Catedra: Medicina Militară

Lucrul individual la tema:

Substanțele toxice de luptă cu acțiune
psihochimică (BZ, LSD)

Autor: Vacarciuc Margareta

Grupa: M1722
Conducător: Dumitraș Vasile
 Cuprinsul
 Introducere/ Istoric
 Toxicokinetică și mecanism de acțiune
 Toxicitatea
 Simptome
 Evaluarea riscurilor
 Tratament
 Concluzie
Ce sunt BZ și LSD?
Din grupul agenţilor paralizanţi, BZ – benzilatul de 3-
chinuclidinil.
BZ este un agent anticolinergic care afectează atât sistemul
nervos central cât şi cel perfieric, producând incapacitate chiar la
doze foarte mici. De obicei este împrăştiat sub formă de aerosol,
principala cale de absorbţie fiind sistemul respirator, dar absorbţia
poate avea loc şi prin piele şi prin tractul gastrointestinal.
Provoacă moartea prin paralizia muşchilor respiratori. Acesta a
fost utilizat experimental de către SUA în războiul din Vietnam.
LSD În 1938, un om de știință elvețian sintetiza, pentru prima
dată în istorie, acidul lisergic dietilamid, cunoscut azi sub
numele de LSD. Chimistul a reușit să sintetizeze această
substanță dintr-o ciupercă a secarei. Substanța era menită
a fi folosită în tratarea bolilor psihice și în cercetare.
Efectul halucinogen al LSD-ului(Dietilamida acidului lisergic) chimistul Albert
Hofmann l-a descoperit întâmplător, în 1943, când, cel mai probabil, substanța s-a
absorbit prin pielea cercetătorului. La câteva zile după primul contact cu substanța
halucinogenă, omul de știință și-a administrat cu bună știință o cantitate, pentru a-i
vedea efectele.
Această dată este sărbătorită de fanii drogului ca „Ziua bicicletei”, deoarece
Hofmann în ziua administrării s-a dat pe bicicletă, fiind copleșit de efectele senzoriale
pe care substanța le producea.
Doar că substanța are și efecte negative. În prima fază, drogul declanșează delir și
stări euforice ore în șir. Apoi provoacă halucinații, confuzie, depersonalizare și
anxietate, dar și efecte la nivelul funcționării inimii și a sistemului digestiv.
LSD Este sintetizat din acidul lisergic, derivat din cornul de
secară, o ciupercă a grânelor ce, de obicei, se regăsește pe
secară.
 În anii ‘50 și ’60, și agenția de spionaj SUA (CIA)
a început să testeze LSD, făcând experimente pe
civili, deținuți și militari.
Pe parcursul acestor operațiuni secrete și lipsite de
etică, cunoscute sub denumirea MK-ULTRA, CIA a
efectuat sute de teste pe oameni care nu știau că erau
drogați.
Uneori, agenții sub acoperire mergeau în baruri și
strecurau în secret LSD în băuturile clienților. Apoi, Operațiunea MK-ULTRA a fost aprobată
urmăreau victimele, pentru a vedea cum oficial în 1953 și s-a desfășurat pe
parcursul a două decenii, până în 1973. În
reacționează. fotografie – Harry Williams și Carl Pfeiffer,
doi dintre medicii care au realizat pentru
CIA experimente privind controlul
comportamentului.
 Istoric
Încă de la primele experiențe de folosire a armei
chimice (I Război Mondial) s-a incercat găsirea unui
compus chimic care ar avea un efect letal mai mic
asupra inamicului, scopul principal fiind un efect
temporar de întrerupere a capacității de luptă a
inamicului, fără efecte adverse severe sau ireversibile
asupra funcțiilor vitale.
Acest grup de preparate cu efect psihochimic (compuși incapacitanți) au drept efect
întreruperea capacității de luptă a inamicului care ar persista ore sau zile după contact.
Unul din primele substanțe folosite a fost LSD-25 (acidul d-lisergic dietilamid) care
are drept efect o activare excesivă a sistemului neuronal prin facilitarea
neurotransmisiei. Însă el a fost scos din cauza proprietăților fizico-chimice și a
comportamentului impredictibil în mediu
 O altă clasă de agenți cu efect lezare a capacității
de luptă esterii acidului glicolic cu efect anticolinergic
(atropinic). Primele date despre acești compuși provin
de la Theophrastus (331 – 287 Î.H.) care a descris
efectele beladonei (Atropa belladonna). Apoi în evul
mediu, atropina și alți compuși alkaloizi au fost
folosiți pentru ceremonii religioase, Sabat sau drept
otravă. În scop medical au fost folosite începând cu
sec. XVII.
În 1950 acestor compuși le-a fost găsit un potențial
militar. Unul din compușii de bază pentru folosirea
drept armă chimică a fost BZ (3-quinuclidinil
benzilat, QB, QNB, Buzz agent sau EA-2277, în
URSS avea denumirea de Substanța 78).
BZ este un depresant al SNC pe când LSD
Structura bombei cu dispersie americane M43, care a fost
(canabinolul sau amfetamina) stimulează SNC folosită pentru a transporta chinuclidil-3-benzilatul
Compușii atropinici produc:
-în doze mici - xerostomie, midriază, tahicardie,
-în doze mari - efect excitant mai pronunțat (iritabilitate, dezorientare, halucinații, delir),
-în caz de supradozaj- coma sau paralizia medulară.

