Artoplastia totala de cot

CALIN ALEXANDRU
 Tablou clinic

Artroplastia totala a cotului este o procedura chirurgicala complexa si , in prezent,

efectuata destul de rar atat din cauza frecventei scazute a cazurilor cu indicatie
pentru acest tip de interventie, cat si din cauza posibilitatii compensarii partiale a
lipsei mobilitatii articulatiei cotului, prin utilizarea excesiva a articulatiilor umarului
si pumnului.

Aceasta interventie chirurgicala este efectuata pentru a restabili mobilitatea de la

nivelul cotului si a indeparta durerea prezenta local, ankiloza si durerea fiind
instalate ca urmare a unor boli degenerative evolutive (poliartrita reumatoida sau
osteoartrita) sau ca urmare a unui traumatism sever suferit la nivelul cotului.
 Anamneză

• Nume: A. E.
• Varstă: 45 ani;
• Sexul: masculin;
• Greutate: 80 kg;
• Înălțime: 1,80 m;
• Profesia: Constructor;
• Diagnostic: Fractura de cot in urma unei cazaturi;
• Antecedente patologice: Apendicită;
 Obiective generale si specifice

Reducerea durerii;
Reducerea inflamatiei;
Refacerea tonusului muscular;
Refacerea mobilitatii articulare;
Reluarea activitatilor zilnice.
 Metode și tehnici de recuperare

 Exerciţiide întindere a muşchilor ce asigură

funcţionalitatea articulaţiei cotului;
 Exerciţiide tonifiere a muşchilor ce asigură
funcţionalitatea articulației cotului;
 Aplicaţii locale cu gheaţă;
 Întinderile musculare
Pregătirea pentru recuperare
Este important să aveţi o ţinută sport sau una cât mai lejeră care să vă permită efectuarea comodă a programului de recuperare. În general programul de
recuperare presupune câţiva timpi care se repetă ciclic:

• Încălzirea articulației
• Efectuarea de întinderi musculare
• Efectuarea de exerciţii de tonifiere musculară
• Reluarea exerciţiilor de întindere musculară
• Aplicaţii locale cu gheaţă la final
1. Încălzirea
Reprezintă un timp obligator şi durează 5-10 minute.
Înaintea începerii programului de recuperare se pot aplica pe zona respectivă (în funcţie de situaţie) prosoape încălzite sau perne cu apă caldă. Acestea au
rolul de a produce relaxarea musculară necesară şi pregătirea segmentului care trebuie lucrat pentru începerea execițiilor specifice.

2. Întinderile musculare
Se încep după efectuarea încălzirii articulare şi au rolul de a preveni retracţiile ligamentare şi musculare favorizând vindecarea fibrelor potrivit cu lungimea
lor normală permiţând astfel o funcţionalitate cât mai bună a cotului.

Întinderile musculare trebuie făcute cu blândeţe şi progresiv până la limita unei dureri suportabile. Un progres mic, dar constant este de preferat unei
încercări bruşte de a obţine performanţe mari, rapid, dar cu dureri, care ulterior vor duce la limitarea sau chiar încetarea temporară a recuperării.
Orice durere ieşită din comun sau care se agravează în timpul efectuării programului de recuperare impune oprirea şi reevaluarea sa de către
kinetoterapeut sau de un control la medicul curant.
3. Exerciţiile de tonifiere a musculaturii
Acestea se adresează tuturor grupelor musculare care direct sau indirect contribuie la buna mobilitate a cotului. Scopul lor este să refacă cât mai mult din masa şi funcţia muşchilor. Grupele musculare lucrate:

– musculatura flexorilor antebraţului

– musculatura extensorilor antebraţului
– musculatura pronatorilor antebraţului
– musculatura supinatorilor antebrațului
– muşchiul triceps situat pe faţă posterioară a braţului
– muşchii biceps brahial şi brahial (situaţi pe faţă anterioară a braţului)

4. Reluarea exerciţiilor de întindere musculară

Au rolul de a detensiona segmentele lucrate şi a preveni contracturi musculare ce apar după încetarea bruscă a activităţii fizice.

