BOLI CU TRANSMISIE

SEXUALA
Boli cu transmitere sexuală majore :
• sifilisul
• infecţia gonococică (blenoragia, gonoreea),
• limfogranulomatoza inghinală benignă (boala
Nicolas-Favre),
• şancrul moale.
Boli cu transmitere sexuală minore:
• scabia
• pediculoza pubiană
• candidoza genitală
• trichomoniaza uro-genitală
• herpesul genital etc.
SIFILISUL ( LUESUL)
• agentul etiologic - treponema pallidum , bacterie
gram negativă (ordinul Spirochetales) - soluţie
de continuitate a pielii sau mucoaselor.
• transmitere :
- contact sexual
- transplacentar (de la mamă la făt)
- transfuzii de sânge
- contactul cu leziuni deschise.
Transmiterea prin obiecte - foarte rară, treponema fiind
foarte sensibilă la acţ. fact. de mediu (temperatură,
uscăciune).
 Evoluţia stadială a infecţiei sifilitice
• perioade cu simptomatologie clinică bine
definite, care alternează cu perioade de acalmie.
• evoluţia intermitentă se explică prin fenomenul
imunităţii iar polimorfismul leziunilor prin acela al
alergiei.
• perioadă de incubaţie = 21 zile de la momentul
contactului infectant.
- reacţie defensivă naturală a organismului –
treponemele dispar de la locul de inoculare
- capacitate defensivă înfrântă - multiplicarea
treponemelor = primele leziuni histologice la 10
zile = primele leziuni clinice vizibile la 3
săptămâni de la inoculare
• perioada primara
 Evoluţia stadială a infecţiei sifilitice
• perioada primara (sifilisul primar)
• sifilom primar (şancrul dur)
- persistă 42 zile apoi se epitelizează
spontan.
- TP ajung pe cale limfatică la ganglionii
regionali, care devin palpabili la 7 zile de la
apariţia şancrului :
• adenopatia satelită
- TP se propagă pe cale limfatică la grupurile
ganglionare succesive, însă nu vor invada
organismul decât în număr foarte mic, datorită
rezistenţei sângelui.
- numărul redus de treponeme vor stimula
sinteza de anticorpi identificabili prin reacţii
serologice.
 Evoluţia stadială a infecţiei sifilitice
• perioada de latenţă postprimară
- fără simptomatologie cutaneo-mucoasă
- serologie constant pozitivă
- durează aproximativ 2 săptămâni
• perioada secundară (sifilisul secundar)
- cînd TP ating pragul numeric optim, pătrund masiv
din circ. limfatică în sanguină - septicemie treponemică :
- febră, cefalee, artralgii, alterarea stării generale
- sifilide :erupţie cutaneo-mucoasă generalizată,
superficială şi rezolutivă (dispare spontan după 2
săptămâni)
- durează 2 şi 5 ani şi se derulează prin succesiuni de
- pusee eruptive cu simptomatologie morfo-clinică
polimorfă şi intervale de latenţă clinică.
 Evoluţia stadială a infecţiei sifilitice
• faza de latenţă tardivă
- perioadă de falsă vindecare clinică
- poate dura între 5-10-20 de ani, în care reacţiile
serologice se atenuează.
• perioada terţiară
- leziuni cutaneo-mucoase şi viscerale sau
osteo-articulare puţine la număr, profunde şi
distructive, ireversibile de tipul :
- gome
- tuberculi
 Imunitatea şi alergia din infecţia sifilitică
• explică evoluţia întreruptă sau intermitentă a
sifilisului în general precum şi aspectul clinic al
leziunilor din perioada II-III
Imunitatea
-relativă (persistenţa TP în anumite teritorii ale
organismului - rezervoare de alimentare a
recidivelor)
• formarea Atc. = resorbţia spontană a erupţiilor = atenuarea imunităţii.
• scăderea imunităţii = înmulţirea TP în teritoriile tolerante (splină,
ganglioni) treacerea în circulaţie -> nouă septicemie, apariţia de noi
leziuni , care dispar şi ele spontan ca urmare a reinstalării imunităţii.
• recidivele vor fi din ce în ce mai rare, leziunile mai circumscrise şi
mai reduse numeric, datorită imunizării din ce în ce mai durabile.
• ondulantă (condiţionată de invazia torentului
sanguin de TP, atenuarea o dată cu dispariţia
lor , reinstalarea o dată cu diseminarea TP din
teritoriile tolerante)
 Evoluţia stadială a infecţiei sifilitice
Alergia
• are un aspect particular
• se dezvoltă paralel cu evoluţia stării de imunitate
• este maximă în perioada terţiară, când ţesuturile
capătă un aşa grad de hipersensibilitate încât,
răspund faţă de cauza nocivă prin alteraţii de tip
necrotic sau degenerativ ( reacţii cu totul
disproporţionate faţă de numărul restrâns de
germeni care intră în joc în astfel de leziuni).
 SIFILISUL PRIMAR
Sifilomul primar (şancrul dur)
• incubaţie de 21 zile la locul de inoculare a TP şi persistă
42 de zile după care se epitelizează spontan.
Şancrul tipic
• eroziune rotund-ovalară, de 1-2 cm, bine delimitată,
contur regulat, marginile se pierd în ţesutul sănătos din
jur, suprafaţă netedă, curată, strălucitoare. Este
nedureros, neinflamator şi prezintă o bază indurată la
palpare (induraţia se menţine câteva luni după epitelizare
- criteriu de diagnostic retrospectiv)
• unic sau multiplu.
• localizare : genitală (gland, şanţ balano-prepuţial, prepuţ,
teaca penisului, labii, vagin, perineu, col uterin) sau
extragenitală (oral, perioral, mamelonar, perianal)
Şancrul atipic
• şancru pitic sau gigant ;
• şancru necrotic, gangrenos, fagedenic;
• şancru absent (sifilis decapitat) la cei trataţi cu
antibiotice sau în cazul contaminării prin
transfuzie.

