MĂDUVA SPINĂRII

- Este situată în canalul vertebral şi se întinde la adult de la gaura

occipitală până la vertebra a II-a lombară. De aici, măduva se continuă
cu o formaţiune filiformă – filum terminale.
- Este un cilindru uşor turtit antero-posterior, cu diametrul transversal
de 12 mm şi anteroposterior de 8-10 mm.
- Prezintă două feţe (anterioară şi posterioară) care au în sens
longitudinal câte un şanţ median (cel anterior este mai adânc).
- În lateral se află originile aparente ale rădăcinilor nervilor spinali.
- Acestea, la nivel lombar, alcătuiesc în jurul filum-ului terminale, coada
de cal.
- Măduva este înconjurată în interiorul canalului medular, de meninge
(cu cele 3 foiţe) care se prelungeşte pe rădăcinile nervilor spinali până la
găurile de conjugare.
Regiunile măduvii spinării:
•Regiunea cervicală – corespunde vertebrelor cervicale 1, 2 şi 3
•Regiunea cervico-toracală (umflătura brahială) – corespunde
vertebrelor cervicale 4, 5, 6, 7 şi dorsalei 1
•Regiunea toracală – corespunde vertebrelor toracale 2 – 10
•Regiunea lombară (umflătura lombară) – corespunde vertebrelor
dorsale 11, 12 şi lombarei 1
•Conul medular – se termină în dreptul vertebrei lombare 2
 STRUCTURA INTERNĂ A MĂDUVEI SPINĂRII
O secţiune orizontală arată substanţa cenuşie la interior, sub forma
literei „H” şi substanţa albă la exterior – cordoane medulare.
Substanţa cenuşie
•Formată din corpii neuronilor şi celule gliale
•2 coarne anterioare (mai mari) – zona somato-motorie
•2 coarne posterioare (mai subţiri) – zona somato-senzitivă
•Comisura cenuşie (cu un canal ependimar central) ce uneşte coarnele.
Zona somato-senzitivă.
-Aici fac sinapsă axonii neuronilor din ggl spinali care aduc sensibilitatea
exteroceptivă, proprioceptivă inconştientă şi conştientă.
-După încrucişare, intră în cordoanele medulare, alcătuind căi
ascendente care fac apoi sinapsă o parte în talamus, altele în bulbul
rahidian.
-De aici se proiectează pe scoarţa cerebrală, devenind senzaţii.

Zona somato-motorie.
-Aici se găsesc centrii reflecşi somatici cu neuroni motori ce reprezintă
originea reală a axonilor lor.
-Ei transmit impulsurile prin rădăcina anterioară, trunchiul, ramurile
anterioară şi posterioară ale nervului spinal.
Zona viscero-senzitivă.
-Aici se găsesc neuroni terminali vegetativi senzitivi.
-Aceştia au traiect ascendent cu sinapsă în hipotalamus şi apoi pe
scoarţă – senzaţii.

Zona viscero-motorie.
-Aici se găsesc centrii reflecşi vegetativi cu neuroni motori a căror axoni
trec spre viscere prin rădăcina anterioară, trunchiul şi ramurile
comunicante ale nervului spinal.
-Fac sinapsă cu neuronii din ganglionii lanţurilor laterovertebrale sau din
unele plexuri nervoase viscerale.
Sunbstanţa albă
•Formată din axoni mielinizaţi
•Defineşte funcţia de conducere a măduvei spinării
•Este situată între „H”-ul medular şi periferie
•Este organizată în cordoane perechi şi simetrice: 2 anterioare, 2
laterale şi 2 posterioare.
•Axonii neuronilor alcătuiesc în cordoane căi ascendente, descendente
şi de asociaţie (intersegmentare)
•Înainte de a se angaja în substanţa albă, majoriatea axonilor se
încrucişează cu cei de partea opusă, astfel ca influxurile nervoase se vor
proiecta pe ariile corticale de pe emisferul opus. Fasciculele
descendente au parcurs similar.
 FUNCŢIA REFLEXĂ A MĂDUVEI SPINĂRII