Substanțe anticolinergice cu efect psihomimetic și antidotul lor:

Atropina Fiziostigmina
Scopolamina Tacrin
Benactizin 7-metoxy tacrin
Ditran 6-Clorotacrin
BZ, 3-quinuclidinil -
benzilat
BZ inițial a fost studiat drept un preparat spasmolitic,însă din cauza
intervalului terapeutic mic determina frecvent reacții adverse precum
confuzia și halucinațiile.

În 1960 s-a stabilit că BZ corespunde criteriilor unui agent incapacitant:

1. Doza efectivă este mică ( se măsoară în μg/kg)
2. Acționează rapid (minute)
3. O durată previzibilă (minute, ore)
4. Efect reversibil, fără efecte permanente
5. Stabil în păstrare și transportare
6. Efect predictibil și cu potență mare
7. Capacitatea de a se disemina rapid în condiții bine definite
8. O rată de siguranță mare
 Toxicokinetică și mecanism de acțiune de BZ

 Ușor se dizolvă în apă sau solvenți organici, are gust amar.

 Acțiunea incapacitantă pe câmpul unde a fost folosit- 1-2
zile.
 Absorbție - cale orală, parenterală și inhalatorie. Inhalatorie
absorbția mai mare de cât oral.
 În circulație se leagă de albumine, este transportat către SNC
și periferic. Acțiunea: antagonist al receptorilor muscarinici
(toate tipurile M1 – M5), centrali și periferici. Din cauza
distribuției mari a receptorilor muscarinici, BZ afectează
practic toate fazele reglării neuronale.
 Toxicitatea
 Doza medie letală a BZ:
Intravenoasă- de 3 ori mai mică de cât la atropină
Per os- de 2 ori
 O singură doză de 1 mg produce delir pe o durată de câteva
zile.
 Doza medie efectivă de BZ în condiții de câmp este
aproximativ 60 mg/min/m3 pentru o persoană de 75 kg cu un
volum de respirație de 15 l/min.
 Simptome
 În 1960 – 1969 conform datelor studiilor în condiții de campanie (SUA) au fost descrise
următoarele efecte (administrarea de o doză medie de 5,0 – 6,4 microg/kg)
10 min – amețeală, zâmbet necontrolat, chicot
30 min – xerostomie, vedere încețoșată, greață, senzație de rece, ticuri ale ploapelor, membrelor
1 oră – hiperemia pielii, scăderea capacității de coordonare în timp și spațiu, fatigabilitate,
instabilitate motorie, somnolență, tremur al membrelor pronunțat.
2 ore – + incapacitatea de concentrare, neliniște, halucinații, vorbire neclară, fasciculații musculare.
3 ore – + tremur pronunțat
4 ore – + dificultatea de a ține obiecte în mână, tahicardie peste 130 b/min
24 ore – persistă delirul, halucinații, neliniște, instabilitate ortostatică, tahicardie
48 ore – persistă deficința cognitivă.
Midriaza și problemele de acomodare persistă 2 – 3 zile, timpul total de incapacitanță este +/- 70
ore. În condiții de campanie, doza absorbită poate varia pe o scală largă.
 Evaluarea riscurilor
• În 1980 forțele armate ale SUA au încetat depozitarea de BZ.
• În 1992 la conferința de le Geneva s-a stabilit distrugerea tuturor
stocurilor de BZ.
• La moment, BZ se folosește în scopuri militare în diferite operațiuni
