1

- MINUNEA -

R . J . PALACIO

MINUNEA

Traducere din limba engleză şi note de Iulia Arsintescu

Titlul original: Wonder, 2012

Editura Arthur, 2013

Versiune ebook v1.0,

noiembrie 2015

2
 - R . J . PALACIO -
Cuprins

Partea întâ i
U n copil obişnuit
D e ce n u a m mers la şcoală
C u m a m venit pe lum e
Acas ă la Christopher
C u maşina
Î ntâ lnirea c u domnul Tu s h m a n
D o a m n a G arci a cea de treabă
J a c k Will, J u l i a n şi Charlotte
Turul şcolii
S a l a de spectacole
Înţelegerea
Acasă
Emoţiile primei zile
Lacă te
Turul clasei
C a mielul la abator
Alege s ă fii b u n
Prâ nzul
O m a s ă vă ratică
D e la u n u la zece
Padawan
Septembrie
J a c k Will
Principiul din octombrie al domnului Browne
Mere
Halloween
Fotografii şcolare
Atingerea brâ nzei
împuţite
C o st um e
Masca
însâ ngerată din
S c ream
Porecle
Partea a do ua 3
U n tur
 - MINUNEA -

C u m îl vă d pe Augus t
August vă zut prin gaura cheii
L a liceu
Maiorul Tom
D u p ă şcoală
Padawan
muşcă
ţă râ n a
O apariţie la u ş ă
Micul dejun
G enetica pentru toţi
D i agra ma lui Punnett
G a t a c u trecutul
31 octombrie
Ne daţi ori n u ne daţi
U n moment de gâ ndire
Partea a treia
Copii ciudaţi
Ciuma
Petrecerea de Halloween
Noiembrie
Avertisment: puteţi vedea acest copil doar c u pregă tire
prealabilă
Mormâ n tul egiptean
Partea a patra
Telefonul
Carvel
D e ce m - a m ră zgâ ndit
Patru lucruri
Foşti prieteni
Z ă pa dă
Norocul este de partea celor îndră zneţi
Ş coal a particulară
La ştiinţe
Echipe
Pedeapsa Felicită ri
de sezon
Scrisori, e-mailuri, 4
Facebook, mesaje
 - R . J . PALACIO -

Întoarcerea din vacan ţa de iarnă

Ră zboiul
S chi mb a re a meselor
D e ce n u a m stat c u Augus t în prima zi de şcoală
Tabere
C a s a lui Augus t
Iubitul
Partea a cincea
Fratele Oliviei
Zi ua îndră gostiţilor
O ra şul nostru
Buburuza
Staţia de autobuz
Repetiţia
Pasă rea
U n iversu l
Partea a
şa sea
Polul Nord
Pă p uş a Auggie
Lobot
Auz stră lucitor
Secretul Viei
Peştera m e a
Ră mas-bun
Jucă riile lui Daisy
Î n rai
D u b l ură
Finalul
Partea a şaptea
Minciuni de
tabă ră Ş coa la
Ce - mi extraordinare,
Lucruri lipseşte dar nevă zute de nimeni
cel ma i mult
Reprezentaţia
D u p ă spectacol
Partea a opta

5
 - MINUNEA -

E xcur sia din clasa a cincea

C u n o s c u t pen tr u..
Bagajele
Î n zori
Z iua întâ i
Pe
pajişte
Fii b u n c u n a tura
Pă durile s u n t vii
Extraterestru
Voci în întuneric
G a rd a împă ratului
Somnul
U rm ă ri
Acasă
Ursu
S ch im b a rea
Raţe
Ultimul principiu
Despă rţirea
Toată lumea să -şi ocupe locurile
U n lucru si mpl u
Premii
Plutind
F otogra fii
Drumul
spre ca s ă
APENDICE
Mulţumiri

6
 - R . J . PALACIO -

R . J . Palacio este graficiană . A conceput designul mai

multor coperte ale unor că rţi scrise de alţii pâ n ă câ n d a scris
propria carte. Locuieşte în New York împreun ă că soţul s ă u ,
cei doi copii şi u n câ ine negru pe n u m e B e ar.
Minunea este primul roman scris de R . J . Palacio.
Momentul care a impulsionat-o s ă se a puce de scris, d u p ă o
am â n are prelungită , a fost întâ lnirea întâ mplă toare c u u n
copil extraordinar în faţa u n u i chioşc de îngheţată .
Nu n u m a i c ă Minunea se află în topul vâ nză rilor de carte
pentru copii, dar a generat în S U A o ca mpa ni e naţională prin
care se promovează bun ă ta tea şi empatia.

7
 - MINUNEA -

Pentru Russell, Caleb şi J o s e p h

A u venit doctori din oraş e îndepărtate

numai ca s ă mă v a d ă .
S- au oprit lângă patul meu
ş i nu le-a venit s ă creadă.

A u s p u s că s unt , poate,
o minune a creaţiei.
Altfel, ei nu puteau oferi
nicio explicaţie.

(Versuri din melodia Wonder interpretată

de Natalie Merchant)

8
 - R . J . PALACIO -

Partea întâi

AU G U S T

Ursitoarele au zâmbit,
iar destinul a râs lângă leagănul me u
(Natalie Merchant)

9
 - MINUNEA -

Un copil obişnuit
Ş t i u , n u sun t u n bă iat obişnuit de zece a n i. Adică , sigur,
fac lucruri obişnuite. M ă n â n c îngheţată . Merg c u bicicleta.
M ă joc c u min gea. Am jocuri electronice. Lucrurile astea m ă
fac obişnuit , pre supun . Ş i m ă simt normal, pe di n ă un tru. D a r
copiii obişnuiţi n u- i fac pe alţi copii obişnuiţi s-o ia la fugă
ţipâ nd pe terenul de joacă . Iar la copiii obişnuiţi n u se
holbează l u m e a oriunde se d u c.
D a c ă a ş gă si o la mpă fermecată şi m i - a ş putea pun e o
dorinţă , a ş vrea s ă a m u n chip normal, pe care s ă n u - l
remarce nimeni. Aş vrea s ă pot merge pe stradă fă ră s ă m ă
observe lumea şi fă ră s ă întoarcă privirea. Aşa c ă iată ce cred:
n u s u n t u n copil obişnuit pentru simplul motiv că nimeni n u
m ă consideră a ş a .
Da r e u m - a m obişnuit deja c u înfă ţişarea m e a . Ş t i u s ă m ă
prefac că n u vă d ce mutre fac ceilalţi. M a m a , tata, Via şi c u
mine ne pricepem c u toţii la treaba a sta . D e fapt, n u - i întru
totul adevă rat . Vi a n u se pricepe prea bine. S e s up ă ră ră u
atunci c â n d oamenii fac vreo grosolă nie. D e exemplu, pe
terenul de joacă nişte copii a u scos nişte sunete. N u ştiu
exact ce fel de sunete, pentru c ă eu n u le-am auzit . D ar Via
le-a auzit şi a început s ă strige la copii. Aşa e ea. E u n u s u n t
la fel.
Via n u m ă consideră nici ea obişnuit . S p u n e că da , dar
da că a ş fi obişnuit , n-ar simţi atâ ta nevoie s ă m ă protejeze.
Nici m a m a şi tata n u m ă consideră obişnuit . Ei m ă consideră
extraordinar. Cred că e u s u n t singurul om din lume care îşi
dă se a ma câ t sun t de obişnuit .
M ă n u m e s c Aug us t , s ă ştiţi. N u vă voi descrie c u m ară t .
Indiferent ce groză vie v-aţi imagina, probabil că este ma i ră u.

10
 - R . J . PALACIO -

De ce nu am mers la şcoală
S ă p t ă m â n a viitoare voi începe clasa a cincea. Pâ n ă a c u m
n - a m ma i fost niciodată la o şcoală adevă rată , a ş a că s u n t
mort de frică . L u m e a crede că n u m - a m d u s la şcoală din
ca uz a înfă ţişă rii mele, dar n u-i ă sta motivul. N u m - a m d u s
din ca uz a operaţiilor. D e c â n d m - a m n ă sc u t , a m fost operat
de două zeci şi şapte de ori. Cele mai grele operaţii s - a u
petrecut înainte s ă împlinesc patru an i, a ş a că n u mi le a d u c
aminte. D a r de a tun ci a m mai fă cut câ te do u ă s a u trei
operaţii în fiecare a n , unele mai mari , altele mai m ă r u n t e .
S u n t mic pentru vâ rsta mea şi mai sufă r şi de alte mistere
medicale că rora doctorii n u l e- au dat de ca pă t , a ş a că a m fost
bolnav mult şi des. Î n consecinţă , pă rinţii mei a u hotă râ t că
este ma i bine s ă n u merg la şcoală . Da r a c u m s u n t m u l t mai
puternic. Ultima operaţie a m suferit-o a c u m opt luni şi
probabil c ă în urmă torii doi ani n u va mai trebui s ă îndur
n iciun a.
M a m a mi- a fost învă ţă toare a c a s ă . Î nainte lucra ca
ilustrator de că rţi pentru copii. D e sen a zâ ne şi sirene
superbe. D a r desenele pentru bă ieţi n u erau la fel de grozave.
A încercat o dată s ă mi-l deseneze pe D a r th Vader 1 , însă la
sfâ rşit ară ta ca u n robot ciudat , în formă de ciupercă . N - a m
mai vă zut-o pe m a m a desenâ nd nimic de mul t ă vreme. Cred
că e mult prea ocupată s ă aibă grijă de mine şi de Vi a .
Nu pot spun e că m i - a m dorit mereu s ă merg la şcoală ,
pentru că n -a r fi chiar adevă rul-adevă rat . Voiam s ă merg la
şcoală c u condiţia s ă fiu la fel c a toţi ceilalţi copii care merg la
şcoală . S ă a m mulţi prieteni, s ă -m i petrec vremea c u ei după
ore şi alte lucruri dintr-astea.
Am şi e u câ ţiva prieteni foarte b un i . Cel mai b u n prieten al
m e u este Christopher, urmat de Za chary şi de Alex. Ne
cun oaşte m de c â n d eram în faşă . Pentru că m ă ştiu
dintotdeauna, s - a u obişnuit c u mine. C â n d eram mici, ne

1 Darth Vader este personajul principal din filmul Ră zboiul stelelor.

11
 - MINUNEA -

întâ lneam mereu s ă ne j u c ă m , dar pe u r m ă Christopher s - a

mutat la Bridgeport, în Co nn e cti cut . Asta î n sea m n ă ma i mult
de o oră de mers c u m a ş i n a de un de locuiesc e u , în North
River Heights, u n cartier situat în locul cel m a i înalt din
M a n h a t t a n . Iar Zach ary şi c u Alex a u început s ă se d u c ă la
şcoală . Nostim este c ă , deşi Christopher e cel care s - a m uta t
departe, pe el îl vă d în continuare mai des decâ t îi vă d pe
Zachary şi pe Alex. Ei a u a c u m prieteni noi. D ar da că ne
întâ lnim întâ mplă tor pe stradă , s u n t în con tin uare de treabă
c u mine şi m ă sa lută întotdeauna.
Mai a m şi alţi prieteni, dar n u atâ t de bun i c u m a u fost
Christopher, Z a c k şi Alex. D e exemplu, c â n d eram mici, Z a c k
şi Alex m ă invitau întotdeauna la ziua lor, dar E a m o n n şi
G a b e n u a u fă cut-o niciodată . E m m a m - a invitat o dată , însă
pe ea n - a m mai vă zut-o de multă vreme. Ş i , desigur, m ă d u c
de fiecare dată la ziua lui Christopher. D a r poate că d a u eu
prea m ultă importanţă petrecerilor aniversare.

12
 - R . J . PALACIO -

C u m am venit pe lume
Îmi place c â n d m a m a îmi s p un e povestea a sta , pentru că
m ă face s ă râ d. N u e a m u z a n tă a ş a c u m ar fi o g l um ă , dar
câ n d o spun e m a m a , Via şi c u mine ne pră pă dim de râ s.
C â n d eram în burta m am ei , n u b ă n uia nimeni c ă voi ară ta
a şa c u m ară t . M a m a o n ă sc us e pe V ia c u patru ani înainte şi
totul fusese simplu „ca o plimbare prin parc” (este expresia
mamei). N u avea niciun motiv s ă facă investigaţii medicale
speciale. C u vreo do u ă luni înainte s ă m ă n a s c , doctorii ş i -
a u dat se a m a că era ceva în neregulă c u faţa me a , dar n u s -
a u gâ ndit că va fi foarte grav. Le-au s p u s ma mei şi tatei c ă a m
gură de l up şi încă alte câ teva chestii. L e - a u n umi t „anomalii
minore”.
În noaptea în care m - a m n ă s c u t , în salon erau dou ă
asistente. U n a era foarte dră guţă şi a mab il ă . Cealaltă , spun e
m a m a , n u pă rea dră guţă şi n u era ama bi lă deloc. Avea braţe
enorme şi (aici vine partea amuzantă ) tră gea mereu pâ rţuri.
Îi a ducea mame i gheaţă , tră gea u n pâ rţ . Îi lua mame i
tensiunea, iar tră gea u n pâ rţ. Mamei n u- i venea s ă creadă ,
mai ales că asistenta n u-ş i cerea scuze niciodată . Doctorul
curan t al ma mei n u era de serviciu în noaptea aceea, a ş a că
se ocupa de ea u n doctor tâ nă r şi c a m ţâ fnos pe care tata l- a
poreclit Doogie, d u p ă u n vechi serial de televiziune (totuşi nu-l
n u m e a u a ş a în faţă ). Da r m a m a s pu n e c ă , deşi toată lumea
din salon era c a m morocă n oasă , tata a fă cut-o s ă râ dă toată
noaptea.
C â n d a m ieşit din burta m a me i , în salon s- a fă cut linişte.
M a m a nici n - a a pucat s ă m ă vadă , pentru că asistenta
dră guţă m - a înşfă cat imediat şi m - a scos din came ră . Tata a
dat fuga repede după ea şi a ră sturn at camera video, care s-a
spart într-un milion de bucă ţi. Atun ci, m a m a s- a supă ra t ră u
şi a încercat s ă se dea jos din pat ca s ă vadă ce se petrece,
dar asistenta bă şinoasă a tras-o c u braţele ei mari înapoi în
pat . Practic s - a u luptat de-a dreptul, pentru că m a m a era
isterică , iar asistenta bă şinoasă ţipa la ea s ă se liniştească şi
13
 - MINUNEA -

pe u r m ă a u început a m â n d o u ă s ă strige d u p ă doctor. D a r, ia

ghiciţi – doctorul leşinase! Z ă ce a pe podea. C â n d l- a vă zut,
asistenta b ă şin oa să a început să -l împingă c u piciorul şi s ă
urle la el: „ Ce fel de doctor eşti t u ? C e fel de doctor eşti tu ?
Trezeşte-te! Trezeşte-te!”. Pe u r m ă , dintr-odată , a tras cel mai
mare, cel ma i zgomotos şi cel mai puturos pâ rţ din istoria
pâ rţurilor. M a m a crede că , de fapt, pâ rţul a reuşit , în cele din
u r m ă , să -l trezească pe doctor. C â n d povesteşte, m a m a
interpretează fiecare mo me n t – inclusiv zgomotele de pâ rţuri
– iar povestea este foarte, foarte am uz an tă !
M a m a s pu n e c ă asistenta bă şinoasă s- a dovedit a fi o
femeie foarte de treab ă . A stat lâ n gă m a m a tot timpul. N u a
plecat de lâ n gă ea nici d u p ă ce tata s - a întors şi doctorii le- a u
explicat câ t eram de bolnav. M a m a îşi a duce aminte exact ce i-
a şoptit asistenta la ureche atun ci c â n d doctorul i-a s p u s că
probabil n u voi tră i pâ n ă dimineaţă : „Toţi cei n ă scuţi din
D u m n e z e u biruie lumea”. Iar a doua zi, du pă ce eu reuşisem
s ă supravieţuiesc, asistenta a stat c u m a m a şi a ţinut-o de
m â n ă a tun ci c â n d m - a u a d u s s ă m ă vadă pentru prima oară .
M a m a zice că pâ n ă atun ci îi spuseseră totul despre min e.
Era pregă tită s ă m ă vadă . Ş i mai zice că a tun ci câ n d s - a
uitat pentru prima dată la faţa m ea terciuită , n u a vă zut
decâ t ce ochi frumoşi ave am.
Trebuie s ă ştiţi că m a m a e frumo as ă . Iar tata este ară tos.
Via e şi ea dră guţă . Asta în caz c ă vă întrebaţi.

14
 - R . J . PALACIO -

Acasă la Christopher
Am fost tare supă rat a c u m trei an i, câ n d s-a mutat
Christopher. Aveam amâ ndoi şapte a n i. Ne j u c a m ore în şir c u
personajele din Războiul stelelor şi ne duel am c u să biile-
laser. Mi-e dor de jocurile alea.
Astă -primă vară n e - a m d u s în vizită a c a s ă la Christopher,
în Bridgeport. E ra m amâ ndoi în bucă tă rie, c ă u t a m ceva de
ronţă it şi a m auzit-o pe m a m a vorbind c u Li sa , m a m a lui
Christopher, că la to a m n ă voi merge la şcoa l ă . N u mai
pomenise nimeni de şcoală pâ n ă a tu nci .
— Despre ce vorbeşti? a m zis.
M a m a a pă rut surprinsă , ca şi c u m eu n - ar fi trebuit s ă
aud.
— Ar fi bine să -i spui la ce te-ai gâ ndit, Isabel, a zis tata.
Era în cealaltă parte a încă perii şi stă tea de vorbă c u tată l
lui Christopher.
— Mai bine vorbim mai tâ rziu, a zis m a m a .
—N u , vreau s ă ştiu despre ce vorbeai a c u m , a m ră spu n s
eu.
—N u crezi că eşti pregă tit s ă mergi la şcoală , Auggie? a zis
mama.
— Nu, am spus.
— Nici e u n u cred, a zis tata.
—Atunci, a m închis subiectul, a m zis eu ridicâ nd din
umeri, şi m - a m aşezat în braţe la m a m a ca u n copilaş.
—Cred că ar trebui s ă înveţi mai mult decâ t te pot învă ţa
eu, a zis m a m a . Haide, Auggie, ştii câ t de puţin m ă pricep la
fracţii!
—La ce şcoală ? a m
întrebat. Deja îmi venea s ă
plâ ng.
— La Ş co ala Beecher. E
chiar lâ ngă noi.
—C e şcoală grozavă , Auggie! a zis L isa , b ă t â n d u - m ă uşurel
c u palma peste ge n un ch i .
— D e ce s ă n u merg la şcoala 15 Viei? a m întrebat.
 - MINUNEA -
—Este prea ma re, a ră s pu n s m a m a . N u cred că ţi s-ar
potrivi.
— N u vreau s ă merg, a m zis.
Trebuie s ă recunosc că vocea mi- a s u n a t c a m copilă reşte.
—N u trebuie s ă faci nimic din ce n u vrei, a zis tata, venind
şi ridicâ ndu-m ă din braţele m a mei .
M- a luat şi m - a aşezat în braţele lui, de cealaltă parte a
canapelei.
— N u te vom forţa s ă faci nimic din ce n u vrei.
— D ar ar fi bine pentru el, Nate, a zis m a m a .
—N u şi da că n u vrea, i-a ră spun s tata, ui tâ n du-se la min e.
N u şi da că n u se simte pregă tit.
Am vă zut-o pe m a m a privind-o pe L isa , care s - a întins spre
ea şi a strâ ns-o de m â n ă .
—Veţi gă si voi o soluţie, i-a s p u s ma me i . Î ntotdeauna aţi
gă sit.
— Hai s ă vorbim altă dată despre as ta, a zis m a m a .
Îmi dă dea m s e a m a că ea şi tata u r m a u s ă se certe. Voiam
s ă câ ştige tata, deşi o parte din mine ştia c ă m a m a avea
dreptate. Ş i adevă rul este că n u se pricepea deloc la fracţii.

16
 - R . J . PALACIO -

C u maşina
D r u m u l p â n ă a ca s ă a fost lun g. A m adormit pe b an che ta
din spate, la fel ca de obicei, c u capul în poala Viei, pe post de
pernă , şi c u u n prosop înfă şurat în jurul centurii ei de
siguran ţă , ca s ă n u - m i curgă saliva peste tot. Via a adormit şi
ea. M a m a şi tata vorbeau liniştiţi despre lucruri de oameni
mari care n u m ă interesau.
N u ştiu câ t de mult a m dormit, dar c â n d m - a m trezit se
vedea prin parbriz l u n a plină . Era o noapte violet şi
mergeam pe o autostradă plină de maşini. Apoi i - a m auzit pe
m a m a şi pe tata vorbind despre min e .
—N u putem con tinua să -l tot protejă m, i-a şoptit m a m a
tatei, care co nduce a. N u ne putem preface c ă mâ in e se va
trezi şi va fi altfel, pentru c ă a s ta e realitatea, Nate, şi trebuie
să -l a jută m s ă înveţe să -i facă faţă . N u putem continua s ă
evită m situaţiile c a re …
—Aşa că -l trimitem la şcoală ca pe u n miel la a b a t o r… a
ră spun s tata furios, dar n u şi-a terminat fraza, pentru că a
vă zut în oglindă că m ă uitam la ei.
—C e în se am n ă ca u n miel d u s la abator? a m întrebat eu
somnoros.
— Culcă - te la loc, Auggie, a zis tata blâ nd.
—Toată l um e a se va holba la min e la şcoală , a m zis,
izbucnind în plâ n s.
— S c u m p u l m e u , a zis m a m a . S - a întors în s c a u n şi m - a
luat de m â n ă . Ştii că da că n u vrei, n u trebuie s ă te duci. D a r
a m vorbit c u directorul despre tine şi vrea foarte m ult s ă te
cun o a s c ă .
— C e i-ai s p u s despre min e?
—C â t de a m u z a n t eşti, câ t de b u n şi de deştept. A ră m a s
surprins c â n d i -a m s p u s că ai citit Călăreţul Dragonilor 2 la
n um a i ş ase an i. A zis: „Trebuie să -l c un o sc neapă rat pe
bă iatul ă sta!”

2 Carte pentru copii scrisă de Cornelia Funke.

17
 - MINUNEA -
— I-ai mai s p u s şi altceva? a m zis.
M a m a mi-a zâ mbit . Parcă m ă îmbră ţişa c u zâ mbetul ei.
—I-am povestit despre operaţiile tale şi despre câ t eşti de
curajos.
— Aşadar ştie c u m ară t? a m întrebat.
—I-am d u s nişte fotografii de vara trecută , din M o n ta u k, a
zis tata. I-am ară tat fotografii c u toată familia. Ş i fotografia
aceea m i n u n a t ă c u tine în b arcă , ţinâ n d ca lcan ul.
— Ai fost şi t u la şcoală ?
Trebuie s ă recun osc, m ă simţeam c a m dezamă git că
participase şi el la discuţie.
—A m vorbit amâ ndoi c u directorul, a zis tata. E u n om
foarte de treabă .
— O să -ţi placă , a a dă uga t m a m a .
Am simţit brusc că erau amâ ndoi în aceeaşi tabă ră .
— C â n d v-aţi întâ lnit c u el? a m întrebat.
— Ne-a prezentat şcoala a c u m u n a n , a zis m a m a .
—A c u m u n a n ? a m zis. Adică vă gâ ndiţi la a sta de u n a n
întreg şi mie n u mi-aţi s p u s n imi c?
—Nici mă car n u ştiam dac ă vei fi a dm is, Auggie, mi -a
ră spun s m a m a . Es te o şcoală un de se intră foarte greu.
Înscrierea acolo î n s e a m n ă u n proces complicat . N u mi s - a
pă rut necesar să -ţi s p u n şi s ă te pregă teşti, iar apoi s ă se
dovedească c ă n u era nevoie.
—D a r ai dreptate, Auggie. Ar fi trebuit să -ţi s p un e m de l un a
trecută , c â n d a m aflat că ai fost a dmi s, a zis tata.
— Ne-am dat se a m a prea tâ rziu, bă n ui e sc, a oftat m a m a .
—D o a m n a aceea care a venit câ n dva la noi a ca s ă avea
legă tură c u as ta? a m întrebat. C e a care m i - a dat u n test?
— D a , a zis m a m a , pă râ n d vinovată . D a , avea legă tură .
—Mi-ai s p u s că a fost vorba despre u n test de inteligenţă ,
a m zis.
— Ş t i u , dar a fost o m in ci un ă nevinovată , mi -a ră spu n s
ea. Era u n test de care aveai nevoie c a s ă fii a dmi s la şcoală .
Te-ai descurcat foarte bine, da că vrei s ă ştii.
— Deci m-a i minţit , a m zis.

18
 - R . J . PALACIO -
—A fost o m in ci un ă n evinovată … D a r te-am minţit , a ş a
este. Iartă -mă , a zis m a m a , încercâ nd s ă - mi z â mb ea scă .
E u n u i -a m ră s p un s la zâ mb et , a şa că s - a întors şi a
ră ma s ui tâ n du- se înainte.
—C e î n se a mn ă c a u n miel d u s la abator? a m
întrebat. M a m a a oftat şi i-a a ru nca t tatei o „privire”.
—N-ar fi trebuit s ă s p u n a s ta , a zis tata, uitâ n du- se la mine
în oglinda retrovizoare. N u este adevă rat. M a m a şi c u mine te
iubim enorm şi vrem s ă te protejă m câ t de mult
putem . N uma i că uneori vrem s-o facem în feluri diferite.
—N u vreau s ă merg la şcoală , a m zis, încrucişâ nd braţele
la piept.
— Ţi-ar prinde bine, Auggie, a zis m a m a .
—Poate că m ă d u c la a n u l , a m ră s p un s, u i t â n d u- mă pe
fereastră .
—Anul ă sta ar fi mai bine, Auggie, a zis m a m a . Ştii de ce?
Pentru că ai merge în clasa a cincea, iar ă sta este primul a n
de gimnaziu pentru toţi copiii. N u vei fi doar t u copilul n o u -
venit.
— D ar voi fi singurul copil care arată c u m ară t e u, a m zis.
—N u încerc s ă s p u n că n -o să -ţi fie greu, o ştii şi tu , a
ră spun s m a m a . D ar va fi bine pentru tine, Auggie. Îţi vei face
o mulţime de prieteni. Vei învă ţa lucruri pe care n u le-ai
putea învă ţa niciodată de la m in e.
S - a întors din n o u în s c a u n şi m - a privit.
—C â n d a m vizitat şcoala, ştii ce a m vă zut în laboratorul de
ştiinţe? U n puişor care tocmai ieşea din o u. E ra atâ t de
dră guţ! Auggie, într-un fel mi-a a d u s aminte de tine câ n d erai
b e b e l uş… Avea ochii tă i mari şi c ă p r u i …
D e obicei, îmi face plă cere să -i a u d vorbind despre min e la
vâ rsta aceea. Uneori îmi vine s ă m ă fac ghe m şi să -i las s ă m ă
îmbră ţişeze şi s ă m ă să rute peste tot. Mi-e dor s ă fiu mic şi s ă
n u ştiu atâ tea. D ar a c u m n u eram în dispoziţia
potrivită .
— N u vreau s ă merg, a m zis.

19
 - MINUNEA -
—Ce-ai zice s ă te întâ lneşti c u domn ul Tu s h m a n , înainte
s ă iei o hotă râ re? a întrebat m a m a .
— C u domnul Tu s h m a n ?
— El este directorul, a zis m a m a .
— Adică domn ul Poponeţ 3 ?
—Ai dreptate, a zis tata, zâ mbind şi privindu-mă în oglinda
retrovizoare. Îţi vine s ă crezi că există u n astfel de n u m e ,
Auggie? Cin e şi-ar dori să -l cheme do mn ul Poponeţ?
Am zâ mbit , chiar da că n u voiam ca ei s ă vadă c ă z â mbe sc.
Tata era singurul om din l ume care m ă putea face s ă râ d
indiferent câ t de tare a ş fi vrut s ă n u râ d.
—Auggie, ar trebui s ă mergi la şcoală n u m a i c a să - i auzi
numele în difuzoare! a zis tata î n câ ntat . Îţi dai se a ma câ t ar fi
de a m u z a n t? „Alo! Alo! Îl c ă u t ă m pe dom n ul Poponeţ!”
Tata vorbea stâ lcit, c u vocea unei femei bă trâ ne.
—„ B u n ă ziua, domnule Poponeţ! V- a m vă zut alergâ nd în
dosul şcolii. M a ş i n a dumneavoastră iar n u merge c u s patele?
Bine mă car că puteţi sta în fundul clasei.”
Am început s ă râ d. N u pentru c ă mi s-ar fi pă rut foarte
nostim, dar n u - m i mai venea s ă ră m â n furios.
—S e poate şi mai ră u, s ă ştii, a continuat tata c u vocea lui
normală . M a m a şi c u mine a m avut la facultate o profesoară
pe care o che m a domnişoara Tur 4 .
M a m a râ dea deja şi ea.
— Serios? a m întrebat.
—D a , Roberta Tur, a ră spun s m a m a , ridicâ nd m â n a ca şi
c u m ar fi jurat . Bobbie Tur.
— Avea nişte b ucuţe uriaşe, a zis tata.
— Nate! a zis m a m a .
— C e vrei? M ă refer la obră jori.
M a m a râ dea şi clă tina din ca p în acelaşi timp.
—Mi-a venit o idee! a strigat tata. Hai s ă le stabilim o
întâ lnire, fă ră s ă se cuno asc ă ! Vă daţi s e a m a ? „D omnişoară

3 J o c de cuvinte bazat pe faptul c ă în limba engleză tush are sensul familiar

de „fund”.
4 În original, mis s Butt. Butt înseamnă , în limba engleză , fund (sau tur).

20
 - R . J . PALACIO -

Tur, faceţi cunoştin ţă c u dom n ul Poponeţ. D o m n u l e Poponeţ,

d â n sa este domnişoara Tur.” S - a r putea că să tori şi ar avea o
mulţime de copii pe care să -i ch eme Fun dul eţ . S a u Tur ul e ţ …
—S ă r m a n u l domn T u s h m a n , a ră s pu n s m a m a , clă tinâ nd
din c a p. Auggie nici n u l-a cun o s c ut în că , Nate!
— Ci n e este domn ul T u s h m a n ? a întrebat Vi a , ameţită de
s om n .
Abia se trezise.
— Directorul de la n o u a m ea şcoală , a m ră sp un s e u.

21
 - MINUNEA -

Întâlnirea cu domnul Tushman

Aş fi avut şi mai mari emoţii faţă de întâ lnirea c u d o m n u l
Tu s h m a n da că a ş fi ştiut că u r m a s ă m ă întâ lnesc şi c u nişte
copii de la n o ua şcoală . D a r n - a m ştiut n imi c, a ş a că eram
destul de voios. M ă gâ n dea m într-una la toate glumele pe care
le fă cuse tata despre nume le domn ului Tu s h m a n . M - a m d u s
c u m a m a la Ş co a l a Beecher c u câ teva s ă ptă mâ n i înainte de
începerea cursurilor. D o m n u l Tu s h m a n ne aştepta la intrare
şi câ n d l- am vă zut , a m început din n o u s ă chicotesc. C u
toate acestea, n u ară ta deloc a ş a c u m îmi închipuisem. Cred
că m ă aşteptam s ă aibă u n fun d uri aş, dar n u era deloc a ş a .
Ară ta câ t se poate de n ormal. Era înalt şi slab. E ra bă trâ n,
dar n u foarte bă trâ n. Pă rea de treabă . Mai întâ i a dat m â n a
cu mama.
—B u n ă ziua, domnule Tu s h m a n , m ă b u c ur s ă ne
revedem, a zis m a m a . Vi-l prezint pe August , bă iatul m e u .
D o m n u l T u s h m a n m - a privit drept în faţă , a zâ mbit şi a dat
din ca p. Mi -a întins m â n a .
—B u n ă , Augus t , a zis el, absolut normal. Îmi face plă cere
s ă te cun o sc.
—B u n ă , a m mormă it e u , l ă s â n d u - m i m â n a în m â n a lui şi
privind în jos, spre picioare.
Purta adidaşi roşii.
—S ă ştii, a zis el, l ă s â n du-s e pe vine în faţa mea c a s ă n u
m ă mai uit la adidaşii lui şi s ă fiu nevoit să -l privesc în faţă ,
s ă ştii că m a m a şi tată l tă u m i - a u s p u s totul despre tine.
— Adică ce v- a u s p u s ? l- am întrebat.
— Poftim?
— D ragule, vorbeşte mai tare! a zis m a m a .
—C e v-a u s p u s ? a m întrebat din n o u , încercâ nd s ă n u mai
morm ă i. Re cun os c, a m prostul obicei s ă vorbesc c a m
încet.
—C ă îţi place s ă citeşti, a zis domn ul T u s h m a n , şi că eşti
u n mare artist.
Avea ochi albaştri şi gene albe.
22
 - R . J . PALACIO -
— Ş i că te pasionează ştiinţa, a ş a este?
— Î hî, a m zis e u, încuviinţâ nd din ca p.
—Avem câ teva cursuri opţionale de ştiinţe la Beecher, a zis
el. Poate c ă o să te înscrii la u n u l dintre ele.
—Îhî, a m zis e u , deşi h ab a r n - ave am ce î n se a m n ă u n curs
opţional.
— Eşti gata s ă vizită m şcoala?
— Adică , chiar a c u m ? a m întrebat.
—Ai crezut că n e vom uita la filme? a zis el, ridicâ ndu-se în
picioare.
— N u mi-ai s p u s că vom vizita şcoala, i - a m zis mamei pe
u n ton acuzator.
— Auggie … a început ea.
—Totu l va fi bin e, Au gu st, a zis dom n u l
Tu sh m an , întinzâ ndu-mi m â n a . Îţi promit.
Cred că voia să -l iau de m â n ă , dar eu a m luat-o de m â n ă
pe m a m a . A zâ mbit şi a pornit spre intrare.
M a m a m - a strâ ns uşor de m â n ă , dar n - a m putut s ă -m i
d a u s e a m a dac ă a sta în se mn a „te iubesc” s a u „iartă -mă ”.
Probabil era puţin din a m â n d o u ă .
S i n gura şcoală în care ma i fusesem era şcoala Viei, atun ci
câ n d m ă d uc e a m s-o vă d pe Via la serbarea de primă vară .
Această şcoală ară ta c u totul altfel. Era mai mi că . Mirosea a
spital.

23
 - MINUNEA -

Doamna Garcia cea de treabă

L -a m ur ma t pe domn ul Tu s h m a n de-a lungul câ torva
culoare. N u era prea mul tă lume prin j ur. Iar l um e a care era
n u pă rea s ă m ă bage în s e a m ă . Poate că nici n u m ă vedeau.
Î ncercam s ă m ă a s c u n d , în mers, d u p ă m a m a . Ş t i u c ă s u n ă
copilă reşte din partea m e a , dar atun ci n u m ă simţeam prea
curajos.
Am a j u n s în cele din u r m ă într-o încă pere mi că pe u ş a
că reia scria B I R O U L D I R E C T O RU LU I . Î n ă un tr u era u n
birou în spatele că ruia stă tea o do a m n ă care pă rea de treabă .
—D â n s a este do a m n a G a rci a , a zis do mn ul Tu s h m a n , iar
do am n a i-a zâ mbit ma me i , şi-a scos ochelarii şi s- a ridicat de
pe s c a u n .
M a m a i-a strâ ns m â n a .
— Isabel P ul lm a n , m ă b u cu r s ă vă cun o sc, a zis ea.
— Iar el este Aug us t , a zis domn ul T u s h m a n .
M a m a s- a tras puţin într-o parte, ca s ă pot pă şi înainte.
Apoi s-a întâ mplat u n l u cr u pe care l- a m mai vă zut şi înainte
de u n milion de ori. M - a m uitat la do a m n a G a rci a şi i - a m
vă zut ochii ferindu-se o s e c un d ă . S - a întâ mplat atâ t de rapid,
încâ t n-ar fi observat nimeni, mai ales c ă restul feţei nici n u i
s-a clintit. Z â m b e a , şi avea u n zâ mbet foarte stră lucitor.
—S u n t foarte în câ n ta tă s ă te cun o s c , Au gust , a zis ea,
întinzâ ndu-mi m â n a s ă i-o strâ ng.
— B u n ă , a m zis încet, întinzâ ndu-i şi e u m â n a , dar n u a m
vrut s-o privesc în faţă . A m continuat s ă m ă uit la ochelarii ei,
care a tâ r n au de u n lă nţişor prins în jurul gâ tului.
— C e strâ nsoare fermă ! a zis d o a m n a G a rci a .
Avea o m â n ă foarte caldă .
—Bă iatul strâ nge m â n a zdravă n, a confirmat şi domn ul
Tu s h m a n , şi toată l um e a a râ s pe deasupra capului m e u .
— Poţi să -mi spui do a mn a G . , a zis doa mn a G a rci a .
Cred că vorbea c u min e, dar e u m ă ui ta m a c u m la
lucrurile de pe biroul ei.

24
 - R . J . PALACIO -
—Aşa îmi s p u n toţi: „ D o a m n ă G , m i - a m uitat cifrul de la
dulap”, „ D o a m n ă G , mâ ine întâ rzii”, „ D o a m n ă G , vreau s ă - m i
schi mb cursul opţional”.
—D e fapt, d o a m n a G . conduce şcoala, a zis domn ul
Tu s h m a n , şi oamenii mari a u râ s iară şi c u toţii.
— S u n t aici în fiecare dimineaţă de la şapte şi jumă tate, a
continuat do a m n a G a rcia , privindu-mă în continuare, în timp
ce e u m ă uitam la sandalele ei maro c u floricele mov la
catarame. Aş a că , da că ai nevoie de ceva, August , mie trebuie
să -mi ceri. Ş i poţi să -mi ceri tot ce vrei.
— Bin e, a m m u rm u ra t .
—C e copilaş dră gă laş, a zis m a m a , a ră tâ n d spre o
fotografie de pe biroul doamnei G a rci a . Este al
dumneavoastră ?
—D o a mn e , n u ! a zis do a m n a G a rci a , zâ mbind c u toată
gura a c u m , foarte altfel decâ t zâ mbetul stră lucitor dinainte.
M-aţi fă cut fericită ! E nepotul m e u .
—C e dră guţ este! a zis m a m a , clă tinâ n d din ca p. C â t e de
mare?
—În fotografia as ta cred că avea cinci lun i. D ar a c u m a
crescut . Are aproape opt ani!
— Oho! a zis m a m a , d â n d în continuare din ca p şi
zâ mbind. E absolut minunat!
—Mulţumesc! a zis doa mn a G a rci a , încuviinţâ nd c a şi c u m
ar mai fi avut ceva de s p u s despre nepotul ei.
Da r pe u r m ă zâ mbetul ei s -a ma i micşorat puţin.
—Vom avea c u toţii foarte multă grijă de Augu st , i- a s p u s
ma me i , şi a m vă zut că a strâ ns-o uşor de m â n ă .
M - a m uitat la faţa mame i şi m i - a m dat se a m a că era la fel
de emoţionată c a mine. Cred că mi -a plă cut doa m n a G a rci a ,
mai ales c â n d n u zâ mbea atâ t de stră lucitor.

25
 - MINUNEA -

J a c k Will, Julian şi Charlotte

L -a m ur mat pe domnul Tu s h m a n într-o mică încă pere din
faţa biroului doamnei G arci a . A vorbit tot timpul, câ t a închis
u ş a şi s - a aşezat în spatele biroului s ă u mare, dar n u a m
prea dat atenţie la ce s p u n e a . M ă uitam la toate lucrurile de
pe birou. Obiecte foarte interesante, precum u n glob
pă mâ n te sc care plutea în aer şi u n cub Ru b i k din oglinzi mici.
Mi-a plă cut mult biroul lui. Mi - a plă cut că avea pe pereţi mici
desene şi picturi fă cute de elevi, toate înră mate ca şi c u m ar fi
fost preţioase.
M a m a s- a aşezat pe u n s c a u n din faţa biroului domnului
Tu s h m a n . Deşi ma i era u n s c a u n ală turi, m - a m hotă râ t s ă
ră m â n în picioare lâ ngă e a .
— D e ce dumneavoastră aveţi propria ca meră , iar do a m n a
G . n u are? a m întrebat e u .
— Adică de ce a m u n birou? a zis domn ul T u s h m a n .
— Aţi s p u s că ea conduce şcoala, a m ră sp u n s .
— E i, a m glumit . D o a m n a G . este secretara m ea .
—Directorul gimnaziului este domn ul Tu s h m a n , m i - a
explicat m a m a .
—Ş i vi se s pu n e domn ul T? a m întrebat e u , iar a sta l-a
fă cut s ă z â mb e as c ă .
— Ştii cine este domnul T.? a zis el. „Îmi pare ră u de tine,
ai s-o pă ţeşti!” 5 a continuat domn ul T u s h m a n c u vocea dură
şi schimb at ă , ca şi c u m ar fi imitat pe cineva.
Hab a r n-aveam despre ce vorbea.
—În orice ca z, nimeni n u - m i s pun e domn ul T., a zis
domnul Tu s h m a n , clă tinâ nd din ca p. Deşi b ă n uie sc c ă mi se
spun e într-o mulţime de feluri pe care n u le ştiu. Nu-i uşor de
tră it c u u n n u m e ca al m e u , s ă recunoaştem. Cred că înţelegi
ce vreau s ă s p u n .

