Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
HIDRO-ELECTROLITIC
1
APA
60% masa corpului
2
APA
60% masa corpului
Apa extracelulară
Edificiu intracelular
15%
40%
•14% interstițială
• liberă •1% transcelulară
• În legături chimice (lichidul cefalo-
• adeziune rahidian)
Sângele circulant
5%
3
4
ECHILIBRUL ACVATIC
2200 мл 300 мл
ALIMENTE
și apa potabilă + Apa
metabolică
ELIMINARE
6
REGLAREA OSMOZEI ÎN CELULELE CREIERULUI
În anumite circumstanțe
componentele determinante ale
osmozei se modifică cantitativ, ce
permite menținerea volumului
intracelular.
7
REGLAREA OSMOZEI ÎN CELULELE CREIERULUI
8
Formele disbalanței metabolismului hidric
(dishidriile)
Hipohidratarea Hiperhidratarea
9
DISHIDRII
DISHIDRII
Izo-osmolară Combinată
10
PATERNE DE
PATERNE DE MANIFESTARE
MANIFESTARE
HIPERHIDRATAREA HIPOHIDRATAREA
HIPERHIDRATAREA HIPOHIDRATAREA
CELULELOR (umflarea) CELULELOR
11
HIPOHIDRATAREA
Mosmol/L
12
Schema Darrow – Yannet
Raport grafic între modificarea volumului și osmolarității
lichidului intracelular (LIC) și extracelular (LEC) în diferite forme
de periclitare a echilibrului hidro-electrolitic
Оsmolaritatea,
mosm/l
LIC LEC
0
Volum,L
13
Hipohidratarea izo-osmolară
↓ H2O ≈ ↓ electroliți
Cauze:
•Hemoragie pronunțată acută
•Exsudație abundentă (e.g. arsură)
•Diaree și/sau vomă
•Poliurie cu patern de izo-stenurie
•Transpirație opulentă
•V LEC: scade
•Osm LEC: nu se schimbă
LIC LEC (se pierde lichid izoosmolar)
Mosmol/l
•V LIC : nu se schimbă
(nu există gradient osmolar)
•Osm LIC: nu se schimbă
(nu există difuzia apei)
Volum (V)
14
Hipohidratarea izoosmolară
↓ H2O ≈ ↓ electroliți
Consecințe:
• Hemodinamica sistemică: micșorarea debitului
cardiac, tahicardie
• Dereglarea microcirculației și hipoxia tisulară
• Oliguria
• Reducerea turgorului cutanat, uscăciunea
mucoaselor
• Setea (activarea volumo-receptorilor)
15
Hipohidratarea izoosmolară
↓ H2O ≈ ↓ electroliți
Analiza de laborator:
16
Hipohidratarea izoosmolară
↓ H2O ≈ ↓ electroliți
Corecția patogenetică:
Faza 1 – corecția hemodinamicii sistemice și microcirculației
Faza 2 – restabilirea volumului LEC
Glucoză 5%
Sever 5-6 л Soluții coloidale 0,9% NaCL
17
Hipohidratarea hipoosmolară
↓ H2O < ↓ electroliți
Cauze:
•Hipoaldosteronism (primar sau secundar).
•Diaree marcată.
•Poliuria în faza finală a insuficienței renale.
•V LEC scade
•Osm LEC scade
(↓H2O < ↓ electroliților)
LIC LEC •V LIC crește
Mosmol/L
Consecințe:
• Micșorarea tensiunii arteriale, debitului cardiac și
• volumului sistolic
• Dereglarea microcirculației
• Hipoxia, afectarea echilibrului acido-bazic
• Oliguria
• Turgor cutanat redus, uscăciunea mucoaselor
• Setea din cauza osmolarității reduse a plasmei
19
Hipohidratarea hipoosmolară
↓ H2O < ↓ electroliți
Analiză de laborator:
• Osmolaritatea plasmei < 280 mosmol/L
CORECȚIE PATOGENETICĂ:
Faza 1 – corecția hemodinamicii sistemice și microcirculației
Faza 2 – corecția osmolarității LEC
Faza 3 – restabilirea volumului LEC
Deficit de
Grad Infuzii
Na
Soluție NaCL
Ușor < 9 mmol/kg NaCL 0,9%
1 М (mol)
Soluție NaCL
Mediu 9-12 mmol/kg NaCL 0,9%
1М
Soluții
Sever 13-21 mmol/kg Sol. coloidale NaCl 1 M
izotonice
21
Hipohidratarea hiperosmolară
↓ H2O > ↓ electroliți
Cauze:
•Poliuria (diabet insipid determinat de hiposecreția ADH)
•Febră înaltă cu transpirație profundă
•Stare inconștientă îndelungată
•Afectarea reflexului de sete (hipodipsia)
•Periclitarea deglutiției
•V LEC scade
•Osm LEC crește
(↓ H2O > ↓ electroliți)
● V LIC scade
LIC LEC
Mosmol/L
Consecințe:
Analiza de laborator:
•Osmolaritatea plasmei > 300 mosmol/L
