ROLUL PROFESORULUI DE

EDUCAȚIE FIZICĂ
În cadrul educaţiei permanente, profesorul de educaţie
fizică şi sport este angajat într-o muncă de mare delicateţe
şi de o responsabilitate unică. Profesorul de educaţie fizică
este un îndrumător al tinerei generaţii, disciplina pe care o
predă având un rol esenţial în formarea tinerei generaţii. El
este un model viu, deoarece el pune exerciţiile fizice nu
doar prin comandă şi indicaţii, ci şi prin execuţii cu
propriul corp."
Stilul practic de muncă al
profesorului, mereu activ în
mijlocul elevilor săi,utilizarea
mijloacelor atractive, stimulative,
profesionalismul, adaptabilitatea
şi spiritul său organizatoric, va
polariza tinerii într-un mod
evolutiv şi cu interes spre
disciplină, ajutând la modelarea
caracterului şi personalităţii lor. El
trebuie să asigure o ambianţă
plăcută, să inspire elevului
încredere, bucuria şi satisfacţia
efortului, dorinţa de a reveni "
Profesorul de educațe fizică trebuie să aibă
capacitatea de a ști să se stăpânească, de a
aștepta și a întârzia în unele hotarâri care
pot să violenteze ființa umană, necesitatea
de a avea încredere în forțele proprii și
deosebita încredere în forțele celor pe care-i
educă.

Cunoașterea elevilor este o condiție

esențială a procesului pedagogic,
întrucat ei constituie subiectul
acțiunii educaționale care urmează
a fi transformat în modele.
Cunoașterea naturii umane și respectarea acesteia în procesul
de instrucție și educație, în lecții, antrenamente, competiții
naționale si internaționale;
Familiarizarea elevilor cu unele tehnici de studii și
autocunoașterea particularităților morfofuncționale și psiho-
intelectuale; cunoașterea legilor creșterii și dezvoltării
organismului uman la vârstele preșcolare, școlare, în dorința
conștientizării de o participare activă și eficientă în realizarea
rezultatelor scontate.
Rolul profesorului  în educaţia
modernă ca principal „agent” de
transmitere a informaţiilor este acela de
a cunoaşte aspiraţiile şi opţiunile
elevului către anumite activităţi sociale
sau profesii, să le dezvăluie elevilor
solicitările impuse de acestea şi după
posibilităţile şi potenţialul lor să-i
orienteze sau reorienteze spre domenii
ocupaţionale care, din punct de vedere
al aspectului fizic şi caracteristicilor
psiho-motrice, corespund
disponibilităţilor personale.
În fața noilor tehnologii (telefon, tabletă, internet,
jocuri, etc) și a statisticilor tot mai îngrijorătoare
privind starea de sănătate a populației școlare și adulte,
profesorul care predă această disciplină rămâne un
pilon important care trebuie să asigure echilibru și mai
ales alternative atractive și eficiente pentru:
combaterea sedentarismului cronic, prevenirea
îmbolnăvirilor copiilor (boli cardio-pulmonare, boli de
nutritie, inclusiv obezitate, boli ale aparatului
locomotor, etc.), combaterea efectelor negative bio-
psiho-motrice induse de noile tehnologii și alimentația
nesănătoasă.
Calitatea actului didactic este condiţionată de aplicarea într-o
formă ştiinţifică modernă, atractivă, motivată, actuală şi
uzuală a tuturor cunoştinţelor şi deprinderilor profesionale,
„transferul” de informaţie făcându-se la nivelul lecţiei de
educaţie fizică prin metodologia aplicată de profesor.
De mare importanţă pentru un profesor de
educaţie fizică este încrederea în reuşită, corelată cu
satisfacţia că exercită activitatea didactică, precum şi cu
interacţiunea cu semenii săi într-un climat favorabil.
Valorile
culturale recunoscute, normele de grup sunt factori
favorizanţi în stabilirea unor nivele de aspiraţie
raţionale în cadrul statutului profesional.
Rolul are sens larg, profesorul de educaţie fizică
respectând îndeplinirea unor cerinţe, contribuţia
adusă la o relaţie comportamentală, de exemplu,
ataşamentul faţă de elevi, exactitatea şi fîdelitatea.
Atunci când sunt prescrise, rolurile sunt strâns
legate de normele privitoare la maniera individului
de a-şi asuma funcţiile care decurg din statut,
manieră în raport cu care există, în sânul grupului,
un acord general. Un individ care ocupă funcţia de
profesor de educaţie fizică, stabileşte relaţii cu un
alt individ care este elev sau sportiv,
comportamentele înscrise pe o scală ipotetică
putând fi prescrise sau interzise. Se constată că
zona intermediară este lăsată la latitudinea
profesorilor.
Mulțumesc pentru atenție!