5Imitaţie a câ ntă reţului american de rap T-Bone, că ruia i se mai spune şi

„Domnul T.”.
26
 - R . J . PALACIO -

Aici, recunosc, a m râ s de-a dreptul, pentru c ă înţelegeam

exact ce voia s ă s p u n ă .
—M a m a şi tata a u avut o profesoară pe care o ch e m a
domnişoara Tur, a m zis.
— Auggie! a zis m a m a , dar domn ul T u s h m a n a râ s.
—Asta-i ră u de tot, a zis domn ul Tu s h m a n , clă tinâ nd din
cap. Poate că e u n - ar trebui s ă m ă plâ ng. B u n , Au gus t , să -ţi
s p u n ce m - a m gâ ndit s ă facem a z i …
—Acela este u n dovleac? a m întrebat, ară tâ nd c u degetul
spre u n tablou înră mat din spatele domnului Tu s h m a n .
— Auggie, nu-i frumos s ă întrerupi, a zis m a m a .
—Îţi place? a zis domn ul T u s h m a n , întorcâ ndu-se şi
uitâ n du- se la tablou. Ş i mie îmi place. A m crezut şi e u că este
u n dovleac, p â n ă c â n d elevul care mi l- a dat mi-a explicat că ,
de fapt, n u-i u n dovleac. E s t e … ţine-te b i n e … u n portret al
meu! August , te întreb şi pe tine: crezi că se m ă n chiar atâ t de
tare c u u n dovleac?
— Nu! a m ră spun s e u , deşi credeam c ă da.
Ceva din felul în care i se um f l a u obrajii atunci câ n d
zâ mbea îl fă cea s ă semene c u u n felinar din dovleac. Imediat
ce m - a m gâ ndit la a s t a , m i - a m dat s e a m a câ t era de
caraghios: dovleac, bucuţele obrajilor, domn ul Poponeţ. Ş i a m
început s ă râ d u n pic. A m clă tinat din ca p şi m i - a m acoperit
gura c u m â n a .
D o m n u l T u s h m a n a zâ mbit de parcă mi-ar fi citit
gâ ndurile.
A m vrut s ă s p u n altceva, dar dintr-odată a m auzit voci
pe
culoarul de lâ ngă birou. N u exagerez deloc c â n d s p u n că
inima a început să -mi bată de parcă a ş fi alergat în cea mai
lungă cur să din lume . R â s u l s - a scurs din mine imediat.
C â n d eram mi c, n u - m i pă s a dac ă m ă întâ lneam c u alţi
copii, pentru c ă erau şi ei mici. Ce ea ce e frumos la copiii mici
e c ă n u încearcă să -ţi s p u n ă vorbe ca s ă te ră nească
intenţionat, chiar da că uneori îţi s p u n vorbe care te ră ne sc.
Ei n u ştiu, de fapt, ce s p u n . D a r copiii mari ştiu întotdeauna
ce s p u n . Iar a sta , pentru mine, n u e a m u z a n t deloc. Anul
27
 - MINUNEA -

trecut m i - a m lă sat pă rul lun g dintr-un motiv foarte clar:

pentru c ă îmi place c u m îmi acoperă bretonul ochii. M ă ajută
s ă m ă apă r de lucrurile pe care n u vreau s ă le vă d.
D o a m n a G arci a a bă tut la u ş ă şi a bă gat capul în ă un tru.
— Au venit, domnule T u s h m a n , a zis ea.
— Cin e a venit? a m întrebat.
—M u l ţum e s c, i-a s p u s dom n ul Tu s h m a n doamnei G a rci a .
August , m - a m gâ ndit că ar fi o idee b u n ă s ă cunoşti câ ţiva
dintre elevii c u care vei fi în aceeaşi clasă a n u l acesta. O s ă
faceţi u n tur al şcolii, s ă vezi şi t u c u m st a u lucrurile, ca s ă
zic a şa .
— N u vreau s ă cu n o s c pe nimeni, i- am s p u s m a me i .
Da r m - a m trezit dintr-odată c u domn ul T u s h m a n în faţa
me a . Mi-a p u s mâ inile pe umeri , s -a aplecat şi mi-a şoptit la
ureche:
— Totul va fi bine, Augus t . S u n t copii b u n i , te asigur.
—N-o s ă pă ţeşti n imic, Auggie, m i - a şoptit şi m a m a c u
toată convingerea.
Înainte ca ea s ă poată s p un e altceva, domnul T u s h m a n a
deschis u ş a biroului.
— Intraţi, copii, a zis el.
Au intrat doi bă ieţi şi o fată . Niciunul dintre ei n u s - a u uitat
la mine s a u la m a m a . Au ră m a s în u ş ă şi l - a u privit fix pe
domn ul T u s h m a n , ca şi c u m vieţile lor ar fi depins de el.
—Vă mulţume s c foarte mult c ă aţi venit, copii, ma i ales că
şcoala începe abia peste o l u n ă , a zis domn ul Tu s h m a n . Aţi
avut o vacantă frumo asă ?
Au dat c u toţii din ca p aprobator, dar n - a s p us n iciun ul
nimic.
—Grozav, a zis dom n ul Tu s h m a n . Copii, vreau s ă faceţi
cunoştin ţă c u Augus t , care va veni de a n u l acesta la noi la
şcoală . Aug us t , aceşti copii s un t elevi la Ş coala Beecher încă
de la gră diniţă . Pâ n ă a c u m a u învă ţat în clă direa şcolii
prim are, da r ştiu totu l des pre progra m u l gim n a ziu lu i.
Î ntrucâ t veţi fi în aceeaşi cla să , m - a m gâ ndit că ar fi
frumos

28
 - R . J . PALACIO -

s ă vă cunoaşteţi puţin înainte s ă înceapă şcoala. B u n . Copii,

el este Au gust . August , el este J a c k Will.
J a c k Will s - a uitat la mine şi mi-a întins m â n a . C â n d i- a m
strâ ns-o, a schiţat u n zâ mbet, a s p u s „Salut” şi s - a uitat
imediat în jos.
— El este J u l i a n , a zis do mn ul T u s h m a n .
— S a l u t , a zis J u l i a n , şi a fă cut exact la fel ca J a c k Will.
Mi-a strâ ns m â n a , s - a stră duit s ă z â mbe ască şi s- a uitat
imediat în jos.
— Iar ea este Charlotte, a zis domn ul T u s h m a n .
Charlotte avea cel mai blond pă r pe care l- a m vă zut
vreodată . N u mi-a întins m â n a , dar a fluturat-o repede şi mi-
a zâ mbit.
— B u n ă , Augus t . M ă b ucur s ă te c un o sc , a zis ea.
— B u n ă , a m ră s p un s , u i t â n d u - m ă în jos.
Charlotte purta o pereche de sandale Cro cs de culoare
verde aprins.
D o m n ul Tu s h m a n şi-a apropiat palmele ca şi c u m ar fi
urmat s ă apla ude.
—M - a m gâ ndit , dragii mei, a zis el, să -i ară taţi şcoala lui
August . Ce- ar fi s ă începeţi de la etajul trei? Acolo va fi clasa
voastră , în sala 301. D o a m n ă G . , e s te …
—D a , sala 301! a strigat do a m n a G a rcia din cealaltă
cameră .
— S a l a 301, a încuviinţat din ca p domn ul Tu s h m a n . Pe
u r m ă îi puteţi ară ta lui Augus t laboratoarele de ştiinţe şi sala
calculatoarelor. D u p ă aceea coborâ ţi la etajul doi, în
bibliotecă şi la sa la de spectacole. N u uitaţi să -i ară taţi şi
can ti n a.
—N-ar trebui s ă mergem şi în sala de m uz i c ă ? a întrebat
Julian.
—B a d a , b u n ă idee, a zis domnul Tu s h m a n . Augu st , câ nţi
la vreun in strument?
— N u , a m zis.

29
 - MINUNEA -

Nu era chiar subiectul m e u preferat, ţinâ nd cont de faptul

că n u a m urechi. Adică a m , dar n u arată ca nişte urechi
normale.
—S - a r putea să -ţi placă oricum s ă vezi sala de muz ică , a
zis domn ul Tu s h m a n . Avem o g a m ă variată de instrumente de
percuţie.
—August , mereu ţi-ai dorit s ă înveţi s ă câ nţi la tobe, a zis
m a m a , încercâ nd s ă m ă facă s ă m ă uit la ea.
Da r e u aveam ochii acoperiţi de breton şi m ă uitam la o
bu ca t ă veche de g u m ă de mestecat lipită s u b biroul
domn ului Tu s h m a n .
—Grozav! Ce-a r fi s ă porniţi? a zis domnul T u s h m a n . Ş i s ă
vă întoarceţi…
D o m n ul Tu s h m a n s - a uitat la m a m a .
—S ă vă întoarceţi peste o jum ă tate de oră ,
bine? Cred c ă m a m a a încuviinţat din ca p.
— Ţie îţi convine a ş a , Au g u s t ? m - a
întrebat domn ul
Tu s h m a n .
E u n - a m ră s p u n s .
— Îţi convine, August? a repetat m a m a .
D e data as ta m - a m uitat la ea. Voiam s ă vadă câ t eram de
furios. D a r i-am ză rit faţa şi a m încuviinţat, pur şi simplu.
Pă rea mult mai speriată decâ t min e.
Ceilalţi copii a u pornit spre u ş ă , a ş a c ă i- am ur m a t .
—Ne vedem c urâ n d, a zis m a m a , c u vocea mai ascuţită
decâ t de obicei.
Nu i- am ră s p u n s .

30
 - R . J . PALACIO -

Turul şcolii
J a c k Will, J u l i a n , Charlotte şi c u mine a m a j u n s într-un
hol mare, un de era o s cară lată . A m urcat la etajul trei fă ră s ă
rostească nimeni nicio vorbă .
Ajunşi în capă tul scă rilor, a m pornit pe u n culoar plin c u
uşi . J u l i a n a deschis-o pe cea pe care scria 301.
—Aceasta este clasa noastră , a zis el, stâ n d în u ş a
deschisă pe jumă tate. O avem la dirigenţie pe do am n a
Petosa. S e s pun e c ă e de treab ă , ma i ales ca dirigintă . D a r că
e foarte severă ca profesoară de m ate matic ă .
—Nu-i adevă rat, a zis Charlotte. S ora m e a a avut-o
profesoară a n u l trecut şi a s p u s că este foarte dră guţă .
—E u n - a m auzit la fel, a ră spun s J u l i a n , dar n u
contează . A închis u ş a şi a pornit mai departe pe culoar.
— Aici este laboratorul de ştiinţe, a zis la urmă toarea u ş ă .
La fel ca mai înainte, a ră m a s în picioare în faţa uşii
deschise pe jumă tate şi a început s ă vorbească . N u s - a
uitat niciodată la mine în tot acest timp, ceea ce era în regulă ,
pentru că nici e u n u m ă uitam la el.
—N u ştim c u cine vom face cur sul de ştiinţe pâ n ă c â n d n u
începe şcoala. D ar toţi l- a m vrea pe do mn ul Haller. L - a m avut
şi în şcoala primară . Venea la ore şi câ n ta la o tu b ă uriaşă .
— E ra u n corn bariton, a zis Charlotte.
— B a era o tu b ă , a ră s p un s J u l i a n , închizâ nd u ş a .
—Frate, lasă -l s ă intre şi s ă se uite în j ur, a zis J a c k Will,
trecâ nd pe lâ ngă J u l i a n şi deschizâ nd u ş a larg.
— Intră , dacă vrei, a zis J u l i a n .
A fost prima dată c â n d s - a uitat la min e.
Am ridicat din umeri şi a m intrat . J u l i a n s- a ferit repede
din calea m ea , ca şi c u m s-ar fi temut s ă n u- l ating c â n d trec
pe lâ n gă el.
—Nu-i mare l ucru de vă zut , a zis J u l i a n , venind d u p ă
mine.
A început să -mi arate obiectele din încă pere.

31
 - MINUNEA -
—Acela este incubatorul. Chestia aia neagră este tabla.
Astea s u n t bă ncile. Astea s u n t scaunele. Acelea s u n t lă mpile
B u n s e n . Asta e o pl an şă ştiinţifică scâ rboasă . Asta e cretă .
Ă sta e burete.
—S u n t sigură că ştie ce-i acela u n burete, a zis Charlotte,
c u u n ton asemă n ă tor c u al Viei.
—D e un de s ă ştiu dac ă ştie? a întrebat J u l i a n . D o m n ul
Tu s h m a n a s p u s că n - a mai fost la şcoală niciodată .
— Ştii ce este u n burete, n u- i a ş a ? m - a întrebat Charlotte.
Re cun o s c că m ă s imţea m atâ t de emoţionat, încâ t n u
ştiam ce s ă s p u n s a u ce s ă fac altceva decâ t s ă m ă uit în
podea.
— Ştii s ă vorbeşti? m - a întrebat J a c k Will.
— D a , a m încuviinţat.
Î ncă n u m ă uitasem direct la n iciun ul dintre ei.
—Ş i ştii ce este u n burete, n u ? a întrebat din n o u J a c k
Will.
— S i gur, a m mormă it .
—Ţi-am s p u s că n u- i nimic de vă zut aici, a zis J u l i a n ,
ridicâ nd din umeri.
—Am o întrebare… a m zis, încercâ nd s ă - m i controlez vocea
s ă n u tremure. C e î n s e a m n ă clasă şi dirigenţie? Este o
materie?
—N u, clasa este grupul din care faci parte, mi-a explicat
Charlotte, fă ră s ă ia în s e a m ă zâ mbetul superior al lui
J u l i a n . Vii la şcoală în fiecare dimineaţă în acelaşi loc şi ai o
dirigintă care face prezenţa şi care se o cupă de tine. Î n tr-un
fel, dirigenţia e o materie principală , doar că n u înveţi ceva
a n u m e . Adică înveţi ceva, dar ceva c a re …
— Cred c ă a înţeles, Charlotte, a zis J a c k Will.
— Ai înţeles? m - a întrebat Charlotte.
— D a , a m încuviinţat eu.
—Bine, a tunci hai s ă plecă m de aici, a zis J a c k Will, luâ nd-
o la picior.
— Aşteaptă , J a c k . Trebuie să -i ră sp un dem la
toate
întrebă rile, a zis Charlotte.
32
 - R . J . PALACIO -

J a c k Will s - a întors, d â n d ochii peste ca p.

— Mai ai şi alte întrebă ri? a zis el.
—N u cred, i -a m ră s p u n s . B a da. Te c h e a m ă J a c k s a u J a c k
Will?
— Prenumele m e u este J a c k . Will este numele de familie.
—D o m n ul T u s h m a n te-a prezentat J a c k Will, a şa c ă a m
cre z ut …
— Ha! Ai crezut că îl ch e a m ă Jackwill 6 ! a râ s J u l i a n .
—D a , unii îmi s p u n a m â n d o u ă n umele , a zis J a c k ,
ridicâ nd din umeri. N u ştiu de ce. Ac u m putem pleca?
— Hai s ă co n tin uă m c u s ala de spectacole, a zis Charlotte,
co n d ucâ n d u- n e pe toţi afară din laboratorul de ştiinţe. Este
foarte interesantă . O să -ţi placă , Au gus t .

6J o c de cuvinte pornind de la asemă narea numelui J a c k Will c u goodwill,

care înseamnă bună voinţă , generozitate. J a c k Will face trimitere la u n
posibil „ J a c k Binevoitorul”.
33
 - MINUNEA -

Sala de spectacole
În timp ce ne îndreptam spre etajul al doilea, Charlotte n u
s-a oprit nicio clipă din vorbit. Mi - a povestit Oliver 7 , piesa pe
care o montaseră c u u n a n în u r m ă . E a îl jucase pe Oliver,
chiar dac ă era fată . În timp ce s p un e a a sta , a deschis larg o
u ş ă dublă care dă dea într-un amfiteatru uriaş. La celă lalt
capă t al să lii era o sce n ă .
Charlotte a început s ă zburde spre sce n ă . J u l i a n a alergat
după e a, dar s- a oprit la mijlocul intervalului dintre s ca u n e .
— Haide! a zis el, fă câ n du-mi s e mn să -l urmez.
M - a m conformat .
— Au fost sute de oameni în public în seara
aceea, a zis
Charlotte, iar mie m i- a luat câ teva s ecun de ca să -mi d a u
se a ma c ă vorbea tot despre Oliver. A m fost teribil de
emoţionată . Aveam atâ tea replici şi o mulţime de câ ntece de
interpretat! A fost foarte, foarte, foarte greu!
Deşi vorbea c u mine, n u se uita la mine prea mult .
—În seara premierei, pă rinţii mei a u stat în spatele
amfiteatrului, acolo un de este J a c k a c u m . D ar c â n d luminile
sun t stinse, n u se vede atâ t de departe. Aşa că întrebam:
„Unde s u n t pă rinţii mei? U n de s un t pă rinţii mei?” Iar domnul
Re sn i ck, profesorul de teatru şi de desen, mi-a spu s:
„Charlotte, n u te mai purta ca o vedetă ră sfă ţată !” I- a m dat
dreptate. Pe u r m ă m i - a m ză rit pă rinţii şi totul a fost câ t se
poate de bine. N - a m uitat nici mă car o replică .
În timp ce Charlotte vorbea, a m observat că J u l i a n m ă
studia c u coada ochiului. Oamen ii fac a sta deseori în
prezenţa me a . Ei cred c ă e u n u bag de se a m ă c u m se uită la
min e, dar e u îi ghicesc d u p ă c u m înclină ca pul . M - a m întors
s ă vă d un de s- a d u s J a c k . Ră mă s es e în spatele amfiteatrului,
ca şi c u m s-ar fi plictisit.
— P un e m în sce n ă o piesă în fiecare a n , a zis Charlotte.

7Piesă de teatru (uneori muzicală ) adaptată după romanul Oliver Twist

de Charles Dickens. 34
 - R . J . PALACIO -
—N u cred c ă el o s ă vrea s ă joace în vreuna, Charlotte, a zis
sarcastic J u l i a n .
—Poţi s ă participi la o piesă şi fă ră s ă apari pe scen ă , i-a
ră spun s Charlotte, ui tâ n du-s e la mine. Poţi face luminile. Poţi
picta decorul.
— S igur, magie curată ! a zis J u l i a n , pocnind din degete.
—D a r n u-i nevoie s ă optezi pentru cur sul de teatru, da că
n u vrei, a zis Charlotte, ridicâ nd din umeri. Există şi cursuri
de d a n s , există cor s a u orchestră . Există şi cursuri despre
c u m s ă devii lider.
—N uma i tâ mpiţii învaţă c u m s ă devină lideri, a întrerupt- o
Julian.
—J u l i a n , eşti absolut insuportabil, a zis Charlotte, iar el a
început s ă râ dă .
— E u voi alege cursul opţional de ştiinţe, a m s p u s .
— Grozav! a zis Charlotte.
J u l i a n m - a privit fix.
—Cu r s u l de ştiinţe este, pe cât probabil, cel mai greu dintre
cursurile opţionale, a zis el. N u te s up ă ra , dar dac ă n - ai mai
fost niciodată la scoală , de ce te crezi suficient de deştept c a s ă
alegi cursul de ştiinţe? Ai m ai studiat înainte ştiinţa? Vorbesc
despre ştiinţa adevă rată , n u despre trusele de jucă rie pentru
experienţe.
— D a , a m zis e u .
— J u l i a n , Augus t a învă ţat a c a s ă , a zis Charlotte.
—S - a u d u s profesorii la el a c a s ă ? a întrebat J u l i a n ,
pă râ n d nedumerit .
— N u , l-a învă ţat m a m a lui, a ră s pu n s Charlotte.
— Este profesoară ? a zis J u l i a n .
— M a m a ta e profesoară ? m - a întrebat Charlotte.
— N u , a m ră s p u n s .
—Aşadar, n u e o profesoară adevă rată ! a zis J u l i a n , ca şi
c u m ar fi dovedit ce era de dovedit. Asta vreau s ă s p u n . C u m
te poate învă ţa ştiinţele cineva care n u este c u adevă rat
profesor?

35
 - MINUNEA -
—S u n t sigură că o s ă te descurci bine, a s p u s Charlotte,
uitâ n du- se la mine.
—Hai s ă mergem la bibliotecă , a strigat J a c k , c u o voce
foarte plictisită .
— D e ce ai pă rul atâ t de lun g? m - a întrebat J u l i a n .
Pă rea că se supă ra se . N - a m ştiut ce să -i ră sp un d, a ş a că
a m ridicat din umeri.
— Pot s ă te întreb ceva? a zis el.
Am ridicat din n o u din umeri. N u tocmai m ă întrebase
ceva?
—Care-i treaba c u faţa ta ? Ai fost prins în tr-un incendiu
s a u ce?
— J u l i a n , te porţi necuviincios! a zis Charlotte.
—N u m ă port necuviincios, a zis J u l i a n . Am p u s doar o
întrebare. D o m n u l Tu s h m a n a zis c ă putem pun e întrebă ri,
da că vrem.
—D ar n u întrebă ri grosolane, a zis Charlotte. D e
altminteri, a şa s-a n ă s c u t . Ne-a s p u s dom nul Tu s h m a n . D a r
t u n-ai fost atent .
—B a a m fost atent! a zis J u l i a n . Da r m - a m gâ ndit că poate
a fost prins şi într-un incendiu.
— D o a mn e , J u l i a n ! a zis J a c k . Taci din gură !
— B a tu s ă taci din gură ! a strigat J u l i a n .
— Haide, Augu s t , a zis J a c k . Hai s ă mergem la bibliotecă .
M - a m luat după J a c k şi a m ieşit din amfiteatru. M i - a ţinut
u ş a dublă deschisă p â n ă a m trecut de ea şi m - a privit direct
în faţă , parcă provocâ ndu-m ă s ă fac la fel. L - a m privit şi a m
zâ mbit. N u ştiu, dar uneori senzaţia că îmi vine s ă plâ ng se
poate transforma în dorinţa de a izbucni în râ s. Probabil că
sentimentul acela l -a m avut şi atunci, pentru că a m zâ mbit
ca şi c u m u r m a s ă încep s ă chicotesc. Problema este c ă , din
ca uz a feţei mele, oamenii care n u m ă c un o sc foarte bine n u -
şi d a u se a m a întotdeauna că z â mbe sc. Colţurile gurii mele n u
se ridică în s u s , ca la restul lumii. G u ra m e a doar se întinde
de-a latul feţei. D a r J a c k Will ş i-a dat s e a m a cu mva că i-am
zâ mbit . Ş i mi-a zâ mbit şi el.

36
 - R . J . PALACIO -

— J u l i a n e u n nesuferit, mi-a şoptit el înainte ca J u l i a n şi

Charlotte s ă a j un gă lâ ngă noi. D a r, frate, trebuie s ă zici şi t u
ceva.
A s p u s toate astea foarte serios, ca şi c u m dorea s ă m ă
ajute. A m încuviinţat , în timp ce J u l i a n şi Charlotte n e - a u
a j un s din u r m ă . Am ră m a s tă cuţi o clipă , clă tinâ nd toţi din
cap şi uitâ n du- n e în podea. Pe u r m ă l-am privit direct pe
Julian.
— Apropo, se s pun e doar „probabil”, a m zis.
— Despre ce vorbeşti?
— Ai s p u s m a i devreme „pe câ t probabil”.
— N - a m s p u s a ş a ceva!
—B a da! mi-a dat dreptate Charlotte. Ai spu s: „ Cu r sul de
ştiinţe este, p e cât probabil, cel mai greu dintre cursurile
opţionale.” Te-am auzit bine.
— N - a m s p u s în niciun caz a ş a ceva, a insistat J u l i a n .
— N u contează , a zis J a c k . Las-o baltă !
—D a , las-o baltă , a întă rit Charlotte, coborâ nd scă rile în
u r m a lui J a c k , că tre urmă torul etaj.
M - a m luat d u p ă ei, dar J u l i a n mi- a tă iat calea, fă câ n du-
m ă s ă m ă împiedic.
— Vai, te rog s ă m ă ierţi, a zis J u l i a n .
D ar m i - a m dat s e a m a din felul în care s - a uitat la mine că
n u-i pă rea ră u deloc.

37
 - MINUNEA -

Înţelegerea
C â n d n e - a m întors în birou, m a m a şi do mn ul Tu s h m a n
stă teau de vorbă . D o a m n a G arci a a fost prima care n e - a vă zut
venind şi a afişat imediat zâ mbetul ei stră lucitor.
—E i, August , ce pă rere ai? Ţi-a plă cut ce ai vă zut? m - a
întrebat ea.
— D a , a m aprobat eu, u i t â n d u - m ă la m a m a .
J a c k , J u l i a n şi Charlotte a u ră m a s la u ş ă , neştiind un de
s ă se d uc ă s a u da că mai era nevoie de ei. M - a m întrebat ce
altceva mai aflaseră despre mine înainte s ă m ă cu n o a sc ă .
— Ai vă zut puişorul de gă in ă ? m - a întrebat m a m a .
Am clă tinat din ca p, dar a intervenit J u l i a n .
— Vă referiţi la puişorii de gă in ă din laboratorul de
ştiinţe?
Aceia s un t donaţi unei ferme la sfâ rşitul fiecă rui a n
şcolar.
— A h a , a zis dezamă gită m a m a .
—D a r a n u l viitor va ieşi o altă serie de puişori, a
adă ugat
J u l i a n . August îi va putea vedea la primă vară , la cur sul de
ştiinţe.
—C e bine! a zis m a m a , ui tâ n du- se la mi n e . E ra u atâ t de
dră gă laşi, A u g u s t …
Mi-aş fi dorit s ă n u - m i vorbească de parcă a ş fi fost
bebeluş, atunci c â n d erau şi alţii de faţă .
— August , a zis domnul Tu s h m a n , bă ieţii ă ştia ţi- a u ară tat
ce te interesa s a u vrei s ă vezi mai mul t? Î mi d a u se a m a că a m
uitat s ă le s p u n să -ţi arate sala de sport.
— I-am ară tat-o, domnule T u s h m a n , a zis J u l i a n .
— Excelent! a zis domn ul Tu s h m a n .
—Ş i i-am povestit despre piesa şcolii şi despre cursurile
opţionale, a zis Charlotte. Vai! a exclamat ea dintr-odată . A m
uitat să -i ară tă m atelierul de artă !
— Nu-i nimic, a zis dom n ul T u s h m a n .
— D ar i-l putem ară ta a c u m , s - a oferit Charlotte.
— N u trebuie s-o l u ă m pe V ia 38? a m întrebat-o eu pe m a m a .
Era se mn alul stabilit între noi prin care îi comu n ica m
 - R . J . PALACIO -
— Ai dreptate, a zis m a m a , ridicâ ndu-se.
Mi -a m dat se a m a c ă se prefă cuse că se uită la ce as.
—Îmi pare ră u . A m pierdut noţiunea timpului. Trebuie s- o
l uă m pe fiica mea de la n o u a ei şcoal ă . A fă cut şi ea o vizită
neoficială acolo, chiar azi.
Partea asta n u era o m i n ci un ă . Via se duse se într-adevă r
să -şi vadă n o u a şcoa lă . M i n ci u n a era că trebuia s-o l u ă m noi
de acolo. Nici gâ nd! U r m a s ă vină a c a s ă mai tâ rziu, c u tata.
—La ce şcoală merge? a întrebat domn ul Tu s h m a n ,
ridicâ ndu-se.
— Începe la toa m n ă Liceul Fa ulk n e r.
— Excelent! Nu-i u n liceu la care se intră uşor. Bravo ei!
—Vă m u l ţu m e s c, a zis m a m a , dâ n d aprobator din ca p. D ar
va avea ceva de mers pâ nă -acolo. Ma i întâ i c u metroul pâ n ă
la staţia de pe strada 86, apoi c u autobuz ul ca s ă traverseze
spre partea de est a oraşului. Face o oră , deşi c u m aşi n a n u
sun t decâ t cincisprezece m in ute .
—D ar merită efortul, a zis dom n ul Tu s h m a n . Ş t i u nişte
copii care s - a u d u s la Faulkner şi le-a plă cut enorm.
—Chi ar trebuie s ă plecă m, m a m ă , a m zis e u , tră gâ nd-o de
geantă .
Ne-am luat ră m a s - b u n destul de repede. Mi - a m dat se a ma
că domn ul T u s h m a n a fost c a m surprins că plecă m atâ t de
b rusc şi a m început s ă m ă gâ ndesc da c ă n u avea să -i acuze
de asta pe J a c k şi pe Charlotte, deşi singurul care m ă fă cuse
s ă m ă simt prost era J u l i a n .
—Toată lumea a fost foarte dră guţă , l-a m asigurat pe
domnul Tu s h m a n înainte s ă plecă m.
—Abia aştept s ă devii elevul nostru, a s p u s domn ul
Tu s h m a n , b ă t â n d u - m ă uşurel pe spate.
—La revedere, le-am s p u s lui J a c k , Charlottei şi lui J u l i a n ,
dar fă ră s ă m ă uit la ei.
D e fapt, n - a m ridicat privirea pâ n ă c â n d n - a m ieşit din
clă dire.

39
 - MINUNEA -

Acasă
—E i? C u m a fost? Ţi-a plă cut? m - a întrebat m a m a d u p ă ce
abia da că n e - a m îndepă rtat de şcoală j umă ta te de stradă .
—Î ncă n u m ă întreba, m a m ă . Vorbim c â n d a jun gem a c a s ă ,
i-am s p u s .
Da r c â n d a m intrat în c a s ă , a m alergat la mine în cameră
şi m - a m a run cat în pa t . I-aş fi putut spun e m amei c ă n u
ştiam ce se întâ mplă c u m in e, şi chiar cred că n u ştiam .
Mă
simţeam foarte trist, dar în acelaşi timp şi puţin fericit, la fel
ca atunci c â n d îmi venea s ă râ d şi s ă plâ ng în acelaşi timp.
Daisy, câ inele m e u , a venit după mi n e în cameră , a să rit în
pat şi a început s ă m ă lingă pe faţă .
— Cine-i fetiţă cumin te ? a m s p u s eu, imitâ nd vocea tatei.
Cine-i fetiţă cum in te ?
— E totul în regulă , s cumpule ? m - a întrebat m a m a .
Voia s ă se aşeze lâ ngă min e pe pat , dar Daisy n u - i lă sa
niciun pic de loc.
— Iartă -mă , D ais y, i-a s p u s m a m a , dâ nd-o deoparte şi
aşez â ndu-se . Copiii aceia s - a u purtat urâ t c u tine?
—N u , a m zis, minţind n u m a i pe j umă ta te . S - a u purtat c u m
trebuie.
—D a r a u fost dră guţi? D o m n u l T u s h m a n s- a stră duit din
ră sputeri s ă m ă asigure că s u n t nişte copii mi n un a ţi.
— Î hî, a m aprobat e u , ui tâ n du - m ă în continuare la D a isy.
Am pupat-o pe n a s şi i -a m frecat o ureche, p â n ă c â n d a
început s ă se scarpine de parcă ar fi avut purici.
—B ă iatul acela, J u l i a n , mi s -a pă rut cel m ai dră guţ , a zis
mama.
—B a n u , el a fost cel mai puţin dră guţ . D ar mi -a plă cut
J a c k . El a fost de treabă . Am crezut că nume le lui este J a c k
Will, dar îl ch ea m ă doar J a c k .
—S tai puţin, poate c ă îi confund eu. C i n e era cel brunet , c u
pă rul pieptă nat c u creastă ?
— Julian.
— Ş i el n - a fost de treabă ? 40
 - R . J . PALACIO -
— N u , n u-i de treabă deloc.
— Aha.
M a m a a stat puţin pe gâ n dur i.
—Aşadar, este genul acela de copil care se poartă într-un
fel în faţa adulţilor şi altfel câ n d e c u alţi copii.
— B ă n ui esc că d a .
— O h , îi ură sc pe ă ştia, a zis ea.
—M- a întrebat: „August , care-i treaba c u faţa ta?”, i-am
s p u s e u ma me i , privind-o tot timpul pe Da isy. „Ai fost prins
într-un incendiu s a u ce?”
M a m a n - a zis nimic. M - a m uitat la ea şi a m vă zut că era
complet şocată .
—N-a s pus - o c u ră utate, a m a dă uga t e u repede. Doar m - a
întrebat.
M a m a a dat din ca p.
—D a r J a c k chiar m i- a plă cut , a m zis. I-a sp us : „Taci din
gu ră , J u lia n !” Ia r C h a rlotte i-a s pu s : „J u lia n , te porţi
necuviincios!”
A dat iar din cap. Îşi a pă sa fruntea c u degetele de parcă s-
ar fi luptat c u o durere de ca p.
—Îmi pare tare ră u , Auggie, a zis m a m a
încet. S e înroşise în obraji.
— Nu-i nimic, m a m ă , serios!
— N u trebuie s ă te duci la şcoală da că n u vrei,
scumpule.
— D ar vreau s ă m ă d u c , a m s p u s .
— Auggi e …
— Serios, m a m ă . Ch iar vreau s ă m ă d u c .
Nu mi nţea m deloc.

41
 - MINUNEA -

Emoţiile primei zile

Recun o sc, în prima zi de şcoală a m avut emoţii foarte mari.
N u aveam fluturi în s to ma c, aveam mai degrabă porumbei
care îmi z b ura u prin toate mă runtaiele. M a m a şi tata a u fost
şi ei destul de emoţionaţi, dar şi foarte entuziasmaţi. N e- a u
fă cut fotografii înainte de a pleca de a c a s ă , mie şi Viei, pentru
c ă era prima ei zi de liceu.
Abia c u doar câ teva zile înainte a u decis da c ă merg la
şcoală s a u n u . D u p ă vizita mea acolo, m a m a şi tata a u
întors lucrurile pe toate pă rţile, întrebâ ndu-se dac ă ar trebui
s ă merg s a u n u . A c u m m a m a era cea care sp un e a că n - a r
trebui, în timp ce tata era pen tru. Tata mi -a mă rturisit că era
foarte m â n d r u de felul în care m ă descurcasem c u J u l i a n şi
că m ă transformam într-un bă rbat puternic. L - a m auzit
sp un â n du - i mame i că a c u m a înţeles că ea avusese dreptate
tot timpul. D a r a m observat că m a m a n u mai era atâ t de
sigură . C â n d tata i-a s p u s că el şi Vi a vor veni c u mine în
prima zi, pentru c ă şcoala era oricum în dr umul lor spre
metrou, m a m a a pă rut uş u ra tă că u r m a s ă mergem
împreună . Cre d că la fel m - a m simţit şi e u.
Chia r da c ă Şcoa la Beecher se află la n u m a i câ teva stră zi de
ca sa n oa stră , n u mai fusesem în zona aia decâ t de vreo două
ori. În general încerc s ă evit stră zile pline de copii. La
noi pe stradă , toată l u m e a m ă cun o aşte, iar eu cun o sc pe
toată l u m e a . Ş t i u fiecare că ră mi dă , fiecare trunchi de copac şi
fiecare cră pă tură din trotuar. O cun o s c pe do am n a G rimaldi,
femeia care stă mereu la fereastră . Îl cun osc pe bă trâ nul care
se plimbă în s u s şi în jos pe stradă , fluierâ nd ca o pasă re.
Ş t i u b ă că n i a din colţ, de un de m a m a ne cumpă ră covrigi, şi le
cu n o sc pe chelneriţele de la cafenea, care îmi s p u n toate
„dulceaţă ” şi îmi d a u acadele ori de câ te ori m ă vă d. Îmi place
cartierul m e u , North River Heights, şi de aceea m - a m simţit
ciudat s ă a jun g la câ teva stră zi distanţă şi s ă mi se pară totul
n o u . Bulevardul Amesfort, u n bulevard pe care a m mers de
u n milion de ori, ară ta, dintr-
42
 - R . J . PALACIO -

u n motiv oarecare, complet diferit. Era plin de oameni pe care

n u i -a m ma i vă zut , care aşteptau autobuz ul s a u împingeau
că rucioare.
Am traversat Bulevardul Amesfort şi a m luat-o spre
Heights Place. Via mergea ală turi de min e, c a de obicei. M a m a
şi tata ne u r m a u . D u p ă ce a m trecut de colţ, a m vă z ut
toţi copiii aduna ţi în faţa şcolii – sute de copii care râ dea u şi
vorbeau unii c u alţii în grupuleţe, s a u care stă teau ală turi de
pă rinţi, care vorbeau şi ei c u alţi pă rinţi. M i - a m ţinut capul
câ t mai în p ă m â n t .
— Toată l ume a este la fel de emoţionată ca tine, m i- a şoptit
Via la ureche. N u uita c ă pentru toţi este prima zi de şcoală .
Bin e?
Trebuie s ă recunosc c ă p â n ă aici n u se întâ mplase nimic
ră u. N - a m vă zut pe nimeni s ă se holbeze la m in e , nici m ă ca r
n u m ă b ă g a u în s e a m ă . O singură dată m - a m uitat în s u s şi
a m vă zut trei fete şuşotind c u m â n a la gură , dar c â n d ş i - a u
dat s e a m a că le-am observat, s - a u uitat în altă parte.
A m a j u n s în faţa intră rii principale.
—B u n , a m a j u n s , bă iete, a zis tata, pu n â n d u- şi mâ inile pe
umerii mei.
— S ă ai parte de o primă zi de şcoală m i n u n a tă ! Te iubesc,
a zis Via, î mbră ţiş â n du- m ă strâ ns şi s ă r u t â n d u - m ă .
— Îţi doresc şi eu la fel, i-am r ă s p u n s.
— Te iubesc, Auggie, a zis tata îm bră ţi şâ n du- m ă .
— Pa.
Pe u r m ă m - a îmbră ţişat m a m a , care era pe punctul s ă
izbucnească în plâ n s , ceea ce m-ar fi fă cut s ă m ă simt foarte
stâ njenit. A şa c ă a m îmbră ţişat-o scurt şi repede, m - a m
întors şi a m dispă rut în şcoală .

43
 - MINUNEA -

Lacăte
M - a m d u s direct în sal a 301 de la etajul trei. A c u m eram
b ucuros c ă vizitasem şcoala mai înainte, pentru c ă şti am
precis un de s ă merg şi n u trebuia s ă ridic privirea deloc. Am
observat şi câ ţiva copii care se ui ta u în mod evident la mi n e .
C a de obicei, m - a m prefă cut că n u îi bag în se a m ă .
Am intrat în cla să . Profesoara scria ceva pe tablă , iar copiii
începuseră s ă se aşeze în bă n ci , care erau aranjate în
semicerc în faţa tablei. Am ales u n a din mijloc, m ai în spate,
un de a m crezut că le va fi mai greu celorlalţi s ă se holbeze la
mine. A m continuat s ă s t a u c u capul în p ă m â n t , u i t â n d u -
m ă pe s u b breton n u m a i la picioarele celorlalţi. Bă ncile a u
început s ă se umple şi m i - a m dat s e a m a că nimeni n u se
aşeza lâ ngă min e. D e câ teva ori câ te cineva fusese gata-gata
s ă se aşeze, dar se ră zgâ ndise în ultimul mome n t şi se
dusese în altă parte.
— S a l u t , Augus t .
Era Charlotte, îmi fă cea c u m â n a în timp ce se aşeza în
primul râ n d. D e ce s-ar aşeza cineva vreodată în primul râ n d,
habar n - am !
— S a l u t , a m ră s p un s , d â n d din cap.
Pe u r m ă a m remarcat că J u l i a n stă tea la câ teva locuri mai
departe de ea şi vorbea c u alţi copii. Ş t i u că m ă vă zuse, dar
n u m ă sa lutas e.
B r u s c , cineva s-a aşezat chiar lâ ngă min e. E ra J a c k Will.
Jack.
— Salutare! a zis el.
— S a l u t , J a c k , i- am ră s p un s , fă câ ndu-i se m n c u m â n a .
Mi-a pă rut ră u imediat, pentru că n u mi s - a pă rut deloc u n
gest deştept.
— G a t a , copii! Staţi jos, toată lumea! a zis profesoara,
întorcâ ndu-se c u faţa spre noi.
Îşi scrisese numele pe tablă : do a mn a Petosa.

44
 - R . J . PALACIO -
—Gă siţi-vă c u toţii u n loc, vă rog. Intraţi, le-a s p u s apoi
unor copii care abia apă ruseră la u ş ă . Mai e u n loc aici şi
u n ul acolo.
Î ncă n u m ă remarcase.
—Întâ i de toate, vreau s ă tă ceţi c u toţii
ş i … Abia atunci m - a observat.
— Puneţi rucsacurile jos şi faceţi linişte!
Ezitase doar o milionime de s e cu n d ă , dar putea m sp un e c u
precizie clipa în care m - a vă zut. C u m a m mai zis, deja m -
a m obişnuit c u treaba a s ta.
—Voi face prezenţa şi apoi s c h e m a locurilor în cla să , a
continuat ea, rezem â ndu-se de catedră .
Avea ală turi trei ma pe pline c u dosare.
—C â n d vă strig, veniţi la mine şi vă voi da u n dosar pe care
scrie n umel e vostru. Do sarul conţine orarul şi u n lacă t c u
cifru pentru dulap, pe care nu veţi încerca să -l deschideţi
pâ n ă n u vă s p u n e u . Numă rul dulapului este scris pe orar.
Fiţi atenţi, unele dulapuri n u s un t chiar lâ ngă cla să , ci în
holul de jos. Ş i , ca s ă n u să riţi s ă m ă întrebaţi: n u , n u aveţi
voie s ă schimbaţi dulapurile şi n u , n u aveţi voie s ă schimbaţi
lacă tele. D a c ă ma i avem timp, la sfâ rşitul acestei ore vom
ajunge s ă ne cun o aştem mai bine, aţi înţeles? B u n .
A ridicat lista de pe catedră şi a început s ă ne strige n ume le .
— J u l i a n Alb an s , a zis ea, ui tâ n du- se în clas ă .
J u l i a n a ridicat m â n a şi a ră s p un s „Prezent” în acelaşi
timp.
—B u n ă , J u l i a n , a zis profesoara, fă câ n d u n sem n în
s che ma locurilor.
A scos primul dosar din m a p ă şi i l-a întins.
—Vino să -l iei! i-a s p u s ea pe u n ton ce n u admitea replică .
El s- a ridicat şi a luat dosarul.
— Ximena Chin.
Profesoara le dă dea copiilor câ te u n dosar pe m ă s u ră ce le
citea n ume le. Î n timp ce parcurgea lista, m i - a m dat s e a m a că

45
 - MINUNEA -

locul din stâ n ga m e a ră mă sese tot n eocupa t , deşi ceva mai

încolo, doi copii stă teau la u n singur pupitru. Apoi profesoara
a a j u n s la n umele u n u i a dintre ei, Henry J o p l i n , u n copil
mare care pă rea deja adolescent.
— Henry mai este u n loc liber. Aşază -te acolo, a zis ea.
I-a dat dosarul şi i-a ară tat s c a u n u l de lâ ngă mine. Deşi n u
l- am privit direct, m i- a m dat s e a m a că Henry n u voia s ă se
apropie de mi n e . Îşi tâ ra r u cs a cul pe jos şi se mişca c u
încetinitorul. Ş i - a proptit apoi rucs acul s u s , în partea
dreaptă a bă ncii, ca şi c u m ar fi fă cut între el şi mine u n zid
despă rţitor.
— Maya Markowitz, a strigat do am n a Petosa.
—Prezent, a ră s p un s o fată care stă tea la patru bă nci de
min e.
— Miles Noury.
—Prezent, a zis bă iatul care împă rţise pupitrul c u Henry
J o pl i n .
În timp ce se întorcea de la catedră , l - am vă zut ar un c â n du-
i lui Henry o privire compă timitoare.
— August P ull ma n , a zis doa m n a Petosa.
— Prezent, a m ră spun s încet, abia ridicâ nd m â n a .
—B u n ă , Au g u s t , mi -a s p us profesoara, z â mb i n du-m i c u
multă că ldură atun ci c â n d mi - a dat dosarul.
Am simţit privirile tuturor a rz â n du- mi spatele în decursul
celor câ teva secun de câ t a m stat în faţa clasei, apoi toată
lum ea s- a uitat în jos, c â n d m - a m întors la locul m e u . Am
rezistat ispitei de a forma combinaţia lacă tului, deşi toată
lumea a sta fă cea. D a r profesoara n e spuse se clar s ă
aşteptă m. M ă pricepeam, oricum, destul de bine la deschis
încuietori c u cifru, pentru că le foloseam la bicicletă . Henry
tot încerca s ă deschidă lacă tul lui şi n u reuşea. S e înfuriase
şi înjura în b arb ă .
D o a m n a Petosa a strigat n umel e care mai ră mă seseră .
Ultimul era al lui J a c k Will.
D u p ă ce i-a dat dosarul şi lui J a c k , doa m n a Petosa a
spus:

46
 - R . J . PALACIO -
—A c u m scrieţi c u toţii combinaţia într-un loc sigur, ca s ă
n-o uitaţi. D a c ă o uitaţi, ceea ce se întâ mplă de cel puţin 3,2
ori pe semestru, d o a m n a G a rci a are lista tuturor cifrurilor.
G a t a , a c u m scoateţi lacă tele şi exersaţi câ teva min ute c u m s ă
le deschideţi, deşi ştiu că unii dintre voi a u încercat de ja .
C â n d a s p u s a s ta , s- a uitat la Henry.
—Între timp, a continuat ea, vă voi spun e câ te ceva despre
m in e. Pe u r m ă îmi veţi s p un e voi câ te ceva despre voi. D e
acord? Bine.
Ne-a zâ mbit tuturor, deşi mi s - a pă rut că mie mi-a zâ mbit
cel mai m ul t . N u era u n zâ mbet stră lucitor, ca al doamnei
G a rci a. E ra u n zâ mbet n ormal, z â mbe a ca şi c u m ar fi ţinut la
noi. Ară ta foarte diferit faţă de c u m crezusem eu că arată
profesoarele. Cred că m ă aşteptasem s ă arate ca domnişoara
Fowl din filmul J i m m y Neutron: o femeie bă trâ n ă c u u n coc
mare în vâ rful ca pului. D ar d o a m n a Petosa se mă n a leit c u
Mon Mo t h m a din Războiul stelelor, Episodul IV: era tu n s ă
bă ieţeşte şi purta o c ă m a ş ă albă lun gă , ca o tu ni că .
S - a întors din n o u şi a început s ă scrie pe tablă .
Henry tot n u reuşise să -şi deschidă lacă tul şi era din ce în
ce mai furios, mai ales c â n d auzea lacă tele altora
deschizâ ndu-se. S - a supă rat teribil c â n d e u l-am deschis pe
al m e u din prima încercare. Partea nostimă era c ă , dacă n - a r
fi p u s r ucs a cul zid între noi, c u siguranţă m - a ş fi oferit să -l
ajut .

