Ce este delincvenţa juvenilă?

Ce înseamnă să fii minor?

Delincvenţa juvenilă se referă la
ansamblul abaterilor şi încălcărilor de
norme sociale, sancţionate juridic
(infracțiuni și contravenții), săvârşite
de minorii în vârstă de până la 18 ani.

Minoritatea este perioada cuprinsă

între naşterea copilului şi momentul în
care acesta devine adult, matur, adică
până la împlinirea vârstei de 18 ani.
Constituie contravenţie fapta săvârşită cu
vinovăţie (care prezintă un pericol social mai
redus decât infracțiunea), stabilită şi sancţionată
ca atare prin lege, prin hotărâre a Guvernului ori
prin hotărâre a consiliului local al comunei,
oraşului, municipiului, a consiliului judeţean.

Contravențiile se sancționează cu avertisment sau

amendă.
 săvârşirea în public de fapte, acte sau gesturi obscene, proferarea de
injurii, expresii jignitoare sau vulgare,
 aruncarea asupra unei persoane, construcţii sau asupra unui mijloc de
transport cu obiecte de orice fel, cu substanţe inflamante,
 organizarea, îngăduirea sau participarea la jocuri de noroc;
 alarmarea publicului, a organelor specializate pentru a interveni în caz de
pericol ori a organelor de menţinere a ordinii publice, prin darea
semnalelor de pericol sau, după caz, prin solicitarea intervenţiei la faţa
locului, fără motiv întemeiat;
 întreruperea curentului electric sau stingerea, fără drept, a lămpilor ce
servesc la iluminatul public pe străzi, în parcuri, săli de spectacol sau în
alte locuri publice;
 scrierea sau desenarea, fără drept, pe pereţii clădirilor, pe garduri sau pe
obiecte de folosinţă comună aflate în locuri publice, deteriorarea prin
orice mijloc a acestora, precum şi dezlipirea sau distrugerea, fără drept,
a reclamelor, anunţurilor şi afişelor legal expuse în locuri anume
destinate
 nerespectarea măsurilor de ordine sau a regulilor stabilite pentru buna
desfăşurare a manifestărilor cultural-sportive;
 deteriorarea, ridicarea sau mutarea, fără drept, a semnelor sau indicatoarelor
de orientare turistică şi rutieră ori a celor care semnalează existenţa unui
pericol pentru viaţa persoanelor;
 lăsarea în libertate ori fără supraveghere a animalelor care pot prezenta
pericol pentru persoane sau bunuri;
 desfacerea, comercializarea şi consumul băuturilor alcoolice în locurile publice
 servirea cu băuturi alcoolice, în localurile publice a minorilor;
 provocarea ori participarea efectivă la scandal, în locuri sau localuri publice;
 tulburarea, fără drept, a liniştii locuitorilor prin producerea de zgomote cu orice
aparat sau obiect ori prin strigăte sau larmă
 organizarea de petreceri cu caracter privat şi utilizarea de aparatură muzicală
la intensitate de natură a tulbura liniştea locuitorilor,        
 refuzul unei persoane de a da relaţii pentru stabilirea identităţii sale, de a se
legitima;
    
           
 Pentru contravențiile săvârșite de minori cu
vârsta cuprinsă între 14 – 18 ani, minimul și
maximul amenzii stabilite în actul normativ
pentru fapta săvârșită se reduc la jumătate.
Infracţiunea este fapta prevăzută de
legea penală, săvârșită cu vinovăție,
nejustificată și imputabilă persoanei
care a săvârșit-o.

Sunt fapte care pun în pericol

sănătatea, viaţa, libertatea şi bunurile
celor din jur şi sunt pedepsite în
funcţie de gravitatea lor.
 Furtul (228)
Tâlhăria (233 CP)
Lovirea sau alte violenţe (193 CP)
Încăierarea (198 CP)
Amenințarea (206 CP)
Vătămarea corporală (194 CP)
Violul (218)
Conducerea unui vehicul fără permis de
conducere (335 CP)
 „Minorul care are vârsta între 14 şi 16 ani răspunde penal, numai
dacă se dovedeşte că a săvârşit fapta cu discernământ.”
 „Minorul care a împlinit vârsta de 16 ani răspunde penal.”

Discernământul se stabileşte de către instituţiile de medicină legală,

printr-o expertiză de specialitate.