Actul reflex – procese fiziologice complexe de răspuns la excitanţi sau

stimuli care acţionează asupra unei zone receptoare de la nivel somatic
sau visceral.
Arcul reflex – substratul morfologic al actului reflex – are 3 componente:
1.Calea aferentă – cuprinde: receptori, dendritele neuronilor senzitivi –
fac sinapsă în centrii nervoşi din măduvă;
2.Centri nervoşi reflecşi – somatici şi vegetativi (zona somato-motorie
şi/sau somato-senzitivă);
3.Calea eferentă – axonii neuronilor efectori din centrii reflecşi – ajung
la organele efectoare.
Reflexele somatice – sunt monosinaptice (miotactic, pentru menţinerea
tonusului) sau polisinaptice (de aparare, cutanate, osteotendinoase)
Reflexele vegetative – sunt de 2 feluri:
•Simpatice – cu centri în aproape toată lungimea măduvei
•Parasimpatice – au centri numai în măduva sacrată (micţiune,
defecaţie, sexual).
 NERVII SPINALI
Sunt în număr de 31 perechi:
•8 cervicali
•12 toracali
•5 lombari
•5 sacraţi
•1 coccigian
Fiecare nerv spinal prezintă câte o rădăcină anterioară şi una
posterioară care se unesc la nivelul găurii de conjugare, formând
trunchiul nervului spinal. Acesta, în afara găurii de conjugare se împarte
în ramurile sale.
Rădăcina anterioară – eferentă, este constituită din:
•Axonii neuronilor medulari somato-motori (pentru musculatura
striată)
•Axonii neuronilor viscero-motori (pentru musculatura netedă şi
glande)

Rădăcina posterioară – aferentă - are un ganglion spinal care va

conţine corpurile neuronilor senzitivi (extero-, proprio- şi interoceptivi).
•dendritele lor intră în componenţa ramurilor (anterior, posterior şi
comunicante) nervului.
•preiau din periferie sensibilităţile somatică şi viscerală.
•axonii acestor neuroni intră în măduvă şi fac sinapsă cu:
-neuroni somato- şi viscero-senzivivi
-neuroni motori din substanţa cenuşie – se inchid reflexe somatice şi
vegetative
Ramurile nervului spinal sunt 4:
Ramul anterior (cel mai gros) – mixt, destinat:
•extero- şi proprioceptorilor (prin dendrite din ggl spinal);
•muşchilor striaţi de la gât, torace şi membre (prin axonii neuronilor
somato-motori medulari)
•structurilor vegetative din teritoriul somatic: muşchi piloerectori,
vase sangvine, glande exocrine (prin unii axoni ai neuronilor
vegetativi simpatici)
Ramul posterior (mai subţire) – mixt, destinat extero-, proprioceptorilor
şi muşchilor striaţi de la nivelul pereţilor posteriori ai gâtului şi
trunchiului.
Ramuri comunicante – conţine fibre preganglionare care fac sinapsă în
neuronii ganglionilor unui lanţ simpatic latero-vertebral sau ai unor
plexuri previscerale
Un ram meningeal (subţire) – conţine fibre vegetative senzitive şi
motorii care reintră în canalul vertebral, inervând structurile de la acest
nivel.
 NERVII CRANIENI
I – nervul olfactiv (senzorial) – preia excitaţiile odorante, intrând în
componenţa analizatorului olfactiv
II – nervul optic (senzorial) – preia impulsurile vizuale de la globul
ocular, intrând în componenţa analizatorului vizual
III – nervul oculomotor comun
IV – nervul patetic (trohlear)
VI – nervul oculomotor extern (abducens)
Toţi trei sunt nervi motori somatici. Inervează muşchii striaţi din orbită.
Nervul III mai inervează muşchiul ridicător al poleoapei superioare şi
muşchiul constrictor pupilar (prin componenta lui parasimpatică) –
produce mioza (micşorarea pupilei)
V – nervul trigemen (mixt, somatic) – prin componenta senzitivă culege
informaţii de la exteroreceptorii din pielea jumătăţii anterioare a
craniului, întregii feţe şi a mucoaselor bucală, foselor nazale, orbită şi
proprioceptive de la nivelul extremităţii cefalice. Prin componenta
motorie, inervează muşchii masticatori.
VII – nervul facial (mixt) – prin componenta senzorială asigură
sensibilitatea gustativă (împreună cu IX şi X). Prin componenta motorie
somatică inervează muşchii pieloşi ai capului şi gâtului
VIII – nervul acusticovestibular (senzorial) – preia impulsurile auditive
din urechea internă (componenta acustică) şi cele de echilibru
(componenta vestibulară).
IX – nervul glosofaringian (mixt) – componenta senzorială – gustativă,
componenta somato-motorie – muşchii faringelui, parasimpatic –
secreţia parotidei.
X – nervul vag sau pneumogastric (mixt) – senzorial, asigură
sensibilitatea gustativă; motor somatic asigură motricitatea parţială a
faringelui şi laringelui. Parasimpatic, inervează viscerele din torace
(inimă, plămâni, esofag) şi din abdomen (tub digestiv, fără colonul distal
şi rect, ficat, splină, pancreas, rinichi).
XI – nervul spinal (accesor) (motor somatic) – inervează muşchii SCM şi
trapez
XII – nervul hipoglos (motor somatic) – inervează muşchii limbii
Unii nervi cranieni sunt numai:
1.Motori: III, IV, VI, XI şi XII – origini reale în trunchiul cerebral
2.Senzoriali: I, II şi VIII – origine reală în ggl situaţi pe traiectul nervilor.
Axonii neuronilor din ggl fac sinapse în trunchi
3.Micşti – V, VII, IX, X – origini reale în nucleii motori somatici sau
parasimpatici din trunchi şi în ggl de pe traiect (pentru componena
senzorială)
Nervii I, II şi VIII şi componentele senzoriale ale VII, IX şi X intră în
alcătuirea unor analizatori.
 TRUNCHIUL CEREBRAL
•Este situat în loja cerebeloasă
•Este format din 3 segmente: bulbul rahidian, puntea şi mezencefalul
(format anterior din 2 pedunculi cerebrali şi posterior din 4 tuberculi
cvadrigemeni.
•Postero-lateral spre cerebel, sunt 3 perechi de pedunculi cerebeloşi,
fiecare pereche legând cerebelul de câte un segment al trunchiului
cerebral.

