Cultura Politcă

Studenta Grupei 103:Talpa Victoria

Profesor:Gorincioi Iulia
 Planul de lucru:

1. Definiția și geneza culturii politice.

2. Structura și funcțiile culturii politice.
3. Dimensiunile și tipurile culturii politice.
4. Cultura politică autohtonă în perioada de tranziție
spre democrație.
• Cultura politică este un produs firesc al dezvoltării istorice. Omul
conştient tinde să formeze cultura sa, inclusiv cea politică, în
concordanţă cu anumite idealuri. Rezultatele activităţilor
premergătoare ale generaţiilor constituie o parte integrantă a
culturii politice.

• Cultura politică, fiind un factor important al procesului

civilizaţional general, constituie un element primordial al sistemului
politic al societăţii. Nivelul dezvoltării culturii politice dezvăluie
calitatea şi eficacitatea funcţionării acestui sistem. Cultura politică
este cea care explică izvoarele, caracterul şi particularităţile
sistemului politic concret, regimul politic existent în societate,
conştiinţa politică şi comportamentul grupurilor sociale, dinamica
şi direcţia proceselor politice care derulează într-o comunitate
 Cu toate că există o multitudine de definiții ale culturii politice insistăm asupra definiției
date de G. Almond. În accepțiunea sa cultura politică este un model de atitudini individuale
şi de orientări față de politică manifestate în rândul membrilor unui sistem politic. Ea este
un domeniu subiectiv, care stă la baza acțiunilor politice şi care le conferă importantă.
Astfel de orientări individuale cuprind trei elemente:

 orientări cognitive, exacte sau mai puțin exacte pe tema subiectelor şi

convingerilor politice;
 orientări emoționale, sentimentul ataşării, angajării, respingerii în raport
cu subiectele politice;
 orientări estimative, aprecieri şi opinii pe tema unor subiecte politice ceea
ce, de obicei, presupune aplicarea unor standarte apreciative privind
subiectele şi evenimentele politice.
 Dimensiunile culturii politice.
Cultura politică, potrivit definiției lui G. Almond, presupune dimensiuni
cognitive, afective şi estimative:
• Dimensiunea cognitivă se referă la ansamblul de cunoştințe mai mult sau
mai puńin structurate, riguroase despre sistemul politic, fenomenele
politice şi la conştientizarea realității politice.
• Dimensiunea afectivă include latura emoțională a valorilor sociale şi
politice, atitudinea de ataşament sau de respingere a fenomenelor şi
instituțiilor politice.
• Dimensiunea estimativă include judecăți de valoare despre fenomenele şi
realitatea politică.
 Tipurile culturii politice
Între dimensiunile culturii politice există interdependențe. Din combinarea lor
rezultă trei tipuri de cultură politică:
• Cultura politică parohială. Este caracteristică unor societăți în care nu se
poate vorbi, în sens propriu, de o cultură politică națională, nu există o
conştientizare a politicii naționale şi nici interes pentru sistemul politic. Are loc
o simplă juxtapunere de culturi politice locale ale statului, etniei, regiunii.
Cunoştințele, sentimentele, judecățile de valoare sunt orientate spre aceste
entități locale. Personalitatea de tipul parohial se caracterizează printr-o
modestă conştientizare a sistemelor politice naționale, fiind preocupată de
perspectivele de interes local.
• Cultura politică de supunere. Este o cultură la nivel național. În cadrul
societății respective oamenii sunt conştienți de existența sistemului politic, dar
rămân pasivi, deoarece ei nu cred că au vreun rol de jucat, că pot sau ar trebui
să influențeze deciziile. În privința participării la conducerea politică,
problemele libertății şi ale inițiativei sunt delegate unui lider în schimbul
protecției oferite de acesta. Personalitatea de tipul acestei culturi politice este
orientată, mai ales spre urmările ce le pot provoca asupra sa deciziile
sistemului politic (legi, acte normative, dispoziții) decăt de participarea la
elaborarea sau influențarea acestor decizii.
• Cultura politică participativă. Cetățenii sunt conştienți de mijloacele lor de
acțiune asupra sistemului politic, ca şi de posibilitatea lor de a influența cursul
evenimentelor politice prin mijloace specifice participării democratice:
referendum, acțiuni de protest, greve etc. Acest tip de cultură politică
corespunde unei structuri politice democratice. Culturile politice orientate spre
participare sunt rezultatul gradului înalt de organizare şi educație din țările
respective şi reflectă experiențele lor politico-istorice specifice. Personalitatea
de tipul participant este orientată spre structurile şi procesele politice şi se
consideră antrenată în articularea cerințelor şi în formarea deciziilor.
 Structura și funcțiile culturii politice.
Cultura politică include mai multe elemente. Cunoaşterea acestor elemente ne permite să efectuăm o analiză
concretă a culturii politice a diverselor societăți contemporane. La nivel de conştiință cultura politică este
caracterizată de următoarele elemente:
• Interesul individului fańă de politică (mare, mijlociu, mic, lipsa interesului fańă de politică);
• Gradul de dezvoltare a conştiinței politice a individului;
• Atitudinea față de sistemul politic existent în întregime, precum şi față de anumite părți componente (față de
guvern, de exemplu), simboluri şi persoane ce le reprezintă;
• Atitudinea față de ceilalți participanți ai procesului politic (toleranță ori intoleranță);
• Consimțământul individului de a participa nemijlocit la acńiunile cu caracter politic şi speranțele legate de
participare;
• Reprezentările individului despre ,,regulile jocului politic” (inclusiv şi despre limita admisibilității);
• Atidudinea față de lege;
• Caracterul autoidentificării politice şi politico-ideologice (,,sunt liberal”, ,,sunt centrist”, ş.A.);
• Limbajul politic.
 Rolul culturii politice în viață socială, este
determinat de funcțiile pe care le realizează:

