.functia administrativa, prin care se asigura servicii catre populatie, pentru desfasurarea normala a tuturor activitatilor precum: asigurarea surselor de energie,
apa, servicii publice etc;
g.functia culturala, prin care se asigura conditii de instruire si educare a tuturor cetatenilor prin institutii specializate, de învatamânt, cultura, cercetare
stiintifica etc.
h. functia de aparare pe plan intern a ordinii sociale si asigurarea convietuirii normale, functie care are o latura preventiv educativa si alta coercitiva, prin care
se sanctioneaza actele antisociale, savârsite de unii membrii ai comunitatii.
 Funcțiile statului

- pe plan extern:
a.functia de aparare a independentei si suveranitatii statale, a integritatii teritoriale si a
ordinii de drept;
b. functia de organizare a colaborarii cu statele lumii pe diferite planuri: politic, economic,
stiintific, cultural etc.;
c. functia de aparare a pacii în lume, a mentinerii unui climat de liniste si întelegere între
popoare.
Toate aceste functii satisfac anumite cerinte reglatoare, normative si chiar punitive
concepute pentru a asigura buna functionare si eficienta social-umana, a principalelor
domenii de activitate statala, de exercitare a puterii sau puterilor în cadrul statului de drept.
Rolul Art. 105. 

statului |
Lege
Statul român sprijină dezvoltarea societăților
1/2005 cooperative, indiferent de grad și formă, și a
formelor lor asociative, cărora le garantează
autonomia, independența și un regim care să
nu fie mai puțin favorabil decât cel acordat
altor agenți economici.
 • In cadrul oricarei societati o componenta
importanta a sistemului politic o constituie
institutiile politice. 
• Cea mai importanta si eficienta institutie in
exercitarea puterii politice a fost si ramane statul.
Instituțiile Ea este in acelasi timp si prima institutie politica
structurala, organizata si institutionalizata de
politice detinere, exercitare si legitimare a puterii politice.
Acest fapt a facut ca nu de putine ori statul sa fi
identificat, cu puterea politica, iar aceasta din
urma sa fie definita prin stat, ca putere de stat. Si
intr-un caz si in altul avem de-a face nu numai cu o
suprapunere de termeni ci si cu o lipsa de rigoare,
o identificare de continuturi si semnificatii.
au in centrul lor statul, cea mai importanta si cea mai
veche institutie a societatii si care in functie de natura
puterii exercitate se impart in:

- institutia politica executiva - guvernul;

 Instituții
politice
- institutia legislativa - parlamentul; statale

- institutia sefului statului.

  Institutii din care fac parte
politice
extrastatale partidele politice.
 Activitatea și acțiunea statului e mult mai cuprinzătoare decat
puterea politică, ea e generalizantă, are ca spațiu de acțiune și
alte forme ale puterii sociale, cum ar fi cea economică, socială,
spirituală etc.