speciale.
• În locul BZ (și al altora anticolinergice halucinogene) se folosesc alte
preparate din grupul incapacitantelor (derivații fentanilului- atacului
terorist asupra teatrului din Moscova în 2002)
• Nu se exclude folosirea de către grupările teroriste a agentului BZ!
 Tratament
• Primul ajutor: masca antigaz și se indepărtează din focar.
• Pe teren neinfectat - tratarea sanitară parțială a porțiunilor
descoperite cu pachetul antichimic individual, se scutură hainele, se
spală cu apă curată ochii și nazofaringele.
• Prezența BZ-ului în atmosferă se detectează cu aparatele militare de
cercetare chimică (VPHR și PPHR) Dispozitiv portabil de testare chimică
al armatei sovietice VPHR URSS
• Ajutor specializat: are drept scop reversiunea acțiunii BZ (în Detector de arme chimice
principiu creșterea Ach în fanta neuronală), tratamentul de elecție -
inhibitori colinesterazei.
S-a încercat folosirea VX sau sarinului însă neurotoxicitatea mare și
intervalul terapeutic mic a exclus această posibilitate.
Anticolinesterazele perifierice (piridostigmina, neostigmina,
pilocarpina) au efect în intoxicații cu doze mici, în afectarea centrală au
efectivitate mică.
 Fiziostigmina
• Antidot de bază în intoxicațiile cu A. belladona, cu scopolamină.
• La administrarea dozei de 2 – 3 mg I/M la pacienți cu intoxicație
cu BZ, simptomele se pot ameliora puțin, penru efect mai
pronunțat este necesar de repetat doza peste 15 min sau o oră
(dependent de efectul primei doze)
• Când se obține un efect stabil, se poate efectua infuzie I/V
înceată, doza de 2 – 4 mg la fiecare 1 – 2 ore. Când pacientul este
stabil, calm și cooperant se trece la 2 – 5 mg per os la fieare 1 – 2
ore,
NB!!! Fiziostigmina însă trebuie administrată în secția de terapie
intesnsivă, sub control permanent al reanimatologului. Din acest
motiv și din cauza efectului terapeutic mult inferior reacțiilor adverse
indicațiile fiziostigminei sunt rezervate.
 Tacrin
• Inhibitor al colinesterazei cu efect antihistaminic, util în
supradozajul cu opioide și curarii.
• Efectul terapeutic este mai îndelungat de cât al fiziostigminei,
efectului hepatotoxic pronunțat - utilizarea limitată.
• 7-MEOTA: un derivat al tacrinului cu acțiune atât centrală cât și
periferică.
 Conclzuie
• BZ - agent incapacitant cu utilizare militară, din 1992 majoritatea
stocurilor au fost anihilate, nu se exclude păstrarea lui în unele regiuni.
• Mecanismul de acțiune - interacțiunea cu receptorii colinergici centrali
și periferici
• Simptomatologia - efectele vegetative periferice și centrale cu afectarea
capacităților cognitive.
Nu există antidot specific, dar se poate de folosit inhibitorii colinesterazei
(fiziostigmina, tacrin, 7-MEOTA)
 Bibliografia
 Arma chimică - Forum (ucoz.org)
 3-Quinuclidinyl benzilate – Wikipedia
 3-Quinuclidinyl Benzilate - an overview |
ScienceDirect Topics
 Substanţa BZ | PDF (scribd.com)