Sunteți pe pagina 1din 11

GUBERNIA BASARABIA

(1812-1918)
CRETU ALEX,12N2
POZITIE GEOGRAFICA

Fâşia de pământ care abia din secolul al XIX-lea


poartă denumirea „Basarabia” se conturează foarte
clar pe orice hartă. Este situată în Europa sud-
estică, fiind cuprinsă între o serie de frontiere
naturale ce îi descriu conturul. Din punct de vedere
strict geografic, se situează între paralelele de
45°14’ şi 48°38’ latitudine nordică şi între
meridianele de 26°3’ şi 30°25’ longitudine estică.
Are o formă alungită (circa 400 km), fiind
determinată de lungile cursuri ale râurilor ce o
delimitează de o parte şi de alta: Prutul la dreapta
(spre apus) şi Nistrul la stânga (spre răsărit).
ISTORICUL NUMELUI

Inițial numele Basarabia a fost dat Țării Românești, datorită dinastiei întemeietoare a acestui
voievodat, familia Basarabilor. Aceștia, în luptele lor împotriva Tătarilor între 1328 și 1342, au luat
în stăpânire stepa cuprinsă între Carpații Vrancei - Dunăre - Marea Neagră și o linie mergând de la
confluența Trotușului cu Siretul la capul Codăești (la sud de Cetatea Albă, nu departe de gura
Nistrului). Ulterior, acest teritoriu a fost cedat în secolul al XIV-lea de Alexandru Basarab
voievodatului Moldova, în cadrul căruia i-a rămas numele de Basarabia. În 1484, Turcii cuceresc
malurile Dunării și Mării Negre cu cetățile-porturi Chilia și Cetatea Albă, iar în 1538 cuceresc
Tighina și restul teritoriului de acum încolo numit de ei Bugeac, dar de restul Europei și de români
Basarabia. Aceasta a fost Basarabia istorică până în 1812.
Abia în 1812, când Rusia a ocupat teritoriul
de est al Moldovei dintre Prut și Nistru, pe
care l-a alăturat ținutului Hotin și
Basarabiei/Bugeacului luate de la Turci, a
fost acest ansamblu numit Basarabia, cu
prilejul transformării sale într-o gubernie
împărțită în zece ținuturi (Hotin, Soroca,
Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul,
Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala
guberniei fiind stabilită la Chișinău.Teritoriul
Basarabiei astfel extins spre nord până la
Hotin coincide parțial cu teritoriul Republicii
Moldova, în timp ce partea de sud (Bugeac)
și cea de nord (cea mai mare parte a fostului
județ Hotin) intră astăzi în componența
Ucrainei.
GUBERNIE=unitate teritoriala administrativa introdusa in
1708 de tarul Petru I.Statutul acesteia presupune aplicarea
legilor ruse.
OBLASTIE=regiune de granita in Imperiul tarist.
BASARABIA SUB DOMINATIA RUSA
• În urma războiului ruso-turc din 1806–1812, câștigat de Imperiul Țarist, rușii cereau „ambele
țări românești” (Țara Românească și Moldova). Doar iminența atacului lui Napoleon a făcut ca
pretențiile rusești să se reducă treptat, de la ambele țări române, la toată Moldova, apoi la
teritoriul Moldovei dintre Nistru și Siret, pentru ca până la urmă pretențiile să se limiteze la
ținuturile turcești dintre Nistru și Prut: ținutul Hotin și Bugeacul (Basarabia pe hărțile
europene). Iscusința negociatorului francez Gaspard Louis Andrault, conte de Langeron (1763-
1831), care servea interesele țarului, a permis însă și anexarea părții răsăritene a Moldovei care
nu făcuse parte din vilaietele (provinciile) otomane, prin extinderea frauduloasă a denumirii de
Basarabia la toate ținuturile dintre Dunăre și Hotin, mulțumită complicității primului dragoman
al Porții, Dumitru Moruzi care și-a trădat suveranul în schimbul unui latifundiu și al unui inel
foarte prețios. (Ulterior primul dragoman a fost executat pentru trădare din ordinul Porții.)
• Tratatul de la București din 16/29 mai 1812, încălca astfel practica internațională și normele de
