NEVOIA DE A DORMI

ŞI A SE ODIHNI

Profesor : Natalia Chitic

PLANUL LECTIEI:
 

Independenţa în satisfacerea nevoii 

Factorii care influenţează satisfacerea nevoii

Manifestări de independenţă

Intervenţiile asistentei medicale pentru menţinerea
independenţei în satisfacerea nevoii

Dependenţa în satisfacerea nevoii  

Sursele de dificultate ale acestor probleme de dependenţă 

Probleme de dependenţă

Manifestări de dependenţă

Intervenţiile asistentei
DEFINIŢIE :
Este o necesitate a fiecărei
fiinţe umane de a dormi şi a se
odihni în bune condiţii, timp
suficient, astfel încât să-i
permită organismului să obţină
randamentul maxim.
INDEPENDENŢA ÎN SATISFACEREA NEVOII
Fiinţa umană consacră o parte importantă a vieţii somnului
şi odihnei.
ODIHNA este perioada în care se refac
structurile alterate ale organismului, se
completează resursele energetice
folosite, se transportă produşii formaţi
în timpul efortului, fie în ficat, - acidul
lactic, fie în rinichi, organ excretor.
SOMNUL este forma particulară de odihnă
prin absenţa stării de veghe. Somnul
eliberează individul de tensiuni psihologice şi
fizice şi îi permite să găsească energia
necesară activităţii cotidiene.în timpul
somnului, activităţile fiziologice descresc, are
loc diminuarea metabolismului bazal,
tonusului muscular, a respiraţiei, pulsului,
tensiunii arteriale. Sporeşte secreţia
hormonilor de creştere, mai ales la pubertate.
Acestea sunt mai evidente în timpul somnului
nocturn şi mai reduse, în cel diurn.
SOMNUL ESTE DE 2 TIPURI:
• somnul lent, clasic sau ortodox -o veritabilă
perioadă de odihnă pentru organism (numai
parţial pentru creier), are un rol reparator,
restaurator, fortifiant, cu funcţie în creşterea
şi reînnoirea ţesuturilor corporale.
• somnul paradoxal cu activitate rapidă
corticală este important pentru refacerea
creierului (creşte fluxul sanguin în creier).
Factorii care influenţează satisfacerea
nevoii de somn

BIOLOGICI: VÎRSTA, DEPRINDERILE

PROPRII
ORGANISMULUI,ACTIVITATEA,DEPRI
NDERI LEGATE DE SOMN
PSIHOLOGICI:
Anxietatea, teama, neliniştea:
SOCIOLOGICI:
PROGRAMUL DE ACTIVITATE
LOCUL DE ODIHNĂ
Manifestări de independenţă
Durata
În funcţie de vârstă:
nou-născut: 16-20 ore
1 an: 14-16 ore
3 ani: 10-14 ore
5-11 ani: 9-13 ore
adolescent: 12-14 ore
adult: 7-9 ore
persoane vârstnice: 6-8 ore
Calitatea
Regenerator, calm, fără coşmaruri, fără întreruperi,
adoarme cu uşurinţă şi se trezeşte odihnit; la copil
somnul nocturn, continuu este instalat după luna a 3-
a, iar la sfârşitul lunii a 10-a, organizarea este ca la
adult.
Vise agreabile, plăcute
PERIOADE DE REPAOS
 Pentru evitarea suprasolicitării fizice şi psihice,
perioadele de activitate trebuie intercalate cu perioade
de repaus.
 Durata acestor perioade, intervalul la care se succed,
programarea judicioasă în raport cu activitatea depusă
şi necesităţile organismului au un efect binefăcător,
recreativ asupra organismului.
Exemplu: pauza după ora de curs
Perioade de relaxare şi timp liber
Este necesară activitatea bine organizată şi judicios
alternată cu perioade de relaxare şi timp liber, care să
permită refacerea forţei fizice şi a capacităţii
intelectuale.
Exemplu: vacanţa elevilor.
Intervenţii pentru menţinerea nevoii de a dormi, a se odihni
menţine condiţiile necesare somnului, respectând
dorinţele şi deprinderile persoanei.
observă dacă perioadele de relaxare, de odihnă sunt în
raport cu necesităţile organismului şi munca depusă
îi explică necesitatea menţinerii unei vieţi ordonate,
cu un program stabilit
îl învaţă tehnici de relaxare şi modalităţi care să-i
favorizeze somnul prin
discuţii, demonstraţii, material documentar.
Dependenţa în satisfacerea nevoii

