Universitatea de Stat de Medicină şi

Farmacie
,,Nicolae Testemiţanu,,

Insulinomul

A realizat: Vacarciuc Margareta, gr. M1722

Conducător ştiinţific: Aristia Şeremet
Cuprins
Noţiuni generale
Epidemiologie
Etiologie
Descriere clinică
Diagnostic
Tratament
Prognostic
Bibliografie
 Noţiuni generale
Insulinomul este o tumoare a
pancreasului endocrin, caracterizată prin
hipersecreție de insulină, cu origine la
nivelul celulelor beta ale insulelor
Langerhans.
Insulinoamele fac parte din grupul
funcțional al tumorii pancreatice
neuroendocrine(„funcționale” deoarece
crește producția de insulină).
Insulinomul este singurul subtip de
„adenom cu celule insulare”. 
Epidemiologie
reprezintă aproximativ 75% din totalitatea formațiunilor
tumorale localizate la nivelul insulelor Langerhans.
majoritatea insulinoamelor sunt tumori benigne (adenom)
iar restul 10% sunt tumori maligne (carcinom).
Incidența în populația generală este de 1 / 1.000.000-1 /
250.000 
Există o ușoară predominanță la femei.
Insulinomul malign are o incidență de 0,01 / 100.000 în
Europa
Etiologie
Factorul etiologic principal care a determinat apariția
tumorii insulare la nivel pancreatic nu este pe deplin
cunoscut.
S-a demonstrat că boala apare în lipsa unui aport
corespunzător de hrană, prin inaniție sau în urma
efectuării unui efort fizic exagerat care a dus la un consum
crescut de energie.
 Celulele beta secretă insulină ca răspuns la
creșterea glicemiei. Creșterea rezultată a insulinei acționează pentru
scăderea glicemiei înapoi la nivelurile normale, moment în care secreția
suplimentară de insulină este oprită. 

În schimb, secreția de insulină de către insulinoame nu este reglată

corespunzător de glucoză, iar tumorile continuă să secrete insulină,
determinând scăderea nivelului de glucoză mai mult decât în ​mod normal.
 Descrierea clinică
Insulinomul poate apărea la orice vârstă, dar vârsta medie la diagnostic este
la 50 ani. Prezintă diferite simptome autonome și neuroglucopenice, cum ar fi:
 tremurături
 palpitații
 slăbiciune
 diaforeză
 hiperfagie
 tulburări vizuale
 confuzie
 modificări de comportament și personalitate
 convulsii și comă. 
Simptomele se manifestă cel mai adesea în perioadele de post, exerciții
fizice, dimineața când bolnavul nu a mâncat sau seara după culcare datorită
nealimentării, în cazul persoanelor care respectă un anumite regim alimentar
pentru pierderea în greutate.
Tabloul clinic specific bolii este caracterizat printr-o triadă simptomatică
cunoscută sub denumirea de triada Whipple, caracterizată prin:
Diagnostic
Diagnosticul este suspectat de prezența triadei
Whipple și este confirmat de teste biologice, inclusiv un
test post de 72 de ore (monitorizarea nivelurilor de
insulină, peptidă C și proinsulină în timpul
hipoglicemiei). 
La pacienții cu insulinom, insulina este mai mare de 3
mU / ml în prezența nivelurilor de glucoză din sânge <45
mg / dl, iar raportul insulină / peptidă C este> 1,0. 
Analize de sânge 
Aceste analize de sânge sunt necesare pentru diagnosticarea insulinomului: 
 glucoză
 insulină
 C-peptidă
Dacă este disponibil, ar putea fi util și un nivel de proinsulină. Alte analize de
sânge pot ajuta la excluderea altor afecțiuni care pot provoca hipoglicemie.
Teste de suprimare