•Concentrația plasmatică a sodiului > 145 mq/L
•Hematocritul nu se schimbă (volumul LEC scade,
iar hematiile se zbârcesc)
•Hematocritul crește într-o hipohidratare
pronunțată
•Concentrația plasmatică a proteinelor și ureei
crește
•Viscozitatea sângelui crește
24
Hipohidratarea hiperosmolară
↓ H2O > ↓ electroliți
CORECȚIA PATOGENETICĂ:
NaCL 0,45%
Glucoză 2% + NaCL 0,45%
25
Hiperhidratarea
26
Hiperhidratarea izoosmolară
↑ H2O ≈ ↑ electroliți
Cauze:
• Infuzie excesivă de soluții izotonice
•Insuficiența cardiacă
•Insuficiența renală
•Periclitarea drenajului limfatic
•V LEC crește
•Osm LEC nu se schimbă
(se acumulează lichid
izoosmolar)
LIC LEC
mosmol/L
•V LIC nu se schimbă
(nu este gradient osmotic)
•Osm LIC nu se schimbă (Apa
nu difuzează între LEC și LIC)
Volum
27
Hiperhidratarea izoosmolară
↑ H2O ≈ ↑ electroliți
Consecințe:
28
Hiperhidratarea izoosmolară
↑ H2O ≈ ↑ electroliți
Analiza de laborator:
• Osmolaritatea plasmei ≈ normală
• Concentrația plasmatică a sodiului≈ normală
• Hematocritul descrește, deoarece V LEC crește
• Concentrația plasmatică a proteinelor este
redusă
• Viscozitatea sângelui scade
Corecția patogenetică:
• Reducerea administrării apei și a sărurilor
• Înlăturarea excesului salin și de apă (diuretice)
29
Hiperhidratarea hipoosmolară (intoxicație cu apă)
↑ H2O > ↑ electroliți
Cauze:
•Hiperproducția de vasopresină
•Consumul per os exagerat de apă (dereglări psihice)
•Infuzii masive de soluții de glucoză 5% pe bază de apă
distilată sau soluții de NaCL 0,45%
•V LEC crește
•Osm LEC scade
(apa se acumulează mai intens
LIC LEC versus electroliții)
Mosmol/L
•V LIC crește
(apa intră în celulă după
gradient osmotic)
•Osm LIC scade
(apa → celulă: electroliții scad)
Volum
30
Hiperhidratarea hipoosmolară (intoxicație cu apă)
↑ H2O > ↑ electroliți
Consecințe:
•Creșterea inițială a TA, volumului circulant,
tensiunii venoase centrale
•Hemoliza eritrocitelor
31
Hiperhidratarea hipoosmolară (intoxicație cu apă)
↑ H2O > ↑ electroliți
Analiza de laborator:
•Оsmolaritatea plasmei < 280 mosmol/L
•Na în plasmă < 135 mq/L
• Hematocritul nu se schimbă (V LEC crește,
dar hematiile se umflă)
• Hematocritul poate să scadă din cauza
hemolizei hipoosmolare
•Viscozitatea sângelui scade
• Corecția osmolarității LEC prin infuzia soluției NaCL 1
Мol
• Eliminarea excesului salin și de apă
32
Hiperhidratarea hiperosmolară
↑ H2O < ↑ electroliți
CAUZE:
•Consum exagerat de sare de bucătărie
•Exces de aldosteron
•Sindromul Cushing
•Infuzii masive de soluții hipersaline
•Consum de apă de mare
•V LEC crește
•Osm LEC crește
(acumularea elictroliților>H2O)
•V LIC scade
Mosm/L
Consecințe:
•Creșterea inițială a volumului circulant și
tensiunii arteriale
Setea ↑ ↓
Secreția vasopresinei ↑ ↓
Secreția peptidului ↓ ↑
natriuretic tipul A și B
36
Hipohidratarea
↓ circulației renale
↑ Reninei
Consum de
apă
majorat
↑ reabsorbția apei
↑ volumului LEC
37
Hiperhidratarea
↑ relaxării diastolice
a ventriculului stâng
↓ reninei →
↓angiotensinei II Peptidele Vasodilatarea
↓аldosteronului natriuretice
Dilatarea artereolelor
↓ reabsorbția Na+
aferente și constricția celor
eferente → ↑ ultrafiltrației
↓ reabsorbția apei
↓ volumului LEC
38
POTASIU
Cationul nr.1 în celulă
• Concentrația intracelulară variază în
diapazonul 140-150 mmol/L.
• Concentrația plasmatică este mult mai
mică: 3.5-5.0 mmol/L.
39
Menținerea echilibrului
40
Flux transmembranar
• Na-K- ATPaza
– Insulina și epinefrina cresc activitatea pompei.
► Elevarea K în sânge stimulează secreția insulinei
potrivit mecanismului feed-back.