Dacă această nevoie nu este satisfăcută, apar

următoarele probleme de dependenţă:
1.Insomnie.
2.Hipersomnie.
3.Incomoditate – Disconfort.
4.Oboseală
5.Dificultatea sau incapacitatea de a se odihni
SURSE DE DIFICULTATE
DE ORDIN
Fizic - Afecţiuni organice - cerebrale,
endocrine, constrângeri fizice,
dezechilibre, durerea, surmenajul.
Psihic - Afectarea gândirii, anxietate, frustrare,
stres, situaţie de criză, pierdere, separare.
Social şi - Eşecul funcţiei, lipsa cunoştinţelor,
lipsa insuficienţa cunoaşterii de sine, anturaj
cunoaşt inadecvat, temperatura, ambianţa inadec­
erii vată, creşterea stimulilor senzoriali în
locuinţă şi nu numai.
Insomnie: dificultatea de a dormi sau
de a te odihni dormind
Manifestări:
Somn perturbat
Numărul de ore de somn- ore insuficiente de somn - durata totală de 6 ore
Insomnii iniţiale -pacientul adoarme foarte greu după care doarme până
dimineaţa
Insomnii terminale -după o adormire normală, se trezeşte şi nu mai poate adormi
Calitatea somnului Pacienţii nu sunt satisfăcuţi de somnul lor întrerupt, agitat,
superficial
Insomnii dormiţionale - apariţia multiplelor perioade de veghe, care survin în
timpul nopţii, fărâmiţând somnul nocturn; trezirile durează vreme
îndelungată, sunt chinuitoare; aceste treziri pot fi după vise cu conţinut
neplăcut sau coşmaruri
Insomnii predormiţionale - stare de veghe prelungită până la instaurarea
somnului
Insomnii post-dormiţionale - survin la vârstnici şi mai ales la cei care se culcă la
ore timpurii
Aţipiri în timpul zilei
Pacientul aţipeşte pentru durate scurte de timp; în
funcţie de durata şi numărul lor, ele pot completa sau
nu lipsa orelor de somn nocturn; unii pacienţi dorm în
timpul zilei şi somnul denoapte este de scurtă durată,
dar totalizează numărul necesar de ore de somn (falsa
insomnie).
Coşmaruri
Vis penibil, dominant; pacientul se trezeşte brusc din
somn, neliniştit, agitat, adoarme din nou cu greutate.
Somnambulism
• Tulburare paroxistică de somn; pacientul se dă
jos din pat şi începe să umble prin cameră,
străzi, locuri periculoase; are privirea rătăcită,
mişcări dezordonate, nu vorbeşte, nu răspunde
la întrebări; după un timp se întoarce, se culcă,
adoarme.
Apatia-lipsa de interes faţă de ambianţă şi propria persoană.
Rămâne în pat timp îndelungat în căutarea somnului.

Pavorul nocturn -stare de spaimă intensă, care apare în

timpul somnului, mai frecvent la copii; pacientul se trezeşte
brusc din somn, se ridică în şezut, ţipă, gesticulează, are
privirea rătăcită, încearcă să fugă; după câteva minute,
această stare dispare, pacientul adoarme
Confuzie-pacientul prezintă percepţii false (percepe un
obiect sau un fenomen), fiind convins de realitatea lor;
aceste stări îl împiedică să se odihnească.
Sentiment de depresie –tristeţe -pacienţii
nesatisfăcuţi uneori de repausul lor, sunt convinşi că
nu au dormit toată noaptea.

Oboseala-pacientul se simte obosit, mai obosit ca la

culcare, facies sumbru, ochi încercănaţi, vorbire
tremurată, tremurătura extremităţilor.
INTERVENŢII ÎN INSOMNII
OBIECT INTERVENŢIILE ASISTENTEI, AUTONOME Şl
IV DELEGATE
- învaţă pacientul să practice tehnici de relaxare,
exerciţii respiratorii... minute înainte de culcare
- oferă pacientului o cană cu lapte cald înainte de
eneficieze de somn corespunzător cantitativ şi

culcare, o baie caldă

- învaţă pacientul care se trezeşte devreme, să se ridice
din pat câteva minute, să citească, să asculte muzică,
apoi să se culce din nou
- identifică nivelul şi cauza anxietăţii la pacienţii cu
insomnie
- observă şi notează calitatea, orarul somnului, gradul
de satisfacere a celorlalte nevoi
- întocmeşte un program de odihnă corespunzător
organis­mului
- administrează tratamentul medicamentos
calitativ

- observă efectul acestuia asupra organismului

 
 
