Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie ”Nicolae

Testemițanu” din Republica Moldova

TEMA: BAZELE KINETOTERAPIEI

Continuare partea III
 1.2.Anatomia sistemului
nervos central
Măduva spinării este gazda neuronilor motori periferici, efectorii motilităţii
reflexe voluntare şi automate; deci indiferent de nivelul de unde porneşte
impulsul motor (receptor, cortex motor sau respectiv structuri extrapiramidale)
aceasta îşi găseşte finalitatea pe neuronul somatomotor în coarnele anterioare,
de unde prin rădăcina anterioară a nervilor spinali determină contracţii
musculare de diferite tipuri.
În contextul funcţionalităţii măduvei spinării ca centru reflex - cu cele două tipuri
fundamentale de arcuri şi acte reflexe (mono şi polisinaptice), se impune
cunoaşterea: tipurilor de neuroni medulari (somatomotori, senzitivi- simpatici şi
parasimpatici, visceromotori) şi a nervilor spinali., situaţiilor în care organismul
foloseşte aceste tipuri de reflexe, buclei gama, fasciculelor ascendente şi
descendente - al căror traiect se va urmări în etajele superioare.
Trunchiul cerebral este o prelungire a măduvei spinării nu numai atât sub aspect morfologic cât şi ca funcţionalitate. El
continuă pe de o parte să dea trecere căilor ascendente şi descendente, iar pe de altă parte funcţionează reflex (pe baza
unor arcuri reflexe ce implică nervii cranieni) ca centri de comandă pentru efectori (muşchi, glande, funcţii metabolice) şi ca
centri de integrare a aferenţelor senzitive (care la fel ca şi în cazul măduvei pot fi încadrate în arcuri reflexe sau pot fi
transmise etajelor superioare).
La nivelul trunchiului cerebral se impune aprofundarea nucleilor echivalenţi somatomotori, somitici şi branhiali,
somatosenzitivi visceromotori şi viscerosenzitivi cu aferenţele şi eferenţele lor, cunoaştere ce permite după stabilirea originii
reale şi aparente, asimilarea nervilor cranieni cu origine la nivelul trunchiului cerebral (III - XII).
Fasciculele senzitive ale trunchiului cerebral sunt fie continuare a celor medulare, fie
cu origine în trunchi, constituind căi ale sensibilităţiilor extero şi proprioceptivă cu
destinaţie talamus şi apoi scoarţă cerebrală prin lemiscul medial.
Fibrele descendente ale trunchiului cerebral au în principal origine corticală
conducând motilitatea voluntară, fasciculul piramidal (direct şi încrucişat) şi geniculat
precum şi motilitatea involuntară fiind vorba de fibre ce se termină pe nucleii proprii
de unde pleacă apoi alte fibre spre cerebel şi retrograd spre scoarţa cerebrală sau
spre măduvă şi apoi muşchi sau spre nucleii somatomotori şi apoi muşchi.
Cerebelul - studiul său implică cunoaşterea configuraţiei externe, înţelegând prin
aceasta punţile constitutive (vermis, emisferele cerebeloase, incizuri), feţele
cerebelului şi mai ales pedunculii cerebeloşi - ce reprezintă căile de legătură aferente
şi eferente cu regiunile învecinate.
Configuraţia internă este importantă sub 2 aspecte: structura macroscopică a
substranţei cenuşii (respectiv cei 4 nuclei cenuşii) şi albe, iar pe de altă parte structura
microscopică a substanţei albe (straturile molecular, ganglionar şi granulos).
Diencefalul - importanţa acestei regiuni rezidă, la fel ca şi în cazul altor regiuni
ale S.N.C.-ului, din conexiunile nucleilor talamici şi hipotalamici cu regiunile
asociate acestor regiuni, realizate prin căi aferente şi eferente.
Scoarţa cerebrală implică cunoaşterea configuraţiei externe (şanţuri, fisuri,
girusuri) studiate pe feţe, structura microscopică şi mai ales câmpurile corticale,
cu accente pe câmpurile piramidale şi pe ariile extrapiramidale ale neopaliumului
şi pe zona sensibilităţii din girul postcentral al lobului parietal.
Importante sunt şi cunoaşterea nucleilor cenuşii ai telencefalului, regiunea
sublenticulară şi subtalamică albă a telencefalului (sistemul comisural).
Vascularizaţia encefalului cuprinde: circulaţia arterială, sistemul carotidian,
sistemul membrano-bazilar şi poligonul Willis, distribuţia arterială la nivelul
encefalului, arterele bulbului, punţii şi a emisferelor cerebrale, circulaţia venoasă
şi sistemul capilar.
Un alt capitol de studiat este circulaţia lichidului cefalorahidian şi spaţiile sale
anatomice (pânzele şi plexurile coroide şi sistemul ventricular).