Mijloace speciale de reeducare

neuromotorie

C 4 Metoda Bobath
 Metoda Bobath

 
• se adresează tratamentului sechelelor
encefalopatiei infantile (paraliziilor spastice
cerebrale).
 Fundamentare teoretică

•  Metoda a devenit cunoscută prin seria de

articole apărute între anii 1950 – 1953.
• Autorii, soţii Karel şi Berta Bobath şi-au
fundamentat teoria metodei lor de tratament
pe baza unor observaţii atente şi a unei
experienţe bogate.
 Fundamentare teoretică

• Analizând cauzele infirmităţii motorii cerebrale a

acestor pacienţi, autorii au ajuns la concluzia,
general admisă astăzi, că variaţi factori contribuie
la complexitatea aspectelor observate, factori
care pot fi clasificaţi după cum urmează
– tulburările senzoriale de grade diferite;
– spasticitatea;
– dezordinea mecanismului postural reflex;
– lipsa modalităţilor de mişcare selectivă.
 Tulburările senzoriale

• pot fi prezente prin însăşi complexitatea

lezională;
• în majoritatea cazurilor ele constituie rezultatul
tonusului crescut în muşchi;
• acest tonus crescut, ca şi mişcările
necoordonate pe care le produce determină în
proprioceptori imagini senzoriale monstruoase,
care măresc la rândul lor dezordinea motorie.
 Tulburările senzoriale

• „Tulburări ale discriminării tactile, sensului poziţiei,

aprecierii mişcării, stereognozei, percepţiei spaţiale
şi corporale au fost găsite într-un număr mare de
cazuri. Efectele acestor tulburări senzoriale asupra
mişcării sunt considerabile. Controlul posturii
normale şi al echilibrului depinde de un, sistem
proprioceptiv integru şi nimeni cu un simţ postural
lezat şi fără punct de orientare în spaţiu nu va fi
capabil să dirijeze corect o mişcare” (Bobath B.,
1954)
 Tulburări senzoriale

• pentru copilul spastic sunt cu atât mai grave,

cu cât copilul nu a avut niciodată o percepţie
corectă şi, deci, nu şi-a putut forma încă o
imagine corectă kinestezică.
 Spasticitatea

• este rezultatul eliberării activităţii tonice reflexe;

• dacă este severă, poate să sugereze cu
aproximaţie rigiditatea animalelor decerebrate.
• „Cauza disabilităţii motorii a pacienţilor este în
mare măsură datorată eliberării căilor primitive
reflexe de postură şi mişcare de sub inhibiţia pe
care, în mod normal, o exercită asupra lor
centrul superior al sistemului nervos central”
(Bobath B., 1954)
 Spasticitatea

• lipsa inhibiţiei corticale eliberează reflexele

statice şi reflexele tonice.
• cunoaşterea lor este de mare importantă
pentru înţelegerea acestei metode.
 Spasticitatea

• inhibiţia centrală nu este un fenomen dezvoltat

în întregime la naştere, ea se instalează, pentru
multe acte motorii, odată cu evoluţia individului;
• „dezvoltarea şi schimbările care au loc în
trecerea de la modalităţile primitive de mişcare
spre altele evoluate mai individualizate se
câştigă nu numai prin adăugarea de activităţi
noi, dar şi prin suprimarea activităţilor nedorite,
adică prin inhibiţie” (Bobath B., 1954).
 Dezordinea mecanismului postural reflex

• împiedică achiziţionarea mişcărilor normale

active, care stau la baza automatismului.
• acest automatism se câştigă în primii cinci ani de
viaţa şi coordonarea normală a acestor mişcări
fundamentale este esenţială pentru învăţarea
corectă a activităţilor de toate zilele;
• executarea incorectă a primelor stadii de mişcări
la copiii cu paralizie spastică face ca, mai târziu,
întreaga lor dezvoltare motorie să fie perturbată.
Dezordinea mecanismului postural reflex