47
 - MINUNEA -

Turul clasei
D o a m n a Petosa ne-a povestit puţin cine era. Lucruri
plicticoase: un d e se n ă s c u s e şi crescuse, c u m şi-a dorit
întotdeauna s ă fie profesoară şi c u m a renunţat în u r m ă c u
şase ani la u n serviciu pe Wall Street 8 ca să -şi urmeze „visul”
şi s ă înveţe copiii carte. L a început a întrebat da c ă vrea
cineva s ă mai ştie ceva, iar J u l i a n a ridicat m â n a .
— Da…
A trebuit s ă se uite pe listă ca să -şi a d u c ă aminte c u m îl
cheamă .
— Spune, Julian …
—Este foarte interesant felul în care v-aţi ur ma t visul, a zis
el.
— M ul ţum e s c.
— C u plă cere! a zâ mbit el m â n d r u .
—D ar ce-ar fi s ă ne spui ceva despre tine, J u l i a n ? D e fapt ,
a ş vrea c a toţi s ă vorbiţi. Gâ ndiţi-vă la do u ă lucruri pe care aţi
vrea s ă le ştie ceilalţi despre voi. D e fapt, staţi puţin! C â ţi
dintre voi aţi fă cut la Beecher şi şcoala primară ?
Au ridicat mâ inile c a m jumă tate dintre copii.
—B u n , deci o parte din voi deja vă cunoaşteţi. Restul
sunteţi nou-veniţi la această şcoală , a m dreptate? B u n .
Aşadar, gâ ndiţi-vă la do u ă lucruri pe care aţi vrea s ă le ştie
ceilalţi despre voi, iar dacă îi cunoaşteţi pe unii dintre copii,
gâ ndiţi-vă la lucruri pe care ei n u le ştiu î n că . B i n e ? B u n . S ă
începem c u J u l i a n , apoi vom face turul clasei.
J u l i a n s - a încruntat şi a început s ă se bată c u degetele
peste frunte, ca şi c u m s-ar fi gâ ndit din greu.
— C â n d eşti t u gata, a zis doa m n a Petosa.
— Primul lucr u ar f i …

8Stradă reprezentativă pentru districtul financiar al oraşului New York, c u

sediile celor mai importante burse şi companii de profil. În general, a lucra
pe Wall Street este sinonim c u a câ ştiga foarte mulţi bani.
48
 - R . J . PALACIO -
—Faceţi-mi favoarea de a începe prin a vă prezenta, da ? l- a
întrerupt do a m n a Petosa. Asta m ă ajută s ă vă ţin minte mai
bine.
—B u n . M ă n u m e s c J u l i a n . Iar primul lucr u pe care mi-ar
plă cea să -l ştie toată l ume a despre mine este c ă … tocmai mi-
a m cumpă ra t jocul Battleground Mystic pentru platforma Wii
şi e absolut fantastic. Iar al doilea lucru ar fi că astă -va ră mi-
a m cumpă ra t o m a s ă de ping-pong.
—Foarte frumo s, îmi place ping-pongul, a zis do a m n a
Petosa. Vrea să -l întrebe cineva ceva pe J u l i a n ?
— Battleground Mystic este pentru u n singur jucă tor s a u
pentru mai mulţi? a întrebat bă iatul pe care îl che ma Miles.
—N u m ă refer la genul acesta de întrebă ri, copii, a zis
doa m n a Petosa. B u n , a c u m spun e t u …
A ară tat-o pe Charlotte, probabil pentru că b a n ca ei era cel
mai aproape de catedră .
— S igur, a ră spun s Charlotte fă ră s ă ezite nicio s e cu n d ă ,
ca şi c u m ştia exact ce vrea s ă s p u n ă . M ă n u m e s c Charlotte.
Am dou ă surori, şi din iulie avem u n pui de că ţel pe n u m e
S u k i . L - a m luat de la u n adă post pentru animale şi este
nemaipomenit de dră guţ!
— Grozav, Charlotte, m ul ţ um e s c , a zis doa m n a Petosa.
Cine-i urmă torul?

49
 - MINUNEA -

C a mielul la abator
„ C a mielul la abator”: O zicală care s e s p u n e d es p re cineva
când s e duce liniştit într-un loc, fără s ă ştie că urmează s ă i s e
întâmple ceva neplăcut.
Am că uta t expresia aseară , c u Google. La a sta m ă
gâ n de am , atun ci c â n d do am n a Petosa m i - a rostit n umele şi a
fost râ ndul m e u s ă vorbesc.
—M ă n u m e s c Aug us t , a m s p us , şi da , abia da că a m
m u rm u ra t vorbele.
— Poftim? a zis cineva.
— Poţi vorbi ceva mai tare, dragă ? a zis do a mn a Petosa.
—M ă n u m e s c August , a m s p u s m ai tare, forţâ n du-mă s ă
ridic privirea. A ă ă … a m o soră pe care o c h e a m ă Via şi u n
câ ine pe n u m e Da is y. Ş i … asta-i tot.
—M i n u n a t , a zis doa m n a Petosa. Are cineva întrebă ri
pentru Au gu s t?
Nimeni n u a sp u s n i mic.
— B u n , urmezi tu , i-a zis do a m n a Petosa lui J a c k .
—Staţi puţin, vreau eu să -l întreb ceva pe August , a zis
J u l i a n , ridicâ nd m â n a . D e ce ai codiţa aceea subţire la spate?
E o codiţă de padawan ?
— D a , a m încuviinţat e u, ridicâ nd din umeri.
—C e î n se a m n ă pa dawa n ? a întrebat z â mb i ndu-mi
do am n a Petosa.
— Este ceva din Războiul stelelor, a ră spun s J u l i a n . U n
padawan este ucen icul u n u i cavaler J e d i .
— Interesant, a zis domnişoara Petosa, ui tâ n du- se la min e.
Îţi place Războiul stelelor, August?
—Cred c ă da, a m ră s p un s , fă ră s ă ridic privirea, pentru că
tot ce-mi doream era s ă m ă preling s u b b a n c ă .
—Ca re e personajul t ă u preferat? m - a întrebat
J u l i a n . Am început s ă m ă gâ ndesc că poate n u era a şa
de ră u.
— J a n g o Fett.
—C e pă rere ai despre D a rth S idio us? a continuat el. Îţi
place? 50
 - R . J . PALACIO -

— G a t a , copii, puteţi vorbi despre Războiul stelelor în

recreaţie, a zis veselă do am n a Petosa. S ă con ti n u ă m. Î ncă n -
a m aflat nimic despre tine, i-a s p u s ea lui J a c k .
A fost râ ndul lui J a c k s ă vorbească , dar recunosc că n - a m
auzit o vorbă . Poate c ă n u înţelesese nimeni aluzia la D a rth
Sidious, şi poate că J u l i a n n - o fă cuse intenţionat. D ar în
Războiul stelelor, Episodul III: Răzb unarea Sith, faţa lui
D a rth Sidious este arsă de fulgerul S i th şi devine complet
diformă .
Pielea i se încreţeşte şi toată faţa parcă i se topeşte.
M - a m uitat c u coada ochiului la J u l i a n . Ş i el se uita la
mine. D a , ştia despre ce vorbeşte şi o fă cuse intenţionat.

51
 - MINUNEA -

Alege să fii bun

A s u n a t clopoţelul şi a ur ma t o mare foială . Toată l ume a s-
a ridicat s ă plece. M i - a m verificat orarul. Urmă toarea oră
aveam engleză , la sa la 321. Nu m - a m oprit s ă vă d dacă mai
merge cineva din clasa m e a în aceeaşi direcţie. Am ţâ şnit
afară din încă pere, a m luat-o pe hol şi m - a m aşezat în
urmă toarea sală câ t mai în spate c u putinţă . Profesorul, u n
bă rbat foarte înalt, c u o barbă blondă , scria ceva pe tablă .
Copiii a u venit grupuri-grupuri, râ zâ n d şi vorbind, dar e u
n u m - a m uitat la ei. S - a întâ mplat c a m acelaşi lucru ca la ora
de dirigenţie. N u s - a aşezat nimeni lâ ngă min e, în afară de
J a c k , care fă cea glume c u nişte copii din alte clase. J a c k era
genul de copil foarte agreat de ceilalţi. Avea o mulţime de
prieteni. Fă cea lume a s ă râ dă .
Apoi a s u n a t clopoţelul de intrare. Toată l um e a a tă cut şi
profesorul s - a întors c u faţa spre noi. Ne-a s p u s că se
n ume şte domn ul Browne şi apoi a început s ă înşire ce u r m a
s ă studiem în primul semestru. L a u n momen t dat m - a
observat, undeva între Călătorie în timp 9 şi nişte b asm e
populare chinezeşti, dar a continuat s ă vorbească .
În timp ce vorbea, eu mâ zgă leam î n tr- un caiet, dar din
câ n d în c â n d a r u n c a m o privire şi la ceilalţi elevi. Charlotte
era şi ea la acest cur s. Mai era u J u l i a n şi Henry. Miles n u
era.
D o m n u l Browne scrisese pe tablă c u litere mari de tipar:

P-R-I-N-C-I-P-I-U!

—Toată lumea s ă scrie acest cuvâ nt la începutul primei

pagini din caietul de engleză !
În timp ce fă ceam întocmai, profesorul a zis:
—B u n , cine poate să -mi s p u n ă a c u m ce în se a mn ă u n
principiu? Ştie cineva?

9 A Wrinkle in Time, carte pentru copii scrisă de Madeleine L’Engle.

52
 - R . J . PALACIO -

Nu a ridicat m â n a nimeni.
D o m n ul Browne a zâ mbit , a dat din cap şi a scris din n o u
pe tablă :

PRINCIPII = REGULI DESPRE

LU C RU R I CU A D E VĂ R AT
I M PO RTA N TE.

— D e exemplu, u n motto? a întrebat

cineva.
—U n motto, a fost de acord domn ul
Browne, în timp ce
continua s ă scrie pe tablă . S a u u n citat faimos. S a u u n râ nd
dintr-un ră vaş de plă cintă . Orice fel de zicală s a u de regulă de
bază care n e poate motiva. În mod fun da me ntal , u n
principiu este orice n e poate ajuta şi ghida c â n d l u ă m decizii
despre lucruri c u adevă rat importante.
A scris totul pe tablă , apoi s -a întors spre noi.
—Ca re a n u m e s u n t lucrurile c u adevă rat importante? ne- a
întrebat el.
Câ ţiva copii a u ridicat m â n a . I-a lă sat s ă ră sp un dă şi a
notat pe tablă ce s p u n e a u , c u u n scris de m â n ă foarte
neîngrijit.
— Ş i mai ce altceva? a întrebat el scriind, fă ră s ă se
R E G. U
întoarcă L I L eEţi
S pun . ÎNVĂŢĂTURA . Tcap!
ce vă trece prin EMELE.
Ş i a notat tot ce a u strigat copiii.

FA M I L I A . PĂRINŢII. A N I M A L E L E D E C O M PA N I E .

O fetiţă a strigat:
— Mediul înconjură tor!

M ED I U L

a scris pe tablă dom n ul Browne, apoi a adă ugat:

53
 - MINUNEA -

LU M EA N OASTR Ă !

—Rechinii, pentru că m ă n â n c ă mortă ciunile din ocean! a

zis un u l dintre bă ieţi, cel pe care îl che m a Reid.
D o m n u l Browne a scris pe tablă

RECHINII

— Albinele! Centurile de siguranţă ! Reciclarea! Prietenii!

— Bine, a zis dom n ul Browne, scriind toate aceste lucruri. A
terminat de scris, apoi s - a întors din n o u c u faţa la noi.
— D ar n u mi- a s p u s nimeni lucrul cel mai important .
Ne-am uitat la el, ră maşi fă ră idei.
— D u m n e z e u? a zis u n copil.
Deşi domn ul Browne a scris pe tablă „D umn e z eu”, m i - a m
dat s e a m a că n u acesta era ră s pu n s ul pe care îl c ă u t a . Apoi,
fă ră s ă mai întrebe n imic, a scris:

C I N E S U N TE M !

—Cin e s u n t e m , a zis el, subliniind fiecare cuvâ n t pe

m ă su ră ce îl rostea. Ci n e suntem! Noi! D a ? C e fel de oameni
s un te m ? C e fel de persoană eşti? N u este acesta cel mai
important lucru dintre toate? N u este aceasta întrebarea pe
care ar trebui s ă ne-o p u n e m n o u ă înşine tot ti mpul? „ Ce fel
de o m sun t? ” A observat cineva placa de lâ n gă intrarea acestei
şcoli? A citit-o cineva?
S - a uitat în jur, dar nimeni n u ştia ră spu n su l .
—Scrie pe ea: „ Cunoaşte-te pe tine însuţi!”, a s p u s domnul
Browne, zâ mbind şi dâ n d din ca p afirmativ. S un te ţi aici ca s ă
învă ţaţi cine sunteţi.
—Credeam c ă s un te m aici ca s ă învă ţă m engleză , a
replicat J a c k , fă câ ndu-i pe toţi s ă râ dă .
—Si gur, învă ţă m şi as ta , a ră spun s domn ul Browne, ceea
ce mi s- a pă rut foarte deştept din partea lui.

54
 - R . J . PALACIO -

S - a întors apoi din n o u şi a scris c u litere uriaşe de tipar,

pe toată tabla:

PRINCIPIUL DI N S E P T E M B R I E A L D O M NULUI
B ROW NE: C Â N D AI D E A L E S Î N T R E A FI C O R E C T Ş I A
FI B U N, A L E G E S Ă FII B UN.

— B ine, fiţi atenţi, a zis el, în torcâ n du- se din n o u c u faţa la

noi. Vreau s ă începeţi u n capitol n ou în caietele voastre. S e va
intitula „Principiile domnului Browne.”
A continuat s ă vorbească , în timp ce noi fă ceam ce ne
ceruse.
—Puneţi data de azi pe prima pagină a acestui capitol. D e
a c u m înainte, la începutul fiecă rei luni voi scrie pe tablă u n
n o u principiu al do mn ului Browne, iar voi îl veţi scrie în caiet.
Pe u r m ă vom discuta ce î n s ea m n ă acest principiu. Iar la
sfâ rşitul lunii veţi scrie u n eseu despre el, şi a n u m e despre
ce î n se a m n ă pentru voi. Pâ n ă la sfâ rşitul a n ul ui veţi avea o
listă de principii pe care s-o luaţi c u voi. În vacanţa de vară , le
cer tuturor elevilor s ă vină c u u n principiu personal. S ă mi-l
scrie pe o carte poştală şi s ă mi-l trimită de oriunde se află în
va can ţă .
—Ş i lumea chiar face a s ta ? a întrebat o fată pe care n u
ştiam c u m o ch e a m ă .
— O , da! a ră spun s profesorul. L u m e a chiar face a sta . A m
avut elevi care m i - a u trimis principii noi mulţi ani d u p ă ce a u
terminat această şcoală . Este de-a dreptul uimitor!
A fă cut o pa uz ă şi şi-a m â n gâ iat b arb a.
—În orice caz , vara viitoare pare foarte departe, şti u, a
glumit el, fă câ n d pe toată l um e a s ă râ dă . Aşa că relaxaţi-vă
pâ n ă fac e u prezenţa. D u p ă aceea voi începe s ă vă s p u n ce
lucruri straşnice vom face a n u l acesta – la engleză!
A s p u s a sta ară tâ n d spre J a c k , ceea ce a fost iar o glumă ,
a ş a că a m râ s din n o u c u toţii.

55
 - MINUNEA -

În timp ce scriam principiul din lun a septembrie al

domn ului Browne, m i - a m dat s e a ma br usc c ă u r m a s ă - mi
placă la şcoală . Indiferent ce s-ar fi întâ mplat.

56
 - R . J . PALACIO -

Prânzul
Via îmi povestise c a m c u m decurge pa uz a de prâ nz în
gimnaziu, a ş a c ă ar fi trebuit s ă ştiu că va fi greu. D a r n u m ă
aşteptasem s ă fie atâ t de greu. Toţi copiii din toate clasele a
cincea a u nă vă lit în cantin ă în acelaşi mo me n t , vorbind tare
şi îmbrâ n cindu-se în timp ce fugea u s ă ocupe mesele. U n a
dintre profesoarele de serviciu la cantină a zis ceva despre
faptul c ă n u- i voie s ă ţii locuri pentru altcineva, dar eu n - a m
ştiut ce în se a mn ă şi probabil că n u ştia nimen i, pentru că
toată l um e a a ţinut locuri pentru prieteni. A m încercat s ă m ă
aşez la o m a s ă , dar bă iatul de pe s ca u n u l vecin mi -a spu s:
„Îmi pare ră u , dar aici stă altcineva”.
M - a m m uta t la o m a s ă goală şi a m aşteptat s ă se termine
deb an dada, iar profesoara de serviciu s ă n e s p u n ă ce aveam
de fă cut în continuare. E a a început s ă ne înşire regulile
cantinei şi e u a m început s ă m ă uit în jur, s ă vă d un de se
aşezase J a c k Will. N u l - am vă zut în partea m e a de ca n ti n ă .
Copiii con ti n ua u s ă vină , iar profesoarele le -a u cerut celor de
la primele mese să -şi ia tă vile şi s ă se aşeze la co adă . J u l i a n ,
Henry şi Miles stă teau la o m a s ă din spatele încă perii.
M a m a îmi pusese în pacheţel u n sendviş c u brâ nză ,
biscuiţi graha m şi o cutie c u s u c , a ş a că n u a trebuit s ă m ă
aşez la râ nd c â n d a fost ch e ma tă m a s a m e a . M - a m
concentrat în s ch i m b s ă deschid rucsacul, s ă scot p un ga c u
mâ ncare şi s ă desfac încet folia de a lumi n i u în care era învelit
sendvişul.
Îmi dă deam se a m a că ceilalţi se h olb a u la mi n e chiar şi
fă ră să -i vă d. Ş t i a m că îşi d ă d e a u coate şi că m ă urmă re a u c u
coada ochiului. Cre z us em c ă m - a m obişnuit c u genul acesta
de priviri, dar bă n uiesc c ă m - a m înşelat.
La o m a s ă erau câ teva fete care c u siguranţă vorbeau
despre min e, pentru că îşi acopereau gurile c u m â n a . Ochii
şi şoaptele lor se tot întorceau că tre mine.
Ură sc felul în care m ă n â n c . Îmi d a u s e a m a câ t de ciudat
arată . G u r a de lup mi-a fost operată câ n d eram bebeluş, apoi
57
 - MINUNEA -

a m mai fă cut o operaţie la patru an i , dar tot mi -a mai ră m a s o

gaură în cerul gurii. Ş i , chiar dacă a c u m câ ţiva ani a m fost
operat ca s ă mi se alinieze maxilarele, tot trebuie s ă mestec
m â n ca re a c u dinţii din faţă . Nu- mi dă d u se m se a m a c u m se
vede p â n ă c â n d a m fost la o aniversare şi u n copil i- a s p u s
mamei să rbă toritului că n u vrea s ă se aşeze lâ ngă mine
pentru c ă împroşc firimituri din gură şi fac mare mizerie.
S u n t sigur că bă iatul n - a vrut s ă fie ră u c u mine, dar ştiu că
mai tâ rziu a dat de belea, pentru c ă m a m a lui a su n a t - o în
aceeaşi seară pe m a m a c a să -şi ceară scuze . C â n d m - a m
întors a c a s ă de la petrecere, m - a m d u s în faţa oglinzii din baie
şi a m început s ă ronţă i u n biscuit, ca s ă vă d c u m ară t câ n d
mestec. Bă iatul avusese dreptate. M ă n â n c c a o broască -
ţestoasă , da că aţi vă zut vreodată o ţestoasă mâ ncâ nd.
M ă n â n c ca o creatură preistorică din mlaştini.

58
 - R . J . PALACIO -

O masă văratică
— Locul ă sta e o cupa t?
A m ridicat privirea şi a m observat o fată pe care n -o mai
vă zusem înainte. S tă te a lâ ngă m a s a mea c u o tavă plină c u
mâ n care. Avea pă r ca sta n i u, lun g şi ondulat , şi purta u n
tricou maro c u u n s e mn violet al pă cii imprimat pe el.
— N u, a m zis.
A p u s tava c u mâ n care pe m a s ă , a dat drumul r u csa c ul u i
pe podea şi s-a aşezat în faţa m e a . A început s ă m ă n â n c e
macaroanele c u brâ nză pe care le avea în farfurie.
—C â h ! a zis ea d u p ă ce a luat prima înghiţitură . Ar fi
trebuit s ă - mi a d u c şi e u u n sendviş, ca tine.
— D a , a m aprobat-o eu.
— Pe mine m ă ch e a m ă S u m m e r 1 0 . Pe tine c u m te c h e a m ă ?
— August .
— Grozav! a zis ea.
—S um m e r ! a strigat-o altă fată care se apropia c u o tavă c u
mâ n care . D e ce te-ai aşezat acolo? Hai înapoi la m a s a
noastră !
—E prea aglomerat acolo, i-a ră s pu n s S u m m e r. Vino şi t u
s ă stai aici! Avem ma i mult loc.
Cealaltă fată a pă rut încurcată pentru o clipă . M i - a m dat
se a ma c ă era u n a dintre fetele pe care le vă zusem ui tâ n du- se
la mine mai devreme şi şuşotind c u m â n a la gură . Cre d că
şi S u m m e r fusese u n a dintre fetele de la m a s a aceea.
— C u m vrei, a zis fata cealaltă şi a plecat.
S u m m e r s -a uitat la min e, a zâ mbit ridicâ nd din umeri şi a
mai luat o înghiţitură din macaroanele c u brâ nză .
—S ă ştii c ă numele noastre se potrivesc, a zis c u gura
plină .
Cred c ă şi-a dat s e a m a că n u înţelegeam ce vrea s ă s p u n ă .
—S u m m e r ? August? 1 1 a zis ea z â mbi n d, c u ochii deschişi
larg, ca şi c u m aştepta s ă m ă prind.

10 Nume feminin care în limba engleză înseamnă „vară ”.

59
 - MINUNEA -
— A h a , da , a m zis e u d u pă o s e c u n d ă .
—Putem rezerva m a s a a sta n u m a i pentru „vă ratici”, a zis.
S e pot aşeza la ea n u m a i copii c u n u m e care evocă vara. Ia s ă
vedem, există cineva care s ă se n u m e a sc ă J u n e 1 2 s a u J u ly 1 3 ?
— Există Maya 1 4 , a m zis.
—Teoretic, l un a m ai este o l u n ă de primă vară , a replicat
S u m m e r, dar dac ă vrea s ă vină s ă stea aici, putem face o
excepţie.
A spus- o c a şi c u m s-ar fi gâ ndit deja la toate lucrurile
astea.
—Mai există J u l i a n , a zis ea. E ca n ume le J u l i a , vine de la
l un a iulie.
N- a m reacţionat în niciun fel.
—La cursul de engleză este u n bă iat pe care îl ch e a m ă
Reid 1 5 , a m zis eu.
— Îl cun o sc pe Reid. D ar de ce ar fi Reid u n n u m e vă ratic?
a. întrebat.
—N u ştiu, a m ridicat eu din umeri. M - a m gâ ndit n u m a i că
o rază de soare ar putea fi asociată c u vara.
—Corect, m - a aprobat ea, şi a scos u n caiet. Ş i doa mn a
Petosa ar putea sta c u noi. Numele ei se a m ă n ă c u „petală ”,
care este tot u n lucru vă ratic.
— Mi-e dirigintă , a m zis eu.
— E u o a m la m a te , a zis ea s trâ m bâ n du- se .
A început s ă scrie lista de n u m e pe penultima pagină din
caietul ei.
— Ci n e altcineva ar mai fi? m - a întrebat.
Pâ n ă la sfâ rşitul prâ nzului a m completat o listă întreagă c u
n u m e de copii şi de profesori care pute a u sta la m a s a noastră ,
dac ă voiau. Multe n u m e n u erau chiar n u m e

11 Adică „vara” şi „luna

august”. 12 Nume care evocă

luna iunie. 13 Nume care evocă
luna iulie. 14 Nume care evocă
luna mai.
15 Nume care evocă cuvâ ntul

„rază ”. 60
 - R . J . PALACIO -

vă ratice, dar pute a u fi c u mva asociate c u vara. Am gă sit o cale

s ă a d a u g chiar şi n umele lui J a c k Will, demonstrâ n d că se
putea forma c u el o propoziţie de vară în engleză gen:
„ J a c k will go to the beach”, adică „ J a c k se va duce la plajă ”.
S u m m e r a fost de acord c ă merge.
— Chiar da c ă s u n t şi alţii care n u a u n u m e vă ratec şi vor
s ă se aşeze la m a s a noastră , o să -i l ă s ă m , da că s un t de
treabă , a zis ea foarte serioasă . Bine?
—B ine, a m fost eu de acord. C hi a r d a c ă au nume
iernatice.
— Grozav! a ră s pu n s ea, ridicâ nd aprobator degetul mare
în s u s .
S u m m e r se mă n a c u numele ei. E ra bronzată şi avea ochii
verzi ca nişte frunze.

61
 - MINUNEA -

De la unu la zece
C â n d m ă întreba c u m mi se pare u n a n umi t l ucru, m a m a
avea obiceiul s ă m ă p u n ă să -i d a u note pe o sca ră de la u n u
la zece. Totul a început d u p ă operaţia la maxilar, c â n d n - a m
putut vorbi pentru că aveam gura c u s u t ă . Îmi scoseseră o
b uca tă de os din şold şi mi-o implantaseră în bă rbie, ca s-o
facă s ă arate ceva ma i n ormal, a ş a că m ă durea în mai multe
locuri. M a m a ară ta spre u n u l dintre bandaje, iar eu ridicam
degetele ca să -i ară t câ t de tare m ă doare. U n u î n se mn a
puţin. Zece î n se m n a foarte, foarte, foarte tare. Pe u r m ă ,
m a m a îi s pun e a doctorului la vizită unde mai trebuia
intervenit şi alte chestii asemă nă toare. M a m a se pricepe
uneori să -mi citească foarte bine gâ ndurile.
D u p ă aceea a m că pă tat obiceiul s ă d ă m note de la u n u la
zece pentru tot ce m ă durea. D a c ă m ă durea pur şi si m p l u în
gâ t , m a m a m ă întreba: „De la u n u la zece?”. Iar e u îi
ră spun de a m „trei” s a u câ t era cazul.
D u p ă prima zi de şcoală a m ieşit s ă m ă întâ lnesc c u
m a m a , care m ă aştepta în faţa intră rii, împreun ă c u alte
m a me s a u bone. M- a îmbră ţişat , apoi m - a întrebat imediat:
— C u m a fost? D e la u n u la zece.
— Ci n ci , a m zis e u ridicâ nd din umeri.
E a a ră m a s foarte surprinsă .
—Pfui! a exclamat încetişor. E chiar mai bine decâ t a m
sperat.
— Mergem s-o l u ă m pe Via de la şcoală ?
—Azi o ia m a m a Mirandei. Vrei să -ţi d u c eu rucsa cul,
scu mpule ?
O porniseră m la drum prin mulţimea de copii şi de pă rinţi.
Cei m ai mulţi dintre ei m ă observau şi m ă ară ta u „discret”
unii altora.
— Nu-i nevoie, a m zis.
— Pare foarte greu, Auggie. A
încercat s ă - mi ia r ucs a cul .
— M a m ă ! a m oprit-o e u şi
a m tras rucsa cul departe62
de ea.
 - R . J . PALACIO -

Am traversat mulţimea mergâ nd în faţa ei.

— Ne vedem mâ ine, August!
Era S u m m e r. E a se du ce a în direcţie opusă .
— Pa, S u m m e r, i-am s p u s e u, fă câ n du-i c u m â n a .
Imediat ce a m traversat strada şi n e - a m îndepă rtat de
mulţime, m a m a m - a întrebat:
— Ci n e era fata, Auggie?
— S u m m e r.
— E în clasă c u tine?
— A m colegi la o mulţime de cursuri.
—Ş i ea es te împreun ă c u tine la vreun cur s? a insistat
mama.
— Nu.
M a m a aştepta să -i povestesc, dar n u aveam chef s ă
vorbesc. Î n să ea avea să -mi p u n ă u n milion de întrebă ri.
—Lu m ea s -a purtat frumos c u tine? Ţi-au plă cut
profesorii?
— Da.
—C u m a u fost copiii pe care i-ai c un o scu t s ă ptă m â n a
trecută ? A u fost dră guţi?
— A fost bine. J a c k a stat c u min e o gră ma dă .
— Grozav, s cu m pu l m e u . Da r J u l i a n ?
M - a m gâ ndit la faza c u D a r th Sidious. D a r a c u m mi se
pă rea c ă se întâ mplase în u r m ă c u o s u t ă de an i.
— A fost în regulă , a m zis.
— Ş i fata cea blondă ? C u m o c h e a m ă ?
—Charlotte. M a m ă , ţi-am s p u s deja că toată l um e a s - a
purtat frumos.
— Bin e, a ră spun s m a m a .
Sincer, n u ştiu de ce eram supă ra t pe m a m a , dar eram. A m
traversat Bulevardul Amesfort şi ea n - a mai s p u s nimic pâ n ă
c â n d n - a m a j u n s pe strada noastră .
—Aşadar, a început m a m a , c u m ai cun oscut- o pe S u m m e r,
dacă n u are niciun curs c o m u n c u tine?
— Am stat la m a s ă împreun ă , i- a m ră sp un s.

63
 - MINUNEA -

Î ncepusem s ă lovesc o piatră c u piciorul c a şi c u m ar fi fost

o minge de fotbal, driblâ nd c u ea încolo şi încoace pe trotuar.
— Pare foarte de treabă .
— Este.
— Ş i e tare frumuşică , a zis m a m a .
— D a , ştiu, a m zis e u . S u n t e m ca Fr u m o a s a şi Bestia.
N- a m aşteptat s ă vă d reacţia m a mei . A m luat-o la fugă pe
trotuar după piatră , că reia îi dă d u s e m u n şu t în faţă c u toată
puterea.

64
 - R . J . PALACIO -

Padawan
În aceeaşi seară m i - a m tă iat codiţa de la ceafă . Tata a
observat primul.
— Bravo! a zis el. N u mi -a plă cut niciodată .
Viei nu-i venea s ă creadă că o tă iasem.
—Ai aşteptat atâ ţia ani ca să -ţi crească , a zis ea aproape
furioasă . D e ce ai tă iat-o?
— N u şti u, i-am ră s p u n s .
— A râ s cineva de e a ?
— Nu.
— I-ai s p u s lui Christopher că vrei s-o tai?
— N u ma i su n te m prieteni!
—Nu-i adevă rat, a zis Via. Nu-mi vine s ă cred că ai tă iat-o
a ş a , pur şi simplu, a adă ugat ea c u obră znicie şi a ieşit de la
mine din cameră trâ ntind u ş a .
M - a m cuibă rit c u Daisy în pat , iar tata a venit mai tâ rziu
s ă m ă adoa rmă . A împins-o mai încolo pe Daisy c u
blâ ndeţe, şi s-a aşezat lâ ngă mine pe pă tură .
— Auggie Doggie, a zis el, chiar a fost bine azi?
Îmi sp un e a a ş a d u p ă u n câ ine şoricar dintr-un vechi desen
a n i m a t , pe care îl ch e m a Auggie Doggie. C u m p ă ra s e filmul
pentru mine de pe eBay c â n d aveam vreo patru ani şi îl
vă zusem o vreme foarte des, mai ales câ n d eram în spital.
El îmi s pun e a mie Auggie Doggie, iar eu îi s p u n e a m
„tă ticuţu’ ”, a ş a c u m îi s p u n e a u puii de câ ine tată lui şoricar
din film.
— D a , a fost câ t se poate de bine, a m încuviinţat eu.
— N-ai vorbit toată seara.
— S u n t c a m obosit.
— A fost o zi lungă şi grea, a şa - i?
Am încuviinţat dâ n d din cap.
— D a r chiar a fost în regulă ?
Am încuviinţat din n o u. El n - a mai s p u s n imic, a ş a că
după câ teva secunde a m vorbit e u.
— A fost mai mul t decâ t în regulă , a m zis.
65
 - MINUNEA -
—M ă bu cur s ă a u d a s ta , Auggie, a zis el încetişor,
s ă ru tâ n d u- m ă pe frunte. S - a r pă rea c ă decizia mame i de a te
da la şcoală a fost u n a b u n ă .
— D a . D ar pot s ă n u m ă mai d u c , da că vreau, a ş a - i ?
—Aşa n e - a m înţeles, mi-a ră s pu n s tata. Deşi cred că
depinde şi de motivul pentru care ai vrea s ă n u te ma i duci.
Ar trebui s ă ni-l spui . Ar trebui s ă ne spui tot ce simţi şi dac ă
ţi se întâ mplă ceva ră u . B i n e ? Promiţi s ă ne spui ?
— Da.
—Atunci, vreau s ă te întreb ceva. Eşti supă ra t pe m a m a ? Ai
fost destul de ţâ fnos c u ea toată seara. S ă ştii, Auggie, că şi
e u sun t la fel de vinovat ca şi ea pentru c ă te-am trimis la
şcoală .
— N u , ea este mai vinovată . A fost ideea ei.
M a m a a bă tut la u ş ă chiar atun ci şi a bă gat capul în
cameră .
— Vreau n u m a i să -ţi s p u n noapte b u n ă , a zis ea.
O clipă a pă rut chiar sfioasă .
—B u n ă , m a m i , a zis tata, ridicâ ndu-mi m â n a şi fluturâ nd-
o spre ea.
—A m auzit că ţi-ai tă iat codiţa, a zis m a m a , aşez â n du- se
pe marginea patului, lâ ngă D aisy.
— Nu-i mare scofală , a m ră s p un s e u repede.
— Nici n - a m s p u s c ă ar fi, a zis m a m a .
—Ce -a r fi să -l culci tu pe Auggie a stă -se ară ? i-a s p u s tata,
ridicâ ndu-se. E u m a i a m ceva treabă . Noapte b u n ă , fiule.
Asta era o altă parte din obiceiurile noastre c u Auggie
Doggie, dar e u n -aveam dispoziţia potrivită să -i ră sp u n d c u
„noapte b u n ă , tă ticuţu’ ”.
—S u n t m â n d r u de tine, a m a i zis tata şi s- a ridicat de pe
pat .
M a m a şi tata m ă c u l ca u pe râ n d. Ş t i u că e copilă reşte din
partea m e a s ă m ai a m nevoie de a s t a , dar a şa erau
obiceiurile noastre.
—Treci t u pe la Vi a? i-a s p u s m a m a tatei, în timp ce se
întindea lâ ngă mi n e .

66
 - R . J . PALACIO -

El s- a oprit în u ş ă şi s -a întors.
— C e - a pă ţit Via ?
—Nimic, a zis m a m a , ridicâ nd din umeri. În orice caz,
nimic ce ar vrea să -mi s p u n ă mie. D a r… a fost şi pentru ea
prima zi de liceu.
—H m m , a zis tata, îndreptâ nd degetul ară tă tor spre mine şi
fă câ n du-mi c u ochiul. Mereu se întâ mplă ceva c u voi, copii!
— Niciun moment de plictiseală , a zis m a m a .
—Niciun moment de plictiseală , a repetat tata. Noapte
b ună !
Imediat ce s- a închis u ş a , m a m a a scos cartea din care îmi
citea de vreo două s ă ptă mâ n i . M - a m simţit uşu ra t , pentru că
m ă temuse m că va dori „să s tă m de vorbă ”, iar eu n u aveam
niciun chef. D a r m a m a n u pă rea nici ea s ă aibă chef de
vorbă . A ră sfoit paginile p â n ă a a j u n s acolo un de ră mă sese.
Ajun seseră m c a m la jumă tatea Hobbitului 1 6 .
—„Opriţi-vă ! Opriţi-vă ! strigă Thorin”, a citit m a m a c u voce
tare, „dar era prea tâ rziu. Tulburaţi, piticii irosiseră ultimele
să geţi, iar a c u m arcurile primite de la Beorn deveniseră
inutile.”
„Petrecerea din seara aceea fu mohorâ tă , iar tristeţea lor se
adâ nci şi mai mult în urmă toarele zile. Traversaseră pâ râ ul
fermecat; dar în faţa lor poteca pă rea s ă se deschidă la fel ca
întotdeauna, iar în pă dure n u vedeau nicio schimbare.”
N u ştiu sigur de ce, dar dintr-odată a m început s ă plâ ng.
M a m a a lă sat cartea şi m - a luat în braţe. N u pă rea
surprinsă că pl â n gea m.
— O s ă fie bine, mi -a şoptit la ureche. O s ă fie bine.
— Îmi pare ră u , a m s p u s printre suspine.
— Ş s t , a zis ea, ştergâ ndu-mi lacrimile c u dosul palmei.
N u are de ce să -ţi pară r ă u …
— M a m i , de ce trebuie s ă fiu atâ t de urâ t? a m şoptit e u.
— Puiule, n u e ş t i …

16Hobbitul, roman de J . R . R . Tolkien. A fost ecranizat şi a inspirat u n joc

video.

67
 - MINUNEA -

— Ş t i u că s u n t .
E a m - a să rutat peste tot pe faţă . M - a să rutat pe ochii prea
mult înfundaţi în orbite. M - a să rutat pe obrajii scobiţi. M - a
să rutat pe gura de broască -ţestoasă .
Mi-a s p u s cuvinte blâ nde, care erau menite s ă m ă ajute.
Da r cuvintele n u - m i pu te a u s ch i m b a faţa.

68
 - R . J . PALACIO -

Septembrie
Restul lunii septembrie a fost greu. Nu eram obişnuit s ă m ă
trezesc dimineaţa atâ t de devreme. N u eram obişnuit c u
noţiunea de te mă . Iar la sfâ rşitul lunii a m dat prima lucrare
de control. C â n d m ă şcolea m a m a , n u - m i dă dea lucră ri de
control. Nu- mi plă cea deloc că n u ma i aveam timp liber.
Î nainte m ă pute am j uca oricâ nd doream. A c u m mi se pă rea
că a m tot timpul ceva de fă cut pentru şcoală .
Mersul la şcoală a fost oribil, la în ceput . Fiecare curs n o u
era o n o u ă ocazie pentru copii s ă se holbeze la mine pe
a s c u n s . M ă observau din spatele caietelor s a u se ui ta u la
mine c â n d credeau că n u - i vă d. M ă ocoleau câ t pute a u, c a s ă
n u d ă m n a s în n a s , de parcă a ş fi avut u n microb contagios,
de parcă faţa mea ar fi fost molipsitoare.
Pe holurile întotdeauna aglomerate, chipul m e u l ua mereu
prin surprindere câ te u n puşti neatent , care probabil că n u
auzise în că de min e. Copiii ă ştia scoteau mereu sun e tul
acela pe care îl faci c â n d îţi ţii respiraţia înainte s ă te bagi s u b
a p ă , u n fel de „Ha!”. În primele s ă ptă m â n i, a sta se întâ mpla şi
de patru s a u cinci ori pe zi. Ne întâ lneam pe scă ri, în faţa
dulapurilor, la bibliotecă . Şcoa la avea cinci sute de elevi. Pâ n ă
la u r m ă , toţi ave au să - mi vadă faţa la u n moment dat . D u p ă
primele zile m i - a m dat s e a m a că mi se dusese b u h u l , pentru
că din c â n d în c â n d surprin deam câ te u n copil dâ n du-i u n
cot prietenului c â n d treceau pe lâ ngă mine s a u vorbind c u
m â n a la gură c â n d treceam e u pe lâ ngă ei. Pot să - mi imaginez
ce s p u n e a u despre min e. D e fapt, prefer s ă nici n u m ă
gâ n de sc.
Nu vreau s ă s p u n c ă fă ceau lucrurile astea c u rea voinţă .
Niciodată n - a m vă zut vreun copil care s ă râ dă , s ă scoată
sunete în spatele m e u s a u alte lucruri dintr-astea. N u erau
decâ t nişte copii normali şi proşti. Aş fi vrut s ă le sp un asta.
S ă le s p u n c ă , da , ştiu că ară t ci uda t , n - a u decâ t s ă se uite,

69
 - MINUNEA -

că n u m u ş c . Adevă rul este că dacă u n Wookiee 1 7 ar veni

dintr-odată la şcoala n o astră , a ş fi şi eu curios şi probabil că
m - a ş holba puţin la el. Iar dacă a ş fi împreună c u J a c k s a u
c u S u m m e r, probabil c ă le-aş şopti: „Ia te uită , u n Wookiee!”
D ar dac ă u n Wookiee m- ar surprinde s p u n â n d asta, ar şti că
n u vreau s ă fiu ră u c u el. Pentru că , de fapt , n - a ş face altceva
decâ t s ă subliniez c ă este u n Wookiee.
Copiii de la mine din clasă s - a u obişnuit c u faţa m e a c a m
într-o s ă ptă m â n ă . C u ei m ă întâ lneam în fiecare zi, la toate
cursurile.
Restul copiilor din an ul m e u s - a u obişnuit c u faţa me a c a m
în dou ă să ptă mâ n i. Pe ei îi vedeam la ca n ti n ă , în pauzele din
curte, la orele de educaţie fizică şi de muz ic ă , la bibliotecă şi la
cursul de calculatoare.
Restul copiilor din şcoală a u avut nevoie de o l u n ă c a s ă se
obişn uiască . Aceştia erau copiii din ceilalţi a n i. Unii dintre ei
erau mari. Unii ave au tunsori tră snite. Unii purta u cercei în
n a s . Unii ave au coşuri urâ te de tot. Da r n i ci unul dintre ei
n u s e m ă n a c u m in e.

17 Specie fictivă de bipede din universul imaginar al seriei Războiul stelelor.

70
 - R . J . PALACIO -

J a c k Will
Îmi petreceam timpul împreună c u J a c k la dirigenţie, la
engleză , la istorie, la cursul de calculatoare şi la cur sul de
ştiinţe. Astea erau orele pe care le aveam împreun ă . Profesorii
n e - a u fixat locurile la fiecare cu r s , iar e u a m a j u n s s ă st a u
lâ n gă J a c k la toate orele. M - a m gâ ndit că fie li se spusese
profesorilor s ă m ă aşeze l â n gă J a c k , fie era o coincidenţă
absolut incredibilă .
M ă du ce a m î mpre un ă c u J a c k de la u n curs la altul. Ş t i u
că îi observa pe alţii h olb â n du-se la mine, dar se prefă cea că
nu-i vede. O da t ă , în drum spre ora de istorie, o namilă dintr-
a opta care cobora scă rile din dou ă în do u ă trepte s - a izbit
accidental de noi c â n d a a j u n s jos şi m - a doborâ t la p ă m â n t .
În timp ce m ă ajuta s ă m ă ridic, s - a uitat la faţa m e a şi a
scă pat fă ră s ă vrea u n „Vă leu!”. Pe u r m ă m - a bă tut pe u m ă r
ca şi c u m m-a r fi scuturat de praf şi s- a gră bit să -şi a j un gă
prietenii. D in n u ştiu ce motiv, J a c k şi c u mi n e a m izbucnit
în râ s.
—C e faţă a fă cut tipul! a zis J a c k în timp ce ne aşezam în
bancă .
— Am vă zut , a m zis eu. Ş i a fă cut: Văleu!
— Pot s ă jur că s- a scă pa t în pantaloni.
Râ de a m atâ t de tare, încâ t profesorul, domnul Roche, a
trebuit s ă ne ceară s ă ne potolim.
Mai tâ rziu, după ce a m terminat de citit despre c u m a u
construit vechii sumerieni ceasuri solare, J a c k m i -a şoptit:
— Îţi vine vreodată să -i pedepseşti pe tipii ă ştia?
Am ridicat din umeri .
— P resupun că da. N u ştiu.
—Mie mi-ar veni. Cred că ar trebui să -ti ataşezi c u mva la
ochi u n pistol c u a pă . D e fiecare dată c â n d se holbează la
tine, s ă te uiţi şi t u la ei şi să -i stropeşti în faţă .
— C u mâ l verde s a u ceva, a m zis eu.
— B a n u , c u zeamă de melci amestecată c u pipi de câ ine.
— Da! a m zis e u .
71
 - MINUNEA -

E ra m absolut de acord c u el.

—Bă ieţi, a zis domn ul Roche din cealaltă parte a să lii. Alţi
copii încă mai citesc.
L -a m aprobat şi n e - a m uitat în că rţi. Pe u r m ă J a c k m i - a
şoptit din nou:
— O s ă ară ţi mereu a ş a , Au gu s t? Vre au s ă zic, n u poţi face
operaţie estetică s a u ceva?
Am zâ mbit şi m i - a m ară tat faţa c u degetul.
— Alo! Aşa ară t d u p ă operaţia estetică !
J a c k s - a luat c u mâ inile de cap şi a început s ă râ dă isteric.
—Frate, ar trebui să -l dai în judecată pe doctor! a zis el
printre hohote.
D e data asta a m râ s amâ ndoi fă ră s ă ne mai putem opri,
chiar şi du pă ce domn ul Roche n e - a p u s s ă s c h i m b ă m
locurile.

72
 - R . J . PALACIO -

Principiul din octombrie al domnului Browne

Principiul din l un a octombrie al do mn ului Browne a fost:

FA P T E L E V OA S T R E VĂ S U N T M O N U M E N T E

Ne-a s p u s că a ş a scria pe m orm â n tul n u ştiu că rui

egiptean mort c u mii de ani în u r m ă . Î ntrucâ t u r m a s ă
începem curâ n d s ă studiem la istorie Egiptul antic, domnul
Browne s - a gâ ndit că acest principiu reprezenta o alegere
bună .
Tema pentru a c a s ă a fost s ă scriem u n paragraf despre ce
credem c ă î n se a m n ă principiul s a u ce simţim în legă tură c u
el.
Iată ce a m scris eu:

Aces t principiu î ns e a m nă că lumea îşi va aduce

aminte d e noi d u p ă faptele p e care le facem. Faptele
noastre sunt cele mai importante dintre toate lucrurile.
Sunt mai importante decât ce s p u n e m s a u decât felul în
care arătăm. Faptele noastre rămân ş i d u p ă ce murim.
Faptele noastre s e a m ă n ă c u monumentele p e care
oamenii le construiesc în onoarea eroilor morţi. Sunt ca
piramidele p e care le-au construit egiptenii în onoarea
faraonilor. Numai că nu s unt monumente d e piatră, sunt
amintirile p e care le a u oamenii d es p re tine. De aceea
faptele ne s unt monumente. Construite din amintiri în loc
s ă fie construite din piatră.

