ALANINAMINOTRANSFERAZA

(ALT)

Chiriac Maria
 Structură și funcții:

ALT (ALAT), alaninaminotransferaza sau

transaminaza glutampiruvica (TGP) este o
enzima ce face parte din clasa transferazelor si
catalizeaza transferul reversibil al gruparii
amino (NH2) de la un aminoacid (alanina) α–
cetoglutaratului ducand la formarea de acid
piruvic si glutamat.
 Structură și funcții:
• Anterior a fost numită și transaminaza glutamat-
piruvat serică (SGPT) sau transaminază serică
glutamico-piruvică (SGPT).
• Homodimer (formată din 2 proteine identice).
• Dependentă de piridoxal fosfatul citoplasmatic
(coenzimă).
• Se găsește în principal în ficat (la nivelul celulei
hepatice aflându-se în special în citosol) și în
ordine descrescătoare a concentrației în rinichi,
miocard, mușchi scheletici, pancreas, creier.
 Structură și funcții:

• Este implicată în metabolismul azotului celular,

metabolismul aminoacizilor și gluconeogeneza
ficatului.
• Catalizează cele două părți ale ciclului alaninei.
• Nivelul ALT seric Frecvent utilizat ca
Nivelul AST seric biomarkeri pentru
aprecieriea funcției
Raportul lor (raport AST / ALT) ficatului.
 Structură și funcții:
• ALT catalizează transferul unei grupări amino de la L-
alanină la α-cetoglutarat, produsele acestei reacții de
transaminare reversibilă, fiind piruvat și L-glutamat.
Rolul ALT în metabolismul
glucidic:

Gluconeogeneza
hepatică

Conversia
alaninei în
glucoză
 Ciclul glucoz-alaninei:

În perioadele îndelungate de post, mușchiul scheletic

este degradat ca o sursă alternativă de energie.
Când mușchiul (proteina) este degradat, alanina este
principalul aminoacid prezent.
Ciclul glucoz-alaninic se declanșează în mușchii
scheletici pentru a elimina azotul, în timp ce are loc
reaprovizionarea cu energie a mușchilor.
Gruparea amino, transportată de la mușchi la ficat sub
formă de alanină, este transformată în uree în ciclul
ureei și este eliminat.
 Catalizarea ALT:
• ALT catalizează transferul reversibil al grupării amino
din glutamat în piruvat în timp ce înlocuiește grupul
amino al glutamatului cu o grupare carbonilică.
 Catalizarea ALT:

• Reacția catalizată de ALT necesită cofactor

piridoxal-5’-fosfat (P5P), forma activă a
vitaminei B6.
• P5P se leagă covalent, dar reversibil, de o lizină
de situs activ.
• Acest lucru ajută la catalizarea reacției prin
acceptarea grupării amino din aminoacid, apoi
transferarea acesteia la compusul carbonilic.
 Recomandări pentru determinarea
ALT:
• diagnosticul bolilor hepatice;
• diagnosticul diferențial al bolilor hepatobiliare și pancreatice;
• monitorizarea evolutiei și a tratamentului hepatitei virale;
• diagnosticul diferențial între icterul hemolitic și cel hepatic.

• Pregatire pacient – à jeun (pe nemancate)

• Specimen recoltat – sânge venos
• Recipient de recoltare – vacutainer fără anticoagulant cu/fără gel separator.
• Prelucrare necesară după recoltare – se separă serul prin centrifugare.
• Volum proba – minim 0.5 mL ser.
• Cauze  de respingere a probei – specimen intens
hemolizat/lipemic/contaminat bacterian
• Stabilitate probă – serul separat este stabil 24 ore la temperatura camerei; 1
săptămână la 2-8°C.
• Metoda – spectrofotometrica (kinetica).
Valori de referință:

• Factor de conversie: U/L

x 0.0167 = µkat/L
• Limita de
detecție – 4U/L (0.07
µkat/L)4.
 Valoarea clinică a ALT în
patologia ficatului:

• ALT este unul dintre markerii sensibili care este utilizat

ca indicator pentru boala hepatică (împreună cu AST).
• Atunci când celulele hepatice sunt deteriorate sau
distruse, enzimele din celule pătrund în sânge, unde
crește nivelul enzimatic din sânge, astfel pot fi măsurate
prin teste de sânge, în care în acest caz ambele vor fi
crescute.
• În bolile hepatice, cantitatea de ALT ≥ AST.
 Semnificația clinică a ALT:
• Creșterile cele mai mari ale valorilor ALT (de 20 – 100 ori
valoarea normala) au fost decelate în cazul hepatitelor acute
virale și toxice (medicamente: tetraclorura de carbon,
acetaminofen); valori peste 500 U/L sugerează acest diagnostic;
• în cazul hepatitelor acute cu virus A, cresterea ALT precede cu
doua saptamani instalarea icterului, normalizarea valorilor ALT
se produce dupa circa 3 saptamani;
• în cazul hepatitelor virale cu virus B sau C, valoarea ALT
prezintă creșteri si scăderi imprevizibile, revenind la valori
aproape normale; 
• în hepatita cronicăpersistentă valorile transaminazelor apar
intermitent crescute;
• în hepatita cronica activă apar creșteri ale ALT, dar nu la nivelul
celor din hepatita acută;
 Semnificația clinică a ALT:
• în icterele obstructive creșterile pot fi mici si tardive; creșterea
rapida și marcată (>600 U/l) urmată de o scădere abruptă în
decurs de 12-72 ore este considerată caracteristică pentru
obstrucția acută a ductelor bilare;
• în metastazele hepatice se observă uneori creșteri moderate, iar
in hepatomul primar nu se produc modificari remarcabile; 
• în steatoza hepatică – creșteri de 2-3 ori normalul;
• în ciroza hepatică valorile ALT sunt normale sau ușor crescute
(de 1-5 ori normalul);
• Creșteri moderate se observă și în hepatite alcoolice(<150 U/l),
stare de șoc, arsuri severe, mononucleoza infecțioasă, leucemie
limfoblastică acută (copii), infarct miocardic, insuficiența
cardiacă, eclampsie, hepatotoxice, pancreatita acută.
 Cauze:

 un aport excesiv de alcool

 antecedente sau expuneri cunoscute sau
posibile la virusurile hepatitei
 obezitate sau diabet
 antecedente de consum de medicamente
potențial hepatot oxic
 antecedente familiale de boli hepatice.
 Nivelul ALT în infarctul
miocardic:

• Creșterea nivelului ALT poate fi detectată doar la o

minoritate de pacienți, deoarece în infarctul
cardiac, AST este principalul indicator.
• Cu toate acestea, în cazul infarctului miocardic
sever, ficatul fiindsupus hipoxiei, se poate atesta o
creștere a nivelulului ALT în câteva zile de la
debut.
 Valori critice :

• Sindromul alcool-acetaminofen:
valori >9000 U/l (nivelele extreme pot
distinge acest sindrom de hepatita virală
sau alcoolică).
 Nivelul ALT va scădea în:
 infecții urinare;
 neoplazii;
deficit de piridoxal fosfat (malnutritie, consum
de alcool). 
consumul medicamentelor: aspirina,
ciclosporina, fenotiazine, interferon, ketoprofen,
simvastatin, ursodiol.
în sarcina pot aparea valori scazute.