PROCESE PSIHICE

SENZORIALE
PROCESELE PSIHICE
PROCESE SENZORIALE
 Senzaţiile
 Percepţia
 Reprezentarea

PROCESELE COGNITIVE SUPERIOARE

 Gândirea
 Limbajul
 Memoria
 Imaginaţia

ACTIVITĂŢI ŞI PROCESE REGLATORII

 Motivaţia
 Afectivitatea
 Voinţa
 Deprinderile
 Atenţia
PROCESE PSIHICE SENZORIALE

Procesele senzoriale sunt procese de

cunoaştere comune omului şi
animalului.
Din categoria proceselor psihice senzorile
fac parte:
 Senzaţiile
 Percepţia
 Reprezentarea
SENZAŢIILE
 Se produc în condiţiile acţiunii
directe a stimulilor asupra
analizatorilor;

 Ne aduc informaţii separate

despre lumea înconjurătoare;

 Sunt stric dependente de

funcţionarea analizatorilor;

 Principale modalităţi
senzoriale: senzaţii vizuale,
senzaţii auditive, senzaţii olfactive,
senzaţii cutanate, senzaţii
gustative, senzaţii de echilibru,
senzaţii de durere etc.
 Analizatorul- componente şi
funcţii
Analizatorul (organul de simţ) face
posibilă apariţia senzaţiilor. El este
alcătuit din următoarele 4 verigi:
 receptorul- captează informaţia
stimulului prin intermediul celulelor
receptoare;
 calea aferentă- transportă influxul
nervos la cortex (scoarţă cerebrală) şi
prezintă întreruperi sinaptice care
filtrează influxul nervos, astfel încât la
cortex ajung numai informaţiile
semnificative;
 zona centrală- are rol în
decodificarea influxului nervos, iar pe
plan psihologic asigură „trăirea”
senzaţiilor;
 calea eferentă- transmite răspunsul
dat de cortex la receptor şi asigură
autoreglarea funcţionării organismului.
 PERCEPŢIILE
 Se produc în condiţiile
acţiunii directe a stimulilor
asupra analizatorilor;

 Ne aduc informaţii complete

despre lumea înconjurătoare;

 Nu sunt doar o sumă de

senzaţii, ci sunt rezultatul
interacţiunii senzaţiilor;

 Sunt în strânsă relaţie cu

activitatea umană, cu limbajul,
cu experienţa anterioară.
 Legile percepţiilor
Percepţia funcţionează după următoarele legi: legea integralităţii
prceptive, legea structuralităţii perceptive; legea selectivităţii
perceptive; legea constanţei perceptive; legea semnificaţiei; legea
proiectivităţii imaginii perceptive.

 Legea structuralităţii perceptive- deşi avem impresia că

imaginea apre spontan, în realitate explorarea vizuală a unui obiect
se face treptat.
Ex: în cazul nostru, explorarea se face după schema literea „Z”
datorită activităţii de citire (de la stânga la dreapta).

 Legea semnificaţiei- elementul care are semnificaţie pentru

individ se impune în câmpul său perceptiv.
Ex: o căprioară nu dă importanţă sunetului produs de vânt, dar dă
importanţă altor sunete care sunt semnificative pentru viaţa ei
(răgetul uni leu, de exemplu).
 Observaţia şi spiritul de
observaţie
Observaţia este Spiritul de observaţie
activitatea perceptivă este aptitudinea de a
desfăşurată în mod sesiza cu uşurinţă,
voluntar. Diferenţa dintre rapiditate şi precizie ceea
percepţia spontană şi ce este slab, ascuns,
observaţie se reflectă şi în nerelevant, dar
expresii diferite. Pentru semnificativ pentru
perceţie se folosesc scopurile omului.
verbe: a vedea, a auzi, a
simţi un miros, a simţi o
atingere etc. Pentru
observaţie: a privi, a
asculta, a mirosi, a palpa.
 Iluziile perceptive
Iluziile optice sunt
percepţii care denaturează,
deformează unele aspecte
ale realităţii.
Ele sunt determinate fie de:

 Unele componente ale

câmpului perceptiv care
acţioneză concomitent cu
obiectul central al percepţiei,
pot determina subestimarea
sau supraevaluarea
elementelor obiectului
perceput
 Centrarea activităţii perceptive pe un obiect poate
determina dilatarea subiectivă a elementelor sale