73
 - MINUNEA -

Mere
Ziua me a de naştere este pe 10 octombrie. Îmi place data:
zece a zecea. Ar fi fost nemaipomenit da că m - a ş fi n ă s c u t
chiar la ora zece şi zece, dimineaţa s a u seara, dar n u s - a
întâ mplat a ş a . M - a m n ă s cu t imediat d u p ă miezul nopţii. D a r
tot mi se pare o dată de naştere grozavă .
D e obicei, ai mei îmi organizează o mi că petrecere a ca s ă ,
dar a n u l ă sta i- am întrebat pe m a m a şi pe tata da că n - a ş
putea avea o petrecere mare, la bowling. M a m a a fost
surprinsă , dar fericită . M - a întrebat pe cine vreau s ă invit de
la şcoală , iar e u i- am ră s p un s că pe toţi cei din clasa m e a ,
plus S u m m e r.
— S u n t o mulţime de copii, Auggie, a zis m a m a .
—Vreau s ă invit pe toată l um e a ca s ă n u se supere nimeni
câ n d va afla că altcineva a fost invitat, iar el n u .
—B ine, s - a declarat m a m a de acord. Vrei să -l invit şi pe
bă iatul care te-a întrebat „Care-i treaba c u faţa ta”?
— D a , invită -l şi pe J u l i a n , i-am ră s p u n s . D o a m n e , m a m ă ,
trebuia s ă fi uitat deja povestea a s ta .
— Ş t i u , ai dreptate.
Peste do u ă să ptă mâ n i, a m întrebat-o pe m a m a cine vine la
petrecerea me a .
— J a c k Will, S u m m e r, Reid Kingsley şi cei doi M a x . Î ncă
doi copii a u s p u s că vor încerca s ă vină .
— Cin e a n u m e ?
—M a m a Charlottei m i -a s pu s că Charlotte are u n recital de
d a n s mai devreme în aceeaşi zi, dar că va încerca s ă a jun gă la
petrecere, da că timpul i-o va permite. Iar m a m a lui Tristan
mi-a s p u s că bă iatul s-ar putea s ă vină după meci.
— Ă ştia su n t toţi? a m zis eu. N u - s d e c â t … cinci persoane.
—S u n t mai mult de cinci, Aug us t . Cre d c ă mulţi îşi
fă cuseră deja alte planuri, mi-a ră s p un s m a m a .
E ra m în bucă tă rie. E a tă ia u n mă r pe care tocmai îl
cumpă ras e m de la piaţă în feliuţe subţiri, ca să -l pot m â n c a .
— C e fel de planuri? a m întrebat.
74
 - R . J . PALACIO -
— N u ş ti u, Auggie. A m trimis invitaţiile destul de tâ rziu.
— D ar ce ţi-au s p u s ? C e motive a u invocat?
— Fiecare a avut alte motive, Auggie.
M a m a pă rea să -şi fi pierdut ră bdarea.
—S c u m p u l e , chiar n u contează motivele. Oamenii a u alte
planuri, atâ ta tot.
— J u l i a n ţi-a s p u s vreun motiv? a m întrebat-o.
—Ştii, a zis ea, m a m a lui este singura persoană care n u
mi-a ră s pu n s deloc. Cred c ă aş ch ia n u sare prea departe de
trun chi.
Am râ s, pentru că m - a m gâ ndit că a fă cut o glumă , dar
apoi m i - a m dat s e a m a c ă n u glumise.
— C e î n sea m n ă a s ta ? a m întrebat-o.
— N u contează . D u- te s ă te speli pe m â in i şi vino la m a s ă .
Petrecerea de ziua m e a s - a dovedit mult ma i mi c ă decâ t
crezusem că va fi, dar tot a fost grozavă . D e la şcoală a u venit
J a c k , S u m m e r, Reid, Tristan şi cei doi M a x , iar Christopher a
venit şi el tocmai de la Bridgeport, împreun ă c u pă rinţii. A
venit şi unchiul B e n . M ă t u ş a Kate şi un chiul Po a u venit
tocmai de la Boston, dar bunicii Tata 1 8 şi Poppa 1 9 n - a u mai
a j u n s, pentru că erau deja plecaţi să - şi petreacă iarna în
Florida. A fost a m u z a n t . Adulţii a u juca t şi ei bowling pe o
pistă de lâ n gă noi, a ş a încâ t a pă rut că o mulţime de oameni
se a dun a se ră acolo pentru ziua m e a .

18 Numele dat de familia lui August bunicii din partea tată lui.
19 Nume dat de familie bunicului lui August .
75
 - MINUNEA -

Halloween
A doua zi, la m a s a de prâ nz, S u m m e r m - a întrebat în cine
o s ă m ă costumez de Halloween. M ă gâ ndisem la a sta încă de
a n ul trecut, a ş a c ă i-am ră s pu n s imediat:
— În B o ba Fett .
— Ştii că de Halloween poţi veni costumat şi la şcoală ?
— N u se poate, pe b u n e ?
— Atâ ta timp câ t e u n cos tum care n u încalcă regulile.
— Adică fă ră pistoale şi alte a rme ?
— E xa c t .
— C u blastere 2 0 se poate?
— Cred c ă blasterul e u n fel de pistol, Auggie.
—Fir-ar s ă fi e… a m zis, clă tinâ nd din ca p. B ob a Fett
poartă blaster.
— Cel puţin n u trebuie s ă ne m a i co st um ă m într-un
personaj dintr-o carte. În şcoala primară a ş a eram obligaţi.
An u l trec u t a m fost V ră jitoa rea cea R ea din V est
din
Vrăjitorul din O z .
— D a r ă sta-i film, n u carte.
—Alo! m - a certat S u m m e r. Mai întâ i a fost carte! U n a dintre
că rţile mele preferate, de fapt. Tata îmi citea din ea în fiecare
seară , c â n d eram în clasa întâ i.
C â n d vorbeşte S u m m e r, mai ales c â n d vorbeşte c u
entuziasm, ochii îi stră lucesc de parcă s-a r uita direct la
soare.
O vă d rar pe S u m m e r în timpul zilei, pentru că n u facem
împreună decâ t cur sul de engleză . Da r d u p ă primul nostru
prâ nz împreună la şcoală , n e -a m aşezat în fiecare zi la m a sa
noastră vă ratică , doar noi doi.
— Tu cine vei fi? a m întrebat-o.
—N u ştiu în că . Ş t i u cine a ş vrea s ă fiu, dar m ă gâ n desc s ă
n u par prea caraghioasă . Ştii, grupul S ava n n ei nici m ă ca r n -

20 Arme de foc din Războiul stelelor.

76
 - R . J . PALACIO -

o s ă poarte costume a n ul ă sta . Consideră că s u n t deja prea

mari pentru Halloween.
— Poftim? C e prostie!
— Nu-i a ş a ?
— Am crezut că nu-ţi pa să ce gâ ndesc fetele alea.
A ridicat din umeri şi a luat o înghiţitură mare de lapte.
—Deci, în ce chestie caraghioasă ai vrea s ă te costumezi?
a m întrebat-o zâ mbind.
—Promiţi s ă n u râ zi? a ridicat ea stâ njenită din sprâ ncene
şi din umeri. Î ntr-un inorog.
A m zâ mbit şi m - a m uitat în jos la sendvişul m e u .
— Hei, ai promis s ă n u râ zi, a râ s ea.
— Bin e, bine, dar ai dreptate. Ar fi prea caraghios.
—Ş t i u , a zis ea. D ar m - a m gâ ndit la toate. I-aş face capul
din papier-mâché 2 1 , i-aş picta cornul c u aur iu şi i-aş face
coa ma tot a u r i e … Ar fi absolut fantastic.
—B ine, a m zis, ridicâ nd din umeri. Atunci trebuie să -l faci.
C u i îi pa s ă ce cred ceilalţi?
— Poate c ă o s ă port costumul n u m a i la colindul de
Halloween, a zis ea, pocnind din degete. Iar la şcoală o s ă m ă
îmbrac în ceva gotic. D a , exact a ş a voi face.
— Mi se pare u n plan b u n , a m fost eu de acord.
—M u l ţum e s c, Auggie, a chicotit ea. S ă ştii că a sta îmi place
la tine cel mai m ul t . Si m t că îţi pot spune orice.
— D a ? a m întrebat-o e u.
I-am fă cut u n s e mn aprobator ridicâ nd în s u s degetul
mare.
— Super!

Tehnică de modelaj care foloseşte ca material hâ rtia înmuiată în apă şi

21

amestecată c u u n adeziv.
77
 - MINUNEA -

Fotografii şcolare
N u cred c ă va fi nimeni şocat s ă afle că n - a m vrut s ă fiu
fotografiat la şcoală pe 22 octombrie. Nici gâ nd! N u ,
mulţum esc! D e m ultă vreme n u mai las pe nimeni să -mi facă
fotografii. Cred că aţi putea-o n u m i fobie de fotografie. D a r, de
fapt, n u este o fobie. Este o „aversiune”, cuvâ n t pe care tocmai
l -a m învă ţat la curs ul domnului Browne. Am o aversiune s ă
fiu fotografiat. Poftim, a m folosit cuvâ n tul într-o propoziţie.
Am crezut că m a m a va încerca s ă m ă facă s ă renunţ la
aversiunea m e a şi s ă m ă las fotografiat la şcoală , dar n u a
fă cut-o. D i n nefericire, chiar da că a m reuşit s ă sca p fă ră
portret, n - a m putut s ă m ă sustrag de la fotografia de grup, c u
toată cla sa . Of ! Fotograful ară ta de parcă ar fi supt o lă mâ ie,
a tun ci câ n d m - a vă zut . S u n t sigur că s - a gâ ndit că i- a m
stricat poza. Am fost u n u l dintre cei din faţă şi a m stat
jos. N - a m zâ mbit. N u c ă s-ar prinde cineva c â n d o fac.

78
 - R . J . PALACIO -

Atingerea brânzei împuţite

Am remarcat n u de foarte multă vreme c ă , deşi oamenii s -
a u obişnuit c u mine, nimeni n u vrea s ă m ă atingă . N u m i - a m
dat s e a m a mai repede pentru c ă puştii din gimnaziu oricum
n u se ating prea m ul t . D a r joia trecută , la cursul de d a n s ,
care este cel mai antipatic dintre cursurile mele, domnişoara
Atanabi, profesoara, i-a propus Ximenei C h i n s ă fie partenera
me a . N - a m vă zut niciodată pâ n ă a c u m pe cineva care s ă facă
atac de pa n ică , dar a m auzit de a ş a ceva şi sun t destul de
sigur că în secun da aceea X i m e n a a suferit u n atac de
pan ică . A devenit foarte agitată , s - a fă cut palidă şi într-un
mi nut era lac de sudoare. S - a scuzat neconvingă tor că trebuie
s ă meargă urgent la toaletă . În orice caz, domnişoara Atanabi
a lă sat-o s ă scape, pentru că p â n ă la u r m ă n u n e - a mai p u s
s ă d a n s ă m câ te doi.
Apoi ieri, la cur sul opţional de ştiinţe, ne o cupa m de
studiul unei pulberi misterioase despre care u r m a s ă
stabilim da că este acid s a u ba z ă . Toată lum ea trebuia să -şi
încă lzească pulberea misterioasă pe o plită specială şi s ă facă
observaţii, a şa că n e - a m îngră mă dit toţi în jurul plitei, c u
caietele în mâ ini. S u n t e m opt elevi la cursul opţional, iar
şapte stă teau gră madă pe o parte a plitei, în timp ce al
optulea – e u – m ă lă fă iam singur pe cealaltă parte. Si gur că
mi -am dat s e a m a de a s ta , dar a m sperat că d o a m n a Ru b i n
n u va observa n imic, pentru că n u voiam s ă s p u n ă ceva. D a r
bineînţeles că a observat şi bineînţeles că a s p u s ceva.
— Copii, pe partea cealaltă este destul loc. Tristan, Nino,
treceţi acolo, a zis ea , a ş a că Tristan şi Nino s - a u gră bit s ă
vină pe latura m ea .
Tristan şi Nino s - a u purtat mereu rezonabil, chiar a u fost
de treabă c u m in e. Vreau s ă ţineţi minte că a m s p u s a sta . Nu
super-dră guţi, adică n u ş i - a u petrecut pauzele c u mine, dar
normal de dră guţi, adică m - a u salutat şi a u vorbit c u mine
normal. Nici mă ca r n u s - a u strâ mbat a tun ci c â n d do am n a

79
 - MINUNEA -

Rub i n le-a s p u s s ă vină pe partea m e a , a ş a c u m fac mulţi

copii c â n d n u m ă uit la ei.
În orice caz , totul a fost în regulă pâ n ă c â n d pulberea
misterioasă a lui Tristan a început s ă se topească . A dat jos de
pe plită folia c u pulberea lui exact c â n d a început s ă se
topească şi pulberea m e a , a ş a că m - a m d u s s-o d a u şi e u jos
de pe plită . M â n a m e a s - a atins din întâ mplare de m â n a lui
pentru o fracţiune de s e cu n d ă . Tristan şi-a tras m â n a atâ t de
repede, încâ t a scă pat folia pe jos şi a dă râ mat şi folia
altcuiva de pe plită .
— Tristan! a strigat do am n a R u b i n .
Da r lui Tristan nici n u i-a pă sat de pulberea împră ştiată pe
podea s a u de faptul că stricase experimentul. Era preocupat
doar s ă a j u n gă la chiuveta din laborator şi s ă se spele câ t mai
repede pe mâ ini. Atunci m i - a m dat s e a ma c u certitudine că
elevii de la Ş coa l a Beecher ave au o mare problemă s ă m ă
atingă .
Cred că s e a m ă n ă c u atingerea brâ nzei împuţite din
Jurnalul unui puşti . Copiii din carte se tem că se vor infecta
2 2

da că ating o b uca tă de brâ nz ă veche şi mucegă ită de pe

terenul de baschet . La Ş co a la Beecher, eu su n t brâ nza
împuţită .

22 Serie de că rţi pentru copii semnată de Jeff Kinney.

80
 - R . J . PALACIO -

Costume
Pentru min e, Halloweenul este cea m a i frumoasă
să rbă toare din lum e. Mai frumoasă chiar şi decâ t Cră ci un u l .
Pot s ă m ă costumez. Pot s ă port m a s c ă . U m b l u de colo-colo ca
orice alt copil c u m a s c ă şi nimeni n u ştie că ară t ca u n
ciudat . Nimeni n u se holbează la mine. Nimeni n u m ă bagă în
sea mă . Nimeni n u m ă cun oa şte .
Aş vrea s ă fie Halloween în fiecare zi. Am purta mă şti c u
toţii, în perman en ţă . Ne- am plimba şi n e - a m cunoaşte unii
pe alţii fă ră s ă fie nevoie s ă ştim c u m a ră tă m s u b mă şti.
C â n d eram mi c, purtam o c a s c ă de astronaut oriunde m ă
du ce a m . Pe terenul de joacă . La supermarket . S - o l u ă m pe
Via de la şcoală . O purtam şi în miezul verii, deşi era foarte
cald şi îmi transpira faţa. Cre d că a m purtat-o c a m doi a n i,
dar a m fost nevoit s ă renunţ la ea c â n d m - a m operat la ochi.
Aveam vreo şapte an i . Pe ur m ă n - a m m ai gă sit c a sca . M a m a
a că utat-o peste tot. S - a gâ ndit că a a j u n s , probabil, în pod
la bunicul şi intenţiona s-o caute c â n d mergeam acolo, dar
pâ n ă c â n d n e - a m d u s , m ă obişnuisem deja s ă u m b l u fă ră ea.
M - a m fotografiat în toate costumele mele de Halloween.
Prima dată a m fost u n dovleac. A do ua oară a m fost tigrul
Tigger. A treia oară a m fost Peter Pan (tata s - a costumat în
Că pitan ul Hook). A cincea oară a m fost astronaut . A şase a
oară a m fost Ob i-Wa n Kenobi. A şaptea oară a m fost u n
soldat din arm ata clonelor. A opta oară a m fost D ar th Vader. A
n o ua oară a m fost m a s c a însâ ngerată din S cre am 2 3 , cea
că ruia îi picură sâ nge fals peste craniul alb.
Anul ăs ta voi fi B o b a Fett. N u B o b a Fett copil, cel din
Războiul stelelor, Episodul II: Atacul clonelor, ci B o b a Fett
bă rbatul din Războiul stelelor, Episodul V: Imperiul
contraatacă. M a m a a că uta t peste tot u n c o stu m , dar
n-a

23 Film de groază în care personajul negativ principal poartă o mantie

neagră şi o ma s c ă albă care seamă nă c u o faţă care curge, uneori stropită

c u sâ nge. 81
 - MINUNEA -

gă sit u n u l pe m ă s u ra me a , a ş a c ă m i - a cum pă ra t u n costum

de J a n g o Fett – J a n g o a fost tată l lui B o ba şi a purtat aceeaşi
a rmură – şi pe u r m ă a vopsit a rm ura în verde. A m ai fă cut
nişte scamatorii c a s ă arate totul uz a t . În orice caz, arată
absolut adevă rat. M a m a se pricepe la co stume.
În clasă a m vorbit c u toţii despre ce personaj îşi va alege
fiecare de Halloween. Charlotte o s ă fie Hermione din Harr y
Potter. J a c k va fi omul-l up. A m auzit c ă J u l i a n vrea s ă fie
J a n g o Fett , ceea ce este o coincidenţă foarte stranie. N u cred
că i-a plă cut s ă afle că e u voi fi B o ba Fett .
În dimineaţa de Halloween, pe Via a a pucat-o plâ n sul din
n u ştiu ce motiv. Via a fost întotdeauna foarte ca lm ă şi
relaxată , dar a n u l ă sta a mai avut câ teva astfel de ieşiri. Tata
întâ rzia la l ucru şi i-a strigat: „Hai, Via! Gră beşte-te!” D e
obicei, tata este super-ră bdă tor, dar a c u m întâ rzia la
serviciu. Asta a supă rat-o pe Vi a şi mai ră u şi a început s ă
plâ ngă şi mai tare, a ş a c ă m a m a i-a s p u s tatei s ă m ă du că pe
mine la şcoală , c ă se descurcă ea c u Via. Pe u r m ă m a m a m -
a să rutat repede de la revedere, înainte chiar s ă - m i îmbrac
co stumul , şi a dispă rut în camera Viei.
—Auggie, hai odată ! a zis tata. A m o şedinţă la care n u pot
întâ rzia!
— D a r încă n u m i - a m p u s costumul!
— Pune-l repede, hai! Ai cinci m in ute . Ne vedem afară .
Am dat fuga la min e în cameră şi a m început s ă - m i îmbrac
costumul de B o b a Fett, dar dintr-odată n u mi-a mai venit să -
l port. N u ştiu de ce – poate pentru că avea o mulţime de
curele care trebuiau strâ nse şi trebuia s ă m ă ajute cineva.
S a u poate pentru că î n că m ai mirosea puţin a vopsea. Ş t i u
n u m a i că era nevoie de mult efort ca s ă m ă costumez, iar tata
m ă aştepta şi ar fi devenit foarte neră bdă tor da că îl fă ceam s ă
întâ rzie. În ultimul m om en t , a m tras pe mine costumul
mă ştii însâ ngerate din S c re a m de a n u l trecut. S e îmbră ca
uşor, era doar o robă neagră c u o m a s c ă mare, a lb ă . I-am
strigat mamei la revedere din u ş ă în timp ce plecam, dar
m a m a n u m - a auzit.

82
 - R . J . PALACIO -
—Credeam că o s ă fii J a n g o Fett, a zis tata c â n d a m a j u n s
afară .
— B o ba Fett!
— M ă rog, a zis tata. D ar ă sta-i u n co stum mai b u n .
— D a , e grozav, i-am ră s p u n s .

83
 - MINUNEA -

Masca însângerată din Scream

D r u m u l m e u pe hol spre dulapuri din acea dimineaţă a
fost, trebuie s-o s p u n , absolut nemaipomenit. Totul era
diferit a c u m . E u eram diferit. D a c ă de obicei mergeam c u
capul în jos, încercâ nd s ă evit s ă fiu vă zut, a c u m pă şea m c u
capul s u s şi m ă uitam înjur. U n copil care purta u n costum
identic c u al m e u – faţa u n u i cra ni u lun g şi alb din care
picura sâ nge fals – a bă tut palma c u mine, atun ci c â n d a m
trecut u n u l pe lâ n gă altul pe scă ri. H a b ar n u aveam cine era,
iar el h ab ar n u avea cine s u n t e u. M - a m întrebat o clipă da că
ar mai fi bă tut pa lma , în caz că ar fi ştiut că e u m ă a s c u n d
sub mască .
Î ncepusem s ă cred c ă va fi u n a dintre cele mai m i n un a te
zile din toată istoria vieţii mele, dar apoi a m a j u n s în clasă .
Primul cos tum pe care l- a m vă zut c â n d a m intrat pe u ş ă a
fost D a rt h S i di ous . Avea o m a s c ă de c a u ci u c foarte realistă ,
c u o glugă mare şi neagră pe ca p şi c u o robă lun gă şi
neagră . Mi -a m dat s e a m a imediat c ă era J u l i a n , evident.
Probabil că îşi s ch im b as e cos tu mul în ultimul m ome n t ,
crezâ nd c ă eu voi veni costumat în B oba Fett . S tă te a de vorbă
c u do uă mumi i care probabil că e ra u Miles şi Henry, şi se
ui tau mereu spre u ş ă ca şi c u m ar fi aşteptat s ă apară cineva.
Ş ti a m că n u aşteptau m a s c a din S cream. Îl aşteptau pe B o b a
Fett.
M ă pregă team s ă m ă d u c în b a n ca me a obişnuită , dar din
cine ştie ce motiv m - a m îndreptat spre ei şi a m auzit ce
vorbeau.
U n a dintre mumii s pun e a:
— Chia r că s e a m ă n ă c u el!
— Mai ales pă rţile as tea , a ră s pun s vocea lui J u l i a n .
A ară tat c u degetul obrajii şi ochii mă ştii de D a rth Si dious.
—D e fapt , cel m ai bine s e a m ă n ă c u u n u l dintre capetele
alea încreţite, a zis m u m i a . Le-ai vă zut vreodată ? Arată exact
ca el.

84
 - R . J . PALACIO -
— Mie mi se pare că s e a m ă n ă c u u n orc 2 4 .
— Pe bune!
—D a c ă a ş ară ta e u a ş a , a zis vocea lui J u l i a n aproape
râ zâ nd, jur pe D u m n e z e u c ă m i -a ş acoperi faţa c u o glugă în
fiecare zi.
—M - a m gâ ndit mul t la a s ta , a s p u s serios a doua m u m i e ,
şi cred c ă … dacă a ă ară ta ca el, serios, cred c ă m - a ş
sinucide.
— N-ai face-o, i-a ră spun s D a rth Sidious.
—B a , pe b u n e , a insistat aceeaşi m um i e . Nu-m i pot
imagina că m - a ş uita zilnic în oglindă şi m - a ş vedea ară tâ nd
în felul ă la. Ar fi prea îngrozitor. Iar l um e a s-a r holba la mine
tot ti m p ul …
—Atunci de ce petreci atâ t de mult timp c u el? a întrebat
D a rth Sidious.
—N u ştiu, a ră s p un s m u m i a . Tu s h m a n m - a rugat la
începutul a n ul ui s ă s t a u c u el şi probabil că le-a s p u s
tuturor profesorilor s ă ne aşeze u n u l lâ ngă altul la cursuri.
M u m i a a ridicat din ume ri. Cu n o ş t e a m gestul acela,
desigur. Cu n o ş te a m şi vocea. Ş t i a m c ă ar fi trebuit s ă fug din
clasă chiar a tun ci . D ar a m ră m a s acolo şi l - a m ascultat pe
J a c k Will terminâ nd ce avea de spus :
— În plus, vine după mine peste tot. C e - a ş putea s ă fac?
— S ă te descotoroseşti de el, a zis J u l i a n .
N u ştiu ce a mai ră s p un s J a c k , pentru că a m ieşit din
clasă fă ră s ă fi aflat nimeni c ă fusesem acolo. A m coborâ t
scă rile c u faţa arz â nd. Transpiram pe s u b co st um . Ş i a m
început s ă plâ ng. N u m - a m putut abţine. Şuvoiul de lacrimi
era a ş a de gros, că abia mai putea m vedea, dar n u m ă
putea m şterge pe s u b m a s c ă . M ă ui ta m d u p ă u n locşor în
care s ă dispar. Voiam o gaură în care s ă ca d. O mică ga ură
neagră care s ă m ă înghită .

24Creatură umanoidă mitică inventată de J . R . R . Tolkien. Este descrisă ca

respingă toare şi primitivă .
85
 - MINUNEA -

Porecle
Bă iatul-şobolan. C i ud a tu l , Monstrul. Freddy Krueger. E . T.
S câ rbo sul . Fa ţ ă de şopâ rlă . M uta n tul . Ş t i u toate poreclele
care mi s - a u dat . Am fost pe destule terenuri dejoacă şi ştiu
câ t de ră i pot fi copiii. Ş t i u , ştiu, ştiu!
M - a m oprit pâ n ă la u r m ă în toaleta de la etajul doi. N u era
nimeni acolo. Prima oră începuse şi toată lumea intrase în
clase. A m încuiat u ş a unei cabine, m i - a m scos m a s c a şi m -
a m p u s pe bocit nici n u mai ştiu câ tă vreme. Pe u r m ă m - a m
d u s la cabinetul medical şi m - a m plâ ns asistentei că m ă
doare burta, ceea ce era adevă rat, pentru că m ă simţeam ca
lovit în mă run taie. S ora Molly a s u n a t- o pe m a m a şi m - a
întins pe o can a pe a de lâ n gă biroul ei. Peste u n sfert de oră ,
m a m a era la u ş ă .
— S cumpule ! a zis ea, venind s ă m ă îmbră ţişeze.
— B u n ă , a m m u r m ura t eu.
Nu voiam s ă m ă întrebe nimic p â n ă mai tâ rziu.
—Te doa re bu rta ? m -a în treba t m am a , pu n â n du -mi
automat m â n a pe frunte ca să - mi verifice temperatura.
—A s p u s că -i vine s ă vomite, a zis sora Molly ui tâ n du-se la
mine c u ochi foarte binevoitori.
— M ă doare şi ca pul , a m şoptit.
— Circulă u n virus intestinal, a zis sora Molly.
—O f, D o a m n e , a zis m a m a , ridicâ nd din sprâ ncene şi
clă tinâ nd din cap.
M- a ajutat s ă m ă ridic în picioare.
— S ă che m u n taxi s a u poţi merge pe jos p â n ă a c a s ă ?
— Pot merge pe jos.
—C e copil curajos! a exclamat sora Molly, b ă t â n d u - m ă
uşurel pe spate în timp ce m ă co nduce a spre u ş ă . D a c ă
începe s ă vomite s a u face temperatură , ar trebui s ă chemaţi
u n doctor.
— Categoric, a zis m a m a , strâ ngâ n du-i m â n a sorei Molly.
Vă m u l ţum e s c că aţi avut grijă de el.

86
 - R . J . PALACIO -
—C u plă cere, a ră spun s sora Molly a p u c â n d u - m ă de s u b
bă rbie şi ridicâ ndu-mi faţa. S ă ai grijă de tine, da ?
Am dat din ca p şi a m mormă it:
— M ul ţu m e s c.
Am mers îmbră ţişaţi p â n ă a c a s ă . N u i- a m povestit nimic
din ce se petrecuse, iar mai tâ rziu, câ n d m - a întrebat dacă m ă
simt destul de bine ca s ă m ă d u c c u „ne daţi ori n u ne daţi”,
a m s p u s că n u . Asta a îngrijorat-o. Ş ti a foarte bine câ t de
mult îmi plă cea s ă fac a s ta .
A m auzit-o vorbind la telefon c u tata.
—N u are putere nici m ă ca r s ă meargă c u „ne daţi ori n u ne
daţi”, i-a zis ea. N u , n u are febră de l oc… D a c ă n u se simte
mai bine p â n ă m â i n e … Ş t i u , s ă ră c u ţ u l … Ia gâ ndeşte-te ce
î n se a mn ă pentru el s ă lipsească de la Halloween.
Nu m - a m d u s la şcoală nici a doua zi, care era vineri. Aşa
că a m avut la î n dem â n ă întregul weekend ca s ă m ă gâ n desc
la toate. E ra m câ t se poate de sigur c ă n u m ă voi mai
întoarce la şcoală niciodată .

87
 - MINUNEA -

Partea a doua

VIA

Văzută foarte de sus,

planeta Pămân t e albastră,
nu-i ceva care să stea-n
puterea noastră.

(Versuri din melodia Sp a ce O d d i t y interpretată de David

Bowie şi inspirată din filmul O d i s e e a Spaţială 2001)

88
 - R . J . PALACIO -

Un tur prin galaxie

August este Soarele. E u , m a m a şi tata sun te m planete care
gravită m în jurul Soarelui. Restul familiei şi prietenii sun t
asteroizi şi comete care se învâ rt pe lâ ngă planetele care
gravitează în jurul Soarelui. Si n gurul corp ceresc care n u
gravitează în jurul soarelui Augus t este câ inele Daisy. Asta
n u m a i pentru c ă , în ochişorii ei de câ ine, faţa lui August n u
pare diferită de feţele celorlalţi oameni. Pentru D aisy toate
feţele noastre arată la fel, plate şi palide c a L u n a .
M - a m obişnuit c u modul în care funcţionează acest
univers. A m înţeles întotdeauna că August este special şi că
are nevoi speciale. C â n d c â n t a m prea tare, iar el încerca s ă
doarmă , ştiam că trebuia s ă câ nt altceva, pentru că el avea
nevoie de odihnă d u p ă vreo procedură medicală care îl lă sase
slă bit şi c u dureri. D a c ă voiam ca m a m a şi tata s ă vină s ă m ă
vadă j ucâ n d fotbal, ştiam că în n o u ă din zece cazuri vor
lipsi pentru că erau ocupaţi să -l du că pe August la logoped,
la fizioterapie, la u n n o u specialist s a u la o n o u ă operaţie.
M a m a şi tata a u s p u s întotdeauna că a m fost cea mai
înţelegă toare fetiţă din l ume . N u ştiu decâ t că a m înţeles că
n u avea rost s ă m ă plâ ng. L - a m vă zut pe August dup ă
operaţii, c u feţişoara bandajată şi umflată , c u trupuşorul plin
de perfuzii şi tuburi care îl ţineau în viaţă . D u p ă ce ai
vă zut pe cineva trecâ nd prin a ş a ceva, simţi că ar fi o
nebunie s ă te plâ ngi că n- ai primit jucă ria pe care ai cerut-o
s a u că m a m a a lipsit la piesa ta de la şcoală . Am ştiut a sta
chiar şi c â n d aveam şas e a n i. N u m i - a s p u s nimeni. Pur şi
simplu a m ştiut .
Aşa că m - a m obişnuit s ă n u m ă plâ ng şi s ă n u - i bat la cap
pe m a m a şi pe tata c u mă run ţi şuri. M - a m obişnuit s ă m ă
descurc s in gură . S ă - m i strâ ng jucă riile, s ă -m i organizez viaţa
în a ş a fel încâ t s ă n u lipsesc de la aniversă rile prietenilor, s ă
învă ţ pentru şcoală şi s ă n u ră m â n niciodată coda şă în clasă .
N- a m cerut niciodată ajutor la lecţii. N-a fost niciodată
nevoie s ă mi se a d u c ă amin te s ă termin u n proiect s a u s ă
89
 - MINUNEA -

învă ţ pentru u n test. D a c ă aveam dificultă ţi c u vreo materie

şcolară , veneam a ca s ă şi s tudi am pâ n ă re uşea m s ă m ă
lă muresc sin gură . A m învă ţat c u m s ă transform fracţiile
ordinare în fracţii zecimale intrâ nd pe internet. Am fă cut
singură fiecare proiect pentru şcoală . C â n d m a m a s a u tata
m ă întreabă c u m merge şcoala, le ră s p un d întotdeauna
„bine”, chiar dac ă n u e întotdeauna tocmai bine.
C e a mai proastă zi a m e a , cea ma i dureroasă că ză tură , cea
mai afurisită durere de ca p, cea mai urâ tă vâ nă taie, cea mai
groaznică cra mpă , cea mai mare ră utate pe care m i - a spus-
o cineva, toate astea nici mă car n u se pot compara c u
necazurile prin care a trecut Augus t . Nu-i vorba că a ş fi eu
nobilă ; pur şi simplu ştiu că a ş a s t a u lucrurile.
Aşa a fost mereu pentru m in e şi pentru micul nostru
univers. Da r a n u l acesta cosmosul pare s ă se modifice.
G a l a xi a se sch im b ă . Planetele n u se mai aliniază .

90
 - R . J . PALACIO -

Înainte de August
Sincer, n u-m i amintesc n imic din viaţa m e a dinaintea
apariţiei lui Aug us t . M ă uit la fotografiile c u mine bebeluş şi îi
vă d pe m a m a şi pe tata z â mb i nd foarte fericiţi, c u mine în
braţe. Nu- mi vine s ă cred câ t de tineri arată . Tata era u n june
hipster, iar m a m a era o braziliancă foarte dră gă laşă şi la
mo dă . Am o fotografie fă cută c â n d a m împlinit trei a n i. Tata
stă chiar în spatele m e u , în timp ce m a m a ţine tortul c u trei
lumâ n ă ri aprinse, iar mai în spate sun t Tata şi Poppa, B u n i ,
cealaltă b un i că , un ch i ul B e n , m ă tuş a Kate şi un chi ul Po.
Toată l um e a se uită la min e, iar e u m ă uit la tort. Îţi poţi da
se a m a din fotografie că a m fost c u adevă rat primul copil,
primul nepot pentru buni ci, prima nepoată pentru u n c h i . Nu-
mi a d u c aminte c u m m ă si mţe am, dar starea a sta se vede ca
şi c u m ar fi fost fotografiată şi ea.
Nu-mi amin tesc ziua în care l - a u a d u s pe August a ca s ă de
la spital. Nu-mi amin tesc ce a m s p u s , ce a m fă cut s a u ce
a m simţit câ n d l-am vă zut pentru prima oară , deşi fiecare are
câ te o poveste despre acest mo me n t . S e pare că l -a m privit
îndelung fă ră s ă zic n imic şi p â n ă la u r m ă a m s pus : „Nu
se a m ă n ă c u Lilly!”. Aşa o ch e m a pe pă p uş a pe care mi-o
dă duse B un i atun ci câ n d era m a m a gravidă , ca s ă „învă ţ”
c u m s ă fiu sora ma i mare. Era u n a dintre acele pă puşi care
arată foarte „ca în viaţă ”, iar e u o purta se m c u mi n e peste tot
luni în şir, sch i mb â n du- i scutecele şi dâ n du- i s ă m ă n â n c e . Mi
s-a povestit că a m confecţionat chiar o eşarfă în care s-o port
la piept. D i n câ te mi s - a s p u s , se pare c ă , după prima reacţie
faţă de August , a durat doar câ teva mi n ute (zice Buni) s a u
câ teva zile (zice mama), p â n ă c â n d l -a m adoptat definitiv. Îl
p u p a m , îl m â n g â i a m , îi vorbeam ca u n u i bebeluş. D u p ă aceea
se pare că n u m - a m mai atins de Lilly şi n - a m mai pomenit-o
niciodată .

91
 - MINUNEA -

C u m îl văd pe August
Nu l- am vă zut niciodată pe Augus t a ş a c u m îl vedea restul
lumii. Ş t i a m că n u ară ta chiar n ormal, dar n u înţelegeam c u
adevă rat de ce stră inii pă reau atâ t de şocaţi la vederea lui.
E ra u îngroziţi. Dezgustaţi. Speriaţi. S u n t o sumedenie de
cuvinte c u care a ş putea descrie expresiile de pe chipurile
oamenilor. Multă vreme n u le-am înţeles. M ă înfuriam, pur şi
simplu. M ă înfuriam c â n d se h olb a u la el. M ă înfuriam c â n d
se ui ta u în altă parte. „La ce vă uitaţi?” îi întrebam, chiar şi pe
adulţi.
Pe u r m ă , c â n d aveam unsprezece an i , m - a m d u s s ă st a u
patru s ă ptă mâ n i c u B u n i în Mo n ta uk , pentru c ă lui August i
se fă cea o operaţie importantă la maxilar. Era cea mai lun gă
plecare de a ca s ă de p â n ă a tun ci, şi trebuie s ă recunosc că a
fost nemaipomenit s ă m ă simt dintr-odată eliberată de toate
acele lucruri care m ă înfuriau atâ t de tare. Nimeni n u se uita
la mine şi la B u n i c â n d mergeam la cumpă ră turi . Nimeni
n u ne ară ta c u degetul. Nici m ă ca r n u eram bă gate în se a m ă .
B u n i era u n a dintre acele bunici gata s ă facă totul pentru
nepoţi. Ar fi dat fuga în ocean, da că i-o ceream, chiar da c ă era
îmbră cată c u h ai ne frumoase. M ă lă sa s ă m ă joc c u fardurile
ei şi n u se supă ra s ă - mi exersez pe faţa ei talentele de
ma chie uz ă . M ă scotea la o îngheţată chiar da că n u
m â n c a se m de seară . D e s e n a cai c u creta pe trotuarul din
faţa casei. Într-o seară , pe c â n d n e întorceam din oraş, i - a m
s p u s că a ş fi vrut s ă locuiesc la ea pentru totdeauna. E ra m
foarte fericită acolo. Cred c ă a fost cea mai frum oas ă perioadă
din viaţa me a .
D u p ă patru s ă ptă mâ n i m - a m întors a ca s ă şi la început a
fost foarte ciudat . Îmi a d u c amin te c u mare precizie c ă a m
intrat pe u ş ă şi Augus t a dat fuga să -mi iasă în în tâ mpinare.
Pentru o fracţiune de se cun d ă n u l - a m mai vă zut c a
înainte, ci a ş a c u m îl vedeau ceilalţi. A durat doar o clipă , câ t
m - a îmbră ţişat, de bucurie c ă m - a m întors a c a s ă . D a r m - a
surprins, pentru c ă n u- l mai vă zusem a ş a niciodată . Ş i a m
92
 - R . J . PALACIO -

simţit ceva ce n u ma i simţisem înainte: c ă m ă ura m pentru

acel mo men t . În timp ce el m ă p u p a din toată in ima, eu
vedeam n u m a i saliva care îi curgea pe bă rbie. S e m ă n ă m
b rusc c u ceilalţi oameni, cei care se h olb au la el s a u se ui tau
în altă parte.
Am fost îngrozită . Dez gustată . Speriată .
D i n fericire, n u a durat decâ t o clipă . C â n d l - a m auzit pe
August râ zâ n d c u râ sul lui strident, s- a terminat . Totul a
devenit ca mai înainte. D a r se deschisese pentru mine o u ş ă .
Parcă m ă ui tasem pe gaura cheii. Iar de cealaltă parte erau
doi August: cel pe care îl vedeam e u în orbirea mea şi cel pe
care îl vedea restul lumii.
S i n gura persoană din l ume că reia i -a ş fi putut povesti a sta
era B u n i , dar n u i - a m s p u s nimic. Era prea greu de explicat
la telefon. M - a m gâ ndit că o să -i s p u n ce a m simţit câ n d avea
s ă vină la noi de Z i u a Recunoştinţei. D a r la n u m a i do u ă luni
după ce fusesem la ea în M o n ta u k , frumo asa m e a bun i că a
murit . S - a întâ mplat absolut din senin. S - a internat într-un
spital pentru c ă avea greţuri. M a m a şi c u min e n e - a m d u s s-
o vedem, dar s u n t trei ore c u m a ş i n a pâ n ă acolo. C â n d a m
a j un s la spital, B u n i murise. Avusese u n atac de cord, n e - a u
s p u s . Pur şi simplu.
Este foarte ciudat c u m azi poţi fi pe l ume , iar m â in e n u mai
eşti. Un de se duses e? O are chiar o s -o mai vă d vreodată s a u
s u n t doar b a s me ?
La televizor vezi filme c u oameni care primesc la spital veşti
îngrozitoare, dar noi, c u toate internă rile lui Aug ust ,
primiseră m mereu veşti mai degrabă b u n e . Cel ma i bine îmi
amintesc de la moartea bunicii c u m m a m a a că zut încet pe
pardoseală , hohotind şi ţi nâ n du- se de burtă , de parcă i-ar fi
tras cineva u n p u m n . N-o mai vă zusem niciodată pe m a m a
a ş a . Nici n u auz isem sun ete ca acelea pe care le scotea. În
timpul tuturor operaţiilor lui Au gus t , m a m a se ară tase mereu
cura joas ă .
În ultima zi petrecută la M o n ta u k privisem împreună c u
B un i a pu s u l soarelui de pe plajă . Ne lua se ră m o pă tură pe

93
 - MINUNEA -

care s ă s t ă m , dar era ră coare, a ş a că n e - a m învelit c u ea şi

n e -a m strâ ns u n a în alta p â n ă c â n d ultima felie de soare a
dispă rut în ocean. Pe u r m ă , B u n i mi -a s p u s că voia s ă -mi
mă rturisească u n secret: m ă iubea mai m ult decâ t pe oricine
altcineva de pe lum ea a s ta .
— Mai m ult decâ t pe Au g u s t? a m întrebat-o e u .
E a a zâ mbit şi m - a ciufulit, ca şi c u m s-ar fi gâ ndit ce s ă
spună .
— Îl iubesc pe Auggie foarte, foarte m ult , a zis ea încet.
Î ncă îmi m ai amintesc accen tul ei portughez şi felul c u m
rostogolea litera r.
—D ar el are deja mulţi îngeri pă zitori, Via. Vrea u s ă ştii că
a supra ta veghez eu. Înţelegi, menina querida? Vre au s ă ştii că
pentru min e tu eşti cea m a i importantă . E ş t i …
S - a uitat la ocean şi a deschis braţele, c a şi c u m ar fi
încercat s ă domolească valurile.
— Eşti totul pentru min e . Înţelegi, Via ? Tu e s meu tudo.
Am înţeles. Ş i mi -a m dat s e a m a de ce spu n e a că era u n
secret. S e presupune că bunicile n u a u nepoţi preferaţi.
Toată l um e a o ştie. D a r d u p ă ce B u n i a murit , acest secret m -
a ajutat mult şi l-am lă sat s ă m ă acopere ca o pă tură .