• Canalele de potasiu
► ↑osmolarității EC → H2O iese din celulă→ ↑ K+ în
celulă → → K+ iese din celulă prin canalele K+ → ↑ K+
EC
42
Potențialul membranar de repaus (PMR)
43
HIPOKALIEMIA
44
CAUZELE HIPOKALIEMIEI
• Ingestie inadecvată
(dietă cu conținut redus de K)
45
CAUZELE HIPOKALIEMIEI
• INFLUX INTRACELULAR
– Administrarea insulinei (tratamentul
diabetului, ketoacidozei)
– Utilizarea agonistului β-adrenergic (e.g.
albuterol drept bronchodilator în astmă
bronșic)
– Administrarea ababolicilor, vit. B12
– Alcaloză.
46
MANIFESTĂRILE HIPOKALIEMIEI
• Neuromusculare
– Moleșeală, slăbiciune și oboseală musculară
– crampe și sensibilitate musculară
– parestezii și paralizie.
47
EFECTE RENALE
HIPOKALIEMIA → tubulopatii renale → reducerea concentrației
progresia hipokaliemiei
48
MANIFESTĂRILE HIPOKALIEMIEI
• Gastrointestinale
– Anorexie, grețuri, vomă.
– Constipație, ileus paralitic.
• Cardiace
– Tahiaritmii, ↑ toxicităIi digitalice,
- reducerea contractilității miocardului.
• Vasculare
– Vasodilatare in vitro.
– Creșterea rezistenței vasculare periferice in vivo.
49
MANIFESTĂRILE HIPOKALIEMIEI
• Nervoase centrale
– Apatie, depresie.
– Comă.
• Alcaloză.
50
Efectele hipokaliemiei asupra pH
Hipokaliemia:
ALCALOZĂ
51
ECG ÎN HIPOKALIEMIE
• Depresia segmentului ST
• Aplatizarea undei T
• Apariția undei U
• Prolongarea intervalului PR
52
Corecție patogenetică a hipokaliemiei
• Hipokaliemie moderată:
▬ administrare orală a potasiului
(predilecție față de administrare i/v).
● Hipokaliemie severă:
▬ administrare i/v a soluției KCL cu glucoză
(40 mM/L: 10-20 mM/oră)
53
HIPERKALIEMIA
54
Cauzele hiperkaliemiei
• Eliminare renală redusă
– Insuficiență renală
– Tratament cu diuretice ce păstrează K
– Hipoaldosteronism
55
Cauzele hiperkaliemiei
●Tratament cu inhibitori ai ECA (enzima de
converise a Ang I în Ang II)
• Tratament cu blocantele receptorului AT2 al
angiotensinei II
• Tratament cu anti-inflamatoare nesteroide
(reducerea sintezei prostaglandinelor →
hiposecreția reninei → reducerea Ang II →
reducerea aldosteronului și a excreției potasiului
cu urină)
56
Cauzele hiperkaliemiei
• Administrare excesivă sau repetată
57
MANIFESTĂRILE HIPERKALIEMIEI
• Gastrointestinale
– Anorexie, grețuri, vomă,
– Diaree, crampe intestinale
• Cardiovasculare
– Fibrililație ventriculară și arest cardiac
• Neuromusculare
– Parestesie
– Slăbiciune
– Crampe
58
ECG ÎN HIPERCALIEMIE
• Ascuțirea undei T
(sindromul repolarizării rapide)
• Lărgirea complexului QRS
• Prolongarea intervalului PR
• Dispariția undei P
59
N Norma
Hipokaliemie
Hiperkaliemie
60
Corecție patogenetică a hipercaliemiei
61
Dereglarea metabolismului sodiului
Na ( 140 mmol/L)
HIPONATRIEMIA HIPERNATRIEMIA
Cauze: Cauze:
Consecințe: Consecințe:
Excitației neuro-musculare TА
TА ↑ osmolarității
● tahicardie 62
Dereglarea metabolismului calciului
Ca (2,25-2,75 mmol/L)
Hipocalciemia Hipercalciemia
Parathormonului Parathormonului
Tireocalcitoninei Tireocalcitoninei
● Hipovitaminoza D ● Hipervitaminoza D
Absorbției intestinale
● Alcaloza
Consecințe: Consecințe:
Excitabilității neuro-musculare Excitabilității neuro-musculare
● Calcinoză
●Spasmofilie și tetanie
● Hipocoagularea sângelui TA
TА ● Poliuria și setea
63
Zn
Zinc
64
Zn
Zn
1. Deficitul de Zn induce retard de creștere
și hypogonadism.
2. Zn participă în dezvoltarea mentală.
Deficitul de Zn asociază
alterările cutanate.
Tratamentul de suplinire
este benefic.
65
Harold Sandstead
Zn
Zn din veziculele presinaptice din
neuronii glutaminergici modulează
activitatea receptorilor postsinaptici.
Deficit acut de Zn alterează funcția
creierului, poate cauza malformațiuni,
periclitează funcția cognitivă.
66
Pamala J. Fraker
Professor
Michigan State University
Zn
Mare parte a Zn intracelular este localizat în
nucleu, fapt ce demonstrează relația cu
stabilitatea cromatinei și expresia genelor ADN.
67
Mg
68