5. Aplicaţii locale cu gheaţă

După efectuarea exerciţiilor fizice, datorită aportului de sânge crescut care irigă masa musculară şi zona periarticulară, apare un edem local ce poate determina, dacă persistă, o retracţie vicioasă antalgică a cotului. Se aplică o pungă cu gheaţă învelită într-un prosop subţire uscat pe grupele musculare şi la nivelul cotului și se ţine acolo timp de 10-15 minute.
Asigură un efect antiinflamator şi totodată relaxant.
Orice durere ieşită din comun sau care se agravează în timpul efectuării programului de recuperare impune oprirea şi
reevaluarea sa de către kinetoterapeut sau de un control la medicul curant.

3. Exerciţiile de tonifiere a musculaturii

Acestea se adresează tuturor grupelor musculare care direct sau indirect contribuie la buna mobilitate a cotului. Scopul lor este
să refacă cât mai mult din masa şi funcţia muşchilor. Grupele musculare lucrate:

– musculatura flexorilor antebraţului

– musculatura extensorilor antebraţului
– musculatura pronatorilor antebraţului
– musculatura supinatorilor antebrațului
– muşchiul triceps situat pe faţă posterioară a braţului
– muşchii biceps brahial şi brahial (situaţi pe faţă anterioară a braţului)

4. Reluarea exerciţiilor de întindere musculară

Au rolul de a detensiona segmentele lucrate şi a preveni contracturi musculare ce apar după încetarea bruscă a activităţii
fizice.

5. Aplicaţii locale cu gheaţă

După efectuarea exerciţiilor fizice, datorită aportului de sânge crescut care irigă masa musculară şi zona periarticulară, apare
un edem local ce poate determina, dacă persistă, o retracţie vicioasă antalgică a cotului. Se aplică o pungă cu gheaţă învelită
într-un prosop subţire uscat pe grupele musculare şi la nivelul cotului și se ţine acolo timp de 10-15 minute. Asigură un efect
antiinflamator şi totodată relaxant.
 PROGRAMUL DE RECUPERARE
1. Contracţii izometrice ale bicepşilor

Au ca scop păstrarea sau refacerea tonusului muscular al muşchilor biceps brachial şi brachial de pe
faţa anterioară a braţului. Este util şi în cazul imobilizărilor prelungite ale cotului putându-se
efectua sub aparatul gipsat sau orteze; îmbunătăţeşte circulaţia limfatică şi reduce edemele care se
formează la nivelul cotului.
– Pacientul stă cu cotul poziţionat la diferite grade de flexie (90°, 60°, 45°) cu palma răsucită în sus.
– Mâna sănătoasă este poziţionată la încheietura pumnului afectat. Pacientul încearcă să efectueze o
mişcare de îndoire a cotului în timp ce cu mâna sănătoasă se opune acestei mişcări.
– Va simţi o tensiune la nivelul musculaturii bicepşilor de pe faţa anterioară a braţului.
– Se fac 3 seturi a câte 10 repetiţii zilnic.

2. Contracţii izometrice ale muschiului triceps

Are rolul de a conserva şi a reface tonusul muşchiul triceps.
– Pacientul stă cu cotul poziţionat la diferite grade de flexie (90°, 60°, 45°) cu palma răsucită în sus.
– Mâna sănătoasă este poziţionată la încheietura pumnului afectat. Pacientul încearcă să efectueze o
mişcare de extensie a cotului în timp ce cu mâna sănătoasă se opune acestei mişcări.
– Va simţi o tensiune la nivelul musculaturii tricepsului de pe faţa posterioară a braţului.
– Se fac 3 seturi a câte 10 repetiţii zilnic.
3. Întinderi ale muşchilor pronatori ai antebraţului

Au ca scop alungirea fibrelor muşchilor pronatori care se prind pe partea internă a cotului pentru a
facilita mişcarea de supinație (rotire a mâinii cu palma în sus).
– Pacientul stă pe scaun cu cotul pe lângă corp îndoit la 90°. Cealaltă mâna prinde mâna afectată şi
execută o rotaţie externă a acesteia cu palma în sus până la un punct maxim posibil. Se ţine 30
secunde.
– Se fac 3 seturi a câte 5 repetiţii zilnic.