94
 - R . J . PALACIO -

August văzut prin gaura cheii

Are ochii c u vreo doi centimetri mai jos decâ t ar trebui,
aproape la j umă ta te a obrajilor. S u n t înclinaţi că tre exterior
s u b u n un ghi foarte mare, arată ca nişte tă ieturi fă cute în
diagonală pe faţa lui. S e vede bine că ochiul stâ ng este şi mai
jos decâ t cel drept. Ochii se umflă în afară , pentru că orbitele
sun t prea mici ca s ă în capă în ele. Pleoapele de s u s s un t
mereu pe jumă tate închise, c a şi c u m August ar fi pe punctul
s ă adoar mă . Pleoapele de jos s un t foarte lă sate, de parcă o
coardă invizibilă le-ar trage în jos. Li se vede că ptuşeala roşie,
par întoarse pe dos. N u are nici gene, nici sprâ ncen e. Nasul
este disproporţionat de mare pentru faţa lui şi că rnos. C a p u l e
scobit pe laterale, acolo un de ar trebui s ă fie urechile, ca şi
c u m cineva i-ar fi îngustat faţa la mijloc c u u n cleşte. N u are
pomeţi deloc. Nişte cute a dâ n ci coboară de la n a s spre gură şi
îl fac s ă pară de ceară .
Unii oamenii cred că a ars în tr-un incendiu, pentru că pare
topit, c a o lumâ n are care s - a s cur s . Operaţiile prin care a u
încercat să -i corecteze gura de lup şi să -i închidă bolta
palatină i - a u lă sat câ teva cicatrice în jurul gurii. C e a mai
vizibilă este u n şa nţ zimţat care urcă de la buz a de s u s pâ n ă
la n a s . Dinţii de s u s s u n t mici şi depă rtaţi u n u l de altul.
M uşc ă tu ra lui n u se închide şi maxilarul este foarte puţin
dezvoltat. Are o bă rbie m i n u s c u l ă . C â n d era foarte mic,
înainte s ă i se implanteze în maxilarul inferior o b uc a tă de os
de la şold, n u avea bă rbie deloc. Îi atâ rn a limba din gură ,
pentru că n u o susţin ea nimi c. S l avă D o m n u l u i , a c u m e mai
bine. Mă ca r poate m â n c a . Ma i demult îl hră n e a u printr-un
tub . A c u m poate vorbi. Ş i a învă ţat să -şi ţină limba în gură ,
deşi i-a luat câ ţiva a n i. A învă ţat să -şi controleze şi saliva care
îi curgea pe gâ t . Toate astea s u n t considerate miracole. C â n d
era bebe, doctorii nici n - a u crezut că va tră i.
Poate şi s ă a u d ă . Majoritatea copiilor n ă scuţi c u astfel de
malformaţii a u probleme c u urechea medie şi din cauz a asta
n u a u d , dar deocamdată Augus t a ude destul de bine c u
95
 - MINUNEA -

urechiuşele lui în formă de conopidă . Î nsă doctorii consideră

că pâ n ă la u r m ă va trebui s ă poarte aparat auditiv. Lui
August n u- i place s ă se gâ n de as c ă la a sta . Crede că aparatul
auditiv l-ar scoate prea mul t în evidenţă . Nu-i s p u n c ă ar fi cea
mai m ic ă dintre problemele lui, desigur, pentru că s u n t sigură
că ştie.
Da r repet, n u s u n t foarte sigură ce ştie August şi ce n u , ce
înţelege şi ce n u .
Oare Augus t îşi dă s e a m a c u m îl vă d ceilalţi s a u a învă ţat
s ă se prefacă atâ t de bine c ă n u vede şi că n u - l deranjează ?
S a u poate că îl deranjează ? C â n d se uită în oglindă , se vede
a ş a c u m îl vă d m a m a şi tata s a u se vede c u m îl vă d ceilalţi?
S a u poate că vede u n alt Augus t , cel din visele lui, cel din
spatele ca pul ui şi al feţei sale diforme… Uneori, c â n d m ă
uitam la B u n i , vedeam în spatele ridurilor fata frum oas ă care
fusese. Vedeam în bă trâ na lâ ngă care mergeam fata din
Ipanema. Oare Augus t se vede pe sine c u m ar fi ară tat fă ră
gena aceea care i-a distrus faţa?
Aş vrea să -l pot întreba aceste lucruri. Aş vrea să -mi s p u n ă
ce simte. E ra mai uşor de ghicit înainte de operaţii. C â n d îi
stră luceau ochii, era fericit. C â n d i se în gusta gura, era
ră ută cios. C â n d îi tre mura u obrajii, în se mn a că stă s ă
plâ ngă . Arată mai bine a c u m , fă ră îndoială , dar semnele care
dezvă luiau ce simte a u dispă rut . A u a pă rut alte se mn e ,
desigur. M a m a şi tata le înţeleg pe toate. D a r eu a m
probleme s ă ţin pasul c u ei. Iar o parte din mine nici n u
vrea s ă mai încerce. D e ce n u poate spun e pur şi simplu ce
simte, la fel ca restul lumii? N u ma i are u n tub înfipt în trahee
care să -l împiedice s ă vorbească . N u mai are fă lcile cu sut e .
Are zece a n i. Ştie ce s pun e .
Da r co n ti n u ă m s ă gravită m în jurul lui ca a tun ci c â n d era
bebeluş. Ne s c h i m b ă m planurile, întrerupem conversaţia,
promitem u n a s a u alta în funcţie de dispoziţia lui, de toanele
lui, de nevoile lui. Trebuie să -l l ă s a m liber şi să -l a j ut ă m s ă
se maturizeze. Pă rerea m e a este c ă a m petrecut prea mult

96
 - R . J . PALACIO -

timp încercâ nd să -l facem pe Augus t s ă creadă că -i u n copil

obişnuit. D ar adevă rul adevă rat este că n u- i deloc obişnuit.

97
 - MINUNEA -

La liceu
La gimnaziu m i-a plă cut cel mai m ult c ă n u eram a c a s ă şi
putea m s ă fiu altfel. M ă du ce a m la şcoală şi deveneam Olivia
P ullman – n u V ia , c u m mi se s pu n e a a ca s ă . În şcoala
primară mi s- a s p u s tot V i a . Acolo, toată lum ea ştia totul
despre noi. M a m a m ă l ua după ore şi venea întotdeauna c u
August în că rucior. N u prea erau multe bone care s ă se
priceapă s ă stea c u Auggie, a ş a că m a m a şi tata veneau c u el
la toate piesele şcolii, la concerte, la recitaluri, la toate
activită ţile şcolare, la tâ rgurile de pră jituri şi la cele de carte.
Prietenii mei îl cun oşte a u. Pă rinţii prietenilor mei îl
cun o şte au. O m u l de serviciu îl cun o şte a. („Ce ma i faci,
Auggie?”, îl întreba el de fiecare da tă şi b ă tea u palma.) August
era u n fel de accesoriu al Şcolii 22.
D ar la gimnaziu cei mai mulţi n u- l cun o şte au pe Augu st .
Vechii mei prieteni îl ştiau, desigur, dar n u şi prietenii noi.
S a u dacă îl şti au, n u era în mod obligatoriu primul lucr u pe
care să -l ştie despre mine. Poate c ă era al doilea s a u al treilea
pe care îl aflau despre mine. „Olivia? E c a l ume a . Ai auzit că
are u n frate diform?” A m urâ t întotdeauna cuvâ ntul ă sta , dar
ştiam că a ş a îl descria lumea pe Auggie. Ş i ştiam că astfel de
discuţii avea u mereu loc atun ci c â n d n u le pute am auzi, de
fiecare dată c â n d ieşeam din cameră la o petrecere s a u c â n d
dă de am peste vreun grup de prieteni ieşiţi la o pizza. E în
regulă . Voi fi mereu sora u n u i bă iat c u u n defect din naştere.
N u asta-i problema. Doar că n u vreau s ă fiu caracterizată
mereu prin acest fapt.
Cel ma i b u n l ucr u de la liceu este c ă aproape nimeni n u
m ă cunoaşte deloc. În afară de Miranda şi de Ella, desigur. Iar
ele ştiu s ă n u vorbească despre Augu s t .
Mi ran da, Ella şi c u mine ne cun oa şte m din clasa întâ i. Cel
mai mult îmi place la noi că n u trebuie s ă ne explică m
lucruri u n a alteia. C â n d a m hotă râ t că vreau s ă - m i s p u n ă
Olivia, n u Via, a u fă cut-o fă ră s ă trebuiască s ă le explic de ce.

98
 - R . J . PALACIO -

Ele îl ştiu pe Augus t de c â n d era bebe. C â n d eram mici,

jocul nostru favorit era să -l gă tim în fel şi chip pe Auggie. Îl
împopoţonam c u şaluri de pene, c u pă lă rii mari şi c u peruci
de H a n n a h Mo n ta n a . Lui îi fă cea plă cere, clar, şi n o u ă ni se
pă rea adorabil în felul lui. Ella s p u n e a că îi a duce aminte de
E.T. 2 5 N u spu n e a as ta c u ră utate (deşi probabil că era puţin
rea). Da r în film există o secvenţă c â n d Drew Barrymore 2 6 îi
pun e lui E . T. o perucă blondă . D e aici a semă n area c u Auggie,
în perioada noastră Miley Cirus 2 7 .
În timpul gimnaziului, Mi ra n da , Ella şi c u mine aveam
propriul n ostru grup. E ra m un deva între super-populare şi
plă cute de toată lumea: nici ultra-deştepte, nici cele mai
sportive, nici prea bogate, nici fumă toare de „iarbă ”, nici prea
rele, nici prea dornice s ă intră m în voie, nici umflate, nici
slabe ca nişte scâ n duri. N u ştiu dac ă noi trei n e - a m gă sit u n a
pe alta pentru c ă eram atâ t de asemă nă toare s a u a m devenit
atâ t de asemă nă toare pentru c ă n e - a m gă sit u n a pe alta. A m
fost foarte fericite c â n d a m intrat toate la Liceul Fa ulkn er. A m
dat lovitura fiind acceptate, mai ales că aproape nimeni de la
noi din şcoală n - a mai fost. Îmi a d u c aminte c u m a m ţipat
toate la telefon, în ziua c â n d a m primit scrisoarea care ne
a n u n ţ a că a m fost admise.
D e aceea n - a m m a i înţeles ce s - a întâ mplat c u noi mai
tâ rziu, adică a c u m , c â n d mergem la liceu. Nu-i deloc a şa c u m
credeam că va fi.

25 Personajul principal din filmul E . T. Extraterestrul (1982, regia Steven

Spielberg), u n extraterestru ră tă cit pe Pă mâ nt.
26 Actriţă americană care a interpretat la vâ rsta de 7 ani rolul Gertie din

filmul E.T. Extraterestrul.

27 Actriţă americană , interpreta rolului Miley Stewart/Hannah Montana în

serialul H a nnah Montana.

99
 - MINUNEA -

Maiorul Tom
Dintre noi trei, Miranda a fost mereu cea m ai dră guţă c u
August . Îl îmbră ţişa şi se j u c a u împreună chiar şi după ce
Ella şi c u mine plecam s ă n e j uc ă m de-a altceva. Ş i d u p ă ce
a m crescut , Mi ran da se stră duia întotdeauna să -l includă şi
pe August în conversaţie, îl întreba ce mai face, vorbea c u el
despre Avatar 2 8 , despre Războiul stelelor, despre Bo ne 2 9 s a u
despre altceva ce ştia că -i place. Miran da este cea care i-a dat
lui Auggie c a s ca de astronaut pe care a purtat-o în fiecare zi
câ n d avea cinci-şase an i. Îi s pu n e a „Maiorul Tom” 3 0 şi c â n t a u
împreună Sp a ce O d d i t y a lui David Bowie. E ra mica lor
bucurie. Ş t i a u versurile pe de rost. P u n e a u melodia la iPod şi
le c â n t a u câ t pute au de tare.
D e obicei, Miranda ne s u n a imediat ce se întorcea din
tabă ra din vacan ţa de vară , a ş a c ă a m fost surprinsă că n u
m - a că uta t . C h i a r i-am trimis u n mesaj pe telefon, iar ea n u
mi-a ră s p u n s . M - a m gâ ndit că a ră m as mai mult în tabă ră ,
mai ales c ă a c u m avea şi rolul de a-i supraveghea pe ceilalţi.
Poate c un o scu se u n bă iat dră guţ .
Pe u r m ă a m aflat de pe Facebook c ă , de fapt, venise a c a s ă
de do uă s ă ptă mâ n i , a ş a c ă i-am trimis u n mesaj in stan t şi
a m stat puţin pe c h a t , dar tot n u m i-a explicat de ce n u m - a
s un a t , ceea ce mi s -a pă rut ciudat . Miranda a fost
întotdeauna puţin aeriană , a ş a că m i - a m imaginat că ă sta
era motivul. A m stabilit s ă n e întâ lnim în oraş, dar eu a
trebuit s ă contramandez, pentru c ă n e - a m d u s în weekend la
Tata şi la Poppa.
Aşa că pâ n ă la u r m ă n u le-am m ai vă zut nici pe Mi ra n da ,
nici pe Ella decâ t în prima zi de şcoală . Trebuie s ă recunosc

28 Film S F din 2009, regizat de J a m e s Cameron.

29 Serie de că rţi de benzi desenate de Jeff Smith, ale că ror personaje
principale sunt verii Bone, trei siluete albe caricaturale de omuleţi. O
parte din că rţi a u inspirat şi câ teva jocuri video.
30 Personaj din piesa lui David Bowie, inspirat de filmul Odiseea spaţială

2001.
100
 - R . J . PALACIO -

că a m ră m a s şocată . Miranda ară ta foarte diferit. Avea o

tunsoare bob super-dră guţă şi îşi vopsise pă rul, nici mai
m ult , nici mai puţin , în roz stră lucitor! Purta o bluză strâ mtă
c u dun gi, fă ră bretele, care: 1. pă rea nepotrivită pentru şcoală
şi 2. n u era deloc genul ei obişnuit. Miranda a fost mereu
pudică în materie de haine, iar a c u m avea pă rul roz şi o bluză
m ula tă care abia îi acoperea sâ nii. N u n u m a i că ară ta diferit,
dar se şi purta diferit. Aş minţi s ă s p u n că n - a fost dră guţă c u
mine, însă pă rea c u mva distantă , c a şi c u m a ş fi fost o a m ică
oarecare. A fost cel mai ciudat lucr u din lume.
La prâ nz n e - a m aşezat toate la aceeaşi m a s ă , c a de obicei,
dar din amica se s ch i mb a s e. Mi - a m dat se a m a clar că Ella şi
Miran da se întâ lniseră de câ teva ori peste vară fă ră mi n e ,
chiar da că n u m i - a u s p u s a sta niciodată . M - a m prefă cut că
n u s u n t s upă ra tă deloc câ t a m stat de vorbă , deşi a m simţit
că m ă înroşesc şi că încep s ă zâ mbesc fals. Deşi Ella n u era
la fel de extravagantă ca Mi ra n da , a m remarcat c ă şi ea îşi
schimb as e stilul obişnuit . Parcă s-ar fi vorbit dinainte s ă vină
c u altă imagine la n o u a şcoală , dar fă ră să -şi bată capul să -
mi s p u n ă şi mie. Re cun o sc c ă m - a m considerat întotdeauna
mai presus de aceste meschină rii pubere, dar a m simţit u n
n od în gâ t tot timpul prâ nzului.
C â n d a s u n a t clopoţelul, le-am s p u s „Ne vedem mai tâ rziu”
şi mi-a tremurat vocea.

101
 - MINUNEA -

După şcoală
— A m auzit că te duce m noi a ca s ă c u m a şi n a .
Asta mi -a s p u s Miranda în ultima pa uz ă . Stă tea chiar în
b a n ca din spatele m e u . Ui tas em c ă m a m a o su n a se c u o
seară înainte pe m a m a ei s-o întrebe dac ă ar putea s ă m ă
a du c ă ea de la şco ală .
—Nu-i nevoie, a m ră s p un s e u instinctiv, pe u n ton
obişnuit. Vine m a m a s ă m ă ia.
— A m crezut că trebuie să -l ia pe Auggie s a u ceva.
— Pâ n ă la u r m ă se pare că poate s ă m ă ia şi pe min e.
Tocmai mi -a trimis u n me saj . Nu-i nicio problemă .
— A h a . B in e.
— M ul ţum e s c.
Era o mi n ci un ă gogonată , dar n u m ă vedeam stâ n d în
m aşi n ă lâ ngă n o u a Miran da. D u p ă ore m - a m d u s într-o
toaletă , ca s ă n u d a u n a s în n a s c u m a m a Mirandei. Am
plecat a ca s ă peste jumă tate de oră , a m alergat trei stră zi
pâ n ă în staţie, a m luat autobuzul 86 spre Central Park West,
apoi a m coborâ t la metrou.
—B u n ă , scumpo! a zis m a m a chiar în clipa câ n d a m intrat
pe u ş ă . C u m a fost prima zi de şcoală ? Î n ce puse m s ă m ă
întreb de ce n u mai ajungeţi.
— Ne-am oprit la o pizza.
Incredibil câ t de uşor poţi rosti o minciună !
— Miran da n u-i c u tine?
M a m a pă rea surprinsă că Miranda n u era în spatele m e u .
— S - a d u s direct a c a s ă . Avem o mulţime de teme.
— Chia r din prima zi?
—D a , chiar din prima zi! a m strigat e u , surprinzâ nd-o
teribil pe m a m a .
Am continuat s ă vorbesc pâ n ă s ă a puce s ă s p u n ă ea ceva.
—A fost bine la şcoală , a m zis. Deşi e foarte mare. Da r copiii
par de treabă .
Voiam să -i ofer suficiente informaţii ca s ă n u - i vină ei s ă
m ă mai întrebe ceva.
102
 - R . J . PALACIO -
— C u m a fost prima zi de şcoală a lui Auggie? a m întrebat-
o.
M a m a a şovă it, c u sprâ ncenele în că ridicate de c â n d m ă
ră stisem la ea m ai înainte.
— A fost în regulă , a zis ea încet, de parcă ar fi oftat.
— C e î n sea m n ă „în regulă ”? a m zis eu.
— A fost bine s a u a fost ră u?
— El s pun e că a fost bine.
— D ar tu de ce crezi că n - a fost bine?
— N - a m s p u s c ă n - a fost bine! D o a m n e , Via, ce-i c u tine?
—Las-o baltă , uită că a m întrebat! a m zis e u şi m - a m
gră bit s ă intru dramatic în cameră la Auggie, trâ ntind u ş a .
El se j uca la PlayStation şi nici mă car n - a ridicat privirea.
Nu-mi place deloc s ă vă d ce zombie devine c â n d joacă jocuri
video.
—C u m a fost la şcoală ? l - a m întrebat, împingâ nd-o pe
Daisy c a s ă m ă pot aşeza lâ ngă el pe pat .
—B ine, a ră sp un s el, tot fă ră să -şi desprindă ochii de la joc.
— Auggie, vorbesc c u tine!
I-am s m u l s PlayStationul din m â n ă .
— Hei! a strigat el furios.
— C u m a fost la şcoală ?
—Ţi-a m spu s c ă a fos t bin e! a s triga t din
n ou , recuperâ ndu-şi jocul.
— Ceilalţi s - a u purtat frumos c u tine?
— Da!
— N u a fost nimeni ră ută cios?
A lă sat deoparte jocul şi s - a uitat la mine de parcă tocmai i-
aş fi pu s cea ma i tâ mpită întrebare din lume .
— D e ce s ă fi fost ră ută cioşi? a zis.
Era prima dată în viaţa lui c â n d îl auz e am vorbind atâ t de
sarcastic. Nici n u ştiam c ă e în stare.

103
 - MINUNEA -

Padawan muşcă ţărâna

N u ştiu exact în ce moment din seara aceea şi- a tă iat
Auggie codiţa de padawan şi nici de ce asta m - a supă rat atâ t
de tare. Obsesia lui pentru tot ce ţine de Războiul stelelor mi s-
a pă rut mereu destul de tâ mpită , iar codiţa de la spate, c u
mă rgeluţe, era de-a dreptul oribilă . D a r fusese mereu foarte
m â n d r u de e a , de câ t de mult îi luase ca s ă crească , de c u m
alesese el î n suşi mă rgelele de la o mercerie din Soho! El şi
Christopher, prietenul lui cel mai b u n , ob işnuia u s ă se joace
c u să bii luminoase şi c u alte chestii din Războiul stelelor de
fiecare dată c â n d se î n tâ ln ea u, şi amâ ndoi îşi lă saseră codiţă
în acelaşi timp. În seara aceea, August şi-a tă iat coada fă ră
nicio explicaţie, fă ră să -mi fi s p u s înainte (ceea ce era
surprinză tor), fă ră m ă ca r să -l fi s u n a t pe Christopher, iar asta
m - a supă rat atâ t de tare, încâ t nici n u pot explica de ce.
L -a m m a i vă zut pe Auggie pieptă nâ n du-se în oglinda din
baie. Îşi aranjează meticulos fiecare fir. S e întoarce şi se
priveşte din toate pă rţile, de parcă cine ştie ce perspectivă
magică din interiorul oglinzii i-ar putea s chi m b a proporţiile
feţei.
D u p ă m a s a de seară , m a m a a bă tut la u ş a m e a . Pă rea
sleită de puteri şi m i - a m dat s e a m a c ă , prinsă între mi n e şi
Auggie, ziua aceea fusese grea şi pentru e a.
—Vrei să -mi spui ce se petrece? m - a întrebat ea încet, c u
blâ ndeţe.
— N u a c u m , bine? i- a m ră s pu n s .
Citeam . E ra m obosită . Poate că ma i tâ rziu aveam s ă -i
povestesc despre Mi ran da, dar n u a tun ci .
—Mai vin s ă te vă d înainte s ă te culci, a zis, şi pe u r m ă s - a
apropiat şi m - a să rutat pe creştet.
— Poate s ă doarmă D aisy c u mi n e în noaptea asta?
— S i gur. Ţi-o a d u c mai tâ rziu.
— N u uita s ă te întorci, i-am zis în timp ce pleca.
— Promit.

104
 - R . J . PALACIO -

D ar n u s - a mai întors în seara aceea. A venit tata. Mi -a

s p u s c ă Auggie avusese o zi proastă şi că m a m a îl a juta s ă
treacă peste ea. M - a întrebat c u m mi-a mers mie şi i - a m s p u s
că bine. A zis că n u m ă crede deloc, iar e u i - a m sp u s că
Miran da şi Ella se purta u ca nişte nesuferite. (Dar n - a m
pomenit c ă venisem a ca s ă singură c u metroul.) M i - a ră sp un s
că nimic n u pun e prieteniile la încercare mai tare decâ t liceul,
apoi a început s ă m ă ia peste picior pentru că citeam Război
ş i pace 3 1 . N u râ dea de mine de-adevă ratelea, pentru că îl
auzisem l ă ud â n du - s e în faţa altora că are „o puştoaică de
cincisprezece ani care citeşte Tolstoi”. D a r îi plă cea s ă m ă
tachineze î n treb â n du- m ă la ce parte a că rţii a j un se sem , la
cea de ră zboi s a u la cea de pace, şi d a c ă se povestea un deva
despre cariera de dansator hip-hop a lui Napoleon. E ra u
n u m a i tâ mpenii, dar tata reuşea mereu s ă facă pe toată
l ume a s ă râ dă . Iar uneori e exact ce-ţi trebuie ca s ă te simţi
mai bine.
—N u fi supă rată pe m a m a , mi-a zis în timp ce se apleca s ă
m ă să rute de noapte b u n ă . Ştii câ te griji îşi face pentru
Auggie.
— Ş t i u , a m recunoscut eu.
—La s lum in a aprinsă s a u o sting? S - a fă cut destul de
tâ rziu, a zis el, oprindu-se în dreptul întrerupă torului de
lâ ngă u ş ă .
— N u mi-o a duci mai întâ i pe D a is y?
S - a întors peste do u ă secunde c u Daisy b ă l ă n gă n in du- se
la el în braţe şi a pus- o în pat lâ ngă min e.
— Noapte b u n ă , s cu mp o , a zis el, s ă r u t â n d u - m ă pe frunte.
A să rutat-o pe frunte şi pe D a isy.
— Noapte b u n ă , fetiţo. Vise plă cute!

31Roman clasic de Lev Tolstoi, voluminos şi considerat în context destul de

dificil pentru vâ rsta personajului.
105
 - MINUNEA -

O apariţie la uşă
O d a t ă m - a m trezit în toiul nopţii pentru că - mi era sete şi
a m vă zut-o pe m a m a s tâ n d l â n gă u ş a lui Auggie. Ţinea m â n a
pe clanţă şi fruntea rezemată de u ş a întredeschisă . Nici n u
intra în cameră , nici n u ieşea; stă tea pur şi simplu în faţa
uşii, ca şi c u m l-ar fi ascultat respirâ nd în s o m n . Luminile de
pe hol erau stinse. B ă te a doar l um i n a de veghe, albastră , din
camera lui Augu s t . Aşa c u m stă tea acolo, ară ta c a o stafie.
S a u poate ar trebui s ă s p u n c ă ară ta ca u n înger. A m
încercat s ă m ă întorc în camera m e a fă ră s-o deranjez, dar m -
a auzit şi a venit spre min e.
— Auggie se simte bine? a m întrebat-o.
Ş t i a m că uneori se trezea tuşi nd, pentru că se îneca c u
propria lui salivă , dac ă se întorcea din întâ mplare c u faţa în
sus.
— D a , e bine, a zis m a m a , î mb ră ţiş â n du-m ă .
M- a c o n d us înapoi la mine în ca me ră , m - a învelit şi m - a
să rutat de noapte b u n ă . N u mi- a explicat niciodată ce fă cea la
u ş a lui, iar eu n - a m întrebat-o niciodată .
M ă întreb câ te nopţi stă a ş a lâ ngă u ş a lui. Ş i m ă întreb
da că a stat vreodată şi lâ ngă u ş a m e a .

106
 - R . J . PALACIO -

Micul dejun
—Azi poţi veni s ă m ă iei de la şcoală ? a m întrebat a do ua zi
dimineaţă , în timp ce îmi un ge a m u n corn c u cremă de
brâ nză .
M a m a îi pregă tea lui Auggie pacheţelul de prâ nz (brâ nză
american ă pe miez de pâ ine intermediară , ceva destul de
moale pentru el) în timp ce August m â n c a la m a s ă terci de
ovă z. Tata se pregă tea s ă plece la serviciu. D e c â n d mergeam
la liceu, obiceiul era s ă i a u dimineaţa metroul împreun ă c u
tata, care din ca uz a as ta trebuia s ă plece c u u n sfert de oră
mai devreme. E u coboram la staţia m e a , iar el se ducea mai
departe p â n ă la staţia lui. Iar m a m a venea la sfâ rşitul orelor
s ă m ă ia c u m a ş i n a .
—O s u n pe m a m a Mirandei s ă vă d da c ă n u te poate lua ea
şi azi, a ră spun s m a m a .
—N u , m a m ă ! a m zis e u repede. M ă iei tu . D a c ă n u , vin c u
metroul.
— Ştii că n u mi se pare că eşti destul de mare s ă mergi
singură c u metroul, a zis ea.
—M a m ă , a m cincisprezece ani! Toţi cei de vâ rsta m e a merg
singuri c u metroul!
—Las-o s ă vină a c a s ă c u metroul, a zis tata din altă
cameră , d u p ă care a intrat în bucă tă rie a ra n j â n du-şi cravata.
—D a r de ce s ă n - o ia din n o u m a m a Mirandei? s - a
împotrivit m a m a .
—Este destul de mare s ă meargă singură c u metroul, a
insistat tata.
M a m a ne-a privit pe amâ ndoi.
— S - a întâ mplat ceva?
Nu se adresa în mod special n ici un ui a dintre noi.
—Ai fi ştiut , dacă veneai la mine înainte de culcare, a şa
c u m ai s p u s că faci, a m zis eu ră ută ci oasă .
— O f, D o a m n e , V ia, a zis m a m a , a d u c â n d u - ş i aminte c u m
îmi tră sese clapa c u o seară înainte.

107
 - MINUNEA -

A lă sat jos cuţitul c u care tă ia boabele de strugure în do u ă

pentru Auggie (riscă s ă se înece c u ele din ca uz a
dimensiunilor cerului gurii).
—Îmi pare tare ră u . A m adormit la Auggie în came ră . Ş i
câ n d m - a m trezit…
— Ş t i u , ştiu, a m încuviinţat eu indiferentă .
M a m a a venit la min e, mi-a luat obrajii în palme şi mi - a
ridicat faţa, ca s ă m ă uit la ea.
— Îmi pare foarte, foarte ră u, a şoptit ea.
Mi -a m dat se a m a c ă s pun e a adevă rul.
— E în regulă ! a m zis.
— Via…
— M a m ă , n u-i nimic.
D e data asta a m vorbit serios. Pă rea sincer necă jită şi n u
voiam s-o mai ch in ui . M - a îmbră ţişat, m - a să rutat şi s-a
întors la boabele de strugure.
— Aşadar, se întâ mplă ceva c u Miran da? a întrebat m a m a .
— Doar că se poartă ca o mare nesuferită , a m zis e u.
—Miranda n u-i nesuferită ! s- a bă gat imediat în vorbă
Auggie.
— B a , poate fi! a m ţipat e u. Crede-m ă !
—Bine, a tun ci vin e u s ă te i a u , nicio problemă , a p u s
m a m a ca pă t discuţiei, m ă tu râ n d c u cuţitul jumă tă ţile de
struguri într-o p u n gă de gustă ri. O r i cu m a ş a aveam de g â n d.
Îl i au pe Auggie de la şcoală c u m a ş i n a şi pe u r m ă venim s ă
te lu ă m şi pe tine. Probabil c ă a jun ge m pe la patru fă ră u n
sfert.
—Nu! a m zis e u hotă râ tă , p â n ă s ă termine ea ce avea de
spus.
—Isabel, poate veni c u metroul! a intervenit neră bdă tor
tata. E fată mare d e - a cum . Citeşte Război ş i pace, ce naiba!
— Ce legă tură are Război ş i pace? a
reacţionat
n e mul ţumit ă m a m a .
—Î n sea mn ă c ă n u trebuie s ă te duci s-o iei de la şcoală c u
m aşi n a ca pe o fetiţă , a ră spun s tata sec. Eşti gata, Vi a? Ia-ţi
geanta şi hai!
108
 - R . J . PALACIO -

— S u n t gata, a m zis, a p u c â n d u - m i rucsacul . Pa , m a m ă !

Pa, Auggie!
I-am să rutat repede pe amâ n doi şi a m luat-o spre u ş ă .
—Mă car ai cartelă de metrou? a întrebat m a m a în u r m a
me a .
— Sigur că are cartelă de metrou! a ră spu n s tata,
exasperat de-a binelea. D a a a , mami! Nu-ţi mai face atâ tea
griji! Pa , a zis, să rutâ nd-o pe obraz. Pa, uriaşule, i-a zis şi lui
Auggie, să rutâ n du- l pe creştet. S u n t m â n d r u de tine. Îţi
doresc o zi b u n ă .
— Pa, tati! Ş i ţie la fel.
Tata şi c u mine a m coborâ t în fugă scă rile abrupte din faţă
şi a m luat-o pe stradă .
— S ă m ă sun i de la şcoală , înainte s ă te duci la metrou! a
strigat m a m a d u p ă mine de la fereastră .
Nici mă ca r n u m - a m întors, dar i- a m fă cut c u m â n a , în
sem n c ă o auz ise m. Tata s -a întors şi a fă cut câ ţiva paşi
înapoi.
— Război ş i pace, Isabel! a strigat el, zâ mbind şi a ră tâ n du -
m ă c u degetul. Război ş i pace.

109
 - MINUNEA -

Genetica pentru toţi

Bunicii din partea tatei se trag din evrei originari din Ru si a
şi din Polonia. Bunicii lui Poppa a u fugit de pogromuri şi a u
a jun s la New York pe la începutul secolului trecut. Pă rinţii lui
Tata a u fugit de nazişti şi a u a j u n s în Argentina prin anii
patruzeci. Poppa şi Tata s - a u cu n o sc ut într-o sală de da n s
din sud-estul M a n h a tta n u l ui . Tata venise să -şi viziteze o
verişoară . S - a u că să torit, s - a u m u ta t în Bayside şi i -a u avut
pe tata şi pe un ch iul B e n .
Familia dinspre partea ma mei este din Brazilia. În afară de
m a m a ei, m i n u n a t a m e a B u n i , şi de tată l ei, Agosto, care a
murit înainte s ă m ă n a s c eu, restul familiei mamei – toate
fermecă toarele ei mă tuş i , minunaţii ei un chi şi veri – contin uă
s ă locuiască în Alto Lebanon, o suburbie l uxoa să aflată la s u d
de Rio. B u n i şi Agosto s - a u m u ta t la Boston în anii şaizeci şi
le-au avut pe m a m a şi pe tanti Ka te , care s- a
mă ritat c u un ch i ul Porter.
M a m a şi c u tata s - a u cun o s c ut la Universitatea Brown şi
de atun ci a u fost me reu împre un ă . Isabel şi Nate, două boabe
într-o pă staie. S - a u mutat la New York imediat după
facultate, peste câ ţiva ani m - a u avut pe mine şi apoi s - a u
stabilit în North River Heights, capitala hipioţilor c u copii din
nordul nordului Ma n h a t ta n ul u i , c â n d eu avea m u n a n .
Nici m ă ca r o singură persoană din exoticul arbore
genealogic al familiei mele n - a dat vreodată vreun se mn s ă
aibă ceva asemă nă tor bolii lui Aug us t . Am cercetat c u atenţie
fotografiile sepia ale unor rude înfă şurate în şaluri şi moarte
demult; instantaneele alb-negru ale unor veri îndepă rtaţi
îmbră caţi în costume din in albe şi apretate, ale unor soldaţi
în uniformă , ale unor do amn e c u cocuri în formă de stup;
fotografiile Polaroid ale unor adolescenţi c u pantaloni bufanţi
şi ale unor hipioţi c u plete. N- am reuşit s ă gă sesc pe feţele lor
nici cea mai mică u r m ă de a se mă n are c u faţa lui Aug ust .
Absolut n ici un a . D a r, d u p ă ce s - a n ă s cu t Au gu st , pă rinţii mei
a u beneficiat de consiliere genetică . Li s - a s p u s că
110
 - R . J . PALACIO -

August pă rea s ă aibă „ u n tip n ecun o scut p â n ă a c u m de

disostoză mandibulofacială provocată de m utaţia unei gene
recesive autozome, T C O F 1 , genă localizată pe cromozomul 5,
complicată c u o microsomie hemifacială caracteristică
sindromului Goldenhar”. Uneori, aceste mutaţii se petrec în
timpul sarcinii. Alteori s u n t moştenite de la u n pă rinte
purtă tor al genei dominante. Alteori sun t provocate de
interacţiunea ma i multor gene, posibil în combinaţie c u
anumiţi factori de m ediu. Asta se n um e şte ereditate
multifactorială . În cazul lui Augu s t , doctorii a u reuşit s ă
identifice „mutaţia provocată de dispariţia unei singure
nucleotide” care a produs dezastrul de pe faţa lui. Cel mai
ciudat lucru este altul: deşi n-ai s pu n e c â n d te uiţi la ei,
amâ ndoi pă rinţii mei sun t purtă tori ai genei m uta n te .
Ş i eu sun t purtă toare.

111
 - MINUNEA -

Diagrama lui Punnett 3 2

D a c ă voi avea copii, există o probabilitate de 50% s ă le
transmit gena defectă . Asta n u î n s e a m n ă că vor ară ta ca
August , dar vor purta şi ei gen a care s - a dublat în cazul lui
August şi care l-a fă cut s ă arate a ş a c u m arată . D a c ă o s ă m ă
mă rit c u cineva care poartă şi el aceeaşi genă defectă , există o
probabilitate de 50% s ă avem copii purtă tori ai acelei gene,
dar care s ă arate normal, o probabilitate de 25% s ă avem copii
care s ă n u aibă gena deloc şi o probabilitate de 25% s ă avem
copii care s ă arate ca Au gus t .
D a c ă August ar avea copii c u cineva care n u poartă nici
u r m ă din gena aceea, probabilitatea ca ei s ă moştenească
gena este de 100%, dar probabilitatea s ă aibă dou ă astfel de
gene, ca Au gus t , este zero. Asta î n se a mn ă c ă ar fi purtă torii
genei indiferent ce s-ar întâ mpla, dar că ar putea ară ta
absolut n ormal. D a c ă s-ar că să tori c u cineva care are ge n a,
probabilită ţile copiilor lor ar fi aceleaşi ca ale copiilor mei.
Asta explică doar o parte din ceea ce este inexplicabil la
August . Mai există o parte neereditară a fenotipului 3 3 lui care
î n sea mn ă n u m a i şi n u m a i că a avut u n ghinion incredibil.
Nenumă raţi doctori le-au desenat pă rinţilor mei de-a
lungul timpului tot felul de diagrame, încercâ nd s ă le explice
c u m stă treaba c u loteria genetică . Geneticienii folosesc
diagramele lui Pun net ca s ă descifreze ereditatea, s ă vadă
care sun t genele recesive şi care s un t cele dominante, s ă
calculeze probabilită ţile şi riscurile. D ar lucrurile pe care n u
le ştiu s un t mai multe decâ t cele pe care le cun osc. Î ncearcă
s ă prevadă ce s-ar putea întâ mpla, dar n u pot gara nta ni mi c.
Folosesc termeni precum „mozaicism gonadal”,

32 Diagrama lui Punnet este reprezentarea vizuală a Legilor lui Mendel

din genetică . Se foloseşte pentru a explica în ce fel se transmit genele de la

pă rinţi la copii.
33 Ansamblu de însuşiri şi caractere care se manifestă în mod vizibil la

u n individ şi care este determinat de baza ereditară şi de condiţiile de

mediu. 112
 - R . J . PALACIO -

„reprogramare cromozomială ” s a u „mutaţie întâ rziată ” ca s ă

explice de ce ştiinţa lor n u este u n a exactă . Îmi place limbajul
doctorilor. Îmi place c u m s u n ă ştiinţa. Îmi place c u m nişte
cuvinte pe care n u le înţelegi explică lucruri pe care n u le poţi
înţelege. Cuvi nte ca „mozaicism gonadal”,
„reprogramare cromozomială ” s a u „mutaţie întâ rziată ” a s c u n d
n en um ă raţi oameni. Nenumă raţi copii care n u se vor naşte
niciodată , ca ai mei.

113
 - MINUNEA -

Gata cu trecutul
Miranda şi Ella s - a u lan sat pe orbită . S - a u lipit de u n n o u
grup, destinat gloriei din liceu. D u p ă o s ă p t ă m â n ă de
prâ nzuri greu de îndurat , în care n - a u fă cut decâ t s ă
vorbească despre oameni care n u m ă interesau deloc, eu a m
hotă râ t că -i cazul s ă ne despă rţim definitiv. Ele n - a u p u s
întrebă ri. E u n u le-am s p u s mi n ci un i. Pur şi simplu a m
pornit pe drumuri diferite.
D u p ă o vreme, nici mă ca r n u m i- a mai pă sa t . Totuşi, timp
de o s ă p t ă m â n ă , n u m - a m ma i d u s la ca n ti n ă , c a s ă fac
tranziţia mai uşoară şi s ă evit falsele lamentă ri de genul:
„Vai, Olivia, ce pă cat că n- ave m loc la m a s ă şi pentru tine!”.
A fost mai sim plu s ă m ă d u c la bibliotecă şi s ă citesc.
Am terminat Război ş i pace în octombrie. A fost o carte
m i n u n a tă . L u m e a crede că -i greu de citit, dar, de fapt , este
u n fel de serial c u multe personaje, c u oameni care se
îndră gostesc, care se luptă pentru dragoste şi mor în n umele
dragostei. Vrea u s ă m ă îndră gostesc şi eu a ş a , într-o b u n ă zi.
Vreau ca soţul m e u s ă m ă iubească a ş a c u m a iubit-o prinţul
Andrei pe Na taşa.
Pâ n ă la u r m ă m - a m împrietenit c u o fată pe care o che a m ă
Eleanor. O c un o s c încă din şcoala primară , dar la gimnaziu
a m mers la şcoli diferite. Eleanor a fost în totdeauna o fată
foarte deşteaptă – c a m smiorcă ită , pe vremuri, dar de
treabă . Nu m i - a m dat s e a m a pâ n ă a c u m ce a m uz a n tă este
(nu ca tata, care te face s ă râ zi în hohote, dar plină de
poante), iar ea n - a ştiut câ t de veselă pot fi eu. B ă n ui e sc că
Eleanor a tră it mereu c u impresia că s u n t foarte serioasă . Ş i
se pare că n u le-a plă cut niciodată pe Mi ran da şi pe Ella.
L e- a considerat în fumurate.
Eleanor mi-a fă cut loc la prâ nz la m a s a copiilor deştepţi.
Este u n grup m a i mare şi mai divers decâ t cele c u care îmi
petreceam vremea înainte. D i n el face parte şi Kevin, prietenul
lui Eleanor, care c u siguranţă va ajun ge câ n dva şeful clasei.
Mai s un t câ ţiva bă ieţi morţi d u p ă tehnologie, fete
114
 - R . J . PALACIO -

ca Eleanor, care fac parte din comitetul de redactare al

al bumului a n ua l şi din cercul de dezbateri şi J u s t i n , u n bă iat
tă cut c u ochelari rotunzi, care câ n tă la vioară şi de care m -
a m îndră gostit i n sta n ta ne u.
C â n d m ă întâ lneam c u Miranda şi c u Ella, care a c u m
fă ceau parte din grupul super-popularilor, n e s a l ut a m şi
treceam m ai departe. Uneori, Miranda m ă întreba ce ma i face
August şi-mi sp un e a să -i transmit salută ri. N u i - am tran smis
niciodată n i mic, n u ca să -i fac în ciudă Mirandei, ci pentru
că în perioada aceea Augus t era pierdut în lume a lui. Au
fost zile câ n d nici n u n e - a m întâ lnit prin ca s ă .

115
 - MINUNEA -

31 octombrie
B u n i a murit în aj un de Halloween. Chi ar dac ă a u trecut
patru ani de a tun ci , perioada a s ta a devenit pentru mine cea
mai tristă din a n . La fel şi pentru m a m a , chiar da c ă ea n u o
spun e niciodată . În s ch i m b , are grijă să -i pregă tească
costumul lui August , fiindcă toţi ştim că Halloweenul este
momen tul lui preferat.
Nici a n u l acesta n - a fost altfel. August a ţinut morţiş s ă fie
B oba Fett , u n personaj din Războiul stelelor, a şa că m a m a a
că utat u n costum de Bo ba Fett pe m ă s u ra lui Augu st , ceea
ce, destul de ci udat , n u se mai gă sea pe nică ieri. A vizitat
toate magazinele online, a gă sit pe e B ay câ teva costume
neruşinat de s cu m p e şi pâ n ă la u r m ă a cumpă ra t u n co stum
de J a n g o Fett pe care l-a transformat în costum de B o b a Fett
vopsindu-l verde. U n a peste alta, cred că a mun cit dou ă
să ptă mâ n i la co stumul ă la. Ş i n u , n u voi menţiona faptul că
m a m a n u mi-a fă cut niciodată şi mie vreun co stum, pentru
că n u are nici cea mai mi că importanţă .
În dimineaţa de Halloween m - a m trezit gâ n din du- m ă la
B u n i , ceea ce m - a fă cut s ă fiu foarte tristă şi s ă simt u n nod
în gâ t . Tata tot striga la mine s ă m ă îmbrac mai repede, iar
asta m - a stresat şi mai tare, a ş a c ă b rusc a m început s ă
plâ ng. Voiam pur şi simplu s ă ră m â n a c a s ă .
Aşa că tata l-a d u s pe Augus t la şcoală în dimineaţa aceea,
iar m a m a mi -a dat voie s ă ră m â n a ca s ă şi a m plâ ns
a m â n d o u ă împre ună o vreme. S u n t absolut sigură de u n
lucru; oricâ t de dor îmi este mie de B u n i , mame i îi este şi mai
dor. În toate momentele c â n d Auggie se agă ţa de viaţă după
vreo operaţie, în toate drumurile gră bite la spitalul de urgenţă ,
B u n i a fost mereu ală turi de m a m a . Mi- a fă cut bine s ă plâ ng
împreună c u m a m a . Amâ n durora n e - a fă cut bine. La u n
momen t da t , m a m a a propus s ă n e uită m împreună la
D o am na Muir ş i fantoma, u n film alb-negru d u pă care eram
moarte a m â n d o u ă . A m hotă râ t c ă era o idee nemaipomenită .
M ă gâ n de am că a ş putea folosi repriza noastră de plâ n s ca
116
 - R . J . PALACIO -

să -i povestesc ma mei tot ce se întâ mpla la şcoală c u Miranda

şi c u Ella, dar chiar c â n d n e aşezam în faţa televizorului şi ne
pregă team s ă d ă m drumul la D V D , a su n a t telefonul. Era
asistenta de la şcoala lui Augus t , care i-a s p u s ma me i c ă pe
August îl doare burta şi ar trebui luat a c a s ă . Aşa că s - a zis c u
filmele vechi şi c u legă tura ma mă - fiic ă .
M a m a l-a a d u s a c a s ă pe Au gus t , care imediat ce a intrat s-
a d u s în baie s ă vomite, iar apoi s - a bă gat în pat şi şi-a tras
pă turile peste ca p. M a m a i-a luat temperatura, i-a d u s nişte
ceai fierbinte şi a intrat din n ou în rolul de „ m a m a lui
August”. „ M a m a Viei”, c u m fusese pentru puţină vreme, a fost
dată deoparte. D a r a m înţeles-o: Augus t se simţea ră u de tot.
Nu l-a m întrebat n iciun a dintre noi de ce purtase la şcoală
m a s c a însâ ngerată în locul costumului de B ob a Fett pe care i-
l fă cuse m a m a . D a c ă m a m a s - a supă rat s ă gă sea scă a run cat
pe jos şi nefolosit co stumul la care mun cise două
să ptă mâ n i , n - a lă sat s ă se vadă .

