Prezentare Chmie

MARTINAS RARES
 Oxidarea alcoolilor

 Oxidarea alcoolului este o reacție organică importantă . Primari alcooli (R-CH 2 - OH)
poate fi oxidat , fie la aldehide (R-CHO) sau la acizi carboxilici (R-CO 2 H), în timp ce
oxidarea alcoolilor secundari (R 1 R 2 CH-OH) , în mod normal , se termină la stadiul
cetonei (R 1 R 2 C = O). Terțiar alcooli (R 1 R 2 R 3 C-OH) sunt rezistente la oxidare.
Oxidarea indirectă a alcoolilor primari la acizii carboxilici are loc în mod normal prin
aldehida corespunzătoare, care este transformată printr-un hidrat de aldehidă (R-CH (OH)
2 ) prin reacție cu apă. Oxidarea unui alcool primar la nivelul aldehidelor este posibilă
prin efectuarea reacției în absența apei, astfel încât nu se poate forma hidrat de aldehidă.
 Amine

 Compuşii organici care au în molecula lor una sau mai multe grupe amino ( -NH2 ) se
numesc amine.
 Aminele provin teoretic din amoniac prin substituirea atomilor de hidrogen cu radicali
hidrocarbonaţi, ca în imaginea de mai jos:
Denumirea aminelor se realizează prin adăugarea sufixului "amină" la numele radicalului
organic sau la cel al hidrocarburii de bază. Bineînţeles, se va ţine cont şi de regulile de
denumire a hidrocarburilor, care au fost precizate în câteva din lecţiile anterioare.
Iată câteva exemple de amine şi modalităţi de denumire a acestora. De reţinut este şi faptul că
unele amine au atât denumiri uzuale (folosite mai des), cât şi denumiri conform IUPAC.
Iată câteva exemple de amine şi modalităţi de denumire a acestora. De reţinut este şi faptul că
unele amine au atât denumiri uzuale (folosite mai des), cât şi denumiri conform IUPAC.
 Reactia de precipitare

 Precipitarea este formarea a unei substanțe greu solubile (solide),

numită precipitat, creată într-un mediu lichid de reacție chimică sau
prin electroliză. Precipitarea se obține prin adăugare de substanțe precipitante
(reactivi) la soluții chimice. Precipitatele au o gamă largă de utilizări în chimia
analitică, ele reprezentând caracteristica după care se recunosc anumiți cationi.
Reactivii (precipitanții) pot să-și păstreze compoziția chimică în reacție sau să și-o
modifice.
A) Reacţia dintre o bază solubilă(tare) şi o sare a unui metal greu:
                   2NaOH + CuSO 4  → Na 2 SO 4  + Cu(OH) 2 ↓        
                    2KOH + FeSO 4  → Na 2 SO 4  + Fe(OH) 2 ↓
                    2NaOH + CoCl 2  → 2NaCl + Co(OH) 2 ↓
                    3NaOH + FeCl 3  → Fe(OH) 3 ↓ + 3NaCl
                    AlCl 3  + 3NaOH → Al(OH) 3 ↓ + 3NaCl
 ↓= substanta este greu solubila(precipitat) si se depune.
          Concluzie:  bază solubilă + sare de metal greu → bază insolubilă + sare nouă

B) Reacţia unui acid tare cu o sare a unui acid mai slab:

                   H 2 SO 4  + 2NaCl → Na 2 SO 4  + 2HCl
                    HNO 3  + KCl → KNO 3  + HCl
          Concluzie:  acid tare + sare de acid slab → acid slab + sare nouă
          Acizii pot reactiona atat cu bazele solubile, cat si cu cele insolubile.         
Tăria acizilor uzuali: H 2 SO 4  < HNO 3  < HCl
C) Reacţia unui acid cu o bază (reacţie de neutralizare):
                    NaOH + HCl → NaCl + H 2 O
                    3HCl + Fe(OH) 3  → FeCl 3  + 3H 2 O
          Concluzie:  acid + bază → sare + apă
          D) Reacţia dintre o bază şi un oxid acid:
                    Ca(OH) 2  + CO 2  → CaCO 3 ↓ + H 2 O  (reactie numita si tulburarea apei de var)
          Concluzie:  bază + oxid acid → sare + apă

D) Reacţia dintre o bază şi un oxid acid:

                    Ca(OH) 2  + CO 2  → CaCO 3 ↓ + H 2 O  (reactie numita si tulburarea apei de var)
          Concluzie:  bază + oxid acid → sare + apă

E) Reacţia unui acid cu un oxid bazic:

                   CuO + 2HCl → CuCl 2  + H 2 O       (folosită la curăţarea/decaparea cuprului)
          Concluzie:  acid + oxid bazic → sare + apă
F) Identificarea ionului clorură(Cl - ):
                    AgNO 3  + NaCl → NaNO 3  + AgCl↓         (AgCl↓ este precipitat alb-branzos) Concluzie: Azotatul de
argint (AgNO 3 ) este reactivul de recunoaştere al ionului clorură(Cl), obţinându-se un precipitat alb-branzos de
clorură de argint sensibil la lumină.

G) Identificarea ionului sulfat(SO 4 2- ):

                    H 2 SO 4  + BaCl 2  → 2HCl + BaSO 4 ↓         (BaSO 4 ↓ este precipitat alb-laptos)
          Concluzie: Clorura de bariu(BaCl 2 ) este reactivul de recunoaştere al ionului sulfat obţinându-se un precipitat
alb-lăptos de sulfat de bariu.

H) Identificarea carbonaţilor:
                  CaCO 3  + 2HCl → CaCl 2  + H 2 O + CO 2 ↑
          Concluzie: Carbonaţii se identifică prin adăugarea unui acid, reacţia având loc cu
efervescenţă datorită degajării de dioxid de carbon.
 I) Identificarea ionului de plumb(Pb 2+ ):
                    Pb(NO 3 ) 2  + 2KI → 2KNO 3  + PbI 2 ↓  (PbI 2 ↓ este precipitat galben)
          Concluzie:  Iodura de potasiu (KI) ese reactivul de recunoaştere al ionului de plumb
(Pb 2+ ), obţinându-se un precipitat galben de iodură de plumb (PbI 2 ) care se dizolvă la încălzire şi
cristalizează sub formă de cristale aurii.

J) Alte reactii cu formare de precipitate:

                    HgCl 2  +2KI → HgI 2 ↓ + 2KCl                  (HgI 2 ↓ este precipitat rosu)
                    Ca(NO 3 ) 2  + (NH 4 ) 2 CO 3  → CaCO 3 ↓ + 2NH 4 NO 3      (CaCO 3 ↓ este precipitat alb)
                    2FeCl 3  + 3(NH 4 ) 2 S → Fe 2 S 3 ↓ + 6NH 4 Cl      (Fe 2 S 3 ↓ este precipitat negru)
                    ZnCl 2  + (NH 4 ) 2 S → ZnS↓ +  2NH 4 Cl                 (ZnS↓ este precipitat alb)
                    Pb(NO 3 ) 2  + H 2 SO 4  → PbSO 4 ↓ + 2HNO 3           (PbSO 4 ↓ este precipitat alb)