Pe faţa anterioară şi pe feţele laterale ale bulbului îşi au originea

ultimele 10 perechi de nervi cranieni, excepţie nervul IV (patetic) care
are originea aparentă sub tuberculii cvadrigemeni (de pe faţa
posterioară a mezencefalului)
 STRUCTURA INTERNĂ A TRUNCHIULUI CEREBRAL
Substanţa cenuşie
•Situată tot la interior, dar mult mai posterior
•Nu mai are forma literei „H”, ci prezintă numeroşi nuclei
(conglomerate de corpuri neuronale)
Nucleii segmentari:
•Sunt perechi
•Sunt ai ultimelor 10 perechi de nervi cranieni şi sunt motori (origine
reală) şi senzitivi (terminali)
•În pedunculii cerebrali:
– nucleii motori somatici ai nervilor III şi IV
– nucleul senzitiv somatic al nervului V
•În punte: – nucleii motori somatici ai nervilor V, VI şi VII
– nucleul senzitiv somatic al porţiunii pontine al nervului V
•La jocţiunea bulbo-pontină: – nucleii senzoriali ai nervului VIII
•În bulb:- nucleii motori somatici ai nervilor IX, X, XI şi XII
- nucleul senzitiv somatic a părţii bulbare a nervului V
- nucleii senzoriali ai nervilor VII, IX şi X
Nucleii vegetativi parasimpatici:
•În pedunculii cerebrali: iridoconstrictor sau accesor (cu nervul III)
•În punte: salivator superior şi lacrimo-muco-nazal (cu nervul VII)
•În bulb: salivator inferior (cu nervul IX) şi cardio-pneumo-enteric (cu
nervul X)
Nucleii intersegmentari sau proprii
•Coordonează activitatea reflexă din trunchiul cerebral şi măduvă
•Cei mai importanţi sunt: nucleul roş – reglarea tonusului muscular şi
nucleul nigric – cu funcţie dopaminergică
Nucleii suprasegmentari
•Cerebelul şi tuberculii cvadrigemeni – centrii reflecşi vizuali şi auditivi
Nucleii formaţiei reticulate
•Mici şi numeroşi – cei mai importaţi sunt respiratori din bulb şi punte
şi cardiovasculari