4. Întinderi ale muşchilor supinatori ai antebraţului

Au ca scop alungirea fibrelor muşchilor supinatori care se prind pe partea externă a cotului pentru a
facilita mişcarea de pronație (rotire a mâinii cu palma în jos).
– Pacientul stă pe scaun cu cotul pe lângă corp îndoit la 90°. Cealaltă mâna prinde mâna afectată şi
execută o rotaţie internă a acesteia cu palma în jos până la un punct maxim posibil. Se ţine 30
secunde.
– Se fac 3 seturi a câte 5 repetiţii zilnic.

5. Întinderi ale muşchilor bicepşi

Au ca scop tensionarea muşchilor feței anterioare a braţului pentru a facilita extensia cotului.
– Pacientul stă în picioare sau pe un scaun cu braţul pe lângă corp. Se poziţionează mâna sănătoasă
sub braţul afectat ca să se asigure acestuia un punct de sprijin. Se execută o extensie a cotului prin
coborârea antebraţului la punctul maxim posibil. Se menţine poziţia 30 secunde.
– Se fac 5 repetiţii zilnic.
Exerciţii de tonifiere a muşchilor ce asigură funcţionalitatea articulației cotului
1. Exerciţii de prono-supinație
Au rolul de a tonifia musculatura pronatorie şi supinatorie a antebraţului.

– Pacientul stă pe un scaun sau în picioare cu coatele la 90° şi braţele lipite de corp. Din această
poziţie execută rotaţii externe ale mâinilor aducând palmele în sus, apoi rotaţii interne aducând
palmele în jos.
– Se fac 3 seturi a câte 10 repetiţii zilnic.

2. Flexii ale cotului cu greutate

Tonifică musculatura feței anterioare a braţului şi muşchiul triceps.

– Pacientul stă în picioare cu braţele pe lângă corp având în mână o greuate de 0,5 Kg. Din această
poziţie aduce la piept greutatea menținând cotul lipit de trunchi. Se fac 3 seturi a câte 10 repetiţii,
de 3 ori pe săptămână.
– Exerciţiul se poate executa la început fără nici o greutate şi apoi se pot creşte progresiv greutăţile
cu câte 0,5 Kg până la o greutate totală de 2,5 Kg.

3. Flexii ale cotului cu bandă elastică

Tonifică musculatura feței anterioare a braţului şi muşchiul triceps.

– Pacientul stă în picioare cu braţele pe lângă corp având în mână capătul unei benzi elastice. Celălalt
capăt este fixat inferior sub piciorul pacientului.
– Mâna sănătoasă este poziţionată sub braţul afectat pentru a oferi acesteia un punct de sprijin. Din
această poziţie se trage la piept de bandă cu mâna afectată menţinând cotul lipit de trunchi.
– Se fac 3 seturi a câte 10 repetiţii, de 3 ori pe săptămână.
4. Extensii ale cotului cu bandă elastică
Tonifică musculatura feței posterioare a braţului (muşchiul triceps).

– Pacientul stă în picioare cu braţele pe lângă corp, coatele îndoite la 90°, având în mâini capetele
unei benzi elastice. Celalalte capete sunt fixate anterior şi superior.
– Din această poziţie se trage de bandă în jos, menţinând cotul lipit de trunchi.
– Se fac 3 seturi a câte 10 repetiţii, de 3 ori pe săptămână.

5. Extensii ale cotului cu greutate

Tonifică musculatura tricepsului de pe faţa posterioară a braţului.

– Pacientul se află culcat pe spate ţinând braţul pe lângă corp, cotul îndoit şi o greutate în mână,
lângă ureche.
– Din această poziţie ridică greutatea spre zenit cu cotul perfect întins. Coboară uşor şi repetă.
– Se fac 3 seturi a câte 10 repetiţii, de 3 ori pe săptămână.
Mulțumesc!