Regimul de sancţionare al minorului instituit de Codul penal prevede

că împotriva minorului între 14 şi 18 ani care a săvârşit o faptă penală
se poate lua măsuri educative neprivative de libertate (stagiul de
formare civică, supravegherea, consemnarea la sfârşit de săptămână,
asistarea), sau măsuri privative de libertate (internarea într-un
centru educativ, internarea într-un centru de detenţie) în cazul unor
infracţiuni grave ori atunci când a mai comis anterior infracţiuni.
AUTOR – săvârşeşte în mod nemijlocit o faptă
prevăzută de legea penală.
COMPLICE – persoana care, cu intenţie, înlesneşte
sau ajută în orice mod la săvârşirea unei fapte
prevăzute de legea penală.
Este complice şi cel care promite, că va tăinui
bunurile provenite din infracţiune sau că-l va
favoriza pe făptuitor, chiar dacă după săvârşirea
faptei promisiunea nu este îndeplinită.
INSTIGATOR – determină, cu intenţie, o altă
persoană să săvârşească o faptă penală.
INSTIGATORUL ŞI COMPLICELE SE
SANCŢIONEAZĂ CU PEDEAPSA
PREVĂZUTĂ DE LEGE PENTRU AUTOR.

La stabilirea pedepsei, se ţine cont de

contribuţia fiecăruia la săvârşirea
infracţiunii
 Dacă pui o simplă piedică sau îmbrâncești pe
cineva, fapta se numește lovire sau alte
violențe; când celui lovit i se produc vânătăi
sau răni, fapta este mai gravă și se numește
vătămare corporală; atunci când mai mulți
copii se lovesc reciproc, fapta se numește
încăierare și vor fi toți trași la răspundere.
 Dacă o persoană este legată sau închisă
împotriva voinței sale într-o încăpere, ori
este răpită, fapta este lipsire de libertate în
mod ilegal
 Dacă zgârii o mașină, spargi un geam, fapta
se numește distrugere
 Când iei un bun de la o persoană fără voia
acesteia fapta se numește furt
 Dacă primești acasă bunuri despre care știi că
sun furate de cineva, fapta se numește tăinuire
 Nu poți să urmărești o persoană sau să îi dai
telefoane anonime sau sms-uri prin care îi
provoci temere, căci fapta constituie hărțuire
 Dacă produci teamă unei persoane spunându-i
că va fi agresată sau omorâtă fapta consituie
infracțiunea de amenințare
 Când avertizezi o persoană că dacă nu îți aduce
bani de acasă va lua bătaie sau vor ajunge pe
internet poze indecente cu ea, fapta constituie
șantaj
Definiţia legală a drogurilor ( în sensul Legii nr.143 din 2000
privind combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri )
este: ,, Drogurile sunt plantele şi substanţele
stupefiante sau psihotrope sau amestecurile care
conţin asemenea plante şi substanţe, înscrise în
tabelele nr. I-III ”. Acestea se clasifică în droguri de mare
risc ,,drogurile înscrise în tabelel nr. I şi II ” şi droguri de
risc ,, drogurile înscrise în tabelul nr. III ”.

Drogurile sunt acele substanţe chimice, naturale sau de

sinteză, care pot modifica comportamentul
consumatorului, starea sa fizică şi psihică, îi pot
influenţa activitatea şi pot duce la afectarea
organismului în general şi a anumitor organe.
Toleranţa reducere a sensibilităţii faţă de acea substanţă, fiind necesare
doze mai ridicate pentru a obţine acelaşi efect precum cel obţinut anterior cu
o doză mai redusă.
Dependenţa descrie acel comportament al unei persoane care consumă
zilnic droguri şi care are dificultăţi în a renunţa la consum. Este un
comportament tipic, care are drept scop primordial obţinerea unei noi
doze de drog, indiferent de mijloacele folosite pentru a atinge acest ţel.
Dependenţă fizică este caracterizată prin apariţia de tulburări fizice
intense care se manifestă la reducerea dozelor, la întreruperea completă a
administrării sau la amânarea acesteia peste limitele suportabile de către
organism.
Dependenţă psihică este starea care cere administrarea periodică sau
continuă a drogului, spre a provoca plăcere sau a evita indispoziţia.
Sevrajul ansamblu de simptome fizice şi psihice, ce apare la întreruperea
administrării unei substanţe psihoactive sau la administrarea unei doze
insuficiente. Simptomele şi semnele sunt diferite pentru fiecare drog şi, în
general, depind de tipul şi cantitatea drogului, modul de administrare,
frecvenţa, etc
Din punct de vedere al efectului produs asupra Sistemului
Nervos Central
Substanţe care deprimă activitatea sistemului nervos:
Băuturi alcoolice; Benzodiazepine (diazepam, rudotel);
Barbituricele şi alte substanţe utilizate ca somnifere
(fenobarbital); Solvenţii şi gazele inhalante (toluen,
acetonă); Opiacee (opium, morfină, codeină, papaverină,
heroină); Opioide (fortal, metadonă).
Substanţe care stimulează sistemul nervos central:
Cocaină, Amfetaminele, Cafeina, Tutunul
Substanţe care perturbă funcţiile sistemului nervos
central: Substanţe halucinogene (LSD, Mescalina), Canabis,
Solvenţi, eter.
După originea produsului:
 Produse naturale (cannabis, etc.);

 Produse de semi-sinteză (heroina, etc.);

 Produse de sinteză (ecstasy, etc.)