Complicaţiile şancrului sifilitic

Bărbaţi :
• fimoza
• parafimoza
• limfangita dorsală a penisului,
Femei :
• edem al labiilor mari
Diagnosticul diferenţial

• Şancrul moale - neindurat 

• Şancrul limfogranulomatos
• Şancrul scabios
• Sifilidele erozive - multiple, superficiale şi nedureroase
• Eroziuni - ulceraţii accidentale posttraumatice liniare,
dureroase, apar imediat după un contact sexual sau

după un traumatism.
• Herpesul genital
• Aftele genitale sau bucale
• Candidozele genitale şi bucale
• Eritemul bulos postmedicamentos
• Carcinomul spinocelular
• Ulceraţiile bacilare
• Eritroplazia Queyrat
Adenopatia sifilitică
- la 7 zile de la formarea şancrului, în ganglionii
limfatici regionali corespunzători
- unilaterală, neinflamatorie, consistenţă elastică
ggl. sunt mobili pe planurile profunde şi
superficiale, fiind grupaţi într-un aranjament
caracteristic de “cloşcă cu pui” (primul ggl. mai
apropiat de şancru are dimensiuni mai mari
decât ceilalţi din jurul lui), spontan rezolutivă
- localizare : zona inghino-crurală, (şancre
genitale), zona submandibulară (şancrul buzei
inferioare), ganglionii suprahioidieni (şancrele
limbei), ganglionii iliaci interni (şancrul colului
uterin)
Diagnosticul diferenţial

• adenopatia din şancrul moale

• adenopatia din limfogranulomatoza Nicolas-
Favre
• adenopatia bacilară
• adenopatii tumorale, metastatice
 SIFILISUL SECUNDAR
- la 9 săptămâni de la contactul infectant sau
la 6 săptămâni de la apariţia şancrului
- poate dura 2-5 ani
Manifestări clinice :
• sistemice (micropoliadenopatie, febră, nevralgii,
artralgii, astenie etc)
• leziuni cutaneo-mucoase (sifilide)
• atingeri ale fanerelor
Sifilidele cutanate
sifilidele eritematoase sau rozeolele
• pete eritematoase, simetrice, rotund-ovalare, de 3-
10 mm, margini estompate, culoare roz, dispuse
pe flancuri, feţele laterale ale trunchiului, zonele de
flexie ale membrelor.
• diagnosticul diferenţial - situaţiile în care apar
erupţii eritematoase cu tendintă la generalizare : -
boli infecto-contagioase
- rozeola medicamentoasă

- rozeola alimentară
- eritemul emoţional
- pitiriazisul versicolor
- pitiriazisul rozat Gilbert.
Sifilidele papuloase
- largă varietate de forme clinice:
• papulo-lenticulare (roşii-arămii, uşor scuamoase, uneori
cu un guleraş periferic “guleraşul lui Biett”)
• papulo-scuamoase (psoriaziforme)
• papulo-seboreice (zonele seboreice: frunte unde
realizează “coroana Venerei”, paranazal, interscapular,
presternal)
• papulo-lichenoide
• papulo-keratozice (palmo-plantare)
• papulo-erozive (genital, perigenital şi interdigital),
• papulo-hipertrofice = condiloame late (mari, plate,
localizate genital sau perigenital) etc.
Diagn. diferenţial : lichen plan, prurigo (în cazul sifilidelor
lenticulare), psoriazisul gutat, eczematidele seboreice,
veruci vulgare, condiloamele acuminate de etiologie virală
etc.
Sifilidele pigmentare
• caracteristice etapei tardive sifilisului secundar
• reţea hiperpigmentară, cafenie, cu ochiuri de
tegument normal , localizată în jurul gâtului sau
pe decolteu - “colierul Venerei”
Diagn.diferenţial : pitiriazisul versicolor acromiant