117
 - MINUNEA -

Ne daţi ori nu ne daţi

Mai tâ rziu în acea după - a mia z ă , August a s p u s că n u se
simte prea bine şi că n u poate merge s ă colinde, ceea ce era
trist pentru el, pentru că ştiu câ t de m ul t îi place faza c u „ne
daţi ori n u ne daţi”, ma i ales d u p ă ce se întunecă afară . Chia r
da că e u a m trecut de mult de vâ rsta colindatului, îmi pu n e a m
de obicei o m a s c ă la întâ mplare şi îl însoţeam pe stră zi,
privindu-l c u m ciocă nea la uşile oamenilor, îmbă tat de
fericire. Ş t i a m că era singura seară din a n c â n d putea fi c u
adevă rat la fel ca oricare alt copil. Nimeni n u ştia că s u b
m a s c ă ară ta altfel. Cred că as ta îl fă cea pe August s ă se simtă
minunat.
Pe la ora şapte seara a m bă tut la el la u ş ă .
— S a l u t , a m zis.
— S a l u t , mi-a ră s p u n s .
Nu se j uca la PlayStation, nici n u citea benzi desenate. Pur
şi simplu ză cea în pat şi se uita în tavan . C a de obicei, Daisy
era şi ea lâ ngă el în pat , c u capul pe picioarele lui. C o s t u m u l
de m a s c ă însâ ngerată ză cea mototolit pe podea lâ ngă
costumul de B ob a Fett .
—Ce-ţi face burta? l - am întrebat, a şe z â n d u- m ă pe pat
lâ ngă el.
— Î ncă mi-e greaţă .
— Eşti sigur că n u poţi merge s ă colindă m de Halloween?
— Absolut sigur.
Asta m - a surprin s. D e obicei, Augus t n u fă cea mare caz de
problemele lui medicale, se dă dea c u skateboardul la câ teva
zile după operaţie s a u se h ră n e a n onşalant c u paiul deşi avea
gura practic bă tută în cuie. Era u n copil care p â n ă la zece ani
fă cuse mai multe injecţii, luase mai multe medicamente şi
urm ase mai multe proceduri decâ t
majoritatea oamenilor într-o viaţă întreagă . Iar a c u m ză cea
în pat pentru că -i era u n pic greaţă ?
— Vrei să -mi spui ce s - a întâ mplat? l-am întrebat.
Mi -a m dat se a ma c ă vorbeam c a m c a m a m a .
118
 - R . J . PALACIO -
— Nu.
— E legat de şcoală ?
— Da.
— Despre profesori? Teme? Prieteni?
Nu mi -a ră sp u n s .
— A s p u s cineva ceva? l-am întrebat.
— L u me a s pun e mereu câ te ceva, a ră s pun s el a m ă râ t .
Mi -a m dat se a ma c ă era gata s ă înceapă s ă plâ n gă .
— Povesteşte-mi ce s-a întâ mplat , a m zis.
Ş i mi-a povestit ce s-a întâ mplat . Auzise nişte bă ieţi
s p u n â n d lucruri foarte urâ te despre el. Ş tia c ă ceilalţi vorbesc
despre el şi n u- i pă s a , dar îl ră nise faptul c ă u n ul dintre acei
copii era „cel mai b u n prieten al lui”, J a c k Will. Mi - am a d u s
aminte că pomenise de câ teva ori de J a c k în ultimele lun i. Mi -
a m a d u s amin te c ă m a m a şi tata s p u n e a u că pare u n copil
foarte de treabă şi c ă s un t foarte bucuroşi că August şi-a
fă cut deja u n as emen e a prieten.
—Copiii s u n t tare proşti uneori, i- am zis c u blâ ndeţe şi l-
a m luat de m â n ă . S u n t sigură că n - a fă cut-o intenţionat.
—Atunci, de ce s ă s p u n ă a ş a ceva? S - a prefă cut tot timpul
că îmi este prieten. T u s h m a n probabil că l-a cumpă ra t c u
note bu n e s a u mai ştiu e u ce. P u n pariu c ă i-a zis ceva de
genul: „ J a c k , da că te împrieteneşti c u monstrul, a n ul ă sta n u
mai dai nicio lucrare de control”.
— Ştii că nu-i adevă rat. Ş i n u spun e c ă eşti mo n str u.
—M ă ro g… A ş vrea în primul râ nd s ă n u m ă fi dus
niciodată la şco ală .
— D ar mi s-a pă rut că -ţi place.
— O ură sc!
August a devenit brusc furios şi a dat c u p u m n u l în pernă .
— O ură sc! O ură sc! O ură sc!
Ţipa câ t îl ţineau plă mâ nii.
N- a m s p u s n i mic. N - a m ştiut ce s ă s p u n . E ra ră nit. Era
furios.
L- a m mai lă sat câ teva min ute să -şi con sume furia. Daisy a
început să -i lingă lacrimile de pe faţă .

119
 - MINUNEA -
—Haide, Auggie, i-am zis pe u r m ă , b ă tâ n du- l uşurel pe
spate. D e ce n u te îmbraci c u co stumul de J a n g o Fett ca s ă …
—Este u n costum de B o b a Fett! D e ce îi con fun d ă toată
l um e a?
—C o s t u m u l de Bo ba Fett , a m zis, încercâ nd să - mi pă strez
calmul.
L- a m luat de d u p ă umeri.
— Hai s ă mergem s ă colindă m, bine?
—D a c ă merg, m a m a o s ă creadă că m ă simt mai bine şi o
s ă m ă trimită mâ ine la şcoală .
— M a m a n-o s ă te oblige niciodată s ă mergi la şcoală , a m
replicat e u . Haide, Auggie! H ai s ă mergem. O s ă ne distră m,
îţi zic e u. Ş i promit că -ţi d a u toate bomboanele mele.
Nu m - a mai contrazis. S - a dat jos din pat şi a început s ă
îmbrace încet co stumul de B o b a Fett . L - a m ajutat s ă
potrivească şi s ă strâ ngă toate curelele, iar câ n d a a j u n s s ă -
şi p u n ă ca s c a m i - a m dat s e a m a că se simţea mai bine.

120
 - R . J . PALACIO -

Un moment de gândire
August s - a prefă cut şi a do ua zi că îl doare burta, ca s ă n u
se d uc ă la şcoală . Mi -a ca m pă rut ră u de m a m a , recun o sc,
pentru că ea era sincer îngrijorată că luase vreun microb, dar
îi promisesem lui Augus t că n - o să -i povestesc şi ei incidentul
de la şcoală .
D u m i n i c ă era în continuare hotă râ t s ă n u se mai întoarcă
la şcoală .
—C e ai de gâ n d să le s pui mame i şi tatei? l -a m întrebat
câ n d mi -a mă rturisit intenţia lui.
— Au zis c ă pot s ă m ă retrag oricâ nd vreau.
A s p u s as ta fă ră să -şi ridice privirea din cartea de benzi
desenate pe care o citea.
—D a r t u n u eşti genul de copil care a ba n don e az ă , i - a m zis
eu c u toată sinceritatea. Nu-ţi stă în fire.
— A c u m abandonez.
—Va trebui s ă le spui m amei şi tatei, a m insistat eu,
lu â n du-i cartea din m â n ă ca s ă s e uite la mine c â n d
vorbeam. Pe u r m ă m a m a va s u n a la şcoală şi toată lumea o
s ă afle.
— Ş i J a c k o s ă aibă probleme?
— Aşa cred.
— Foarte bine.
Trebuie s ă recun osc c ă August m ă surprindea din ce în ce
mai mul t . A luat altă carte de benzi desenate de pe raft şi a
început s-o ră sfoiască .
—Auggie, chiar ai de gâ n d s ă n u te mai duci la şcoală din
ca uz a câ torva copii tâ mpiţi? Ş t i u bine că îţi place şcoala. N u- i
lă sa pe bă ieţii ă ia s ă te influenţeze. N u le da satisfacţie.
— Ei hab a r n - a u că i-am auzit, mi-a explicat el.
— Ş t i u , d a r…
— Via, e-n regulă . Ş t i u ce fac. M - a m hotă râ t.
—D a r e o n ebunie, Auggie! a m zis e u categoric, l uâ n du -i
iară şi cartea din m â n ă . Trebuie s ă te întorci la şcoală ! Toată
lumea ură şte şcoala din c â n d în câ n d. Ş i eu ură sc şcoala din
121
 - MINUNEA -

câ n d în c â n d . Uneori îmi ură s c şi prietenii. Asta-i viaţa,

Auggie. Vrei s ă fii tratat normal, n u ? A şa e normal! Toţi
trebuie s ă ne duce m la şcoală , chiar dac ă uneori avem zile
proaste.
— L u m e a se fereşte din faţa ta ca s ă n u te atingă , Vi a?
Întrebarea lui m - a lă sat o clipă fă ră replică .
—Vezi? Ş t i a m e u că n u . Aşa că n u compara zilele tale
proaste de la şcoală c u zilele mele proaste, bine?
—Bine, ai dreptate, a m zis. D a r n u facem concurs s ă
vedem cine are zile mai împuţite, Auggie. Ideea este că toţi
trebuie s ă trecem peste zilele alea. D a c ă n u vrei s ă fii tratat
toată viaţa ca u n bebeluş s a u c a u n copil c u nevoi speciale,
trebuie s ă înghiţi şi s ă mergi mai departe.
N-a s p u s nimic, dar cred că ultima parte l-a atins.
—Nu-i nevoie s ă le spui nimic copiilor ă lora, a m contin uat .
August , de fapt e nemaipomenit că t u ştii ce a u s p u s , dar ei
n u ştiu că t u ştii ce a u s p u s , înţelegi?
— C e n ai ba vrei s ă zici?
—Pricepi ce vreau s ă zic. Nu-i nevoie s ă mai vorbeşti c u ei
niciodată în viaţa ta, dacă n u vrei. Iar ei n u vor şti de ce. E
clar? S a u te poţi preface că eşti prieten c u ei, dar în sinea ta
s ă ştii că n u eşti.
— Aşa c u m eşti t u c u Mi ran da? m - a întrebat.
—N u, a m ră s pun s repede, defensiv. N u m i - a m mimat
niciodată sentimentele faţă de Mi ra n da .
— Atunci de ce spui că e u ar trebui s ă fac a st a ?
—N u s pun ! S p u n n u m a i că n-ar trebui să -i laşi pe tică loşii
ă ia mici s ă te facă s ă suferi.
— Aşa c u m te-a fă cut pe tine Mi ra n da ?
—C e tot aduci vorba despre Miran da? a m strigat eu
nervoasă . Î ncerc s ă vorbesc c u tine despre prietenii tă i. L a să -
i în pace pe-ai mei!
— Nici m ă ca r n u mai eşti prietenă c u ea.
— C e legă tură are asta c u ce vorbeam?

122
 - R . J . PALACIO -

Felul în care se uita la mine August m - a fă cut s ă m ă

gâ ndesc la o faţă de p ă p u ş ă . M ă privea fă ră expresie, c u
pleoapele lui pe jumă tate închise, ca ale unei pă puşi.
— A s u n a t alaltă ieri, a zis el în cele din u r m ă .
— Poftim?
E ra m uluită .
— Ş i de ce
n u mi-ai
spus?
—N u te-a s u n a t pe tine, mi-a ră sp un s el, l u â n du-m i
a m â n d o u ă că rţile din m â n ă . M - a s u n a t pe mine. Doar a ş a ,
ca s ă m ă salute. S ă m ă întrebe ce mai fac. Nici mă car n u ştia
că a c u m merg la o şcoală adevă rată . N u - m i vine s ă cred că n u
i-ai spus! Mi-a zis că voi do u ă n u mai petreceţi a ş a m ult timp
î mpre un ă , dar voia s ă ştiu că o s ă ţină mereu la mine ca o
soră mai are.
E ra m super-uluită . Împietrită . B uim ă cită . N u putea m
scoate niciun c uvâ n t .
— D e ce n u mi-ai s p u s ? a m zis în cele din u r m ă .
—N u ştiu, a ridicat el din umeri, deschizâ nd din n o u prima
carte.
—S ă ştii că da că n u te mai duci la şcoală , o s ă le s p u n
mamei şi tatei despre J a c k Will, a m reacţionat e u . Tu s h m a n
probabil că o s ă te cheme la şcoală şi o s ă -i p u n ă pe J a c k şi
pe ceilalţi copii să -şi ceară scuze de la tine în faţa tuturor, iar
toată l u m e a te va trata c a pe u n copil care ar trebui s ă
meargă la o şcoală pentru elevi c u nevoi speciale. Asta vrei?
Pentru că as ta o s ă se întâ mple. D a c ă n u , du-te la şcoală şi
poartă -te ca şi c u m n u s-ar fi întâ mplat nimic. S a u da că vrei,
n-ai decâ t să -l înfrunţi pe J a c k . D a r în orice caz, d a c ă …
— Bine! Bine! Bine! m - a întrerupt el.
— Ce anume?
—Bine! O s ă m ă duc! s-a ră stit el, dar n u prea tare. D a r n u
mai vorbi despre a s ta . M ă laşi s ă -m i vă d de cartea m e a ?
— Bine! i- am ră s p un s .
M - a m întors ca s ă plec din camera lui, dar m i-a trecut ceva
prin ca p.
— Miran da a mai zis altceva123 despre mine?
 - MINUNEA -
—A zis să -ţi s p u n că -i este dor de tine. A m încheiat citatul.
Am clă tinat aprobator din ca p.
—M u lţu m es c, a m zis eu pe u n ton oa rec a re, prea
stâ njenită ca să -l las s ă vadă câ t de fericită m ă fă cuse.

124
 - R . J . PALACIO -

Partea a treia

SUMMER

Eşti frumos, nu co ntează ce spun ei.

Cuvintele nu te pot răni.
Eşti frumos în toate felurile.
Da, cuvintele nu te pot răni.

(Versuri din piesa Beautiful interpretată

de Christin a Aguilera)

125
 - MINUNEA -

Copii ciudaţi
Câ ţiva copii m - a u întrebat de ce petrec atâ t de mult timp c u
„monstrul”. S u n t copii care nici m ă ca r n u- l cu n o sc bine.
D a c ă l-ar cun oa şte , n u i-ar spun e a ş a .
— Pentru c ă este u n copil bun ! ră s pu n d e u de fiecare dată .
Ş i nu-i mai spuneţi aşa!
— Eşti o sfâ n tă , S u m m e r, m i- a zis alaltă ieri X i m e n a C h i n .
E u n - a ş putea s ă fac ce faci tu.
— Nu-i mare lucru, i-am ră s p un s e u sinceră .
—Te-a rugat do mn ul Tu s h m a n s ă fii prietenă c u el? m - a
întrebat Charlotte C o dy.
— N u , s u n t prietenă c u el pentru că vreau s ă fiu prietenă
c u el, i-am ră s p u n s .
Cine-ar fi crezut că statul împreună c u August Pullman la
prâ nz o s ă devină a ş a o mare chestie? L u m e a se poartă de
parcă a ş face cel mai uimitor lucru din lume . Este ciudat câ t
de ciudaţi pot fi copiii.
În prima zi m - a m aşezat la m a s a lui pentru că m i - a fost
milă de el. Asta-i tot. Era u n copil care ară ta straniu de tot,
într-o şcoală complet n o u ă . N u vorbea nimeni c u el. Toată
lumea îl privea. Fetele de la m a s a m e a şuşote au despre el. N u
era singurul copil nou-venit la Ş co a la Beecher, dar era
singurul despre care vorbea toată l u m e a . J u l i a n îl poreclise
Zombie şi a şa îi s p u n e a u toţi. „L-ai vă zut pe Zombie?”
Vorbele astea se împră ştie repede. Iar August ştia. E destul de
greu s ă fii copilul cel n o u şi câ n d ai o faţă normală . Dară mite
c â n d ai o faţă ca a l u i …
Aşa că m - a m d u s şi a m stat c u el. N-a fost mare l ucru. Aş
vrea ca restul lumii s ă n u mai transforme a sta în tr-un
eveniment major.
Nu-i decâ t u n copil. Copilul c u cea mai ciudată înfă ţişare
pe care a m vă zut-o vreodată , într-adevă r. D ar e doar u n
copil.

126
 - R . J . PALACIO -

Ciuma
Re cun o s c, îţi ia ceva vreme pâ n ă te obişnuieşti c u faţa lui
August . S u n t deja două s ă ptă mâ n i de c â n d s t a u c u el la
m a s ă şi recunosc c ă n u- i foarte plă cut să -l vezi m â n c â n d . D a r
în rest este foarte dră guţ . Trebuie s ă s p u n şi c ă n u - m i mai
este milă de el. Poate că mila m - a fă cut s ă m ă aşez prima oară
la m a s a lui, dar a c u m n u m ai s ta u c u el din ca uz a a sta . S t a u
c u el pentru c ă e nostim.
U n u l dintre lucrurile care n u - m i plac a n u l ă sta la şcoală
este că o mulţime de copii se poartă de parcă ar fi crescut prea
mult ca s ă se mai joace. În recreaţie n u vor decâ t „să fie
împreună ” şi „s ă stea de vorbă ”. Ş i n u vorbesc decâ t despre
cine îi place cui , cine e atră gă tor şi cine n u e atră gă tor. Lui
August n u-i pa să de lucrurile astea. Lui îi place s ă se joace în
recreaţie c u mingea, la fel şi mie.
Pentru c ă m ă j u c a m c u mingea împreună c u Au g u s t , a m
aflat despre C i u m ă . S e pare că este u n „joc” care se joacă de
la începutul a n ul u i . Oricine îl atinge din întâ mplare pe
August are doar treizeci de s ecun de la dispoziţie s ă se spele pe
mâ ini s a u s ă se dezinfecteze, altfel se molipseşte de C i u m ă .
N u s u n t sigură ce se întâ mplă da că te molipseşti de C i u m ă ,
pentru că încă n u l-a atins nimeni pe August , n u direct.
Am aflat despre a sta de la M aya Markowitz, care mi - a s p u s
că n u se joacă împreună c u noi c u mingea pentru că n u vrea
s ă se molipsească de C i u m ă . Atunci e u a m întrebat-o ce este
C i u m a şi ea mi-a s p u s . I-am zis Mayei că mi se pare o mare
tâ mpenie şi ea m i- a dat dreptate, dar tot n - a vrut s ă atingă o
minge pe care a atins-o înainte Au gus t , dacă n u era nevoită .

127
 - MINUNEA -

Petrecerea de Halloween
Am fost foarte încâ ntată c â n d a m primit o invitaţie la
petrecerea de Halloween a Sava n n ei .
S a va n n a este, probabil, cea mai populară fată din şcoală .
Toţi bă ieţii o plac. Toate fetele vor s ă fie prietene c u ea. A fost
prima fată din a n care a avut u n „iubit”. Era u n bă iat care
mergea la Şcoa la 281, dar l-a pă ră sit şi a început s ă se
întâ lnească c u Henry J o p l i n , ceea ce pare n ormal, pentru că
amâ ndoi arată c a şi c u m ar fi deja adolescenţi.
În orice caz, deşi n u fac parte din grupul „popularilor”, a m
fost şi eu invitată la petrecerea ei şi a sta era mare l u cr u. C â n d
i -a m s p u s S avan n e i c ă a m primit invitaţia şi că voi veni la
petrecere, a fost foarte dră guţă c u min e, dar a ţinut s ă -m i
s p u n ă că s u n t mulţi pe care n u i-a invitat şi s ă n u m ă la ud
în stâ n ga şi-n dreapta c u invitaţia. D e exemplu, pe M aya n u o
invitase. S ava n n a mi-a s p u s şi s ă n u vin costum a tă . Bine
că mi-a s p u s , altfel sigur că a ş fi purtat u n costum la o
petrecere de Halloween – n u pe cel de inorog pentru colind, ci
pe acela gotic pregă tit pentru şcoală , în mod sigur. Î n să nici
mă car ă s ta n u era permis la petrecerea S ava n n e i . Ce ea ce n u-
m i plă cea în legă tură c u petrecerea de la S ava n n a era că n u
mai putea m merge s ă colind, iar co stumul de inorog ră mâ n ea
nefolosit. Asta m - a necă jit puţin , dar mi-a trecut.
Primul lucru care s - a întâ mplat c â n d a m aj un s la petrecere
a fost că S ava n n a m - a întâ mpinat la u ş ă şi m - a întrebat:
— Unde-i iubitul t ă u , S u m m e r ?
N u ştiam ce vrea s ă s p u n ă .
—C red c ă n ici n u a re n evoie să poa rte m a scă de
Halloween, a a dă uga t ea.
Atunci m i - a m dat s e a m a că vorbea despre Aug ust .
— N u este iubitul m e u , a m zis.
— Ş t i u . A m glumit!
M- a să rutat pe obraz (toate fetele din grupul ei se s ă r ută
u n a pe alta pe obraji atun ci c â n d se salută ) şi m i - a p u s

128
 - R . J . PALACIO -

ha i n a într-un cuier de pe hol. Pe u r m ă m - a luat de m â n ă şi

m - a co n dus la subs ol, un de se ţinea petrecerea. Pe pă rinţii ei
n u i-am vă zut nică ieri.
E ra u acolo vreo cincisprezece copii, toţi din cei populari, fie
din grupul S ava n n e i , fie din grupul lui J u l i a n . Cred c ă se
uniseră toţi într-un super-grup de copii populari, mai ales că
a c u m câ ţiva bă ieţi şi câ teva fete începuseră s ă iasă
împreună .
Nici n u ştiam că se fă cuseră atâ tea cupluri. Adică , ştiam
despre S a va n n a şi Henry, dar X i m e n a şi Miles? Ellie şi
Amo s? Ellie e plată ca o s câ n d u ră , la fel ca min e.
C a m la cinci m i n ute d u p ă ce a m a j u n s, Henry şi S a va n n a
a u nă vă lit practic pe mine.
— Vrem s ă ştim de ce petreci atâ t de mul t timp c u Zombie,
a zis Henry.
—N u e zombie deloc, a m râ s e u , ca şi c u m ar fi fă cut o
gl um ă .
Z â m b e a m , dar n u - m i venea s ă zâ mb esc.
—S ă ştii, S u m m e r, a zis S a va n n a , că ai fi mul t mai
populară dac ă n -ai sta at â ta c u el. Voi fi absolut sinceră c u
tine. J u l i a n te place. Vrea s ă te invite s ă ieşiţi împreună .
— Vrea el a sta ?
— Ţie-ţi place de J u l i a n ?
— A ă ă … da , cred. Îmi place.
—Atunci va trebui s ă alegi c u cine vrei să -ţi petreci timpul,
a zis S ava n n a .
Îmi vorbea de parcă ar fi fost sora me a mai m are.
—Toată l u m e a te place, S u m m e r. Toată l um e a te consideră
foarte de treabă şi foarte, foarte f rumuşic ă . Ai putea face
categoric parte din grupul n ostru, dacă ai vrea, şi crede-mă că
s u n t multe fete în a n u l nostru care şi-ar dori s ă le acceptă m.
— Ş t i u , a m aprobat e u . M u l ţum e s c.
—C u plă cere, mi-a ră s pu n s ea. Vrei să -i s p u n lui J u l i a n s ă
vină s ă stea de vorbă c u tine?

129
 - MINUNEA -

M - a m uitat încotro îmi ară ta şi l-a m vă zut pe J u l i a n

privindu-ne peste capetele celorlalţi.
— D e fapt, a c u m a ş avea nevoie la toaletă . Un de- i b ai a?
M - a m d u s un de mi-a ară tat , m - a m aşezat pe marginea
că zii şi a m s u n a t- o pe m a m a s ă vină s ă m ă ia.
— E totul în regulă ? m - a întrebat m a m a .
— D a , dar n u m a i vreau s ă ră m â n , i -a m ră sp u n s.
M a m a n - a mai întrebat altceva şi m i- a s p u s c ă ajun ge în
zece m in ute .
— N u s u n a la u ş ă , i- am zis. D ă - m i u n telefon de afară .
Am ră m a s în baie p â n ă c â n d m - a s u n a t m a m a , apoi m - a m
strecurat pe scă ri fă ră s ă m ă vadă nimeni, m i - a m luat ha i n a
şi a m ieşit.
Era doar n o u ă şi jumă tate . Pe Bulevardul Amesfort
colindul de Halloween era în toi. L u m e mul tă peste tot. Toţi
purta u costum e. Schelete. Piraţi. Prinţese. Vampiri. S u pe r -
eroi.
D a r niciun inorog.

130
 - R . J . PALACIO -

Noiembrie
A do ua zi i-am s p u s Savan n e i că m â n c a s e m nişte dulciuri
stricate de Halloween şi că mi s - a fă cut ră u , de aceea a m
plecat mai devreme de la petrecerea ei, şi m - a crezut . Circula
oricum u n virus intestinal, a ş a că a fost o mi n ci un ă b u n ă .
I-am mai s p u s şi că eram îndră gostită de altcineva, ca s ă
m ă lase în pace şi eventual s ă d ucă vorba, ca s ă afle şi J u l i a n
c ă n u m ă interesa. A vrut, bineînţeles, s ă ştie de cine
m ă îndră gostisem, dar i-am s p u s că -i secret.
August a lipsit în ziua de d u p ă Halloween, iar câ n d s - a
întors la şcoală m i - a m dat s e a m a că se întâ mplase ceva c u el.
S - a purtat tare ciudat la prâ nz!
Aproape că n - a s cos u n cuvâ n t şi, în timp ce îi vorbeam, s -
a uitat mereu în farfurie, ca şi c u m n - a r fi vrut s ă m ă
privească în ochi.
— Auggie, e totul în regulă ? l- am întrebat în cele din u r m ă .
Eşti supă ra t pe mine s a u ceva?
— N u , a zis el.
—Îmi pare ră u c ă n u te-ai simţit bine de Halloween. M - a m
tot uitat pe holuri după B ob a Fett .
— D a , mi-a fost ră u.
— Ai luat virusul ă l a ?
— Cred c ă da.
A deschis o carte şi a început s ă citească . E ra u n gest c a m
nepoliticos.
—S u n t foarte în câ n ta tă de proiectul c u Muzeul Egiptean,
a m zis e u. Tu n u eşti?
A clă tinat din ca p, c u gura plină . M - a m uitat în altă parte,
pentru c ă felul în care mesteca – şi mai mereu pă rea că
mestecă scâ rbos în mod intenţionat – şi felul în care ţinea
ochii aproape închişi îmi dă dea u o stare proastă .
— C e proiect ţi-a picat? l-am întrebat.
A ridicat din umeri, a s co s u n petic de
hâ rtie din b uz un a rul blugilor şi mi l-a întins peste m a s ă .

131
 - MINUNEA -

Toţi din a n aveam c a temă s ă confecţionă m câ te u n obiect

egiptean c u ocazia Zilei Muzeului Egiptean din decembrie.
Profesorii scriseseră temele pe nişte hâ rtiuţe, le puseseră
într-un acvariu gol şi pe u r m ă toţi copiii tră seseră m câ te u n
bileţel din acvariu.
A m desfă cut bileţelul lui Auggie.
—C e grozav! a m zis, poate ca m c u prea m ult entuz iasm,
pentru că în cercam să -l însufleţesc şi pe el. Ţi-a picat
piramida în trepte de la S a k k a ra !
— Ş t i u , a zis el.
— Mie mi -a picat An ub is, zeul vieţii de apoi.
— Cel c u ca p de câ ine?
—C u cap de ş aca l, de fapt , l-am corectat. N u vrei s ă lucră m
î mpre un ă la proiecte, d u p ă ore? Ai putea veni la mine a c a s ă .
A lă sat sendvişul jos şi s -a lă sat pe spate în s c a u n . Nici n u
pot descrie ce privire mi-a a r u n c a t .
— S u m m e r, n u trebuie s ă faci a sta , a zis el.
— C e vrei s ă spui ?
—N u trebuie s ă fii prietenă c u mine. Ş t i u c ă do mn ul
Tu s h m a n te-a p u s .
— Ha b ar n - a m despre ce vorbeşti!
—Nu-i nevoie s ă te prefaci, asta-i tot. Ş t i u că domnul
Tu s h m a n a vorbit c u câ ţiva copii înainte s ă înceapă şcoala şi
le-a s p u s că trebuie s ă fie prieteni c u min e.
— C u min e n - a vorbit, August .
— Ba da.
— Ba nu.
— Ba da.
— B a nu! J u r pe viaţa mea!
Am ridicat mâ inile în aer, s ă vadă că n u ţineam degetele
încrucişate. S - a uitat imediat la picioarele mele, a şa c ă mi -
a m ar un cat ghetele U G G ca s ă vadă că n u încrucişasem nici
degetele de la picioare.
— Porţi ciorapi groşi! a zis el acuzator.
— D a r se vede c ă a m degetele drepte! i - a m strigat.

132
 - R . J . PALACIO -
— Bin e, n u trebuie s ă urli.
— Nu-mi place s ă fiu a cuz ată pe nedrept, bine?
— Bin e. Îmi pare ră u.
— Aşa şi trebuie!
— Chi a r n - a vorbit c u tine?
— Auggie!
— Bin e, bine, te rog s ă m ă ierţi.
Aş fi ră m as s upă ra tă pe el m ai mul tă vreme, dar mi - a
povestit ceva urâ t care i se întâ mplase de Halloween şi n - a m
mai putut ţine supă rarea. Pe scurt , îl auzise pe J a c k
vorbindu-l pe la spate şi s p u n â n d lucruri oribile despre el.
Asta îi explica atitudinea şi a c u m înţelegeam şi de ce fusese
„bolnav”.
— Promite-mi că n u spui nimă nui! a zis el.
—N u s p u n , a m fă gă duit e u . Iar t u promite-mi c ă n u vei mai
fi niciodată ră u c u mine!
— Promit! a ră s p u n s , şi n e -a m încrucişat degetele mici.

133
 - MINUNEA -

Avertisment: puteţi vedea acest copil doar cu

pregătire prealabilă
Am avertizat-o pe m a m a în legă tură c u faţa lui August . I-
a m descris c u m arată . Am fă cut-o pentru că ştiu că n u
reuşeşte întotdeauna să -şi a s c u n d ă reacţiile, iar August
u r m a s ă vina la noi pentru prima oară . I-a m trimis chiar şi u n
mesaj pe telefon la serviciu, c a să -i a d u c aminte. D a r mi- a m
dat se a m a din expresia ei, atunci câ n d a venit a c a s ă , că n u o
pregă tisem suficient. C â n d a intrat pe u ş ă şi i-a vă zut faţa
pentru prima oară , a ră m as şocată .
— B u n ă , m a m ă , el este Auggie. Poate s ă ră m â n ă la noi la
cin ă ? a m întrebat-o repede.
I-a luat o se cun d ă p â n ă şi-a dat se ama c ă o întrebasem
ceva.
—B u n ă , Auggie, a zis e a . S i gur, s cu m po , dac ă şi m a m a lui
Auggie este de acord.
În timp ce Auggie o s u n a pe m a m a lui de pe mobil, i - a m
şoptit mamei:
— N u m a i face faţa as ta îngrozită !
Ară ta c a atunci c â n d vede la ştiri că s - a întâ mplat ceva
oribil. A dat repede din ca p, de parcă abia a c u m îşi dă dea
se a m a ce faţă fă cus e, şi pe u r m ă s - a purtat c u Auggie frumos
şi normal.
D u p ă o vreme, Auggie şi c u mine a m obosit s ă lucră m la
temele noastre şi n e - a m d u s s ă s t ă m în camera de zi. Auggie
s-a uitat la fotografiile de pe poliţa că mi n ul ui şi a vă zut o
poză c u m in e şi c u tata.
— El e tată l tă u ? m - a întrebat.
— Da.
— N - a m ştiut că e şti … Care-i cuvâ n tul potrivit?
— Mul atră .
— Exact! Asta-i cuvâ n tul .
S - a uitat din n o u la fotografie.

134
 - R . J . PALACIO -
—Pă rinţii tă i s un t divorţaţi? N u l - a m vă zut niciodată pe
tată l tă u venind s ă te ia de la şcoală .
—N u , a m zis e u . A fost sergent în a rm a tă . A murit a c u m
câ ţiva a n i.
— O! N - a m ştiut.
— D a , a m s p u s , dâ n du-i o fotografie c u tata în uniformă .
— U a u , ce de medalii!
— D a . E ra nemaipomenit.
— Îmi pare ră u , S u m m e r…
— M d a , e c a m n asol. Mi-e tare dor de el.
— Da…
A încuviinţat din ca p şi m i-a dat fotografia înapoi.
— Tu ai cun o sc ut pe cineva care pe u r m ă a muri t?
— Num ai pe bun i ca , dar n u mi-o a d u c aminte prea bine.
— Ş i asta-i destul de ră u.
Auggie a încuviinţat iar.
— Te gâ ndeşti vreodată ce
se întâ mplă c u
oamenii câ n d
mor? l-am întrebat eu.
A ridicat din umeri.
—N u prea. B ă n u i e s c că se d u c în rai, n u ? B u n i acolo s - a
dus.
— E u m ă gâ ndesc foarte des la asta, a m zis. Cred că
atunci c â n d oamenii mor, sufletele lor se d u c în rai, dar
n um a i pentru puţină vreme. S e întâ lnesc c u vechii prieteni,
sta u de vorbă despre vremurile de demult şi chestii dintr-
astea. D a r eu chiar cred că pe u r m ă sufletele încep s ă se
gâ n de asc ă la vieţile lor de pe p ă m â n t , da că a u fost b un e s a u
rele s a u c u m a u fost. Ş i apoi vin din n ou pe lume s u b formă
de copilaşi.
— D e ce ar vrea s ă facă a sta ?
—Pentru c ă primesc o n o u ă ş a n s ă de a tră i c u m trebuie, i-
am ră s p u n s. Au ş a n s a s ă încerce din n o u .
Auggie s- a gâ ndit la ce-a m s p u s şi pe u r m ă a încuviinţat
din ca p.
—C a atunci c â n d faci înainte o simulare de test la şcoală , a
zis el. 135
 - MINUNEA -
— E xa ct .
—D a r n u se întorc c u aceeaşi înfă ţişare, a zis el. Vrea u s ă
s p u n că a do ua oară arată c u totul altfel, n u- i a ş a ?
—Si gur că da , i-am ră s p u n s . Sufletul ră m â n e acelaşi, dar
tot restul se sch i mb ă .
— Îmi place a sta , a zis el, dâ n d din ca p de m ai multe ori.
Chiar îmi place m ul t , S u m m e r. Î n se a mn ă că în viaţa me a
viitoare n-o s ă m ă m a i trezesc tot c u faţa a sta .
Şi - a ară tat c u degetul faţa şi ochii şi asta m - a fă cut s ă râ d.
— P resupun că n u , a m ridicat e u din umeri.
—S - a r putea s ă fiu chiar frumos! a zis el zâ mb in d. Ar fi
nemaipomenit , n u- i a ş a ? M - a ş întoarce s u b formă de tip
ară tos, c u ten superb şi foarte înalt.
Am râ s din n o u . S e pricepea s ă glum ea scă pe se a m a lui.
Era u n u l dintre lucrurile care îmi plă ceau cel mai m ult la el.
— Auggie, pot s ă te întreb ceva?
— D a , a zis el, ca şi c u m ştia exact ce vreau să -l întreb.
Am şovă it. Voiam să -i p u n întrebarea a sta de mul t , dar
mereu îmi pierdeam curajul.
—Despre ce-i vorba? a zis el. Vrei s ă ştii de ce a m faţa asta?
— D a . D a c ă pot s ă te întreb.
A ridicat din umeri. M - a m simţit uş ura t ă
că n u se supă ra se şi nici n u se întristase.
— Nu-i cine ştie ce, a zis el s implu. Motivul principal este
că sufă r de di-sos-to-ză man-di-bu-lo-fa-ci-a-l ă . Mi-a luat o
eternitate s ă învă ţ s ă pronunţ a s t a . D a r mai a m şi u n
sindrom pe care nici mă car n u - l pot rosti. Iar lucrurile astea
s - a u combinat şi a u dat o chestie atâ t de rară , încâ t nici
mă car n u există n u m e pentru e a. N u vreau s ă m ă la ud, dar
sun t considerat u n fel de fenomen medical, s ă ştii.
A zâ mbit.
— A fost o g l um ă , a zis. Poţi s ă râ zi.
Am zâ mbit şi a m clă tinat din ca p.
— Eşti a m u z a n t , Auggie, a m zis e u .
— D a , s u n t , a zis el c u mâ ndrie.
S u n t u n tip grozav!

136
 - R . J . PALACIO -

Mormântul egiptean
În urmă toarea l u n ă , a m petrecut mult timp c u August
după ore, fie la el a c a s ă , fie la mi n e . Pă rinţii lui August chiar
n e - a u invitat de câ teva ori la m a s ă , pe m a m a şi pe mine. I- a m
auzit vorbind să -i aranjeze ma mei o întâ lnire c u un chi ul B e n
al lui August .
D e Z i u a Muzeului Egiptean eram c u toţii agitaţi şi niţel
n ă uci . C u o zi înainte ninsese – n u atâ t de mult ca în vacanţa
de Z i u a Recunoştinţei, dar orişicâ t, ninsoarea e ninsoare.
S a l a de sport se transformase într-un m u z e u uriaş.
Obiectele egiptene confecţionate de fiecare dintre noi erau
expuse pe o m a s ă , însoţite de u n cartonaş pe care scria ce
a n u m e reprezentau. Multe obiecte ară tau foarte bine, dar
cred sincer că al m e u şi al lui Augus t erau cele mai grozave.
S culptura me a c u An ub is era câ t se poate de realistă ,
folosisem o vopsea din pulbere de a u r. August îşi fă cuse
piramida în trepte din cub uri de zahă r. Avea şaizeci de
centimetri înă lţime şi şaizeci de centimetri lă ţime şi
pulverizase pe ea o vopsea care imita nisipul. Ară ta
nemaipomenit!
Toţi purtam costume egiptene. Unii colegi erau costumaţi în
arheologi gen In dian a J o n e s 3 4 . Alţii se îmbră caseră c a
faraonii. August şi c u mine n e cos tumase ră m în m um i i .
Aveam feţele complet acoperite, c u excepţia a do u ă gă uri
pentru ochi şi a unei gă uri pentru gură .
C â n d s - a u a d u n a t pă rinţii, s - a u aliniat toţi pe holul din
faţa să lii de sport. Pe u r m ă ni s - a s p u s că ne putem a duce
pă rinţii î n ă un tru şi fiecare copil şi -a luat de m â n ă m a m a s a u
tată l şi i-a dus s ă facă u n tur al să lii de sport. August şi c u
mine n e - a m luat împreună ma mele . Ne -am oprit la fiecare
exponat , le-am explicat ce era, vorbind în şoaptă şi
ră spun z â n d la întrebă ri. Pentru c ă în sală era
întuneric,

34 Dr. Henry Walton „Indiana” Jo ne s J r. este personajul principal, de

profesie arheolog, din seria de filme de
137aventuri Indiana J o n e s .
 - MINUNEA -

l u m i n a m obiectele c u lanterna în timp ce vorbeam. Uneori, ca

s ă obţinem efecte ma i dramatice, explicam totul în detaliu
ţinâ n du-ne l um in a lanternelor s u b bă rbie. Era foarte nostim
s ă auzi atâ tea şoapte în întuneric şi s ă vezi toate luminiţele
care fă ceau zigzaguri prin încă pere.
La u n mome n t dat m - a m d u s s ă b ea u a p ă de la ţâ şnitoare
şi a trebuit s ă - mi scot m a s c a de m u m i e de pe faţă .
—B u n ă , S u m m e r, a zis J a c k , venind s ă stea de vorbă c u
mine.
Era îmbră cat ca personajul din Mumia.
— Grozav costum!
— M ul ţum e s c.
— Cealaltă m um i e este Augus t?
— Da.
— Ă ă … Ştii c u mva de ce-i supă rat August pe mi n e ?
— Î hî, a m încuviinţat e u.
— Poţi să -mi spui ?
— Nu.
A dat din cap în s e m n că înţelege. Pă rea necă jit.
— I-am promis că nu- ţi s p u n , a m încercat e u să -i explic.
—E foarte ciudat , a zis el. N - a m nici cea mai mică idee de
ce s-a supă rat pe mine a ş a , dintr-odată . Ha ba r n -am ! N u poţi
mă car să -mi dai u n indiciu?
M - a m uitat la Au gus t . S tă te a c u a m â n d o u ă mamele
noastre în capă tul celă lalt al să lii. N u avem de gâ n d s ă - m i
încalc j ură mâ n tul că n u s p u n la nimeni ce auzise Auggie de
Halloween, dar îmi pă rea ră u şi pentru J a c k .
—M a sc a însâ ngerată din Sc ream, i-am şoptit la ureche şi
apoi m - a m îndepă rtat.

138
 - R . J . PALACIO -

Partea a patra

JACK

Iată secretul m eu. E foarte simplu:

nu poţi vedea bine decât c u inima.
Esenţialul e invizibil pentru ochi.

(Antoine de S a in t- Exupé r y, Micul

prinţ,
traducere de Ileana Cantuniari)

139
 - MINUNEA -

Telefonul
În l un a a u gu st , pă rinţii mei a u gă sit u n mesaj pe telefon de
la domn ul T u s h m a n , directorul gimnaziului. Iar m a m a a zis:
— Poate că -i s u n ă pe toţi elevii noi s ă le ureze b u n venit.
Iar tata a zis:
— Ar fi o gră madă de copii de s u n a t .
Aşa c ă m a m a l-a s u n a t înapoi şi a m auzit-o vorbind c u
domn ul Tu s h m a n . I-a s p u s exact aşa:
— B u n ă ziua, domnule T u s h m a n . S u n t A m a n d a Will, a m
gă sit u n mesaj de la dumn eavo as tră . Pauză. Mulţumesc!
Dră guţ din partea dumneavoastră s ă spuneţi a sta . Ş i el abia
aşteaptă . Pauză. D a . Pauză. D a . Pauză. S igur. Pauză lungă.
A ha . Pauză. D ră guţ din partea dumn eavoastră s ă spuneţi
a sta . Pauză. S i gu r. O h . U a u . O h h . Pauză foarte lungă. Bine-
înţeles. S u n t sigură c ă va veni. Staţi s ă n otez … G a t a . Vă s u n
după ce vorbesc c u el, bine? Pa u z ă . Nu, vă m u l ţu m e sc că v-
aţi gâ ndit la el. La revedere.
D u p ă ce a închis, a m întrebat-o imediat:
— Care-i treaba, ce a zis?
Iar m a m a a s pu s :
—Ceva foarte flatant , dar
destul de trist. Este vorba
despre u n bă iat care începe gimnaziul an ul ă s ta , dar care n - a
mai fost niciodată într-o şcoală adevă rată , pentru că a
învă ţat a c a s ă , a şa că domn ul T u s h m a n i-a rugat pe profesorii
din şcoala primară să -i recomande câ ţiva copii mi n un a ţi care
a u trecut în clasa a cincea, iar ei probabil că i- a u s p u s că t u
eşti u n bă iat foarte b u n – ceea ce e u ştiam deja, desigur – şi
domn ul Tu s h m a n întreba da că n -a r putea conta pe tine să -l
îndrumi puţin pe acest bă iat .
— Adică s ă petrec mai mult timp c u el?
— E xa ct , a zis m a m a . El a n umit-o „ospitalitate amicală ”.
— D e ce tocmai e u ?

140
 - R . J . PALACIO -
—Ţi-am s p u s . Profesorii tă i te- au recomandat do mn ul ui
Tu s h m a n drept u n copil prietenos. S u n t foarte m â n dră că a u
o pă rere atâ t de b u n ă despre t i n e …
— Ş i ce a n u m e este trist?
— C u m adică ?
— Ai zis că -i ceva flatant , dar destul de trist.
—D a , a încuviinţat m a m a . Pă i, se pare c ă bă iatul ă sta are
u n fel d e … Cred c ă faţa lui n u- i tocmai în re gul ă … s a u c a m
a ş a ceva. N u s u n t sigură . Poate că a avut u n accident .
D o m n u l T u s h m a n a zis că -ţi va explica mai bine s ă p tă m â n a
viitoare, câ n d te duci la şcoală .
— Ş coa la începe abia în septembrie!
—Vrea s ă te întâ lneşti c u copilul ă sta înainte s ă înceapă
scoală .
— S u n t obligat?
M a m a a pă rut puţin surprinsă .
—N u , sigur că n u , a zis e a , dar cred c ă a ş a ar fi frumos,
Jack.
— D a c ă nu-i obligatoriu, a m zis, n u vreau s-o fac.
— N u poţi m ă ca r s ă te mai gâ ndeşti?
— M - a m gâ ndit şi n u vreau.
—N-o s ă te forţez, a zis ea, dar mă ca r mai gâ ndeşte-te
puţin, da ? Îl s u n pe domnul T u s h m a n abia mâ in e , a şa că mai
reflectează . C e vreau s ă s p u n , J a c k , e că n u mi se pare cine
ştie ce s ă petreci puţin timp c u u n coleg n o u …
—Nu-i vorba n u m a i despre faptul c ă e n o u , m a m ă , i - am
ră spu n s. E diform.
— Ai s p u s ceva oribil, J a c k .
— D ar a şa este, m a m ă .
— Nici m ă ca r n u-l cunoşti!
—B a da , a m zis, pentru că ştiusem din se cun da c â n d
începuse s ă vorbească despre el că se referea la copilul acela
pe care îl ch e a m ă Augus t .