 Relaţiile de contrast dintre excitanţi pot determina

supraestimări sau subestimări
Ex: o persoană de statură medie poate părea înaltă între
altele mai scunde şi scundă între persoane care o
depăşesc mai mult

 Lipsa reperelor
Ex: iluzia plecării propriului tren
SENZAŢIE PERCEPŢIE
 REPREZENTĂRILE
 Se produc în absenţa
stimulului;

 Se produc în condiţiile
conştiinţei absenţei
obiectului;

 Conţin informaţii
elementare despre lumea
înconjurătoare;

 Conţinând în sine tot ceea ce

este esenţial, reprezentarea
face trecerea spre noţiune.
 Calităţile reprezentărilor
 Imaginea din reprezentare are o intensitate mai
slabă în comparaţie cu imagine perceptivă
Ex: reprezentarea unui arbore nu are un contur clar,
imaginea este „ştearsă”
 Însuşirile importante ale obiectelor / fenomenelor
se impun în imagine
Ex: reprezentarea unui arbore are întotdeauna
rădăcină, tulpină şi coroană
 Imaginea este panoramică- redă integral şi simultan
toate informaţiile despre obiect
Ex: reprezentarea unui motor conţine toate elementele
structurale şi toate corelaţiile funcţionale
 Imaginile sunt figurative- conţin însuşiri
concrete, intuitive de formă, mărime, culoare
Ex: reprezentarea unui arbore vara, va avea
întotdeauna coroana verde, imaginea va
corespunde realităţii.

 Schema structurală a obiectului poate fi

modificată în funcţie de cerinţele cunoaşterii
şi practicii.
Ex: ne putem reprezenta elementele de
mobilier din camera noastră într-o altă
structură (în alte locuri) decât cea reală.
 Rolul senzațiilor
 Senzatiile au fost considerate ca fiind „poarta”sau „izvorul” cunoasterii . Rolul lor in
existenta si mai ales in cunoasterea umana este atat de mare incat unii filozofi nu s-
au sfiit sa afirme ca „nimic nu exista in intelect fara sa fi trecut mai intai prin simturi”.
 Sintetizand, importanta senzatiilor pentru existenta si activitatea umana consta in
urmatoarele:
 senzatiile informeaza despre variatiile care se produc in circumstantele mediului
inconjurator, evident, cu conditia ca aceste variatii sa fie importante si sa
se produca in anumite limite
 senzatiile asigura adaptarea organismului la variatiile mediului inconjurator
 senzatiile ne semnalizeaza dezechilibrele interioare, ne pun in acord cu solicitarile
ce vin din mediul inconjurator, usurandu-ne viata
 senzatiile orienteaza si controleaza benefic conduitele actuale ale individului
 Rolul percepțiilor
 Omul traieste in universul fascinant al lucrurilor; el poate vedea, de aproape sau de la
distanta, unul sau mai multe obiecte, poate asculta o melodie, poate intinde mana si
apuca un obiect pe care apoi il exploreaza etc. Perceptia creaza omului certitudinea
existentei si fiintarii lui printre celelalte obiecte. Fara perceptie, viata omului ar fi
practic de neconceput. Iar acest lucru poate fi usor demonstrat prin evocarea
tulburarii diferitelor forme ale perceptiei. Daca se tulbura perceptia spatiului,
orientarea individului in casa, pe strada devine aprope imposibila.
 Sintetizand, perceptia indeplineste trei roluri fundamentale in raport cu existenta si
activitatea omului (M. Zlate, 1999):
 ·        Rol de informare a individului asupra existentei si caracteristicilor obiectelor
din lumea inconjuratoare, fapt care faciliteaza adaptarea lui la lumea obiectelor;
 ·        Rol de ghidare, orientare, de reglare a comportamentelor;
 ·        "Rol comutator" (M. Golu), in sensul ca ea inchide si deschide circuitele
traiectoriilor foarte intinse ale actelor mintale, interne si motorii, externe. Perceptia nu
este numai premisa integrarii unor structuri psihice superioare, ci si punctul de sosire,
forma de concretizare si verificare, prin confruntarea cu realul, a acestora.