Sifilidele ulceroase
• manifestări al celui de-al 3- 5-lea an de evoluţie
• caracter distructiv, asemănător cu leziunile
perioadei terţiare (pustule - ulceraţii rotund-
ovalare, cu chenar roşu- arămiu periferic, cruste
brun-negricioase)
Diagn.diferenţial : ectimele.
Sifilidele mucoase (plăcile mucoase)
• pot coexista sau nu cu diverse tipuri de sifilide
cutanate
• localizare : mucoasa cavităţii bucale şi zonei
genitale (foarte rar existând interesări laringiene,
faringiene, nazale sau anale)
• formele clinice corespund tipurilor de sifilide
cutanate (însă datorită structurii regiunii şi condiţiilor
particulare de umiditate sunt de obicei erodate sau
ulcerate, neproeminente şi fără cruste) : eritematoase,
erozive, opaline, depapilate ”livadă cosită”,
ulceroase, etc
• foarte contagioase şi uneori dureroase
Diagn. diferenţial : angine, afte, lichen bucal,
pemfigus, eroziuni postherpes,postraumatice,
eritem polimorf etc.
Afectarea fanerelor
La nivelul unghiilor :
• Peronixisul sifilitic
- forma indurativă (repliu unghial roşu-violaceu
tumefiat) sau forma ulcerativă ( ulceraţie la baza
unghiei cu margini îngroşate şi dure).
• Onixisul sifilitic
- îngroşarea unghiei la marginea liberă, depresiuni
crateriforme, striuri transversale paralele, fisuri sau
decolări unghiale.
La nivelul părului :
• alopecie difuză sau “în luminişuri” în pielea
păroasă a capului (zone distanţate unele de altele în
care părul este rărit, localizate cu predilecţie în zona
temporo-parietală şi occipitală) - reversibilă
• “semnul omnibusului” la nivelul sprâncenelor
(alopecie în 1/3 externă a acestora)- reversibilă
Manifestările ganglionare
• micropoliadenopatie
• palpabile grupurile ganglionare suboccipitale,
laterocervicale, retromastoidiene, inghinale şi
supraepitrohleene
• simetrică
• ganglioni : elastici, mobili, nedureroşi,
neinflamatori şi de dimensiuni mici.
 SIFILISUL TERŢIAR
• numărul mic, caracterul profund şi distructiv,
vindecarea prin cicatrici suple, regulate

Manifestări clinice :
manifestări cutaneo-mucoase
- sifilide tuberculoase
- gome sifilitice
• viscerale
• nervoase
• osoase
Manifestările cutaneo-mucoase

Sifilidele tuberculoase

• infiltrate dermice profunde -tuberculi- emisferici,

cât un bob de mazăre, roşii-arămii, duri,
nedureroşi, dispuşi asimetric dar grupaţi pe
tegument sub formă inelară, arcuri sau
segmente de cerc
• evoluţia : necroză şi ulcerare sau resorbţie şi
cicatricizare
• diagnosticul diferenţial : lupusul vulgar tbc
(tuberculii au o culoare gălbuie ca marmelada de
mere).
Gomele sifilitice
• nodozităţi hipodermice subacute - 4 stadii de
evoluţie (cruditate, ramolire, fistulizare,
cicatrizare)
• localizările elective : gambele, antebraţele,
fruntea, cavitatea bucală (buze, limbă, văl
palatin, luetă), mucoasa nazală
- distrugerea osului nazal : “nas în şa”
- perforarea palatului dur şi moale : voce
alterată, tulburări de fonaţie şi de deglutiţie
Diagnosticul diferenţial : goma tuberculoasă,
goma actinomicozică şi cancerele ulcerate.
Manifestările terţiare viscerale
• sistemul cardio-vascular (insuficienţă aortică,
anevrisme aortice, miocardită)
• ficatul (hepatită gomoasă urmată de ciroză).
Leziunile terţiare neurologice
• tabesul dorsal (afectarea măduvei spinării şi
rădăcinii nervilor spinali)
• paralizia generală progresivă (afectarea
encefalului)
Manifestările terţiare osteo-articulare
• osteite (cu dureri osoase nocturne)
• artrite, etc
 SIFILISUL CONGENITAL