141
 - MINUNEA -

Carvel 3 5
Ţin minte că l-am vă zut prima dată în faţa magazinului
Carvel de pe Bulevardul Amesfort c â n d aveam cinci s a u şase
an i . E u şi Veronica, bona m ea , stă team pe o b a n că lâ ngă
magazin împreună c u J a m i e , fră ţiorul m e u care era în
că rucior în faţa noastră . Cred că eram foarte concentrat la
îngheţata pe care o m â n c a m , pentru că nici n u i - am observat
pe oamenii care s - a u aşezat lâ ngă noi.
L a u n moment dat a m ridicat capul ca s ă sorb îngheţata de
pe fundul cornetului şi atunci l - a m vă zut pe Au g u s t . S tă te a
chiar lâ ngă min e. Ş t i u că n - a fost foarte frumos, dar câ n d l-
am vă zut a m exclamat: „Ah!”, pentru că m - a m speriat c u
adevă rat . M - a m gâ ndit că purta o m a s c ă de zombie s a u a şa
ceva. A fost genul de exclamaţie care îţi scapă c â n d vezi într-
un film de groază că personajul negativ sare b rusc dintr- u n
tufiş. În orice caz, ştiu că n - a fost frumos din partea mea şi,
deşi bă iatul n u m - a auzit, sora lui m - a auzit sigur.
— J a c k , trebuie s ă plecă m! a zis Veronica.
S e ridicase şi întorcea că ruciorul, pentru c ă J a m i e , care îl
observase şi el pe bă iat, sigur u r m a s ă s p u n ă ceva
stâ njenitor. A şa că a m să rit b rusc în picioare, c a înţepat de o
albină , şi a m urmat-o pe Veronica. A m auzit-o pe m a m a
bă iatului zicâ nd încet în u r m a noastră : „Copii, cred că -i
timpul s ă plecă m” şi m - a m întors s ă m ă mai uit o dată la ei.
Bă iatul lingea îngheţata din cornet, m a m a îi ridica trotineta,
iar sora se uita la mine c a şi c u m ar fi vrut s ă m ă omoare. Am
întors repede ca pul.
— Veronica, ce avea bă iatul ă l a? a m întrebat în şoaptă .
— Taci, bă iete! m i- a s p u s ea furioasă .
O iubesc pe Veronica, dar c â n d se supă ră , s e supără! Între
timp, J a m i e aproape că se ră sturnase din că rucior încercâ nd
s ă se mai uite o da tă , iar Veronica îl împingea la loc.
— Vo n i c a … a zis J a m i e .

35 Lanţ faimos de magazine şi chioşcuri de îngheţată .

142
 - R . J . PALACIO -
—Sunteţi nişte bă ieţi foarte ră i! Foarte ră i! a zis Veronica
imediat ce n e - a m îndepă rtat. S ă vă holbaţi aşa!
— E u n - a m vrut, a m zis.
— Von ica, a zis J a m i e .
—S ă trebuiască s ă plecă m a ş a … a m u r m ura t Veronica.
D o a m n e , s ă r m a n a femeie! Bă ieţi, ar trebui să -i mulţumiţi în
fiecare zi lui D u m n e z e u pentru tot ce vă dă ruieşte, m ă auziţi?
— Vonica!
— C e vrei, J a m i e ?
— E Halloween?
— Nu, Ja mie .
— Atunci de ce purta m a s c ă bă iatul ă la ?
Veronica n u i-a ră s p u n s . Uneori, câ n d se s upă ra , n u mai
vorbea.
— N u purta m a s c ă , i -a m explicat eu lui J a m i e .
— Taci, J a c k ! a zis Veronica.
—D e ce te-ai supă rat a ş a de tare, Veronica? n u m - a m
putut eu abţine s-o întreb.
— A fost ră u ce- a m fă cut , a zis ea. Ne - a m ridicat b r usc, de
parcă l- am fi vă zut pe dracu’. M - a m temut de ce voia s ă s p u n ă
J a m i e , s ă ştii. N - a m vrut s ă s p u n ă ceva care să -l facă s ă
sufere pe bă ieţelul acela. D ar a fost foarte urâ t s ă plecă m a ş a .
M a m a lui şi-a dat s e a m a ce- am fă cut .
— D ar n - a fost intenţionat, a m zis e u .
— J a c k , uneori poţi s ă ră neşti pe cineva şi fă ră s ă vrei.
Pricepi?
D in câ te îmi a d u c aminte, atun ci a fost prima dată c â n d l-
a m vă zut pe Augus t prin cartier. D a r pe u r m ă a m început s ă -
l vă d mereu: de vreo două ori într-un loc de joacă , de câ teva
ori în parc. Uneori purta o cas c ă de astronaut . D a r e u ştiam
de fiecare dată că s u b c a s c ă era el. Toţi copiii din cartier ştiau
c ă era el. Fiecare îl vă zuse pe August la u n mome n t dat . Îi
ştiam c u toţii n ume le , deşi el n u le ştia pe ale noastre.
D e fiecare dată c â n d îl vedeam, încercam s ă - m i a d u c
aminte ce spuse se Veronica. D a r era greu. Era greu s ă n u

143
 - MINUNEA -

m ă mai uit o dată la el pe furiş. E greu s ă te comporţi normal

atunci câ n d îl vezi.

144
 - R . J . PALACIO -

De ce m-am răzgândit
—Pe cine a m ai ch e ma t domn ul Tu s h m a n ? a m întrebat-o
pe m a m a mai tâ rziu. Ţi-a s p u s ?
— A pomenit de J u l i a n şi de Charlotte.
— J u l i a n ! a m zis. Of ! D e ce l-a che mat pe J u l i a n ?
— Parcă erai prieten c u J u l i a n .
—M a m ă , a m fost prieteni la gră diniţă . J u l i a n este cel mai
mare prefă cut din lume . Ş i în acelaşi timp încearcă s ă fie şi
popular.
—Mă ca r J u l i a n a acceptat să -l ajute pe copilul acela, a zis
m a m a . Trebuie să -i recunoşti meritul.
N- a m zis n imic, pentru c ă avea dreptate.
— Ş i Charlotte? a m întrebat. S e duce şi e a ?
— D a , a zis m a m a .
—Sigur că se duce . Charlotte e cumi n ţe n ia pă m â n tul ui,
a m zis e u.
—J a c k , bă iete, a zis m a m a , vă d c ă nimeni n u-ţi intră în
voie zilele astea.
—D in ca uz ă c ă … a m început e u . M a m ă , t u habar n -a i c u m
arată bă iatul ă sta!
— Îmi pot imagina.
— N u , n u poţi! Tu n u l-ai vă zut niciodată . E u l-am vă zut .
— Poate că nici m ă ca r n u-i cel la care te gâ ndeşti tu .
—El este, crede-mă ! Ş i crede-mă că arată ră u , rău d e tot! E
diform, m a m ă . Are ochii c a m pe aici, a m zis a ră tâ n du -m i
obrajii. N u are urechi deloc. Iar gura s e a m ă n ă c u …
J a m i e a intrat în bucă tă rie s ă ia u n s u c din frigider.
—Întreabă -l pe J a m i e , a m zis e u . Aşa-i, J a m i e ? Ţi-l
aminteşti pe bă iatul pe care l- a m vă zut în parc a n ul trecut,
după ore? Cel pe care îl ch e a m ă Augus t , care are faţa aia.
—Bă iatul ă la? a zis J a m i e , fă câ n d ochii mari . Am avut u n
coşmar du p ă ce l- a m vă zut . Ţi-aduci aminte, m a m i ?
C o şm a r u l c u zombie de an ul trecut .
—Am crezut că ai visat urâ t pentru că te-ai uitat la u n film
de groază , a ră s pu n s m a m a .
145
 - MINUNEA -
—Nu! a zis J a m i e . L - a m vă zut pe bă iatul ă la! C â n d l - a m
vă zut, a m strigat şi a m luat-o la f u g ă …
—Ia stai puţin , a zis m a m a , devenind serioasă . Ai fă cut
asta în faţa lui?
— N u m - a m putut abţine, s -a vă ică rit J a m i e .
—B a s u n t sigură că te-ai fi putut abţine, l-a certat m a m a .
Bă ieţi, vreau s ă vă s p u n că s u n t foarte dezamă gită de ce a m
auzit de la voi.
Aşa şi ară ta.
—Vorbesc serios, n u- i nici el decâ t u n bă ieţel, la fel ca voi!
Îţi poţi imagina, J a m i e , c u m s - a simţit vă zâ nd că ţipi şi fugi de
el?
—N-a fost chiar u n ţipă t, a contrazis-o J a m i e . A fost mai
mult u n „Ah!”.
Şi - a p u s palmele pe obraji şi a început s ă alerge în jurul
bucă tă riei.
— Ei , haide, J a m i e , a zis m a m a furioasă . A m crezut sincer
că bă ieţii mei sun t mai plini de co mpa si un e .
—C e î n se a m n ă compas iun e? a întrebat J a m i e , care abia
trecuse în clasa a do ua .
—Ştii foarte bine ce î n sea mn ă co mpa si un e , J a m i e , a zis
mama.
— D ar bă iatul este atâ t de urâ t , mami! a zis J a m i e .
—Hei! a strigat m a m a . Nu-mi place cuvâ n tul ă sta! J a m i e ,
ia-ţi sucul şi pleacă ! Vrea u s ă s t a u puţin de vorbă n u m a i c u
Jack.
—Uite, J a c k , a început m a m a d u p ă ce a plecat el, şi a m
ştiut că u r m a să -mi ţină o predică .
— Bin e, m ă d u c , a m zis pe loc, şi a m şocat-o complet.
— Te duci ?
— Da.
— Pot să -l s u n pe do mn ul Tu s h m a n ?
— D a , m a m ă , a m s p u s da!
M a m a a zâ mbit.

146
 - R . J . PALACIO -

— Am ştiut eu că te vei ridica la înă lţimea situaţiei,

puştiule. Bravo! S u n t m â n d ră de tine, J a c k i e , a a dă uga t ea
ciuful in du- m ă .
Ş i iată de ce m - a m ră zgâ ndit. N u pentru că n - a m vrut s-o
a u d pe m a m a ţin â n du-mi o predică . Nici ca să -l protejez pe
August de J u l i a n , care ştiam că u r m a s ă se poarte ca u n
nemernic. Am fă cut-o pentru că l - a m auzit pe J a m i e
povestind c u m fugise el de August excla m â nd „Ah!”. M - a m
simţit brusc foarte stâ njenit . Vor exista mereu copii tică loşi
de felul lui J u l i a n . D a r dacă u n copilaş c a J a m i e , care de
obicei e destul de dră guţ , putea s ă devină atâ t de ră u , atunci
u n bă iat ca Augus t n u avea nicio ş a n s ă la gimn aziu.

147
 - MINUNEA -

Patru lucruri
În primul râ nd trebuie s ă te obişnuieşti c u faţa lui. Primele
dă ţi m i - a m zis: m a m ă , n-o s ă m ă obişnuiesc niciodată ! Pe
u r m ă , după vreo s ă p t ă m â n ă , n u mi s - a mai pă rut a ş a de ră u.
În al doilea râ n d, Augus t este, de fapt, u n bă iat grozav.
Vreau s ă s p u n că are mult umo r. Adică profesorul zice ceva şi
August îmi şopteşte la ureche altceva n ostim, fă ră să -l
a u d ă n imeni, şi m ă face s ă mor de râ s. U n a peste alta, este
u n bă iat ca l ume a . E plă cut s ă discuţi şi să -ţi petreci timpul
c u el.
În al treilea râ n d, este foarte deştept. Am crezut că va fi
codaş, pentru c ă n u a mers deloc la şcoală înainte. D a r la
cele m ai multe materii este c u m ult peste mine. Poate că n u - i
la fel de deştept ca Charlotte s a u ca X i m e n a , dar este b u n la
învă ţă tură . Ş i , spre deosebire de Charlotte şi de X i m e n a , m ă
lasă s ă copiez de la el c â n d chiar a m nevoie (dar n - a m avut
nevoie decâ t de vreo do u ă ori). M - a lă sat o dată s ă copiez şi
tema de la el, deşi a m dat amâ ndoi de belea du pă aceea.
—Voi doi aţi dat aceleaşi ră spun suri greşite la tema de ieri,
n e-a s p u s do a m n a Ru b i n , ui tâ n du-se la noi c a şi c u m ar fi
aşteptat o explicaţie.
N- a m ştiut ce s ă s p u n . S i n gu ra explicaţie era: „Sigur că
s e a m ă n ă , pentru c ă a m copiat tema de la August”. D a r
August a minţit ca s ă m ă acopere.
—S -a în tâ m pla t din ca u ză că n e-a m fă c u t tem ele
împreună , aseară , a zis el, ceea ce n u era deloc adevă rat.
—Este bine c ă vă faceţi temele împre ună , a zis do a m n a
Rub i n , dar m ă aştept, totuşi, s ă v-o faceţi fiecare pe a lui.
Puteţi lucra u n u l lâ n gă altul, dar n u faceţi o sin gură te m ă ,
bine?
D u p ă ce a m plecat din cla să , i -a m zis lui August:
—Prietene, îţi
mul ţum e sc. Ş i el a zis:
— N-ai pentru ce.

148
 - R . J . PALACIO -

Asta mi s- a pă rut foarte fain.

În al patrulea râ n d, a c u m , câ n d îl cun o sc , a ş zice că vreau
c u adevă rat s ă fiu prieten c u Au gus t . L a început, recunosc,
m - a m purtat prietenos n u m a i pentru că domnul Tu s h m a n m -
a rugat s ă fiu mai de treabă c u el. D a r a c u m a ş alege singur
s ă -m i petrec timpul c u el. Râ de la toate glumele mele. Ş i simt
c umva că lui Augus t pot să -i s p u n orice. C ă este u n b u n
prieten. Cre d c ă dacă toţi bă ieţii dintr-a cincea ar fi aliniaţi la
perete şi a ş putea s ă aleg c u cine vreau eu s ă - m i petrec
timpul, l-aş alege pe Augu s t .

149
 - MINUNEA -

Foşti prieteni
M a s c a însâ ngerată din S c re a m ? C e n ai b a ? S u m m e r
D awson a fost mereu u n pic d u s ă , dar asta-i prea m ul t . N- a m
fă cut decâ t s-o întreb de ce se poartă August ca şi c u m ar fi
supă rat pe mine. M - a m gâ ndit că poate ştie ea. Iar tot ce mi-a
s p u s a fost: „Mas ca însâ ngerată din Scream”. Nici mă car n u
ştiu ce în se a mn ă asta!
Este foarte ci udat , pentru că azi August şi c u mine eram
prieteni, iar a do ua zi, gata, abia dac ă mai vorbea c u mi n e . Ş i
n - a m avut nici cea mai mi că idee de ce. L - a m întrebat: „Ce
faci, August , eşti supă rat pe mine s a u ceva?”, iar el a ridicat
din umeri şi a plecat. Aşa c ă mi s - a pă rut clar c ă da . E u ştiu
sigur că n - a m fă cut nimic ca s ă se supere pe min e, a şa că mi-
a m imaginat că poate ştie S u m m e r să - mi s p u n ă ce se
întâ mplă . D a r n - a m obţinut de la ea decâ t „ Ma s ca
însâ ngerată din Sc ream ”. C e s ă zic, mi-ai fost de mare ajutor!
M ul ţum e s c, S u m m e r !
Mi -a m fă cut o mulţime de prieteni la şcoală . D a c ă August
vrea s ă devină oficial fostul m e u prieten, foarte bine, n - a m
nimic împotrivă şi n u - m i pa s ă . A m început să -l ignor la şcoală
la fel c u m m ă ignoră el pe min e. E destul de greu, pentru că
practic la fiecare cur s s tă m un u l lâ n gă altul.
Au remarcat şi alţi copii şi a u început s ă m ă întrebe dac ă
m - a m certat c u Au g u s t . D ar pe August n u- l întreabă nimeni
ce s- a întâ mplat. D e fapt , aproape nimeni n u vorbeşte c u el.
S i n gura persoană care stă c u el în afară de mine este
S u m m e r. Uneori mai stă puţin c u el Reid Kingsley, iar cei doi
M a x a u juca t de vreo do u ă ori D ungeo ns & Dragons 3 6 c u el, în
pa uz ă . Charlotte, a ş a cum in ţe n ia pă mâ n tul ui c u m e e a , n u
face decâ t să -l salute c â n d se intersectează pe hol. N u ştiu
da că se mai joacă C i u m a , pentru că nimeni n u mi - a s p u s
a sta direct, dar vreau s ă zic, de fapt , că n u are n u ştiu

36 J o c de rol la care participă echipe de mai mulţi jucă tori.

150
 - R . J . PALACIO -

câ ţi prieteni c u care s ă stea, în afară de min e. D a c ă vrea s ă se

descotorosească de mine, n-are decâ t , el pierde, n u e u .
Aşa s t a u lucrurile între noi în acest m omen t . Vorbim
n u m a i despre şcoală şi n u m a i da că sun te m nevoiţi. E u îl
întreb ce tem ă n e - a dat Rub i n şi el m ă întreabă da că îmi
poate folosi ascuţitoarea, iar e u scot ascuţitoarea din penar şi
i-o d a u . D a r imediat ce s u n ă clopoţelul, fiecare pleacă în altă
parte.
Asta-i bine pentru că a m început să -mi petrec timpul c u
mult mai mulţi copii. Î nainte stă team permanent c u
Aug ust , iar ceilalţi n u stă teau c u mine pentru că ar fi trebuit
s ă stea şi c u el. S a u erau nevoiţi s ă - mi a s c u n d ă an umite
lucruri, c u m era jocul C i u m a . Cred c ă eram singurul care
n u - l j u c a m , în afară de S u m m e r şi de jucă torii de D ungeo ns &
Drago ns. Iar adevă rul este, deşi n u - l s pu n e nimeni pe şlea u,
că nimeni n u vrea să -şi petreacă vremea c u el. Toată lumea
se dă peste ca p s ă facă parte din grupul copiilor populari, iar
el este câ t se poate de nepopular. D a r a c u m eu pot s ă s ta u c u
cine vreau. D a c ă a ş vrea s ă fiu în grupul popularilor, a ş putea
intra acolo fă ră discuţie.
Asta-i ră u î n să pentru că : 1. Nu- mi place prea tare s ă fiu în
grupul popularilor şi 2. Îmi place s ă - mi petrec timpul c u
August .
A c u m totul s - a stricat. Ş i n um a i din vina lui Augu st .

151
 - MINUNEA -

Zăpadă
Prima dată a n i n s chiar înainte de vacan ţa de Z i ua
Recunoştinţei. Ş coa la s -a închis şi a m avut o zi liberă în plus.
M - a m b u cu ra t , pentru că eram foarte necă jit de toată
povestea c u Augus t şi voiam s ă m ă calmez fă ră s ă fie nevoie
să -l vă d în fiecare zi. În plus, nimic n u - m i place ma i mult
decâ t s ă m ă trezesc într-o zi c u z ă padă . Îmi place senzaţia
aceea de dimineaţă , c â n d deschid ochii şi n u înţeleg de ce
totul pare atâ t de diferit c a de obicei. Ş i pe u r m ă îmi d a u
se a m a de ce. Este linişte. N u se a u d claxoane. N u circulă
autobuze pe stradă . Pe u r m ă d a u fuga la fereastră şi vă d că
totul e îmbră cat în alb: trotuarele, copacii, maşinile parcate,
pervazul gea mului . D a c ă se întâ mplă într-o zi de şcoală şi mai
aflu şi că şcoala m e a s - a închis, n u contează câ t de mare a m
crescut: m ă gâ ndesc de fiecare da tă că a sta este cea mai
frumoasă senzaţie din lum e. Ş i n u voi fi niciodată ca oamenii
ă ia mari care poartă umbrelă c â n d ninge. Niciodată !
Şcoal a tatei s-a în chis şi ea, a ş a că n e - a l ua t , pe mine şi pe
J a m i e , s ă ne d ă m c u s a n ia în parc, pe Skeleton Hill. S e spun e
c ă a c u m câ ţiva ani u n ţâ n c şi-a rupt gâ tul la s ă n i u ş pe dealul
acela, dar n u ştiu da c ă e chiar adevă rat s a u n u - i decâ t o
poveste. La întoarcere, a m vă zut o sanie de lemn c a m
pră pă dită , ab an don ată lâ ngă s t â n ca a ce ea considerată
mo n ume n t indian . Tata a zis s-o las încolo, că -i u n gun oi,
dar ceva mi-a s p u s mie că a ş putea face din ea cea mai
grozavă sanie din lume . Aş a c ă tata m - a lă sat s-o trag pâ n ă
a c a s ă , iar eu m i - a m petrecut restul zilei încercâ nd s-o repar.
I-am lipit şipcile laolaltă şi le-am înfă şurat c u b a n dă adezivă
groasă , c a s ă fie mai rezistente. Pe u r m ă a m vopsit totul în alb
c u spray-ul ră m a s de la Sfinxul de Alabastru pe care l- a m
avut de fă cut pentru Muzeul Egiptean. D u p ă ce s - a usc a t ,
a m scris c u litere aurii F U L G E R U L în mijlocul tă bliei de lemn
şi a m desenat deas upra literelor simbolul fulgerului. Trebuie
s ă recunosc c ă ară ta chiar foarte bine.
Tata a zis:
152
 - R . J . PALACIO -

— U a u , J a c ki e ! Ai avut dreptate în legă tură c u sania!

A do ua zi n e - a m d u s la Skeleton Hill c u Fulgerul. Era cea
mai rapidă sanie c u care m - a m dat vreodată – mult , mul t ,
mult m a i rapidă decâ t să niile de plastic pe care le-am avut
pâ n ă a tunci . Afară se mai încă lzise, iar ză pada devenise mai
u d ă şi mai sfă râ micioasă , n u m a i b u n ă pentru fă cut bulgă ri.
J a m i e şi c u mine a m urcat şi a m coborâ t c u Fulgerul toată
după - ami az a . Am stat în parc pâ n ă n e - a u îngheţat degetele şi
ni s - a u învineţit buzele. Tata n e -a tâ râ t a ca s ă aproape c u
forţa.
D u m i n i c ă , z ă pa da a început s ă devină cenuşie şi gă lbuie,
iar apoi o aversă de ploaie a transformat-o în zloată . L un i ,
câ n d n e - a m întors la şcoală , n u mai ră mă sese z ă padă deloc.
Prima zi după vaca n ţ ă a fost ploioasă şi urâ tă , o zi
posomorâ tă . La fel m ă simţeam şi pe di n ă un tru.
Prima dată c â n d l- am vă zut pe Augu st , l-am salutat d â n d
din ca p. E ra m în faţa dulapurilor. Mi - a ră spu n s tot dâ n d din
ca p.
Aş fi vrut să -i povestesc despre sania m e a Fulger, dar n u i-
a m povestit.

153
 - MINUNEA -

Norocul este de partea celor îndrăzneţi

Principiul domnului Browne pentru l u n a decembrie a fost:
„Norocul este de partea celor îndră zneţi.”
Trebuia s ă scriem u n paragraf despre u n momen t din viaţa
noastră câ n d a m fă cut ceva foarte curajos şi c u m ni s- a
întâ mplat ceva b u n pornind de la a sta .
Recun o sc că m - a p u s serios pe gâ nduri. Cred că lucrul cel
mai curajos pe care l- a m fă cut a fost s ă m ă împrietenesc c u
August . D a r n u pute am scrie despre a sta , evident. M ă
temeam că va trebui s ă citim tema c u voce tare s a u că
domnul Browne va afişa ce - am scris la panoul c u a n un ţur i ,
c u m face uneori. Aşa că a m însă ilat în loc o porcă rie despre
c u m îmi era frică de ocean, c â n d eram mi c. A fost o
tâ mpenie, dar n u m - a m putut gâ ndi la nimic altceva.
M ă întreb despre ce-o fi scris Augu st . Cred c ă el are o
gră ma dă de lucruri din care s ă aleagă .

154
 - R . J . PALACIO -

Şcoala particulară
Pă rinţii mei n u s un t bogaţi. S p u n asta pentru că unii
oameni cred că oricine se duce la o şcoală particulară e
bogat , dar în cazul nostru n u- i adevă rat. Tata este profesor,
iar m a m a este asistentă socială , adică n u a u genul ă la de
serviciu la care oamenii câ ştigă catralioane de dolari. Am avut
o m a şi n ă , dar a m vâ n dut-o atunci c â n d J a m i e a început s ă
meargă la Gră din iţa Beecher. N u locuim într-un complex de
locuinţe s a u într-unul din blocurile c u portar de lâ ngă parc.
S t ă m la ultimul etaj în tr-un bloc c u cinci etaje şi fă ră lift, într-
un apartament închiriat de la o do a m n ă în vâ rstă pe care o
c he a m ă d o ñ a Petra, de „cealaltă parte” a bulevardului
Broadway. Aşa se n um eş te „codificat” zona din cartierul North
River Heights un de oamenilor n u le place s ă -şi parcheze
maşinile. J a m i e şi c u mi n e împă rţim aceeaşi cameră . Îi a u d
uneori pe ai mei vorbind despre lucruri de genul: „Mai
rezistă m u n a n fă ră aer condiţionat?” s a u „Poate că reuşesc
s ă -m i i a u do u ă slujbe la vară .”
Azi stă team în recreaţie c u J u l i a n , Henry şi Miles. J u l i a n ,
despre care toată lumea ştie că e bogat, a zis:
—C e porcă rie că trebuie s ă merg iară şi la Paris de Cră ci un !
E atât de plictisitor!
— Frate, dar e Parisul, a m zis e u ca u n idiot.
—Cre de -m ă , e atât de plictisitor! a zis el. B u n i c a locuieşte
într-o ca să din mijlocul pustiei. O ca s ă în tr-un s ă tuc
m i n u scu l , la o oră depă rtare de Paris. J u r pe D u m n e z e u ,
acolo n u se întâ mplă nimic! Doar chestii de genul: „Vai, uite- o
m u s c ă pe perete! Va i , uite în că u n câ ine care doarme pe
trotuar! Fantastic!”
Am râ s. J u l i a n poate fi foarte a m u z a n t , uneori.
—D ar i-am auzit pe pă rinţi vorbind c ă vor s ă facă a n u l ă sta
o petrecere mare şi că poate n u mai mergem l a Paris. Sper s ă
se întâ mple a ş a . Voi ce faceţi în vacan ţă ? ne-a întrebat J u l i a n .
— Pierdem vremea, a m zis e u .

155
 - MINUNEA -
— C e norocos eşti! a zis el.
—Sper s ă n in gă din n o u , a m a dă u ga t . A m o sanie n o u ă ,
fantastică .
Tocmai m ă pregă team s ă le povestesc despre Fulger, dar
Miles mi-a luat-o înainte.
— Ş i eu a m o sanie n ou ă ! a zis el. A cumpă rat-o tata de la
H a m m a ch e r Schlemmer 3 7 . E o adevă rată operă de artă !
— C u m poate fi o sanie operă de artă ? a întrebat J u l i a n .
— A costat vreo opt sute de dolari.
— Ua u!
—Ar trebui s ă mergem c u toţii la s ă n i u ş pe Skeleton Hill şi
s ă ne l u ă m la întrecere, a m zis eu.
— Dealul ă la e de do uă parale, a ră spun s J u l i a n .
— C e vorbeşti? a m zis e u . U n bă iat ş i-a rupt gâ tul acolo.
D e asta se şi ch e a m ă Skeleton Hill 3 8 .
J u l i a n a îngustat ochii şi m - a privit ca pe cel mai mare idiot
din lum e.
—S e n ume şte Skeleton Hill din ca uz ă că acolo a fost u n
vechi cimitir indian. D ar ar trebui s ă se n u m e a sc ă G a rba ge
Hill 3 9 , e jegos ră u de tot. Ultima dată c â n d a m fost acolo era
de-a dreptul scâ rbos, plin de cutii de s u c , sticle sparte şi alte
chestii.
—Mi -a m lă sat acolo sa n i a cea veche, a zis Miles. Era u n
gunoi de tot râ sul, dar tot a luat-o cineva!
— Poate vreun om al stră zii care vrea la s ă n i u ş, a râ s
Julian.
— Un de ai lă sat-o? a m întrebat e u.
—Lâ n gă s tâ n ca cea mare de la baza dealului. C â n d a m
trecut pe-acolo a do ua zi, n u mai era. Nici n u m i - a venit s ă
cred că a luat-o cineva!

37 Magazin exclusivist, cu produse de firmă foarte scumpe şi c u u n catalog

considerat a defini tot ceea ce merită s ă achiziţioneze cei bogaţi şi la modă .
38 Dealul Scheletului, în traducere liberă .

39 Dealul Gunoaielor.

156
 - R . J . PALACIO -
—Uite ce-a m putea face, a zis J u l i a n . D a t a viitoare c â n d
ninge, ne duce tata c u m a ş i n a la u n teren de golf din
Westchester pe l â n gă care Skeleton Hill e u n nimic! U n d e
pleci, J a c k ?
Î ncepusem s ă m ă îndepă rtez.
— Îmi trebuie o carte din dulap, a m minţit e u.
Voiam n um a i s ă plec câ t mai repede de l â n gă ei. N u m i -a ş
fi dorit s ă afle cine era omul stră zii care luase sa n i a .

157
 - MINUNEA -

La ştiinţe
N u s u n t cel ma i grozav elev din l um e . Ş t i u câ ţiva copii
că rora chiar le place şcoala, dar eu n - a ş putea spun e sincer
că -mi place. Îmi plac a n um ite pă rţi din şcoală , de exemplu
orele de sport şi cursul de calculatoare. Îmi plac prâ nzul şi
recreaţiile. D ar u n a peste a s ta , a ş putea tră i foarte bine fă ră
şcoală . Cel mai m ult ură s c la şcoală faptul c ă avem de fă cut
teme. Nu ajunge c ă s u n t e m nevoiţi s ă stă m curs d u p ă curs la
şcoală şi s ă încercă m s ă n u adormim în timp ce ei n e u m p l u
capul c u o gră ma dă de chestii care probabil n u n e vor folosi
niciodată , de exemplu c u m se calculează suprafaţa un u i c u b
s a u care este diferenţa dintre energia cinetică şi energia
potenţială . Cu i n a i b a îi pa s ă ? N u i - a m auzit niciodată , dar
absolut niciodată pe pă rinţii mei s p u n â n d cuvâ n tul „cinetic”,
în toată viaţa mea!
Cel mai puţin dintre toate îmi place cur sul de ştiinţe. Avem
o groază de lucru şi nici m ă ca r n u- i a m u z a n t . Iar
profesoara, doa mn a R u b i n , este foarte severă în legă tură c u
orice, chiar şi c u felul în care scriem titlurile la în ceputul
referatelor! O dată a m luat 2 la o temă de ca s ă pentru că n u
a m p u s data în colţul de s u s al paginii. Nebunie!
C â n d eu şi c u Augus t în că mai eram prieteni, m ă
descurcam binişor la ştiinţe, pentru că August stă tea lâ ngă
mine şi m ă lă sa s ă copiez notiţele lui. August are cel mai
frumos scris de m â n ă pe care l- a m vă zut la vreun copil. Pâ n ă
şi însemnă rile lui s u n t frumoase: s u n t scrise perfect, c u litere
rotunde şi legate. D a r a c u m , c â n d s un tem foşti prieteni, e ră u ,
pentru c ă n u - l mai pot ruga s ă m ă lase s ă copiez notiţele lui.
Azi m ă luptam s ă i a u notiţe după ce sp un e a do a m n a Rub in
(scriu infect de mâ nă ) şi dintr-odată a început s ă
vorbească despre tâ rgul de proiecte ştiinţifice din clasa a
cincea şi despre faptul că va trebui s ă ne alegem fiecare o
temă pentru proiect.

158
 - R . J . PALACIO -

În timp ce ea vorbea, eu m ă gâ n de a m c ă tocmai a m

terminat tâ mpitul de proiect c u Egiptul, şi deja trebuia s ă
începem u n u l n ou?! Am exclamat în mintea m e a „ O, nu!” şi
m - a m vă zut a ră tâ n d ca puştiul din Singur a ca s ă , c u gura larg
deschisă şi c u palmele pe obraji. A şa a ră ta m în sinea me a . Pe
u r m ă m - a m gâ ndit la fotografiile acelea c u feţe de stafii care
se topesc pe care le -am vă zut un deva , c â n d sta u c u gurile
că scate larg şi par s ă ţipe. Ş i br us c mi -a venit în minte o
imagine, o amintire, şi a m înţeles ce a vrut S u m m e r s ă s p u n ă
c u „ Ma sca însâ ngerată din Sc ream”. Este foarte ciudat c u m
mi -a venit totul în minte, într-o secund ă ! Ci n eva din clasă a
purtat de Halloween m a s c a însâ ngerată . M i - a m amintit că a m
vă zut costumul la câ teva bă nci de m in e. Ş i pe u r m ă a
dispă rut şi n u l- a m mai vă zut .
Fir-ar s ă fie! E ra August!
Toate astea m i - a u venit în minte la ora de ştiinţe, în timp ce
profesoara vorbea.
Fir-ar s ă fie!
Vorbisem c u J u l i a n despre Augu s t . Fir-ar s ă fie! A c u m
înţelegeam! Fu se s e m atâ t de ră u! N u ştiu de ce. N u ma i su n t
sigur nici ce -am s p u s , dar a m fost ră u . D ura se u n mi n ut s a u
dou ă . Ş t i a m c ă J u l i a n şi restul m ă credeau u n ciudat pentru
că stă team tot timpul c u Augus t şi m - a m simţit prost. N u ştiu
de ce a m s p u s lucrurile acelea. M i - a u ieşit pe gură , pur
şi simplu. Am fost u n prost. S u n t u n prost. Doamn e! El ar fi
trebuit s ă vină co stuma t în B o b a Fett . D ar n u , el era m a s c a
însâ ngerată care ţipa în b a n c a de lâ ngă noi. M a s c a a lbă ,
l un gă , c u stropi de sâ nge fals. C u gura deschisă larg. C a u n
vâ rcolac care plâ nge. El era acela.
A m simţit că îmi vine s ă vomit.

159
 - MINUNEA -

Echipe
N -a m mai auzit niciun cuvâ n t din ce a s p u s do a m n a Rubi n
d u p ă aceea. B l a , bla, bla. Tâ rgul de proiecte ştiinţifice. B l a ,
bla, bla. Echipe. B l a, bla. Aş a c u m vorbesc adulţii în filmele
c u Charlie Brown 4 0 . Aşa c u m vorbeşte cineva s u b a pă . Bâl ,
bââl, bâl-bâl.
Dintr-odată , do a mn a Rub i n a început s ă arate spre copiii
din clasă .
— Reid şi Tristan; Maya şi M a x , Charlotte şi X i m e n a ,
August şi J a c k …
A sp u s a sta ară tâ nd spre noi.
— Miles şi Amos, J u l i a n şi Henry, S a va n n a ş i … N -
a m mai auzit restul.
— Poftim? a m zis. A
s u n a t clopoţelul.
—N u uitaţi s ă vă alegeţi împreună c u partenerul u n
proiect de pe listă , copii, a zis doa m n a Ru b i n , în timp ce toată
lumea începuse s ă plece.
M - a m uitat d u p ă Au gu s t , dar el îşi luase ru csa cul şi
ajunsese deja la u ş ă .
Cred c ă aveam o expresie foarte tâ mpită , pentru că J u l i a n a
venit la mine şi mi-a zis:
— S e pare că t u şi ami cul tă u sunteţi colegi de echipă .
A s p u s a sta z â mbi n d, c u n a s u l pe s u s . L - a m urâ t din toate
puterile.
—Alo, Pă m â n tul că tre J a c k Will! a zis el, c â n d a vă zut că
nu-i ră sp un d.
— Taci din gură , J u l i a n !
Îmi p u n e a m caietul în rucsa c. Voiam s ă m ă lase-n pace.
—Cred că eşti tare n e mulţumit c ă te-ai procopsit iar c u el, a
zis J u l i a n . Ar trebui să -i spui doamnei Ru b i n c ă vrei s ă
schimbi partenerul. S u n t convins că te-ar lă sa.
— B a n u m- ar lă sa, a m zis e u .

40 Personajul principal al benzii desenate Peanuts şi al unu i film.

160
 - R . J . PALACIO -
— Întreab-o!
— N u vreau.
—D o a m n ă Ru b i n ? a zis J u l i a n , întorcâ ndu-se şi ridicâ nd
mâ na.
D o a m n a Ru b i n ştergea tabla, în faţa clasei. Ş i - a auzit
numele şi s-a întors.
— N u , J u l i a n ! a m urlat e u în şoaptă .
— C e este, bă ieţi? a întrebat neră bdă toare d o a m n a Ru b i n .
—P utem s ch i m b a echipele, da c ă vrem? a zis J u l i a n c u u n
aer nevinovat. J a c k şi c u mi n e avem o idee pentru tâ rgul de
proiecte pe care a m vrea s-o facem î m p re u n ă …
—C red că s -a r pu tea a ra n ja … a în cepu t s ă s pu n ă
profesoara.
— N u , do a mn ă R ub i n , e bine a ş a c u m este, a m zis e u
repede, îndreptâ n du-mă spre u ş ă . La revedere!
J u l i a n a alergat d u p ă mine.
—D e ce-ai fă cut a s ta ? a zis el, a j u n g â n d u - m ă pe scă ri.
P ute am face echipă . S ă ştii că n u trebuie s ă fii prieten c u
Monstrul, da că n u vrei…
Atunci i -a m dat u n p u m n . Direct în gură .

161
 - MINUNEA -

Pedeapsa
Unele lucruri n u le poţi explica. Nici m ă ca r n u încerci. N u
ştii de un de s ă începi. C â n d deschizi gura , toate propoziţiile
se încâ lcesc într-un n od uriaş. Toate cuvintele ies greşit.
—J a c k , asta-i o faptă foarte, foarte gravă , a spus dom nul
Tu s h m a n .
E ra m la el în birou, pe u n s c a u n în faţa lui şi m ă ui ta m la
desenul c u dovleacul de pe peretele din spate.
—Unii copii a u fost exmatriculaţi pentru u n astfel de gest,
J a c k ! Ş t i u că eşti u n bă iat b u n şi n u vreau s ă se întâ mple
a sta , dar trebuie s ă - mi explici.
— Ţie nu-ţi stă în fire s ă te porţi a ş a , a zis m a m a .
Venise de la serviciu imediat ce o a n un ţase ră . Îmi dă de am
se a m a că oscila între a fi extrem de s upă rată s a u extrem de
surprinsă .
—A m crezut că t u şi J u l i a n sunteţi prieteni, a zis domn ul
Tu s h m a n .
— N u s un te m prieteni, a m zis.
Stă tea m c u braţele încrucişate la piept.
—D a r c u m să -i dai cuiva u n p u m n în gură , J a c k ? a zis
m a m a , ridicâ nd tonul. C e - a fost în mintea ta ?
S - a uitat la do mn ul T u s h m a n .
—Vă s p u n sincer, n - a mai lovit pe nimeni, niciodată . Nu-i
stă în fire.
— Lui J u l i a n i-a curs sâ nge din gură , J a c k , a zis do mn ul
Tu s h m a n . I-ai scos u n dinte, ştii a sta ?
— Era doar u n dinte de lapte, a m zis e u .
— J a c k ! a zis m a m a , clă tinâ nd din ca p.
— Aşa a s p u s sora Molly!
— N u despre a sta vorbim! a strigat m a m a .
—Vreau doar s ă ştiu de ce, a s p u s do mn ul Tu s h m a n ,
ridicâ nd din umeri.
— Ar fi şi mai ră u, a m oftat eu.
— S pu n e - m i , J a c k !

162
 - R . J . PALACIO -

Am ridicat din umeri, dar n - a m zis nimic. N u pute a m. D a c ă

mă rturiseam că J u l i a n îl fă cuse pe August „monstru”, atunci
ar fi vorbit despre a sta c u J u l i a n , apoi J u l i a n i-ar fi s p u s c u m
îl vorbisem şi e u de ră u pe Augus t , şi toată lumea ar fi aflat.
— J a c k ! a zis m a m a .
Am început s ă plâ ng.
— Îmi pare r ă u …
D o m n u l Tu s h m a n a
ridicat din sprâ ncene
şi a dat din cap,
dar n - a s p u s nimic. În loc de a sta a început să -şi sufle în
p u m n i , c u m faci c â n d ai mâ inile reci.
—J a c k , a zis el, chiar n u ş tiu ce s ă s p u n . Ai lovit c u
p u m n u l u n copil. Avem reguli clare în legă tură c u u n astfel de
comportament , ştii bine. Î n se amn ă exmatriculare a uto ma t ă .
Iar t u nici m ă ca r n u încerci s ă - mi explici.
A c u m plâ ngeam tare, iar câ n d m a m a m - a luat în braţe, a m
izbucnit în hohote.
—Hai s ă … a zis do mn ul T u s h m a n , scoţâ ndu-şi ochelarii ca
să -i şteargă . Hai s ă facem aşa! S ă p t ă m â n a viitoare sun te m
oricum în va can ţa de i arn ă . Ce- ar fi s ă ră mâ i a c a s ă câ t mai
avem p â n ă a tun ci ? D u p ă vacan ţă , te întorci şi o luă m de la
capă t . C a şi c u m n u s-ar fi întâ mplat nimic. U n n o u început ,
ca s ă zic a ş a .
— S u n t exmatriculat? a m întrebat printre lacrimi.
—Teoretic, eşti, a zis el ridicâ nd din umeri, dar n u m a i
pentru câ teva zile. Ş i încă ceva. C â t timp stai a ca s ă , vei avea
timp s ă te gâ ndeşti la ce s - a petrecut. Iar dacă vrei să -mi scrii
o scrisoare şi s ă - mi explici ce s- a întâ mplat şi da că îi scrii lui
J u l i a n o scrisoare ca să -ţi ceri s cuz e, atun ci vom adă uga
aceste scrisori la dosarul tă u , bine? D u - t e a c a s ă , stai de
vorbă c u m a m a şi c u tata şi poate că mâ i n e vei vedea totul
mai limpede.
—Mi se pare u n plan b u n , domnule Tu s h m a n , a
încuviinţat m a m a . M u l ţ u m i m .
— Totul o s ă fie bine, a zis domnul Tu s h m a n ,
îndreptâ ndu-se spre u ş ă , care era în chi să . Ş t i u că eşti u n
163
 - MINUNEA -

copil b u n , J a c k . Ş i ştiu că p â n ă şi copiii buni fac uneori

prostii, aşa- i?
A deschis u ş a .
—Vă m ul ţ um e s c că sunteţi atâ t de înţelegă tor, a zis m a m a ,
strâ ngâ ndu-i m â n a .
— C u plă cere, a zis el.
S - a aplecat spre m a m a şi i-a s p u s la ureche ceva ce e u n -
a m auzit .
— Ş t i u , m ulţume sc, a zis m a m a , încuviinţâ nd din ca p.
— Puştiule, mi- a zis el mie, p u n â n d u - m i mâ inile pe umeri.
G â ndeşte-te la ce ai fă cut , da ? Ş i vacanţă plă cută ! H a n u k a 4 1
fericită ! Cră ci un fericit! Kwanzaa 4 2 fericită !
Mi -a m şters n a s u l c u m â n e c a şi a m pornit spre u ş ă .
—M u lţu m eş te-i dom n u lu i Tu s h m a n , m i-a zis
m a m a, b ă t â n du - m ă uşurel pe u m ă r.
M - a m oprit şi m - a m întors, dar n - a m putut s ă m ă uit la
director.
— M ul ţum e s c, domn ule Tu s h m a n , a m s p u s .
— Pa , J a c k , mi-a ră s p un s el.
Apoi a m ieşit.

