Sunteți pe pagina 1din 26

Drept constituțional și

instituții politice
Teoria generală a dreptului constituțional.
Drepturi și libertă ți

Conf.univ.dr. Marieta SAFTA


Izvoarele dreptului constituţional

Surse materiale Surse formale


Ansamblul factorilor și Forma pe care o îmbracă norma
juridică elaborată de un anumit
condițiilor de configurare, de factor competent al puterii,
determinare a dreptului: respectiv forma în care este
social-politici, istorici, exprimată acea normă juridică în
economici, materiali și funcție de organul de stat care le
spirituali, inclusiv faptele, emite și de competența acestuia,
domeniul pe care îl reglementează ,
acțiunile etc. ierarhia forței juridice a actului
normativ respectiv, procedura sau
tehnica legislativă prin care este
elaborată etc.
Clasificarea izvoarelor dreptului constituţional
După nivelul normei:

Surse
Surse
Surse europene
naționale
internaționale
Clasificarea izvoarelor dreptului constituţional
După forma lor:
SCRISE
- directe = actul normativ
- indirecte = jurisprudența

NESCRISE
- cutuma
Clasificarea izvoarelor dreptului constituţional
După ierarhia normelor:

Izvoare Izvoare
principale subordonate
Actul normativ

Actul normativ reprezintă izvorul de drept creat de organe ale


autorită ții publice, învestite cu competențe normative, și curpinde
norme general-obligatorii a că ror aplicare poate fi realizată și prin
intervenția forței coercitive a statului.
Ierarhia actelor normative ca izvoare ale dreptului
constituțional

Legi
constituționale

Legea
Legi organice

Legi ordinare
Constituția sau legile constituționale

Constituția și implicit legile constituționale (de exemplu legile


de revizuire a Constituției)constituie categoria de legi supreme, cu
forță juridică superioară tuturor celorlalte legi și acte normative
subordonate legii.

Obiectul de reglementare îl constituie organizarea puterilor în


stat, drepturile și libertă țile fundamentale ale cetă țenilor, îndatoririle
fundamentale ale acestora, precum și principiile logico-juridice ce
stau la baza exercită rii puterii de stat în societate.
art.150-152 din Constitutie
Legile organice

Legile organice sunt considerate de puterea constituantă


originară ca prelungiri ale dispozițiilor constituționale.

Obiectul de reglementare îl constituie organizarea, funcționarea


și structura diferitelor organe ale statului sau la domenii speciale ale
vieții sociale.
Art.73 din Constituție
Art.76 alin.1 din Constituție
Legile ordinare

Legile ordinare sunt toate celelalte legi elaborate de Parlament, în


alte domenii decâ t cele rezervate legilor constituționale sau organice.

Domeniul legilor ordinare nu este circumscris în Legea


fundamentală , în cuprinsul să u intrâ nd orice relație socială (grup de
relații sociale), cu un anumit grad de generalitate și a că ror
importanță impun adoptarea unei legi.

Art.76 alin.2 din Constituție


Decretul-lege

Decretul-lege are un conținut și un caracter hibrid, din


perspectiva organului emitent el aparține puterii executive, dar din
perspectiva forței sale juridice el aparține legii.

Este actul normativ emis de Guvern în virtutea unei abilită ri


legislative ori a unei îndrituiri date de Constituție sau, chiar în
absența acestora, în situații revoluționare.
Hotărârile Parlamentului

Hotărârile Parlamentului reprezintă o categorie de acte


normative emise de Parlament în exercitarea atribuțiilor sale.

În funcție de obiectul lor, hotă râ rile Parlamentului se adoptă cu:


a) votul majorită ții fiecă rei Camere, în cazurile privind
Regulamentele Camerelor;
b) votul majorită ții membrilor prezenți din fiecare cameră , în cazul
celorlalte hotă râ ri.
Art.76 alin.1 și 2 din Constituție
Ordonanțele guvernamentale

Ordonanțele guvernamentale sunt acte normative emise de


Guvern, dar cu putere de lege, care își au izvorul în competența
delegată de că tre Parlament.
- art.115 din Constituție
Ordonanțele guvernamentale se clasifică în:
Ordonanțe care se emit în temeiul Ordonanțe de urgență care
unei legi de abilitare și a Constituției, constituie o formă de reglementare pe
prin care Guvernul este împuternicit de care Guvernul o poate realiza numai în
Parlament să emită actul normativ situații extraodinare, a că ror
respectiv într-un anumit domeniu și într- reglementare nu poate fi amâ nată ,
o anumită perioadă .
avâ nd obligația să motiveze urgența în
cuprinsul acestora.