Substanţa albă
Este formată din căi ascendente (senzitivo-senzoriale), căi
descendente (motorii) şi căi de asociaţie
 FUNCŢIA REFLEXĂ A TRUNCHIULUI CEREBRAL

•Se realizează prin închiderea în nucleii de aici a unor arcuri reflexe

somatice şi vegetative:

-La mezencefal: refelxele: pupilar, fotomotor, de acomodare la distanţă,

precum şi statice şi statochinetice pentru menţinerea poziţiei corpului;

-La punte: salivare, masticator, lacrimal, de clipire, cardiovasculare şi

respiratorii;

-În bulb: secretorii (pentru parotidă si glandele tubului digestiv), motorii

digestive, cardiovasculare şi respiratorii.
 DIENCEFALUL

•Situat între pedunculii cerebrali pe de o parte şi emisferele cerebrale

cere-l înconjoară anterior, superior, posterior şi lateral pe de altă parte.
•Prezintă central 2 nuclei talamici simetrici, separaţi prin cavitatea
ventriculului 3 cerebral
•În jurul nucleilor se găsesc celelalte componente ale diencefalului:
-Epitalamusul – postero-superior
-Hipotalamusul – antero-inferior (formează planşeul ventriculului 3)
-Metatalamusul – extraventricular postero-lateral şi inferior de
extremitatea posterioară a talamusului.
A. TALAMUSUL
•Nucleu ovoidal cu axul mare antero-intern
•Extremetatea posterioară (mai voluminoasă) vine în raport cu
tuberculii cvadrigemeni inferior şi medial şi cu metatalamusul inferior şi
lateral
•Este format din mai multe grupe nucleare:
-Nuclei de releu – a 2-a sinapsă a căilor senzitivo-senzoriale
conştiente din măduvă şi trunchi
-Nuclei de asociaţie
-Nuclei reticulaţi
-Nuclei extrapiramidali
-Nuclei cu conexiuni în rinencefal
B. HIPOTALAMUSUL
•Situat între cele 2 emisfere cerebrale
•Formează spaţiul optopeduncular împreună cu bandeletele optice,
chiasma optică şi cei 2 pedunculi cerebrali
•Se continuă inferior cu tija pituitară – legătura nervoasă cu glanda
hipofiză
•Posterior de tija pituitară, hipotalamusul prezintă cei 2 tuberculi
mamilari
•Format din nuclei:
-Anterolaterali şi mijlocii – parasimpatici
-Posteriori – simpatici
•Nucleii sunt locul unde fac sinapsă căile sensibilităţii interoceptive din
măduvă şi trunchi, iar axonii nucleilor formează fasciculele descendente
spre nucleii vegetativi din trunchi şi măduvă
•Are conexiuni importante cu hipofiza, epifiza, căile optice, talamusul,
rinencefalul şi scoarţa cerebrală
•Este punctul nodal al vieţii vegetative, iar prin legătura cu hipofiza,
realizează controlul nervos asupra activităţii glandelor endocrine
•Neurosecreţia – proprietatea unor neuroni de a secreta hormoni.
Această secreţie este transmisă hipofizei

Funcţiile hipotalamusului:
•Reglarea şi coordonarea activităţii vegetative a circulaţiei, respiraţiei,
metabolismului energetic şi echilibrului hidro-electrolitic
•Modelarea comportamentului
•Cetrii funcţionali ai foamei şi setei, termoreglării şi sexuali
C. METATALAMUSUL
•Reprezintă 2 formaţiuni nucleare perechi:
-Corpul geniculat lateral – aici fac sinapsă căile optice
-Corpul geniculat medial – fac sinapsă căile acustice
•Este tot o staţie releu ca şi talamusul
•Axonii neuronilor metatalamici reprezintă proiecţiile corticale ale
căilor optice şi acustice