drept existente la moment, devreme ce Imperiul otoman ceda ținuturi care nu-i aparțineau și
care făceau parte dintr-un stat vasal, dar autonom, anume Moldova, cu care imperiul avea un
tratat garantând frontierele de atunci
ADMINISTRATIE
Primii ispravnici ai ţinuturilor au fost boieri români, precum Catargiu, Ghica, Balş,
Dimachi, Leon, Vârnav, care aveau grija ţinuturilor şi a impozitelor. De asemenea,
primii membri ai Consiliului suprem al provinciei (Verhovnâi sovet) au fost boierii
Răşcanu, Başotă, Nicolae Catargiu, Petrache Catargiu. În 1822 membri ai
Consiliului erau boierii Botezat, Cazimir, Leon, Chirica, în 1826 Costache Ciornei
etc. Dar, treptat, rolul nobilimii moldovene în conducerea oblastiei devenea mai
mult formal, căci formele de autonomie erau fictive.
Primul guvernator al Basarabiei numit în 1812 era, într-adevăr, român, Scarlat
Sturdza, dar avea 80 de ani şi era bolnav, supravegherea Basarabiei revenind în
aceste condiţii amiralului Ciceagov, comandantul suprem al armatei de la Dunăre.
Curând, Sturdza va fi înlocuit de un guvernator rus (17 iunie 1813), şi de atunci
înainte niciunul dintre guvernatorii Basarabiei nu a mai provenit din rândurile
populaţiei autohtone. Mai ales după moartea ţarului Alexandru I, administraţia se
va rusifica încetul cu încetul, iar autonomia provinciei, de care se făcuse atâta caz
la început, va fi suprimată.
Autonomia guberniei, garantată în 1816, este desființată în 1828, guvernatorii boieri moldoveni fiind înlocuiți prin
guvernatori militari ruși. În 1829, biserica este trecută, în ciuda protestelor clerului, din obediența mitropoliei
moldovene care ținea de patriarhia Constantinopolului, în subordinea patriarhiei Moscovei ; șerbia și robia, care
fuseseră desființate în 1749 de domnul moldovean Constantin Mavrocordat sunt restabilite (până în 1861), iar limba
română este interzisă în administrație. Procesul de deznaționalizare s-a desfășurat și prin rusificarea toponimelor
sau prin oficializarea sistematică a denumirilor turcești în dauna denumirilor moldovenești, ori de câte ori se putea.
Se rusifica chiar şi aspectul edilitar. Clădirile statului din oraşe începeau să poarte însemnul vulturului bicefal
rus, bisericile căpătau inscripţii şi picturi slavoneşti, şcolile şi bibliotecile erau tot mai mult invadate de cărţi ruseşti
şi pe pereţii lor trebuiau agăţate portretele ţarilor. Principalele străzi ale oraşelor Basarabiei au fost botezate şi
rebotezate cu nenumărate nume ale unor împăraţi, personalităţi şi scriitori ruşi şi împânzite cu monumente ale
ţarilor. Oraşele, mai ales, începeau din ce în ce mai mult să îşi piardă aspectul românesc.
Nu este vorba aici de antiromânism, dat fiind că sentimentul românității nu apăruse încă în Basarabia în
perioada 1812-1840:Imperiul Țarist căuta pur și simplu să șteargă istoria româneasca a Basarabiei.
• După 1850, sentimentul național începe să se manifeste în Aparut la Chișinău abia în 1906, primul ziar de
Basarabia, atât ca românism cât și ca moldovenism, cele limba română, Basarabia, funcționează mai puțin de
două revendicări fiind atunci sinonime. Dar ele nu se puteau un an, autoritățile închizându-l după ce publică
Deșteaptă-te, române!. În 1912, când se celebrau cei
manifesta fățiș, pe planul politic, atâta vreme cât Imperiul
100 ani de la anexarea rusească, Făclia Țării scria că
Țarist le considera ca fiind manifestări de trădare. Îndată, "Țărișoara noastră este cuprinsă de întuneric ca și o
însă, ce prelungirea primului război mondial a condus la sută de ani în urmă"; ziarul este închis imediat de
