Forțe

INTRODUCERE
 În fizica, o forță este o mărime fizică ce
exprimă cantitativ o acțiune care imprimă
unui obiect cu masă o modificare de viteză,
de direcție sau de formă (aspect).Forța este o
mărime verticală care are atât modul
(valoare scalară sau intensitate), cât și
direcție.
 Greutatea corpurilor

 Greutatea corupuli reprezinta forta cu care
un corp este atras de catre Pamant. 
 Caracterizare:
 -Modul-G=m*g
      -Directie-de-a lungul razei Pamantului
      -Sen in jos                                                                               
-Punct de aplicatie-centrul de greutate
  -Unitate de masura-Newton(N)
Forta normala
Normala este forta opusa greutatii.
Caracterizare:
-Modul-va avea valori definite in functie de situatie-
plan orizontal N=G=mg.
             -plan vertical N=Gn=Gcos α
-Directie-perpendicular pe suprafata de sprijin
-Sens-este opus actiunii
-Punct de aplicatie-punct material-centrul de
greutate
-Unitate de masura-Newton
 Forta de frecare

 Forta de frecare este forta care apare la suprafata de

contact intre corpuri si se opune miscarii unui corp fata
de celalalt corp.
 Caracteristici:

    -Modul-Ff=μ N
    -Directie-de-a lungul suprafetei de contact
    -Sens-Opus miscarii
    -Punct de aplicatie-centrul de greutate
    -Unitate de masura-Newton
 Forta elastica

Forta elastica este forta care se opune deformarii unui corp.   

Caracterizare:

-Modul:F=K× delta l
-Directie-este aceeași cu a forței deformatoare
-Sens-opus deformarii
-Punct de aplicatie-pe corpul deformat
-Unitate de masura-Newton
 Forta de atractie univerdala
Legea atracției universale, descoperită și enunțată de Sir Isaac Newton, este o lege
a mecanicii clasice. Enunțul său este următorul:
Două corpuri punctiforme de masă m1 și m2 se atrag reciproc printr-o forță direct
proporțională cu produsul maselor corpurilor și invers proporțională cu pătratul distanței
dintre ele, orientată pe direcția dreptei ce unește centrele de greutate ale celor două
corpuri.
(Corpurile sunt considerate punctiforme față de distanța dintre ele).

în care:
• F este magnitudinea forței gravitaționale dintre cele două corpuri punctiforme,
• K este un coeficient de proporționalitate numit constanta atracției universale,
• m1 este masa primului corp,
• m2 este masa celui de al II-lea corp,
• r este distanța dintre cele două corpuri.
Forta centrifuga

Forţa centrifugă descrie senzația pe care o persoană o are de a fi împinsă spre exterior atunci
când se deplasează de-a lungul unui traseu circular. Sentimentul de a fi împins spre exterior,
atunci când eşti într-un vehicul şi accelerezi imediat după un colț sau în timp ce eşti într-un
carusel-du-te-vino, provine de la preferința ta să te deplasezi în linie dreaptă. Isaac Newton a
demonstrat că toate obiectele au inerția fie să rămână în repaus sau fie sunt mutate într-o linie
dreaptă, dacă nu cumva o forţă acţionează asupra lor. Când vă mutați într-un cerc există o
forță de tragere asupra voastră, schimbându-ţi direcţia de la aceea spre una în linie
dreaptă. Aceasta este numită forța centripetă și aceasta trage spre interior. Sentimentul de
“trage spre exterior” a forței centrifuge este doar rezistenţa naturală la acest lucru.
Legile lui Newton
Legile lui Newton (sau principiile fundamentale
ale mecanicii) sunt trei legi ale fizicii care dau o
relație directă între forțele care acționează asupra
unui corp și mișcarea acelui corp. Ele au fost
enunțate de Sir Isaac Newton (bazat și pe studiile
lui Galilei) în lucrarea sa Philosophiae Naturalis
Principia Mathematica (1687).
Principiul I al mecanicii
Principiul I al mecanicii sau principiul inerției a fost formulat pentru prima dată de
Galilei și este cunoscut sub forma:
Orice corp își menține starea de repaus sau de mișcare rectilinie uniformă atât timp cât
asupra sa nu acționează alte forțe sau suma forțelor care acționează asupra sa este
nulă.
Principiul inerției introduce noțiunea de forță. Forța este o mărime vectorială prin care
un corp acționează asupra altuia, transmițând mișcarea mecanică. De transmiterea
interacțiunilor mecanice sunt răspunzătoare și câmpurile de forțe.
Conform acestui principiu, rezultanta egală cu zero a unui număr oarecare de forțe
este echivalentă cu inexistența forței. Mișcarea unui corp asupra căruia acționează mai
multe forțe a căror rezultantă este nulă sau asupra căruia nu acționează nicio forță se
numește mișcare inerțială.
Principiul al II-lea al mecanicii
Newton a descoperit faptul că o forță care acționează asupra unui corp îi imprimă acestuia
o accelerație, proporțională cu forța și invers proporțională cu masa corpului: 
 
Masa este o măsură a cantității de materie conținută în corp. Newton introduce noțiunea de
cantitate de mișcare, ceea ce astăzi se numește impuls. Aceasta este o mărime vectorială egală
cu produsul dintre masă și vectorul viteză.

Pornind de la impulsul mecanic al corpului, putem deduce forma cea mai completă a
definiției forței pentru un corp de masă constantă. Derivata impulsului mecanic în raport
cu timpul este:
 
Principiul al doilea al mecanicii introduce noțiunea de forță ca fiind

 derivata impulsului în raport cu timpul.               sau folosind definiția

 impulsului                   . În mecanica newtoniană, se consideră că masa

 este constantă (independentă de viteză) cât timp se păstrează

 integritateacorpului,deci                 . Adică                .
Principiul al III-lea al mecanicii

Când un corp acționează asupra altui corp cu o forță (numită forță de acțiune), cel

de-al doilea corp acționează și el asupra primului cu o forță (numită forță de acțiune)
de aceeași mărime și de aceeași direcție, dar de sens contrar. Acest principiu este
cunoscut și sub numele de Principiul acțiunii și reacțiunii.
Actiunea si reactiunea apar simulatan formand o pereche de forte.
Exemplu:
-cand tragi de un arc;
-ciocnirea dintre o masina si un zid;