D. EPITALAMUSUL
•Reprezintă o glandă endocrină – epifiza – situată înapoi şi ancorată
anterior de o formaţiune – trigonul habenular cu care formează
complexul habenulo-epifizar
 EMISFERELE CEREBRALE
•În număr de două
•Cea mai evoluată parte a nevraxului
•Situat în cutia craniană, ocupă loja cerebrală

Conformaţia externă a unui emisfer:

•forma unui semiovoid alungit antero-posterior separat de celălalt pe
linia mediană de un sept format din duramater – coasa creierului
•are 3 feţe: externă, internă şi inferioară
•are 3 poli: frontal, occipital şi temporal
•are 3 margini
•pe suprafaţă se găsesc nişte şanţuri – scizuri – care delimitează lobi şi
alte şanţuri mai puţin adânci care delimitează girusuri
A) FAŢA EXTERNĂ
- convexă, prezintă 3 scizuri: scizura lui Rolando (centrală), scizura lui
Sylvius (laterală) şi scizura perpendiculară externă.
- cele 3 scizuri delimitează pe faţa externă 4 lobi: frontal, parietal,
occipital şi temporal
- pe fiecare lob sunt girusuri sau circumvoluţiuni:
- pe lobul frontal: 3 girusuri suprapuse spre partea anterioară
(superior, mijlociu şi inferior) şi un girus precentral (posterior de
celelalte 3) şi înaintea scizurii lui Rolando
- pe lobul parietal: 2 girusuri suprapuse: superior şi inferior;
anterior si îndărătul scizurii lui Rolando se află un girus postcentral
(aproape de cel precentral)
- pe lobul occipital: 3 girusuri: superior, mijlociu şi inferior
- pe lobul temporal: 3 girusuri: superior, mijlociu şi inferior
B) FAŢA INTERNĂ
- plană, are formaţiuni comisurale interemisferice: corpul calos cu
trigonul cerebral în interior, situate deasupra diencefalului.
-prezintă 3 scizuri care delimitează 2 girusuri şi 3 lobi.

C) FAŢA INFERIOARĂ
- are 2 lobi: orbitar (anterior) cu 3 girusuri orbitare şi temporooccipital,
tot cu 3 girusuri
 STRUCTURA INTERNĂ A EMISFERELOR CEREBRALE

Fiecare emisfer e alcătuit din:

•substanţa cenuşie: la exterior – formează scoarţa cerebrală (cortexul),
la interior – nucleii centrali
•substanţa albă, printre structurile cenuşii

1. CORTEXUL: prezintă 2 tipuri de structuri:

a) izocortex – 11/12 din tot cortexul, cu 10 miliarde de neuroni, prezintă
6 straturi neuronale:
- primele 2 (de la suprafaţă) sunt asociative
- la mijloc – 2 aferente
-la interior – 2 eferente

b) alocortex – 1/12 din cortex, cu 2 tipuri: paleocortex şi arhicortex

La nivelul isocortexului s-au delimitat 50 de arii corticale (BRODMANN).
Ele sunt de 4 feluri: receptoare (senzitive şi senzoriale), efectoare
(motorii), de asociaţie şi vegetative.
Ariile sensibilităţii senzitive (somestezice):

•sunt ariile 3, 1, 2 din girusul postcentral

•se proiectează sensibilităţile extero- şi proprioceptive conştiente din
tot corpul – senzaţiile.
•Este sub forma unui homunculus senzitiv răsturnat

Ariile senzoriale:
•Vizuale: 17, 18, 19 – lobul occipital
•Auditive: 41, 42, 22 – girusul temporal superior
•Gustativă: 43 – girus postcentral (în partea inferioară)
•Olfactivă – girusul hipocampic
•Vestibulară – probabil în vecinătatea ariilor auditive
Ariile efectoare:
– determină activitatea motorie a scoarţei prin colaborarea mai multor
arii, din care cea mai importanta este aria motilităţii voluntare –
homunculus motor

Arii de asociaţie: 9, 10, 11, 46, 47 – activitatea intelectuală (previziunea,

memorizarea, evocarea etc), viaţa psihică (comportamente, emoţii,
afectivitate) şi limbajul.

Arii vegetative: imprecis delimitate – 13, 14 (lobul frontal) şi 38 (lobul

temporal)