Hipersomnie
Ore excesive de somn. Prelungirea duratei şi
intensificarea profunzimii somnului
Manifestări de dependenţă
Somn modificat
• Numărul de ore de somn noaptea
Peste 10 ore, la adult, şi 12 ore, la copil (se exclud
condiţiile particulare de oboseală după eforturi excesive,
convalescenţă sau insomnii, care necesită o recuperare de
somn)
Calitatea somnului
Se diferenţiază de somnul normal prin profunzime,
durată, bruscheţea apariţiei. Durata, modul de instalare,
evoluţia depind de natura şi localizarea afecţiunii cauzale
Somnolenţa (accese de somn diurn)
Aţipiri; pacientul aude
cuvintele rostite tare,
poate răspunde cu
oarecare brutalitate,
laconic. Fără un stimul,
adoarme. Poate dura zile,
săptămâni, poate fi
urmată de inversări ale
ritmului nictemeral.
Letargia-hipersomnie continuă, mai profundă; poate fi trezit
pentru scurtă vreme prin excitaţii violente, păstrând un grad
de obnubilare şi torpoare intelectuală. Poate dura ore, zile,
luni ani. Funcţiile vitale sunt diminuate
Narcolepsia -necesitatea subită de somn, precedată de
pierderea tonusului muscular. Apare în perioade de
inactivitate sau postprandiai, dar pacienţii pot adormi şi în
plină activitate. Somnul este superficial, întretăiat de treziri,
vise dezagreabile, reacţii vegetative, transpiraţii, bufeuri
Comportament verbal şi nonverbal -Lent, greoi, pacientul
răspunde cu greutate la întrebări.
Oboseala -stare de epuizare musculară şi nervoasă, pe care
bolnavul o acuză.
Inactivitate -starea permanentă de somn, pe care o resimte
pacientul, diminuează posibilitatea efectuării unor activităţi
fizice.
Intervenţiile asistentei-Pacient cu
hipersomnie
OBIECTI INTERVENŢIILE ASISTENTEI, AUTONOME Şl DELEGATE
V
Pacientul să Asistenta medicală:
beneficieze de - identifică, prin discuţiile cu pacientul sau familia, cauza hipersomniei;
un număr de - identifică cu pacientul metodele de diminuare a factorilor cauzatori
ore de somn - creează un climat de încredere, încurajează şi linişteşte pacientul pentru a-
corespunzător şi recăpăta echilibrul psihic
vârstei - observă şi notează toate schimbările care survin în starea pacientului
- administrează tratamentul medicamentos

Pacientul să - identifică care sunt activităţile agreate de pacient

fie activ, - elaborează împreună cu pacientul un program de activitate,
cooperant care să corespundă stării pacientului şi posibilităţilor organismului
  - observă somnul, calitatea acestuia, raportul între starea de veghe şi
somn
Disconfort: senzaţie de jenă, de
neplăcere fizică şi psihică
Manifestări de dependenţă
- Imposibilitatea pacientului de a se
Iritabilitatea menţine calm şi a se comporta liniştit şi
adecvat situaţiei
Indispoziţie, - Stare de lipsă de voie bună, de
jenă mâhnire
Stare de
disconfort - Stare neplăcută de incomoditate
Transpiraţie abundentă care determină
Diaforeză starea de disconfort
Dureri Poziţia incomodă determină contractări
musculare prelungite, dureroase pentru
musculare pacient
Intervenţiile asistentei -Pacient cu
disconfort
OBIECTI INTERVENŢIILE ASISTENTEI, AUTONOME Şl
V DELEGATE
Pacientul - discută cu pacientul pentru a identifica
să cauzele discon­fortului
beneficie - favorizează odihna pacientului, prin
ze de suprimarea surselor care-i pot determina
confort disconfortul şi iritabilitatea
fizic şi - creează senzaţie de bine pacientului, prin
psihic discuţiile purtate
- facilitează contactul cu alţi pacienţi, cu
membrii familiei
- aplică tehnici de îngrijire curentă, necesare
obţinerii stării de satisfacţie, observă şi
notează schimbările
Oboseala: senzaţie penibilă, însoţită
de inactivitate, stare de epuizare
nervoasă şi musculară
Manifestări de dependenţă

Faţa - Palidă, exprimă tristeţea

Ochii - încercănaţi, privirea înceţoşată
Pulsul - Rar, lent, slab bătut
Tensiunea - Tendinţa de scădere a valorii normale
rterială
Somnul - Somnolenţă diurnă
Aspectul - Palide, transpiraţii reci
tegumentel
or
Starea - Plictiseală, apatie
psihică
Greutatea - Scăderea acesteia
corpului
Astenie - Scăderea forţei
Intervenţiile asistentei -Pacient cu
oboseală
OBIECTIV INTERVENŢIILE ASISTENTEI, AUTONOME Şl
DELEGATE
Pacientul să - identifică cauza oboselei
fie odihnit cu - ajută pacientul să-şi planifice activităţile cotidiene
tonusul fizic - observă dacă perioadele de odihnă corespund
şi psihic bun necesităţilor organismului
în decurs de - stimulează încrederea pacientului în forţele proprii
zile şi cei care-l îngrijesc
- învaţă pacientul cum să execute tehnici de relaxare
- ajută la aplicarea corectă a acestora
- observă şi notează funcţiile vitale şi vegetative,
perioada somn-odihnă, comportamentul pacientului
- administrează medicaţia indicată de medic
- observă efectul acesteia