NB: Prin ordonanță nu se poate


NB: Ordonanțele de urgență nu pot fi
reglementa în domeniile rezervate legilor
organice. adoptate în domeniul legilor
constituționale, nu pot afecta regimul
instituțiilor statului, drepturile,
libertă țile și îndatoririle prevă zute de
Constituție.
Bibliografie suplimentară – tematica: limitele
reglementării prin ordonanțe de urgență

Notă de jurisprudență a Curții Constituționale [9 iunie  – 3 iulie 2020].


Deciziile Curții Constituționale cu privire la Măsurile Covid-19
Marieta SAFTA
• https://www.juridice.ro/689004/nota-de-jurisprudenta-a-curtii-consti
tutionale-9-iunie-3-iulie-2020-deciziile-curtii-constitutionale-cu-privire
-la-masurile-covid-19.html
Decretul
Decretul este actul cu caracter normativ sau cu caracter individual emis, în
sistemul nostru de drept, de președintele statului.

exemple de decrete cu caracter normativ: decretul prin care Președintele declară


starea de urgență , starea de asediu, cele de organizare a referendumului național
consultativ.

exemple de decrete cu caracter individual: decrete de grațiere, decrete de numire


în funcții publice, de acordare a unor decorații.

NB: Decretele se publică în Monitorul Oficial și intră în vigoare de la data publică rii.
Actele normative internaționale: izvoare ale dreptului
constituțional
1. Teoria monistă = norma internațională este de aplicabilitate imediată ,
fă ră a fi admisă sau transformată în ordinea internă a statului parte la ea.

2. Teoria dualistă = dreptul intern și dreptul internațional sunt sisteme


independente și separate.
Constituția Româ niei cuprinde trei texte de referință cu privire la sursele
internaționale ale dreptuluiși raportarea acetsora la sistemul româ n de
drept:
a) Art.11 - Dreptul internațional și intern
b) Art. 20 - Tratatele naționale privind drepturile omului
c) Art. 148 - Integrarea în Uniunea Europeană
Art. 11 – Dreptul internaţional şi dreptul intern

(1) Statul român se obligă să îndeplinească întocmai şi cu bună-


credinţă obligaţiile ce-i revin din tratatele la care este parte.
(2) Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din
dreptul intern.
(3) În cazul în care un tratat la care România urmează să devină
parte cuprinde dispoziţii contrare Constituţiei, ratificarea lui poate
avea loc numai după revizuirea Constituţiei.
Art. 20 – Tratatele internaţionale privind drepturile omului

(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile


cetăţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanţă cu Declaraţia
Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la
care România este parte.
(2) Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la
drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi
legile interne, au prioritate reglementările internaţionale, cu excepţia
cazului în care Constituţia sau legile interne conţin dispoziţii mai
favorabile.
Constituția
norme care reglementează
drepturi și libertăți
fundamentale

în caz de neconcordanță -
aplicarea prioritară a Tratatelor
interpretarea Constituției în internaționale în materia
concordanță cu tratatele drepturilor și libertăților
internaționale în materia fundamentale la care România
drepturilor și libertăților este parte
fundamentale la care România
este parte cu excepția cazului în care
Constituția sau legile interne
conțin dispoziții mai favorabile
Art. 148 – Integrarea în Uniunea Europeană

(1) Aderarea României la tratatele constitutive ale Uniunii Europene, în scopul transferării unor
atribuţii către instituţiile comunitare, precum şi al exercitării în comun cu celelalte state membre
a competenţelor prevăzute în aceste tratate, se face prin lege adoptată în şedinţa comună a
Camerei Deputaţilor şi Senatului, cu o majoritate de două treimi din numărul deputaţilor şi
senatorilor.
(2) Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum şi
celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate faţă de dispoziţiile
contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
(3) Prevederile alineatelor (1) şi (2) se aplică, în mod corespunzător, şi pentru aderarea la actele
de revizuire a tratatelor constitutive ale Uniunii Europene.
(4) Parlamentul, Preşedintele României, Guvernul şi autoritatea judecătorească garantează
aducerea la îndeplinire a obligaţiilor rezultate din actul aderării şi din prevederile alineatului (2).
(5) Guvernul transmite celor două Camere ale Parlamentului proiectele actelor cu caracter
obligatoriu înainte ca acestea să fie supuse aprobării instituţiilor Uniunii Europene.
Cutuma
Cutuma (obiceiul) = rezultatul unei experiențe de viață a unei
comunită ți, repetă rii unei practici, atâ t de înră dă cinată încâ t oamenii
consideră că prin intermediul obiceiului își exercită de fapt un drept
pozitiv, adică prevă zut de lege.