În mod normal, producția de insulină endogenă este suprimată în contextul

hipoglicemiei. Un post de 72 de ore, poate fi făcut pentru a vedea dacă
nivelul insulinei nu reușește să se suprime, ceea ce este un indicator
puternic al prezenței unei tumori secretoare de insulină.
În timpul testului, pacientul poate bea lichide fără calorii și fără
cofeină. Glicemia capilară se măsoară la fiecare 4 ore folosind
un reflectometru , până când se obțin valori <60 mg / dL (3,3 mmol /
L). Apoi, frecvența măsurării glicemiei este crescută la fiecare oră până
când valorile sunt <49 mg / dL (2,7 mmol / L). În acel moment sau când
pacientul prezintă simptome de hipoglicemie, se efectuează un test de
sânge pentru determinarea nivelului seric de glucoză, insulină, proinsulină
și peptidă C. Postul este apoi oprit în acel moment și hipoglicemia tratată
cu dextroză intravenoasă sau alimente sau băuturi care conțin carbohidrați.
 Diagnostic instrumental
Din metodele imagistice de
perspectivă la etapa actuală ce
permit determinarea
localizării tumorii sunt:
CT,
RMN,
Octreoscan,
EcoEDS
Uneori, este necesară
o angiografie cu cateterizare
a venelor pancreatice
 transhepatice percutanate pentru Evidenţierea insulinomului
prelevarea de sânge pentru cu ajutorul TC.
nivelurile de insulină.
Tratament
Tratamentul de elecție în cazul bolnavilor diagnosticați cu
insulinom este intervenția chirurgicală cu înlăturarea totală a
pancresului sau parţială.
Cînd este contraindicată intervenția chirurgicale datorită
statusului bolnavului sau neidentificării formațiunii
tumorale se recomandă administrarea de glucagon (5 sau 10
mg, de două ori pe zi, la un interval de 8 ore) sau a
Diazepoxidului, în doză cuprinsă între 50 și 400 mg, în
funcție de gravitatea simptomatologiei clinice, cu
administrare zilnică. Aceste medicamente acționează prin
întreruperea secreției de insulină.
 Din cauza efectului secundar de retenție a apei și a
sărurilor în organism, se recomandă administrarea acestor
medicamente în asocierea unui diuretic (Furosemid,
Hidroclorotiazidă etc.). Pentru potențarea efectului
Diazepoxidului, se recomandă administrarea acestuia în
asocierea Clorpromazinei, administrată în doză de 25 mg
de două ori în fiecare zi.
 În cazul tumorilor insulare maligne se utilizează
Streptozocină, un medicament citostatic care acționează
prin distrugerea celulelor beta canceroase. Doza de
administrare este de 0,6 grame până la 1 gram/ m pătrat
suprafață corporeală. Doza maximă de medicamente care
poate fi administrată este de 20 grame/m pătrat și este
recomandată doar în cazul insulinoamelor maligne cu
lipsă de răspuns la dozele uzuale. Medicamentul se
administrează o singură dată pe săptămână datorită
toxicității renale.
Prognostic
În majoritatea cazurilor, insulinoamele sunt benigne, iar
rezecția chirurgicală este curativă. Cu toate acestea, rata
de supraviețuire raportată la 10 ani la cei cu un insulinom
malign este de 29%.
Această maladie pe parcursul a 3-5 ani de la debut, duce
la o encefalopatie manifestă cu pierderea capacităţii
mintale.
 Diagnosticul şi tratamentul insulinomului pînă la
moment reprezintă unele din cele mai mari probleme al
chirurgiei endocrine din toată lumea
Bibliografie
http://www.femexer.org/14553/insulinoma/
https://en.wikipedia.org/wiki/Insulinoma#Diagnosis
https://
www.medlife.ro/glosar-medical/afectiuni-medicale/insulin
om-cauze-simptome-tratament
http://repository.usmf.md/bitstream/20.500.12710/10032/
1/Hotineanu_Vladimir._
Evaluarea_diagnosticului_si_tratamentului_pacientilor_cu
_insulinom_pancreatic.pdf
Vă mulţumesc pentru
atenţie !!!