• Funcția cognitivă. Se referă la cunoaşterea realității politice, a

fenomenelor şi proceselor vieții politice din societate. Obiectivitatea acestei
cunoaşteri depinde de valorile pe care ea se întemeiază, de opțiunile şi
orientările politice ale cercetătorului, de nivelul său intelectual, precum şi de
scopul şi obiectivele urmărite. Cunoaşterea realizată de cultura politică
porneşte de la condițiile generale ale societății, vizează aspectele ei
fundamentale. Datele, cunoştințele dobândite sunt valori ce aparțin tuturor,
ele regăsindu-se în spiritualitatea politică a societății, în programele şi
doctrinele politice ale forțelor politice.
• Funcția comunicativă. Prin această funcție, cultura politică transmite
actorilor sociali informații, cunoştințe, date cu privire la sistemul politic,
valori şi norme politice, criterii de apreciere a acțiunilor. Ea priveşte
sistemul politic, viața politică în general, relațiile, raporturile dintre
componentele politice ale societății, dintre conducători şi cei conduşi.
Într-un sistem politic democrat, comunicarea politică se realizează în
ambele sensuri, de la guvernanți la guvernați şi invers.
• Funcția axiologică. Priveşte aprecierea, evaluarea, valorizarea sistemului
politic, a componentelor sale, a vieții politice în general. Acest fapt se
realizează prin valorile sale politice, prin comensurarea şi raportarea
acestora la valorile existente şi cele noi existente
• Funcția creativă. Cultura politică se întemeiază şi funcționează în baza valorilor politice. Prin
cunoştințele, informațiile şi datele dobândite, prin prelucrarea acestora ea creează şi difuzează
în societate noi valori politice. În baza acestor valori se constituie sistemul politic şi ele
determină eficiența şi funcționalitatea lui.