Cutuma ca izvor de drept are o importanță pondere în sistemele


de drept anglo-saxon, constituind în unele cazuri, chiar parte a
Constituției.

Constituția Româ niei face trimitere la obicei în dispozițiile art. 44


privitor la dreptul de proprietate.
Jurisprudența
Jurisprudența (practica judecă torească ) = totalitatea hotă râ rilor
judecă torești pronunțate de instanțele de toate gradele, fie ca
totalitate a soluțiilor pronunțate de instanțe judecă torești în litigiile
ce au ca obiect raporturi juridice dintr-un anumit domeniu, fie drept
concepție în principiu reafirmată constant, a instanței supreme într-o
anumită problemă de drept ivită în activitatea de judecată , concepție
obiectivată prin hotă râ rile acesteia și transpusă în practica tuturor
celorlalte instanțe în temeiul autorită ții judiciare a acestei instanțe,
în condițiile legii.
Articolul 147 din Constituție - Deciziile Curţii Constituţionale

• (1) Dispoziţiile din legile şi ordonanţele în vigoare, precum şi cele din regulamente, constatate
ca fiind neconstituţionale, îşi încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei
Curţii Constituţionale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de
acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei. Pe durata acestui termen,
dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale sunt suspendate de drept.
• (2) În cazurile de neconstituţionalitate care privesc legile, înainte de promulgarea acestora,
Parlamentul este obligat să reexamineze dispoziţiile respective pentru punerea lor de acord cu
decizia Curţii Constituţionale.
• (3) În cazul în care constituţionalitatea tratatului sau acordului internaţional a fost constatată
potrivit articolului 146 litera b), acesta nu poate face obiectul unei excepţii de
neconstituţionalitate. Tratatul sau acordul internaţional constatat ca fiind neconstituţional nu
poate fi ratificat.
• (4) Deciziile Curţii Constituţionale se publică în Monitorul Oficial al României. De la data
publicării, deciziile sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor.
• Potrivit dispoziţiilor art. 147 alin. (4) din Constituţie, deciziile pronunţate de
Curtea Constituţională sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor,
adică vizează cu aceleaşi efecte toate autorităţile publice şi toate subiectele
individuale de drept. Decizia prin care Curtea Constituţională, în exercitarea
controlului concret, posterior, admite excepţia de neconstituţionalitate este
obligatorie şi produce efecte erga omnes, şi nu numai inter partes litigantes
(Decizia nr. 1018 din 19 iulie 2010, M. Of. nr. 511 din 22 iulie 2010).
• Decizia de constatare a neconstituţionalităţii face parte din ordinea juridică
normativă, prin efectul acesteia prevederea neconstituţională încetându-şi
aplicarea pentru viitor (Decizia nr. 799 din 17 iunie 2011 asupra proiectului de
lege privind revizuirea Constituţiei României, M. Of. nr. 440 din 23 iunie 2011).
• Decizia Curții Constituționale face parte din ordinea juridică normativă (a se vedea Decizia nr.
847 din 8 iulie 2008, M. Of. nr. 605 din 14 august 2008), fără a se identifica, în sens formal, cu
norma juridică. Totodată, întrucât nu poate fi separată de efectele de drept constituțional pe
care aceasta le produce, decizia se prezintă ca un tot unitar sub aspectul naturii și efectelor sale
juridice. În acest context, Curtea subliniază că deciziile simple (sau extreme) de admitere a
sesizărilor de neconstituționalitate sau cele sub rezervă de interpretare constituie un izvor formal
distinct al dreptului constituțional, preiau forța juridică a normelor constituționale pe care le
interpretează și se adresează tuturor subiectelor de drept. Prin urmare, deși are caracter
jurisdicțional, art. 147 alin. (4) din Constituție conferă deciziei antereferite forța normelor
constituționale, pe care nu o limitează la cazul dat, ci îi atribuie un caracter erga omnes, ceea ce
înseamnă că ea trebuie respectată și aplicată de către toate subiectele de drept cărora li se
adresează. De aceea, Curtea apreciază că, deși decizia sa nu se identifică cu norma/actul
legislativ, efectele sale sunt similare acestuia, astfel că, prin intermediul acestora, decizia
stabilește reguli de conduită ce se impun a fi urmate, drept care face parte din ordinea
normativă a statului (Decizia nr. 650 din 25 octombrie 2018, M. Of. nr. 97 din 7 februarie 2019).