- transmiterea bolii se face transplacentar, de la

mama bolnavă la făt
• avort
• naştere de făt mort
• infecţie sifilitică a nou-născutului = sifilisul
congenital :
- precoce
- tardiv
Sifilisul congenital precoce
• manifestările clinice apărute până la 2 ani
(echivalentul sifilisului secundar al adultului)
Simptomatologie generală : subponderalitate,
anorexie, tegument ridat (facies senescent), malformaţii
ale cutiei craniene (frunte olimpiană, hidrocefalie).
Simptomatologia cutaneo-mucoasă caracteristică :
• sifilide infiltrative în jurul nasului şi gurii : ragade
şi cicatrici radiare permanente;
• sifilide eritemato-papuloase diseminate;
• pemfigusul sifilitic al nou-născutului : erupţie
buloasă la nivelul palmelor şi plantelor;
• coriza sifilitică : tulburări de respiraţie şi supt ;
• laringita sifilitică- voce răguşită.
Sifilisul congenital tardiv
• după vârsta de 2 ani (echivalentul sifilisului terţiar al
adultului)
Manifestări active proprii terţiarismului
Stigmate
sechele ale unor leziuni anterioare (cicatrici radiare
peribucale, perinazale, perianale, deformări ale
scheletului, sechele auditive sau vizuale)
distrofii generale sau parţiale
• Distrofii generale : tulburări endocrino-metabolice
(nanism, gigantism, infantilism etc)
• Distrofiile localizate (parţiale): distrofii dentare (Dinţii
Hutchinson : excavaţia semilunară a marginii tăioase a
incisivilor mediani superiori .
Triada Hutchinson : distrofii dentare, cheratită
parenchimatoasă şi surditate)
 Diagnosticul de laborator al sifilisului

• Ultramicroscopia
sau
• Microscopia optică (impregnare argentică, roşu
de Congo, Giemsa)
- evidenţierea TP în SP
• Testele serologice sunt pozitive din ziua 7-a de
la apariţia şancrului, în fazele mai avansate ale
bolii şi în perioadele de latenţă
- depistarea în serul bolnavilor a anticorpilor ce
apar ca urmare a solicitării antigenice a TP
Testele serologice (după antigenul folosit) pot fi :
• Teste netreponemice
- folosesc antigenul cardiolipinic (extras de inimă de
bovine) asociat cu colesterol şi lecitină
- sunt nespecifice, utile în descoperirea suspecţilor de
sifilis în acţiuni de screening
• reacţia de floculare (VDRL) - se pozitivează
în SP la 10-20 zile de la apariţia şancrului şi se
poate negativa spontan la 30% din cazuri în
perioada de latenţă tardivă sau la 6 luni-2 ani
după un tratament eficient
• reacţia de fixare a complementului ( Kolmer,
Bordet-Wasserman – RBW)
• Teste treponemice
- folosesc antigene treponemice vii, inactivate sau lizate
- au o sensibilitate şi o specificitate crescută
• reacţia de imunofluorescenţă (FTA) se
pozitivează la 7 zile de la apariţia SP
• reacţia de hemaglutinare (TPHA) se
pozitivează la 4 săptămâni de la contaminare
• reacţia imunoenzimatică (ELISA)
• testul de imobilizare a treponemelor (Nelson,
TPI) cel mai specific, dar este laborios şi
costisitor, necesitând treponeme vii.
Evoluţia reacţiilor serologice
• Pozitivarea se face în următoarea ordine : FTA,
TPHA, VDRL şi testul Nelson
- în S. secundar reacţiile sunt intens pozitive
- în S. terţiar reacţiile prezintă oscilaţii la acelaşi
bolnav
- testele cu atg. treponemice - pozitive toată
viaţa (utile pt. clarificarea cazurilor cu serologie
cardiolipinică negativă sau reacţii discordante)
• Determinarea clasei de imunglobuline (anticorpi)
indică stadiul infecţiei
- IgM predomină în S.congenital, S.recent al
adultului şi scad în urma tratamentului
- IgG apar în S.tratat sau vechi
Tratamentul sifilisului
• sterilizarea cât mai rapidă a leziunilor
contagioase pentru a împiedica răspândirea
infecţiei şi vindecarea definitivă a bolii
Medicamentul de elecţie este penicilina
- inhibarea sintezei peretelui celular al
treponemei, motiv pentru care este activă numai
asupra germenilor în curs de diviziune celulară.
• individualizarea tratamentului pentru fiecare
pacient în funcţie de forma clinică şi de perioada
de evoluţie a bolii
În cazurile alergice la penicilină se administrează
tetracicline sau eritromicina