• Funcția normativă. Cultura politică instituie în societate anumite norme ce trebuie respectate
de cetățeni. Prin cunoştințele şi valorile sale, cultura politică contribuie în mare măsură la
formarea şi integrarea cetățeanului în societate. Ea îi permite acestuia să-şi însuşească
cunoştințe necesare participării active, conştiente şi responsabile la viața politică. În acelaşi
timp, cultura politică îi impune prin principiile şi valorile promovate, acceptarea, însuşirea şi
transpunerea în practica socială a anumitor reguli, norme de acțiune şi conduită politică. Toate
culturile politice admit, într-o măsură mai mare sau mai mică, un anumit grad de deviere, o
anumită variatie față de norme. Culturile politice monolitice tolerează o deviere infimă de la
norme, un comportament politic cu pușine variante. Culturile politice pluraliste admit chiar o
anumită contestație a valorilor politice generale.
 Cultura politică autohtonă în perioada de tranziție spre democrație.

Societatea moldovenească contemporană se caracterizează printr-o cultură politică fragmentată

• Trecerea de la un regim politic totalitar la un regim politic democratic în Republica

Moldova este însoţită nu numai de modificări structurale, ci şi de mutaţii la nivelul
culturii politice. În societate deocamdată mai sunt ne depăşite stereotipurile şi
dogmatismul din gândirea şi limbajul politic. Fiecare personalitate politică are
tendinţa de a considera doar programele şi părerile emise de sine ca fiind conforme
adevărului, ca putând contribui la rezolvarea problemelor. Uneori, prejudecăţile şi
ranchiuna (duşmănia) întunecă atât de tare mintea oamenilor încât aceştia resping,
fără nici o analiză, orice propuneri, sub motiv că sunt elaborate de adversarii lor
politici. Se încearcă inducerea, la nivelul psihicului adversarilor politici, a
complexului de culpabilitate (vinovăţie).
• Procesul de formare a unei culturi politice noi, democratice este destul de complicat şi
contradictoriu. Dacă transformările radicale în sfera economică pot fi realizate într-o perioadă
relativ scurtă şi programate într-un mod sau altul, însă schimbările în cultura politică a societăţii
de tranziţie presupun modificări esenţiale ale mentalităţii omului, înfruntarea stereotipurilor
ideologice depăşite, familiarizarea membrilor societăţii cu noi valori şi înlăturarea celor vechi,
însuşirea cunoştinţelor politice necesare pentru folosirea raţională a libertăţilor democratice,
dezrădăcinarea multor elemente ale psihologiei politice cultivate pe parcursul deceniilor de
regimul totalitar.
• Tranziţia de la un regim politic totalitar la un regim politic democratic este însoţită în ţara
noastră de transformări structurale în toate domeniile vieţii societăţii care, la rândul lor,
influenţează nemijlocit mentalitatea cetăţenilor, culturii lor politică. Cultura politică a diverselor
grupuri sociale depinde de faptul cum se reflectă sistemul politic în gândirea membrilor
acestora, de pasiunile şi efectele lor politice, de experienţa pe care individul o posedă în
domeniul vieţii politice, de capacităţile persoanei de a aprecia fenomenele şi evenimentele
politice etc., toate acestea concomitent fiind şi manifestări ale acestei culturi.
• Dependenţa nivelului culturii politice de prosperitatea materială a individului nu
creează premise pentru un dialog dintre putere şi societate şi presupune
perfecţionarea procesului politic. Imposibilitatea de a dirija formarea orientării
politice de către agenţii socializării, care, de multe ori, propun modele de
comportament politic ce se exclud reciproc, împiedică realizarea unui acord în
societate pe baza valorilor politice fundamentale. În afara valorilor general
umane, puterea nu poate crea şi susţine la populaţie credinţa în propria
legitimitate. Regimul politic nu este capabil să înfăptuiască integrarea
tendinţelor diferitelor grupuri sociale în jurul scopurilor de importanţă naţională
şi să mobilizeze populaţia la realizarea lor. Stabilitatea politică în societate apare
nu numai datorită politicii social-economice eficiente, care satisface cerinţele
crescânde ale indivizilor, ci şi prin intermediul formării culturii lor politice
conştiente de comportament participativ.