În funcţie de modalitatea în care pot fi consumate

injectate– ex. heroina, morfina etc.
ingerate – sub formă de băuturi sau formă solidă ca atare, sau sub
formă de dulciuri, amestecate cu diverse mirodenii
fumate – ex. opiul, heroina, cannabisul.

mestecate – ex. frunzele de coca, tutunul.

inhalate– ex. solvenţii volatili.
administrate intrarectal – ex. barbituricele.

Lista modalităţilor de consum este deschisă şi un drog poate fi consumat

prin mai multe metode, în funcţie de efectele dorite, intensitatea lor, dar
şi de obiceiurile subculturii la care aderă individul consumator.
Din punct de vedere al modului în care pot fi
procurate, drogurile se împart în:
● droguri licite: tutun, alcool, cafea
● droguri ilicite: SNP, canabis, extasy, amfetamine,
LSD, cocaină, heroina.
Această clasificare este în funcţie de reglementările
juridice existente în ţara respectivă.

În funcţie de frecvenţa cu care sunt consumate

drogurile avem:
● consum experimental
● consum recreaţional
● consum cu risc
 ACTE INTERNATIONALE
CONVENŢIA UNICĂ ASUPRA STUPEFIANTELOR din 1961,
modificată prin protocolul din 1972 adoptata de România in
1973
CONVENŢIA NAŢIUNILOR UNITE DIN 1971 ASUPRA
SUBSTANŢELOR PSIHOTROPE adoptata de România in 1992
CONVENŢIA DIN 1988 CONTRA TRAFICULUI ILICIT DE
STUPEFIANTE ŞI SUBSTANŢE PSIHOTROPE adoptata de România
in anul 1992

LEGEA nr. 143 din 26 iulie 2000 privind combaterea traficului si

consumului ilicit de droguri

LEGEA nr. 194 din nr. 194/2011 privind combaterea operațiunilor

cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, , altele
decât cele prevăzute de acte normative în vigoare, din care fac
parte substanțele așa-zise „etnobotanice”
 Capitolul II
Sancționarea traficului și a altor operațiuni ilicite cu
substanțe aflate sub control național
Articolul 2
(1)Cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea,
transformarea, oferirea, punerea în vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea cu
orice titlu, trimiterea, transportul, procurarea, cumpărarea, deținerea ori alte
operațiuni privind circulația drogurilor de risc, fără drept, se pedepsesc cu
închisoare de la 2 la 7 ani și interzicerea unor drepturi.
(2)Dacă faptele prevăzute la alin. (1) au ca obiect droguri de mare risc, pedeapsa
este închisoarea de la 5 la 12 ani și interzicerea unor drepturi.
Articolul 3
(1)Introducerea sau scoaterea din ţară, precum şi importul ori exportul de droguri
de risc, fără drept, se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 10 ani şi interzicerea
unor drepturi.
(2)Dacă faptele prevăzute la alin. (1) privesc droguri de mare risc, pedeapsa este
închisoarea de la 7 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.
Articolul 4
(1)Cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea,
transformarea, cumpărarea sau deținerea de droguri de risc pentru consum
propriu, fără drept, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu
amendă.
(2)Dacă faptele prevăzute la alin. (1) privesc droguri de mare risc, pedeapsa este
închisoarea de la 6 luni la 3 ani
Articolul 5
Punerea la dispoziție, cu știință, cu orice titlu, a unei locuințe sau a
unui local ori a oricărui alt loc amenajat, în care are acces publicul,
pentru consumul ilicit de droguri ori tolerarea consumului ilicit în
asemenea locuri se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani și
interzicerea unor drepturi.

Articolul 6
(3) Obținerea de droguri de mare risc prin folosirea unei rețete
medicale prescrise în condițiile prevăzute la alin. (1) sau a unei rețete
medicale falsificate se pedepsește cu închisoare de la un an la 3 ani.
 
Articolul 10
Îndemnulla consumul ilicit de droguri de mare risc, prin orice mijloace,
se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.
Articolul 16:
(1) Fapta persoanei care, fără a deţine autorizaţie eliberată în
condiţiile prezentei legi, efectuează, fără drept, operaţiuni cu
produse ştiind că acestea sunt susceptibile de a avea efecte
psihoactive constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare
de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă, dacă fapta nu constituie o
infracţiune mai gravă.
(2) Fapta persoanei care, fără a deţine autorizaţie eliberată în
condiţiile prezentei legi, efectuează, fără drept, operaţiuni cu
produse despre care trebuia sau putea să prevadă că sunt
susceptibile de a avea efecte psihoactive constituie infracţiune şi
se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.

Articolul 17
(1) Fapta persoanei care, cu intenţie, efectuează fără drept
operaţiuni cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive,
pretinzând sau disimulând că acestea sunt produse autorizate
potrivit legii sau a căror comercializare este permisă de lege,
constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la un 1 an
la 5 ani şi interzicerea unor drepturi, dacă fapta nu constituie o
infracţiune mai gravă.