• Din punct de vedere terapeutic, autorii

subliniază trei grupuri de reacţii posturale
automate
– reacţii de ridicare;
– reacţii de echilibru;
– schimbări adaptative ale tonusului muscular, ca o
protecţie împotriva forţelor gravitaţiei.
 Dezordinea mecanismului postural reflex

• ”Pentru înţelegerea tulburărilor mişcărilor pacienţilor

cu leziuni ale sistemului nervos central, este esenţial
să precizam că aceste leziuni se traduc printr-o
coordonare anormală a acţiunii musculare şi nu prin
paralizia muşchilor. Modalităţile posturale eliberate
sunt tipice şi stereotipice şi privesc întreaga
musculatura a părţii afectate sau a întregului corp. Ele
sunt în mare parte responsabile de aspectul tipic al
posturilor şi mişcărilor acestor pacienţi” (Bobath B.,
1954).
 Lipsa modalităţilor de mişcare selectivă

• este prezentă în toate cazurile, cu excepţia

celor foarte uşoare;
• mişcările selective sunt posibile la omul
normal numai datorită inhibării variatelor
activităţi motorii;
• aceasta este o funcţie câştigată prin dezvoltare
şi care lipseşte în infirmitatea motorie
centrală.
 Dificultăţile motorii ale copilului spastic

• sunt datorate
– absenţei dezvoltării normale a motilităţii, puţinele
modalităţi primitive de mişcare, din stadiile precoce ale
copilăriei, rămân intacte, dezvoltarea motorie a copilului
se opreşte la acest stadiu primitv, dar normal.
– eliberării reflexelor tonice, datorită leziunilor centrilor
nervoşi reflexele tonice posturale, care sunt integrate la
un nivel inferior al sis­temului nervos, devin eliberate şi
supraactive, acest lucru produce un tonus muscular
anormal şi coordonarea anormală în postură şi mişcare.
 Aspecte critice

• metoda Bobath este o metodă de prestigiu;

• Metoda a speculează cunoştinţe vaste de
neurofiziologie şi aduce contribuţii importante
în tratamentul infirmităţii motorii cerebrale.
 Aspecte critice

• elementele de mare preţ ale acestei metode

sunt reprezentate
– prin tehnicile de provocare reflexă a anumitor
mişcări
– şi, mai ales, prin această atât de preţioase
reeducare a reacţiilor de echilibru.
 Aspecte critice

• poziţiile reflexinhibitoare constituie un punct

vulnerabil şi discutabil al metodei, deşi el este
poate cel mai original;
– aceste posturi nu acţionează totdeauna aşa cum
prevede autorul;
– Ele sunt cele mai active la copilul foarte mic, la copilul
mai mare efectele fiind din ce în ce mai slabe.
– tocmai la copilul foarte mic aceste poziţii sunt foarte
greu de impus, chiar pasiv, şi în foarte rare cazuri ele
se pot menţine activ mai mult decât câteva secunde.
 Aspecte critice

• Ceea ce nici alţii autori nu reuşesc să înţeleagă

foarte bine este modul în care eventualele
câştiguri realizate în poziţiile reflexinhibi­toare
pot fi transferate în poziţiile funcţionale.
 Aspecte critice

• Judecarea metodei în sine trebuie să ţină seama mai ales de

experienţa practică a autorilor.
• Este foarte greu să obţinem rezultate comparabile fără
îndemânarea câştigată în timp şi prin muncă.
• Tardieu mărturiseşte, la un moment dat, că a rămas
impresionat de felul în care doamna Bobath mânuia aceşti
copii şi de ceea ce reuşea să obţină de la ei.
• O asemenea tehnică nu se învaţă uşor, iar metoda nu poate
fi judecată fără câştigarea desăvârşirii acestei tehnici.
 Aspecte critice

• Procesul de reeducare în general, bazat pe

buna cunoaştere a dezvoltării neuromusculare
normale, impune un tratament judicios condus,
un program care trebuie să stea la baza
practicării oricărei metode de tratament al
acestor deficienţi.
• Cu aceste limite şi puncte de întrebare, metoda
soţilor Bobath rămâne preţioasă şi de folosit în
reeducarea infirmilor motori cerebrali.