prăbușirea țarismului, mișcarea națională a băștinașilor din autorități. În chemările către basarabeni lansate în
Basarabia a devenit politică. Astfel, la Chișinău în data de 3 aprilie 1917, Emanoil Catelli spunea :
martie 1917 a fost înființat Partidul Național Moldovenesc
sub conducerea lui Vasile Stroescu cu obiectivul de a "crea o "Moldovenii care au tăcut timp de 106 ani, trebuie să
dietă provincială numită Sfatul Țării". Prima întrunire a vorbească astăzi mult mai tare, să li se audă glasul nu
Sfatului Țării a avut loc în ziua de 21 noiembrie 1917 când a numai până la Petrograd, ci până la Londra, la Paris și
fost ales în funcția de președinte Ion Inculeț, în timp ce Pan la Roma. Căci ei sunt români, numai rușii i-au
degradat la rolul de "moldoveni". Și ei vor să-și ceară
Halippa a fost ales vicepreședinte, iar secretar a devenit Ion
acum toate drepturile. Mai mult – ei vor să și le ieie
Buzdugan. Sfatul Țării a proclamat oficial Republica
singuri. De aceea-i revoluție acum, ca să luăm îndărăt
Democrată Moldovenească (și nu "Basarabeană") la data de 2
tot ce ne-au furat tâlharii timp de 106 ani"
decembrie 1917. Minoritățile aveau de asemenea
reprezentanți în Sfatul Țării.
Pe 24 ianuarie 1918, Sfatul Țării a votat în unanimitate pentru
proclamarea independenței Republicii Democratice Moldovenești.
Consiliul Director a fost dizolvat și a fost înlocuit cu Consiliul de
Miniștri, iar Prim-ministru al noii republici a devenit Daniel
Ciugureanu. De fapt a fost o reconfirmare a funcției prin prisma
faptului că a fost ales Prim-director pe 16/29 ianuarie 1918. Ion Inculeț
a devenit președintele republicii. În lunile ce urmează, pe lângă
atacurile bolșevice venite din teritoriul de peste Nistru controlat de
germani, apar și pretenții teritoriale din partea Ucrainei, și ea
proclamată independentă. Sfatul Țării începe atunci să manifeste
intenții de unire cu România, care sunt exprimate și prin "moțiuni de
unire votate de diferite județe (Soroca, Bălți)". Până la urmă, unirea cu
România a fost hotărâtă de Sfatul Țării la 27 martie 1918 prin 86 voturi
pentru, 3 voturi împotriva și 36 abțineri.
STAREA LIMBII ROMÂNE ÎN TERITORIU
În primii ani ai ocupației țariste de după 1812, peste 95% din populația regiunii era românească, iar limba română a fost
acceptată ca limbă oficială în instituțiile basarabene, alături de limba rusă.

Treptat, limbii ruse a început să i se acorde o tot mai mare importanță. Conform autorităților imperiale, din 1828 actele
oficiale au început să fie publicate numai în limba rusă, iar pe la 1835, s-a acordat un termen de 7 ani în care instituțiile
statului mai puteau accepta acte redactate în limba română.
Limba română a mai fost acceptată ca limbă de predare în învățământul public până în 1842, din acest moment statutul ei
devenind unul de obiect secundar. Astfel, la seminarul din Chișinău limba română s-a regăsit printre materiile obligatorii
de studiu (10 ore pe săptămână) până în 1863, când catedra respectivă a fost desființată. La Liceul nr. 1 din Chișinău,
elevii aveau posibilitatea să aleagă studiul uneia dintre următoarele limbi: română, germană și greacă până pe 9 februarie
1866, când autoritățile imperiale au interzis studierea limbii române, oferind următoarea explicație: „elevii cunosc
această limbă în modul practic, iar învățarea ei urmărește alte scopuri”.

Prin 1871, țarul a emis un ucaz „Asupra suspendării studierii limbii române în școlile din Basarabia” deoarece „în
Imperiul Rus nu se studiază limbile locale”
VA MULTUMESC!