41 Să rbă toare evreiască , numită şi Să rbă toarea Luminilor. S e să rbă toreşte

timp de opt zile şi are loc aproximativ în aceeaşi perioadă c u Cră ciunul.
42 Să rbă toare afro-americană care are loc în Statele Unite între 26

decembrie şi 1 ianuarie.
164
 - R . J . PALACIO -

Felicitări de sezon
În mod destul de ci udat , c â n d a m a j u n s a c a s ă şi m a m a a
a d u s poşta, primiseră m felicită ri atâ t de la familia lui J u l i a n ,
câ t şi de la familia lui Augu s t . Felicitarea de la J u l i a n era o
poză de-a lui c u cravată , în care ară ta de parcă ur m a s ă se
d uc ă la operă s a u undeva de felul ă sta . Felicitarea de la
August era u n câ ine dră guţ care purta coarne de ren, n a s
roşu şi cizmuliţe roşii. Î ntr-o bul ă desenată deasupra capului
câ inelui scria: „Ho, h o, ho!”, iar în interiorul felicită rii scria:

Familiei lui Will, pace p e

Pământ . C u drag,
Nate, Isabel, Olivia, Augus t (şi
Daisy)

—D ră guţă felicitare, n u ? i-am zis ma me i , care abia da că

îmi adresase vreo vorbă tot dr um ul spre c a să .
Cred c ă pur şi simplu n u ştia ce s ă s p u n ă .
— Probabil că e câ inele lor, a m continuat .
—Vrei să -mi spui ce se petrece în mintea ta, J a c k ? m - a
întrebat m a m a serios.
—P un pariu că fac o felicitare c u fotografia câ inelui lor în
fiecare a n , a m zis.
Mi-a luat felicitarea din m â n ă şi a privit-o c u atenţie. Pe
u r m ă a ridicat din sprâ ncene şi din umeri şi m i - a dat-o
înapoi.
—S u n t e m foarte norocoşi, J a c k . Există o mulţime de
lucruri faţă de care ne purtă m ca şi c u m ni s-ar cuve n i …
— Ş t i u , a m zis.
Ş t i a m ce vrea s ă s p u n ă , chiar fă ră s ă a du că vorba despre
a sta .
— A m auzit că m a m a lui J u l i a n a scos c u Photoshop faţa
lui August din fotografia clasei, d u p ă ce a primit-o. A fă cut
copii noi şi le-a dat câ te u n a şi altor m a m e , a m continuat e u.
—Asta-i de-a dreptul îngrozitor, a zis m a m a . O amenii sun t
n i şt e … N u s un t întotdeauna a165 ş a c u m ar trebui s ă fie.
 - MINUNEA -
— Ştiu.
— D e asta l-ai lovit pe J u l i a n ?
— Nu.
Pe u r m ă i- am s p u s de ce i-am dat u n p u m n lui J u l i a n . Ş i i-
am s p u s că August era a c u m fostul m e u prieten. Ş i i - a m
povestit despre Halloween.

166
 - R . J . PALACIO -

Scrisori, e-mailuri, Facebook,

mesaje pe telefon
18 decembrie

Dragă domnule Tushman,

Îmi pare foarte, foarte rău că i-am

lui
dat Julian.
un pumn A fost foarte, foarte greşit din
partea mea să fac aşa ceva. Îi scriu şi lui o
scrisoare ca să-i spun asta. Dacă nu vă
deranjează, aş prefera foarte mult să nu vă spun
de ce am făcut ce am făcut, pentru că oricum nu ar
îndrepta lucrurile. De asemenea, nu aş vrea ca
Julian să aibă necazuri pentru că a spus ceva ce
nu trebuia să spună.

Al dumneavoastră sincer,
Jack Will

18 decembrie

Dragă Julian,
Îmi pare foarte, foarte, foarte rău că te-am
lovit. A fost greşit din partea mea. Sper că te
simţi bine. Sper că dintele cel nou creşte repede.
Cu ai mei aşa se întâmplă.

Cu sinceritate,
Jack Will

26 decembrie

Dragă Jack, îţi mulţumesc foarte mult pentru

scrisoare. Iată un lucru pe care l-am învăţat în
cei douăzeci de ani petrecuţi ca director de
gimnaziu: există aproape întotdeauna mai mult
de 167
 - MINUNEA -
două feţe ale fiecărei poveşti. Chiar dacă nu ştiu
detaliile, am o bănuială despre scânteia care a
produs confruntarea cu Julian.
Deşi nimic nu justifică „niciodată!” lovirea
altui elev, ştiu că prietenii buni merită uneori
apăraţi. Acest an a fost greu pentru mulţi dintre
elevi, pentru că aşa este de primul an
gimnaziu. obicei de
Ţine-te în continuare de treabă şi
fii mai departe băiatul bun pe care îl ştim cu
toţii!
Toate cele
bune,
Lawrence Tushman
Directorul
şcolii

To: ltushman@beecherschool.edu
Cc: johnwill@phillipsacademy.edu;
amandawill@copperbeech.org

Fr: melissa.albans@rmail.com
Subject: Jack Will

Dragă domnule Tushman,

Am discutat ieri
dumneavoastră cu Amanda
de a-i permiteşi John
lui Will.
Jack Şi-au
să se
exprimat regretul că Jack l-a
întoarcă la Şcoala Beecher după o lovit cu pumnul în
de
gură pe Julian, fiul
eliminare două zile. nostru. Vă scriu pentru a vă
anunţa
Deşi că soţul cămeulovirea
consider şi cu
unuimine
copilsprijinim
decizia
alte
este, şcoli,
în un motiv suficient pentru
exmatriculare, sunt de acord că o măsură atât de
severă nu se impune aici. Cunoaştem familia lui
Will de pe vremea când copiii noştri erau la
grădiniţă şi suntem convinşi că vor lua toate
măsurile pentru a se asigura că astfel de lucruri
nu se vor mai petrece.

168
 - R . J . PALACIO -
Mă întreb însă dacă acest comportament
neaşteptat
violent din partea lui Jack n-ar putea fi
rezultatul unei presiuni prea mari pe umerii lui
tineri. Mă refer în mod explicit la acel copil cu
nevoi speciale cu care atât lui Jack, cât şi lui
Julian li s-a cerut să se „împrietenească”.
Privind retrospectiv şi văzându-l pe acest copil
la diverse manifestări şcolare şi în fotografia
clasei, mă gândesc că s-ar putea să fie prea mult
să le cerem copiilor noştri un astfel de efort. În
orice caz, atunci când Julian a recunoscut că îi
este greu să fie prieten cu acel copil, i-am spus
să se simtă „fără obligaţii” în acest sens. Noi
credem că tranziţia de la şcoala primară la
gimnaziu este destul de grea şi fără a le atribui
poveri şi greutăţi suplimentare acestor tineri cu
minţi impresionabile. Vreau să menţionez şi că, în
calitate de membră a Consiliului Şcolar, m-am
simţit descumpănită că cererile de înscriere nu au
fost studiate mai atent, ţinând cont de faptul că
Şcoala Beecher nu este o şcoală de integrare,
care să se adreseze şi copiilor cu nevoi
speciale. Există mulţi părinţi „printre care mă
număr şi eu” care se întreabă dacă acest copil ar
fi trebuit admis în şcoala noastră. În cele din
urmă, sunt oarecum descumpănită că acest copil nu
a fost supus unui proces standard de admitere (cu
interviu, de exemplu), la fel ca restul copiilor
care au început gimnaziul în acest an.

Numai bine!
Melissa Perper
Albans

To:
melissa.albans@rmail
.com Fr:
ltushman@beecherschool.edu
Cc:
169
johnwill@phillipsaca
demy.edu ;
 - MINUNEA -

Dragă doamnă Albans,

Vă mulţumesc pentru mesajul în care v-aţi

subliniat îngrijorările. Dacă nu aş fi fost
convins că Jack Will îşi regretă fapta foarte mult
şi dacă nu aş crede pe deplin că nu va repeta ce
a făcut, vă asigur că nu i-aş fi permis să revină
la Şcoala Beecher.
În ce priveşte îngrijorările dumneavoastră în
legătură cu noul nostru elev, August, vă rog să
reţineţi că nu are nevoi speciale. Nu este nici
neputincios, nici handicapat şi nici întârziat în
dezvoltare în vreun fel. Aşadar, nu există niciun
motiv pentru a bănui că cineva trebuie să-şi facă
probleme în legătură cu admiterea lui la Şcoala
Beecher – fie ea şcoală de integrare sau nu. În ce
priveşte procesul de admitere, directorul
comisiei de admitere şi cu mine ne-am folosit de
dreptul regulamentar de a-l intervieva pe August
la el acasă, din motive evidente. Această uşoară
abatere de la protocol a fost îndreptăţită şi nu
a prejudiciat în niciun fel procesul de selecţie
al
cererilor de August este elev
înscriere. eminent şi prietenia un
minunaţi, aprintre care se numără şi Jack
câştigat unorWill.
tineri
La începutul anului şcolar, când am rugat câţiva
copii să organizeze un fel de „comitet de
primire” pentru August, am făcut-o ca să-i uşurez
tranziţia către mediul şcolar. Nu am considerat
că
rugămintea de a fi prietenoşi în mod special cu un
elev nou le va aduce „poveri şi
greutăţi”
suplimentare. De fapt, m-am gândit că i-ar învăţa
câteva lucruri despre compasiune, prietenie şi
loialitate.
După cum s-a dovedit, Jack Will nu a fost
nevoit
să înveţe niciuna dintre aceste calităţi, pentru
că le avea deja din belşug.
170
 - R . J . PALACIO -
Vă mulţumesc din nou pentru că ţineţi legătura
cu mine.

Toate cele
bune, Lawrence
Tushman

To: melissa.albans@rmail.com
Fr:
johnwill@phillipsacademy.edu
Cc: ltushman@beecherschool.edu;
amandawill@copperbeech.org

Subject: Jack

Bună, Melissa,
Îţi mulţumesc că ai fost atât de înţelegătoare
în privinţa incidentului cu Jack. După cum ştii,
îi pare impresionaţi
Suntem foarte rău pentru
de cepreocuparea
a făcut. Spertacă
vei legătură
în cu prietenia dintre Jack şi August. Să
accepta
ştii oferta penoastră
că l-am întrebat de
Jack dacă simte vreoa
plăti
presiune vizitele
în acest sens şi la dentistfoarte
a răspuns pentruferm că
Julian.
nu. Îi place compania lui August şi simte că şi-a
făcut un prieten bun.

Vă dorim un An Nou fericit!

John şi Amanda
Will

Salut, August,

Jacklope Will vrea să fiţi prieteni pe Facebook.

Jacklope Will
32 de prieteni comuni

Mulţumim!
Echipa
171 Facebook
 - MINUNEA -

To:
auggiedoggiepullman@email.com
Subject: Iertare!!!!!!
Message:

Salut august. Sunt eu Jack Will. Am observat că

nu-s pe lista ta de prieteni. Sper să mă bagi
din nou, că-mi pare tare rău. Am vrut numai să
ştii asta. Iartă-mă! Ştiu de ce eşti supărat pe
mine şi-mi pare rău n-am vrut să zic ce-am zis.
Am fost un prost. Sper că mă poţi ierta.

Sper să fim iară prieteni.

Jack

1 mesaj nou.
De la: AUGUST
31 dec.
16:47

primit mesaj ştii de ce-s supărat?? Summer ţi-a

zis?

1 mesaj nou.
De la: JACKWILL
31 dec. 16:49

Mi-a zis masca însângerată ca pont şi n-am

înţeles apoi mi-am adus aminte costumul de
Halloween. N-am ştiut că eşti tu credeam că eşti
Boba Fett.

1 mesaj nou.
De la: AUGUST
M-am răzgândit
31 dec. în ultima clipă. Chiar l-ai
pocnit
16:51 pe Julian?

172
 - R . J . PALACIO -
1 mesaj nou.
De la: JACKWILL
31 dec. 16:45

I-am dat un pumn şi i-am scos o măsea. Una de

lapte.

1 mesaj nou.
De la: AUGUST
31 dec.
16:55

de ce l-ai
pocnit???????

1 mesaj nou.
De la: JACKWILL
31 dec. 16:56

Nu ştiu

1 mesaj nou.
De la: AUGUST
31 dec.
16:58

minţi, a zis
ceva de mine
aşa-i?

1 mesaj nou.
De la: JACKWILL
31 dec. 17:02

e un infect, dar şi eu am fost infect. Îmi pare

tare tare tare rău pentru ce-am zis, frate, da?
preteni iară?

173
1 mesaj nou.
De la: AUGUST
 - MINUNEA -

1 mesaj nou.
De la: JACKWILL
31 dec. 17:03

superrr!!!

1 mesaj nou.
De la: AUGUST
31 dec.
17:06

dar să-mi
spui
adevărul, da?
chiar ai vrea
să te
sinucizi dac-
ai fi eu?

1 mesaj nou.
De la: JACWILL
31 dec. 17:08

nu!!!!!
jur pe viaţa
mea!
dar aş vrea să
mă sinucid
dac-aş fi
Julian

1 mesaj nou.
De la: AUGUST
31 dec.
17:10

lol
da frate 174
preteni iară
 - R . J . PALACIO -

Întoarcerea din vacanţa de iarnă

În ciuda celor s puse de Tu s h m a n , c â n d m - a m întors la
şcoală în ianuarie n - a fost ca şi c u m n u s-ar fi întâ mplat
n imic. D e fapt , lucrurile a u stat ciudat chiar din clipa în care
a m a j u n s dimineaţă la dulapul m e u . S u n t vecin de dula p c u
Amo s, care a fost întotdeauna u n bă iat dintr-o b u ca tă . E u i-
a m zis „Salutare, care-i treaba?”, iar el m - a salutat doar d â n d
din ca p, şi-a încuiat dulapul şi a plecat. Mi s- a pă rut bizar. Pe
u r m ă i- am zis „Care-i treaba?” lui Henry, care nici mă car n - a
schiţat u n zâ mbet , s - a uitat în altă parte.
A ha , deci ceva se întâ mpla! În cinci mi n ute deja îmi
dă duseră c u flit doi bă ieţi. N u că i-ar fi n u m ă ra t cineva. Am
zis s ă ma i încerc şi c u Tristan şi – b um! – acelaşi rezultat. El
pă rea chiar nervos, parcă i-ar fi fost frică s ă vorbească c u
mine.
Na, că m - a m trezit c u ciumă ! m - a m gâ ndit. Asta era
ră zbunarea lui J u l i a n .
C a m a ş a mi -a mers toată dimineaţa. N u vorbea nimeni c u
min e. Nu-i adevă rat: fetele se purta u absolut n ormal. Ş i ,
desigur, August vorbea c u min e. Ş i trebuie s ă recunosc că m -
a u salutat cei doi M a x , ceea ce m - a fă cut s ă m ă simt foarte
prost, pentru că n u - m i pierdusem vremea c u ei nici mă car o
dată în cei cinci ani de c â n d eram în aceeaşi cla să .
Am sperat c ă la prâ nz o s ă fie m a i bine, dar n - a fost. M - a m
aşezat la m a s a m e a obişnuită , lâ ngă L u c a şi Isaiah. M i - a m
zis că , întrucâ t n u fă ce au parte din grupul super-popularilor,
ci doar din gaşca de mijloc, voi fi în siguranţă c u ei. D a r abia
da că a u dat din cap c â n d i - a m sal utat . C â n d a fost strigată
m a sa noastră , şi- au luat tă vile şi n u s - a u mai întors. I-a m
vă zut aşezâ ndu-se la o altă m a s ă , în celă lalt ca pă t al
cantinei. N u stă teau chiar la m a s a lui J u l i a n , dar pe-
aproape, erau în vecină tatea grupului popular. Fuse se m
exclus. Ş t i a m c ă într-a cincea se în tâ mpl ă s ă schimbi m a s a ,
dar n u crezusem niciodată c ă o s ă mi se întâ mple mie.

175
 - MINUNEA -

M ă simţeam groaznic, singur la m a s ă . Aveam impresia că

toată lumea m ă priveşte. E ra ca şi c u m n - a ş fi avut prieteni.
M - a m hotă râ t s ă sar peste prâ nz şi s ă m ă d u c la bibliotecă s ă
citesc.

176
 - R . J . PALACIO -

Războiul
Charlotte mi-a s p u s de ce m ă vedea toată lumea c u ochi
ră i, pentru că ea ştia din interior. L a sfâ rşitul zilei a m gă sit u n
bilet în dulap:
„Ne întâ lnim în s ala 301 imediat după ore. Vino singur!
Charlotte.”
C â n d a m intrat , ea era deja acolo.
— S al utare, a m zis.
— B u n ă , a zis ea.
S - a d u s la u ş ă , s - a uitat în stâ n ga şi în dreapta, a închis
u ş a şi a încuiat-o pe di n ă un tru. Pe u r m ă s - a întors c u faţa la
mine şi a început să -şi roadă unghiile în timp ce vorbea.
—Uite, îmi pare ră u de ce se întâ mplă şi vreau să -ţi s p u n ce
ştiu e u . Promiţi s ă n u spui la nimeni c ă a m vorbit c u tine?
— Promit.
—J u l i a n a organizat în vacan ţă o petrecere uri aşă , a zis
Charlotte. Adică , realmente uriaşă. Prietenul soră -mii şi-a
fă cut a n u l trecut tot acolo aniversarea de 16 a n i. A avut vreo
200 de invitaţi, a ş a că locul e uriaş de-a dreptul.
— D a , şi?
— D a , ş i … a u fost acolo aproape toţi din a n ul n ostru.
— N u chiar toţi, a m glumit eu.
—D a , n u chiar toţi. D ar a u fost chiar şi unii pă rinţi. D e
exemplu, pă rinţii mei a u fost. Ştii c ă m a m a lui J u l i a n este
vicepreşedinta Consiliului Şcolar, da? Cun o a şt e o groază de
lume. U n a peste alta, la petrecere, J u l i a n s - a plimbat de colo
pâ n ă colo şi le-a s p u s tuturor că l-ai pocnit pentru că ai
probleme emoţionale serioase…
— Ce ?!
—Ş i că trebuia s ă fii exmatriculat, dar că pă rinţii lui a u
implorat şcoala s ă n u te dea afară .
— Poftim?!
—Ş i că nimic n u s-ar fi întâ mplat dacă T u s h m a n n u te-ar
fi forţat s ă fii prieten c u Auggie. A zis că m a m a lui consideră ,
citez, „că ai clacat psihic s u b pre siun e…”.
177
 - MINUNEA -

Nu-mi venea să -mi cred urechilor.

— Da r n - a crezut nimeni a s ta , n u ? a m zis. A
ridicat din umeri.
—N u asta-i problema, a zis ea. Problema este că J u l i a n
chiar e foarte popular. Ş i , ştii, m a m a a auzit că m a m a lui face
presiuni la şcoală s ă se revizuiască cererea de admitere
a lui Auggie la Beecher.
— Poate face a sta ?
—Problema este c ă Beecher n u - i o şcoală de integrare.
Adică n u- i o şcoală un de s ă se amestece copii normali c u
copii c u nevoi speciale.
— Asta-i prostie cura tă . Auggie n u are nevoi speciale.
—D a , dar ea spun e că da c ă şcoala îşi schi mb ă felul în care
procedeaz ă …
— D ar n u-şi s ch im b ă nimic!
—B a d a . N-ai observat că a u s ch imb at tema expoziţiei de
desen de la An ul N o u ? În anii trecuţi, cei din clasa a cincea
se prezentau c u autoportrete, dar n o uă ni s- a cerut s ă ne
facem autoportrete caraghioase, în chip de animale. Îţi aduci
amin te?
— C e s ă zic, mare l u c r u …
— Ştiu! N u s p u n că s u n t de acord, s p u n doar ce spun e e a.
— Am priceput, dar e o porcă rie…
—Ş t i u . O r i c u m , J u l i a n a zis că prietenia ta c u Auggie te
trage în jos şi c ă , pentru binele t ă u , ar trebui s ă încetezi s ă
mai petreci atâ ta timp c u el. Ş i că dacă vezi că începi să -ţi
pierzi vechii prieteni, o s ă te trezeşti. A şa c ă , pentru binele
tă u , el n-o să -ţi mai fie deloc prieten.
—Pauză de ştiri: eu a m fost primul care a încetat prietenia
c u el.
—D a , dar el i-a convins pe toţi bă ieţii s ă n u mai fie prieteni
c u tine, pentru binele t ă u . D e a s ta n u mai vorbeşte nimeni c u
tine.
— D ar tu vorbeşti.
—M d a , e mai mult o chestie între bă ieţi, mi - a explicat
Charlotte. Fetele ră m â n neutre. În afară de grupul S ava n n e i ,

178
 - R . J . PALACIO -

desigur, care merge peste tot c u grupul lui J u l i a n . D a r

pentru restul este u n ră zboi între bă ieţi.
Am dat din ca p în s em n că a m înţeles. E a a lă sat capul
într-o parte şi s - a bosumflat , ca şi c u m i-ar fi pă rut ră u
pentru mine.
— E bine că ţi-am s p u s toate as tea ? m - a întrebat.
—D a! Sigur! Puţin îmi pasă cine vorbeşte c u mine şi cine
n u , a m minţit e u. Toată povestea asta-i o tâ mpenie.
E a a dat din cap aprobator.
— Auzi, Auggie ştie ceva ? a m întrebat-o.
— Sigur că n u . Cel puţin n u de la mine.
— D ar S u m m e r ?
—N u cred. Ştii, eu mai bine a ş pleca. În caz că te
interesează , m a m a me a crede c ă m a m a lui J u l i a n e absolut
idioată . Zice că i se pare că oamenilor ca ea le pas ă mai m ult
c u m arată poza clasei, decâ t s ă se poarte c u m trebuie. Ai aflat
de treaba c u Photoshopul, n u ?
— D a , mi s-a fă cut greaţă .
—Ş i mie, a aprobat Charlotte. A c u m o s ă plec. A m vrut doar
s ă ştii c u m stă treaba.
— M ul ţu m e s c, Charlotte.
— Te a n u n ţ da c ă mai aflu ceva, a zis.
Înainte s ă iasă pe u ş ă , s - a uitat din n o u în stâ n ga şi în
dreapta, s ă fie sigură c ă n - o vede n imeni. Chi ar da că era
neutră , presupun c ă tot n u voia s- o vadă cineva c u m in e.

179
 - MINUNEA -

Schimbarea meselor
Prost c u m s u n t , m - a m aşezat a do ua zi la m a s ă c u Tristan,
c u Nino şi c u Pablo. M - a m gâ ndit c ă n -ar fi o problemă ,
pentru că ei n u s u n t nici populari, dar nici n u ies în pauz ă s ă
joace D ungeo ns & Dragons. S u n t undeva la mijloc. La început
mi s - a pă rut că a m dat lovitura, pentru că erau prea de treabă
ca s ă se fi fă cut că n u m ă vă d c â n d m - a m d u s la m a s a lor.
M i - a u s p u s toţi „Salut”, deşi m i - a m dat se a m a că au
schimb at priviri între ei. D ar pe u r m ă s - a întâ mplat la fel ca
ieri. S - a strigat m a s a n oastră , ş i-a u luat mâ n ca rea şi s - a u
d u s la o m a s ă din altă parte a cantinei.
D i n nefericire, era de serviciu do a m n a G . , care a vă zut ce s-
a întâ mplat şi s-a d u s d u p ă ei.
—N u aveţi voie s ă faceţi a s t a , bă ieţi, i-a dojenit ea în gura
mare. N u su n te m genul ă sta de şcoală . Întoarceţi-vă la m a s a
voastră !
Straşn i c, de parcă as ta m-ar fi ajutat c u ceva! Pâ n ă s ă se-
ntoarcă la m a s ă , m i - a m luat tava şi a m plecat iute. Am auzit-
o pe do a m n a G . stri gâ n du-m ă , dar m - a m prefă cut c ă n -o a u d
şi a m continuat s ă merg spre peretele celă lalt, în spatele
bufetului.
— S tai c u noi, J a c k !
Era S u m m e r. E a şi c u Augus t şedeau la m a s a lor
obişnuită şi îmi fă cea u amâ ndoi s e m n c u m â n a s ă m ă d u c
la ei.

180
 - R . J . PALACIO -

De ce nu am stat cu August
în prima zi de şcoală
Bine, s u n t complet ipocrit. Ş t i u. Îmi a d u c aminte c ă l - a m
vă zut pe August la ca n ti n ă , în prima zi de şcoală . Toată lumea
se uita la el. Toată l um e a vorbea despre el. Pe atun ci n u se
obişnuise nimeni c u faţa lui şi nici n u ştiau c ă u r m a s ă vină
la Beecher, a şa că a fost u n mare şoc pentru mulţi să -l vadă
în prima zi de şcoală . U n o ra dintre copii chiar le era frică s ă se
apropie de el.
C â n d l-a m vă zut în faţa m e a la can ti n ă , a m ştiut c ă n u are
lâ ngă cine s ă se aşeze, dar efectiv n u a m putut s ă m ă d u c s ă
sta u c u el. Î nsă petrecusem c u el toată dimineaţa, pentru
că avuseseră m multe cursuri împreună , şi cred că voiam şi
eu
s ă mai s t a u puţin c u alţi copii. Aşa c ă , atun ci c â n d l - a m
vă zut aşez â n du-se la o m a s ă de cealaltă parte a bufetului,
a m că uta t o m a s ă câ t mai îndepă rtată de a lui. M - a m aşezat
c u L u c a şi c u Isaiah, deşi nici n u-i cun o şte a m, şi a m vorbit
tot timpul despre baseball, iar în recreaţie a m jucat baschet
c u ei. D u p ă aceea, ei a u devenit colegii mei de m a s ă .
Am aflat că S u m m e r s - a aşezat lâ ngă Au gus t , ceea ce m - a
surprins, pentru că ea n u era un ul dintre copiii c u care
vorbise T u s h m a n s ă fie prieteni c u Auggie. Aşa c ă a m ştiut că
o fă cuse numai ca s ă fie dră guţă , iar a sta mi s- a pă rut foarte
curajos.
A c u m stă team şi e u c u S u m m e r şi c u Au gus t , iar ei erau
dră guţi c u mine c a de obicei. I-a m p u s la curent c u tot ce-mi
spusese Charlotte, mai puţin c u faptul că „cedasem psihic”
pentru că fusesem silit s ă fiu prieten c u Auggie, c u partea în
care m a m a lui J u l i a n s p un e a că Auggie ar avea nevoi
speciale şi c u partea legată de Consiliul Ş co lar. D e fapt, cred
că le-am s p u s n u m a i că J u l i a n dă duse o petrecere mare în
vacanţă şi îi întorsese pe toţi bă ieţii dintr-a cincea împotriva
m ea .

181
 - MINUNEA -
—M ă simt tare ciudat , a m zis, s ă n u vorbească l um e a c u
mine şi s ă se poarte ca şi c u m nici n - a ş exista.
Auggie a început s ă z â mb e as c ă .
—Aşa ţi se pare? a zis el sarcastic. B u n venit în lumea mea!

182
 - R . J . PALACIO -

Tabere
— Iată care s u n t taberele oficiale, a zis S u m m e r a do ua zi la
prâ nz.
A scos o foaie de hâ rtie împă turită şi a desfă cut-o. Avea trei
coloane de n u m e .

Tabăra lui J a c k
Jack
Augu
st Reid
Max
G.
M a x W.

Tabăra
lui J u l i a n
Mil
es
H en ry
Amo
s
S i mo n
Tris ta n
Pablo
Nino
Isaiah
L u ca
Jake
Toland
R om an
Ben
E m m an
u el Zeke
Tomaso

Tabăra neutră 183

Malik
 - MINUNEA -

Leif
Ram
Ivan
R u ss ell

—D e un de ai hâ rtia a sta ? a zis Auggie, ui tâ n du-se peste

um ă r ul m e u în timp ce e u citeam n um el e .
—Charlotte a fă cut-o, a ră s p un s repede S u m m e r. Mi-a dat-
o în ultima pa uz ă . A s p u s că ea crede că ar trebui s ă ştii
cine-i de partea ta , J a c k .
— N u - s prea mulţi, asta-i sigur, a m zis eu.
— D ar Reid este, a zis ea. Ş i cei doi M a x .
— Grozav! Tocilarii s u n t c u mine.
—N u fi ră u , a zis S u m m e r. Apropo, cred că Charlottei îi
placi.
— M d a , ştiu.
— Ai de gâ n d s-o inviţi în oraş?
—Glumeşti! N u pot, mai ales a c u m , câ n d toată l ume a se
poartă de parcă a ş avea c i u m ă .
C u m m i - a u ieşit vorbele pe gură , c u m m i - a m dat se a m a că
n-ar fi trebuit s ă le s p u n . S - a lă sat o linişte je n an tă . M - a m
uitat la Auggie.
— E - n regulă , a zis. Ş t i u despre jocul lor.
— Îmi pare ră u , a m zis.
—D a r n u ştiam că -i s p u n C i u m ă , a zis. A m crezut că -i
s p u n B râ nz ă împuţită s a u c a m a ş a ceva.
— D a , ca în Jurnalul unui puşti, a m încuviinţat e u.
—C i u m ă s u n ă mai fain, a glumit el. C a şi c u m cineva s-ar
putea molipsi de „boala mortală a urâ ţeniei”, a zis el, fă câ n d
c u degetele în aer s e mn ul ghilimelelor.
—Mie mi se pare groaznic, a zis S u m m e r, dar Auggie a
ridicat din umeri şi a sorbit îndelung din cutia c u s u c .
— În orice caz, n -o invit pe Charlotte nică ieri, a m zis eu.
—M a m a crede că s un te m prea mici pentru întâ lniri, a
ră spun s S u m m e r.
— D ar da că te-ar invita Reid? a m întrebat-o. Te-ai duce?

184
 - R . J . PALACIO -

Mi -a m dat se a ma c ă era surprinsă .

— Nu! a zis ea .
— Am p u s doar o întrebare, a m râ s e u .
E a a clă tinat din ca p şi a zâ mbit.
— D e ce ai întrebat? C e ştii?
— Nimic! Doar a m întrebat! a m zis.
—S ă ştii că s u n t de acord c u m a m a , a zis e a . Cred că
sun te m prea tineri pentru întâ lniri. Nu vă d care-i graba.
—S u n t de acord, a zis August . Deşi e pă cat , c u atâ tea fete
care se d a u mereu la m in e.
A s p u s as ta într-un fel atâ t de n ostim, încâ t a m izbucnit în
râ s şi laptele pe care îl be am m i -a ieşit pe n a s , fă câ n du -n e pe
u r m ă pe toţi s ă hohotim ţi n â n du-n e de b urtă .

185
 - MINUNEA -

Casa lui August

S e fă cuse deja jum ă tate a lui ianuarie şi nici mă ca r n u
alesesem u n proiect pentru tâ rgul de ştiinţe. E u îl lă sasem
baltă de-a dreptul, pentru că n u ştiam ce a ş vrea s ă fac. D a r
în cele din u r m ă Augus t a hotă râ t şi mi -a spu s: „Frate,
trebuie s ă ne a p u c ă m”. Aş a că d u p ă şcoală n e - a m d u s la el
acasă .
E ra m destul de emoţionat. N u ştiam dac ă August le
povestise pă rinţilor despre ceea ce noi n u m e a m a c u m
„Incidentul de Halloween”. D a r a m descoperit c ă tată l lui
nu
era a c a s ă , iar m a m a avea ceva de fă cut pe-afară . În cele
două secunde câ t a m vorbit c u ea a m devenit foarte sigur că
Auggie n u-i suflase o vorbă . A fost foarte amabilă şi
prietenoasă c u mine.
C â n d a m intrat în cameră la Auggie, a m exclamat:
—U a u , Auggie, dar chiar că eşti îndră gostit de Războiul
stelelor!
Avea poliţe pline c u figurine din Războiul stelelor şi u n afiş
uriaş c u Imperiul contraatacă pe perete.
— D a , s u n t , a râ s el.
S - a aşezat pe u n s c a u n mobil de lâ ngă birou şi e u m - a m
pră buşit pe u n fotoliu-sac dintr-un colţ. Câ inele lui a intrat
imediat în cameră şi a venit drept la min e.
—El e câ inele de pe felicitarea ta! a m zis, l ă s â n du-l să -mi
miroasă m â n a .
—E a , m - a corectat Auggie. O ch e a m ă D ai sy. Poţi s-o
mâ n gâ i. N u m u ş c ă .
Am început s-o m â n gâ i şi s - a întors c u burta-n s u s .
— Îi place s-o freci pe burtă , a zis August .
—E cel mai dră guţ câ ine pe care l - a m vă zut, a m zis,
frecâ nd-o pe burtă .
— Ş t i u . E cel mai grozav câ ine din l ume . Nu-i a şa , fetiţo?
Imediat ce l-a auzit pe Auggie zicâ nd asta, D aisy a început
s ă dea din coadă şi s - a d u s la el.
186
 - R . J . PALACIO -
—Cine-i fetiţa m e a ? Cine-i fetiţa m e a ? a zis Auggie, în timp
ce ea îl lingea pe faţă .
—Mi-ar plă cea s ă a m u n câ ine, a m zis e u . D a r pă rinţii mei
cred că apartamentul n ostru e prea m ic.
Am început s ă m ă uit prin cameră , în timp ce el dă dea
drumul la calculator.
— Ai u n X b o x 360 4 3 ! P utem s ă ne j u c ă m ?
—Hei, a m venit s ă lucră m la proiectul pentru tâ rgul de
ştiinţă !
— Ai Halo 4 4 ?
— Sigur că a m Halo.
— Ne j u c ă m , te rog?
El intrase pe site-ul Şcolii Beecher şi parcurgea lista
proiectelor ştiinţifice propuse de do a m n a Ru b i n .
— Vezi de-acolo? m - a întrebat.
Am oftat şi m - a m d u s s ă m ă aşez pe u n s c a u n de lâ ngă el.
— Grozav iMac! a m zis.
— Tu ce calculator ai?
—O m u l e , e u n - a m nici m ă ca r camera m e a , c u atâ t mai
puţin calculatorul m e u . Pă rinţii mei a u u n Dell vechi, care
practic e mort .
—C e zici de proiectul ă s ta ? a zis, întorcâ nd monitorul în
direcţia m e a ca s ă pot vedea.
M - a m uitat repede pe ecran şi a m simţit c ă mi se
înceţoşează ochii.
— S ă facem u n ceas solar, a zis el. Mi se pare grozav.
M - a m sprijinit de spă tar.
— N - a m putea face pur şi si mpl u u n vul can ?
— Toată lum ea face vulcani.
—Pentru că -i uşor, clar, a m zis e u , mâ n gâ in d- o iar pe Daisy.
— S a u s ă facem flori din cristale de sare a m a ră ?
— S u n ă plicticos, a m zis e u. D e ce i-ai p u s n ume le D ai sy?
August n - a ridicat privirea de pe ecran.

43 Consolă de jocuri video.

44 J o c video S F.

187
 - MINUNEA -
—So ra m e a a botezat-o. E u a m vrut să -i s p u n D a rt h. D e
fapt, n umele ei complet este D a rth D aisy dar nimeni n - o
strigă a ş a .
—D a rth Daisy! C e caraghios! S a l u t , D a r th Daisy i - a m zis
câ inelui, care s - a rostogolit iară şi pe spate ca s-o scarpin pe
burtă .
—Uite, ă sta-i cel mai potrivit, a zis August , ară tâ n du-mi pe
monitor o fotografie c u nişte cartofi din care ieşeau sâ rm e.
C u m s ă faci o baterie electrică organică din cartofi. C h i a r că -i
fain! Ci că poţi alimenta o veioză c u bateriile astea. I-am
putea spun e carto-lampă s a u c u mva . C e pă rere ai?
— Pf, mi se pare greu de tot. Ştii că sun t bâ tă la ştiinţe.
— Taci din gură , n u-i adevă rat!
—B a este! La ultimul test a m luat 54 de pun cte. S u n t lemn!
—B a nu! Asta s - a întâ mplat pentru că eram certaţi şi n u
te-am ajutat . A c u m te pot ajuta . Asta-i u n proiect b u n , J a c k .
Trebuie să -l facem.
— B in e, c u m vrei tu, a m ridicat eu din umeri.
Atunci s - a auzit u n ciocă nit în u ş ă . O adolescentă c u plete
lungi şi negre a bă gat capul î n ă un tr u. N u se aştepta s ă m ă
vadă acolo.
— Hei, sa lut , a zis că tre amâ ndoi .
— S a l u t , V ia, a zis Au gus t , dezlipindu-şi ochii de monitor.
Via, el e J a c k . J a c k , ea e V ia.
— S a l u t , a m zis e u, dâ n d din ca p.
— S a l u t , a zis ea, privindu-mă atent.
D i n secun da în care Auggie mi - a rostit n ume le, a m ştiut că -
i povestise tot ce s pus e se m despre el. M i - a m dat se a m a din
felul în care se uita la m in e . D e fapt , se uita la mi n e c a şi c u m
si-ar fi a d u s aminte de ziua aceea din faţă de la Carvel, pe
Bulevardul Amesfort, care fusese c u mulţi ani în u r m ă .
—Auggie, vreau să -ţi fac cun oştinţă c u u n prieten, a zis ea.
Vine peste câ teva minute.
— Este noul t ă u iubit? a tachinat-o August .
Via a lovit c u piciorul s c a u n u l pe care stă tea el.

188
 - R . J . PALACIO -
— S ă te porţi frumos, a zis ea şi a ieşit din came ră .
— Frate, soră -ta e tră snet! a m zis.
— Ştiu.
—M ă ură şte, n u-i a ş a ? I-ai povestit despre incidentul de la
Halloween?
— D a , a ră s pun s el.
— D a , m ă ură şte, s a u da , i-ai povestit despre Halloween?
— Amâ ndouă .

189
 - MINUNEA -

Iubitul
Peste dou ă min ute sora lui s -a întors c u u n bă iat pe n u m e
J u s t i n . Pă rea u n tip destul de dră guţ . Avea pă rul lun g.
Ochelari rotunzi, mici. D u c e a în m â n ă o cutie argintie
l un gui aţă , ascuţită la u n ca pă t .
—J u s t i n , el e Au gu s t , fratele m e u mai mic, a zis V ia . Iar el e
Jack.
— S a l u t , bă ieţi, a zis J u s t i n , dâ n d m â n a c u n oi.
Pă rea puţin emoţionat. Poate pentru că îl vedea pe August
pentru prima dată . Uneori uit ce şoc ai c â n d îl întâ lneşti
prima oară .
— Ai o cameră dră guţă , a zis el.
—Eşti iubitul Viei? a întrebat ră ută cios Auggie, iar sora lui
i-a tras şapca peste ochi.
— C e ai în cutie? a m întrebat eu. O mitralieră ?
— Ha! a ră s pu n s iubitul. Nostim! N u , este o … scripcă .
— J u s t i n e scripcar, a zis Via. C â n t ă într-o trupă zydeco.
—C e n ai b a e aia o trupă zydeco? a întrebat Auggie,
uitâ n du- se la mine.
— U n gen de muz i că , a ră s p un s J u s t i n . C a muzi ca creolă .
— C e în se a mn ă creolă ? a m întrebat eu.
— Ar trebui s ă spui că ai acolo o mitralieră , a zis Auggie.
Nimeni n u te-ar mai bate la ca p.
—H a , cred că ai dreptate, a zis J u s t i n , d â n d din cap şi
trecâ ndu-şi pă rul după urechi. Muz ica creolă este u n gen de
muz ic ă câ n tată în Louisiana, mi-a ră s p un s el.
— Eşti din Louisiana? l - a m întrebat.
— N u , a ră s p un s el, împingâ ndu-şi ochelarii în s u s pe n a s .
S u n t din Brooklyn.
N u ştiu de ce, dar a sta m - a fă cut s ă râ d.
—Haide, J u s t i n , a zis Via, tră gâ ndu-l de m â n ă . Hai la mine
în cameră .
— B in e, bă ieţi. Ne vedem ma i tâ rziu. Pa, a zis el.
— Pa!
— Pa!
190
 - R . J . PALACIO -

Imediat ce a u ieşit, Auggie s - a uitat la mine şi a zâ mbit.

— „ S u n t din Brooklyn”, a m zis e u , şi amâ ndoi n e - a m tă vă lit
de râ s.

191
 - MINUNEA -

Partea a cincea

JUSTIN

Uneori cred că am capul atât de mare

pentru că este prea plin de visuri.

(Replică din O mul Elefant d e B ernard

Pomerance)

192
 - R . J . PALACIO -

Fratele Oliviei
Îl vă d prima oară pe fratele mai mic al oliviei şi recunosc că
sun t luat complet prin surprindere.
n-ar trebui, evident, olivia mi-a s p us totul
despre
„sindromul” lui, mi - a descris chiar c u m arată , dar mi- a
povestit şi despre toate operaţiile fă cute în decursul anilor, a ş a
c ă a m presupus c ă a c u m arată mai aproape de normal, ca
atunci c â n d u n copil se naşte c u b uză de iepure, este
operat şi n u-ţi dai s e a ma decâ t c ă are o cicatrice mică
deasupra buzei, pre supun că m i - a m închipuit că fratele ei are
câ te o cicatrice ici-colo. dar n u m ă aşteptam s ă vă d a sta . n u
m ă aşteptam în niciun caz să -l vă d pe puştiul c u şa pcă de
baseball care stă a c u m în faţa me a .
de fapt, sun t doi puşti în faţa mea: u n ul arată absolut
normal, e blond şi creţ şi îl c h e a m ă jack; celă lalt e auggie.
îmi place s ă cred că s un t în stare s ă -m i a s c u n d uimirea.
sper c ă o fac chiar a c u m . uimirea este u n a dintre emoţiile
greu de mă sluit , fie că vrei s ă ară ţi uimit , fie că încerci s ă n u
se vadă că eşti uimit .
d a u m â n a c u el. d a u m â n a şi c u celă lalt bă iat , n u vreau s ă
m ă uit fix la faţa lui.
faină cameră , zic.
eşti iubitul viei? zice el.
cred că zâ mbeşte, olivia îi trage pe ochi şa pca de
baseball. aia e o mitralieră ? zice bă iatul blond.
de parcă n - a ş ma i fi auzit asta! vorbim puţin despre zydeco.
pe u r m ă via m ă ia de m â n ă şi m ă trage afară din cameră ,
imediat ce închidem u ş a d u p ă noi, îi auzim râ zâ n d.
sun t din brooklin! m ă î n gâ n ă u n u l dintre
ei. olivia dă ochii peste ca p şi zâ mbeşte.
hai s ă s tă m în camera me a , zice e a .
ne întâ lnim deja de două luni. mi -a plă cut de ea din clipa în
care a m vă zut-o, din mo men tul în care s - a aşezat la m a s a
noastră , n u - m i putea m lua ochii de la ea. foarte frumoa să ,
piele mă slinie şi cei mai frumoşi 193 ochi albaştri pe care i - a m
 - MINUNEA -

vă zut vreodată , la început s -a purtat ca şi c u m voia s ă fim

doar prieteni, cred că - mi transmite vibraţia a sta chiar şi fă ră
s ă vrea. stai deoparte, nici n u te obosi să -n cerci. n u flirtează ,
c u m fac alte fete. te priveşte direct în ochi câ n d stă de vorbă
c u tine. parcă te provoacă , a ş a că a m început s-o privesc şi eu
direct în ochi, ca şi c u m i-aş fi ră spun s la provocare, pe u r m ă
a m invitat-o s ă iasă c u mine şi ea a zis d a . a sta a fost beton.
este o fată nemaipomenită şi-mi place s ă - mi petrec timpul
c u ea.
n u mi-a s p u s despre a ugust decâ t la a treia întâ lnire.
cred că i-a descris faţa folosind expresia „anormalitate
craniofacială ”. s a u o fi fost „anomalie craniofacială ”. ştiu sigur
că n u a folosit cuvâ n tul „diform”, pentru c ă l- a ş fi remarcat .
ce pă rere ai? m ă întreabă emoţionată imediat ce intră m la
ea în cameră , eşti şocat?
n u , mint e u.
zâ mbeşte şi se uită în altă
parte. eşti şocat.
n u s u n t , insist e u. este exact
a şa c u m ai zis că va fi.
ea dă din ca p şi se a şa ză pe pat . e dră guţ că în că m ai are pe
pat o mulţime de animale de pluş. ia u n u l fă ră s ă se
gâ n dea scă , u n urs polar, şi îl pun e în poală .
eu m ă aşez pe s c a u n u l de la birou. camera ei este
i macul ată .
câ n d eram m i că , zice, mulţi copii n u mai veneau s ă se
joace c u mine a dou a oară . vreau s ă zic, o grămadă de
copii! aveam prieteni care n u ven eau nici la ziua m e a din
ca uz ă că era şi el acolo, n u m i - a u s p u s niciodată direct, dar
e u a m înţeles, unii nici n u ştiu c u m s ă se poarte c u auggie,
îţi dai se a m a ?
a m încuviinţat d â n d din ca p.
nici mă car n u- şi d a u s e a m a că s u n t ră i, a dau gă ea.
sun t n um a i speriaţi, adică , s ă recunoaştem, faţa lui chiar
te bagă în sperieţi.

194
 - R . J . PALACIO -

bă n ui esc c ă d a , ră s pun d e u .
dar pentru tine e ok? m ă întreabă ea dulce, n u eşti
îngrozit? n u te sperie?
n u sun t îngrozit şi n u m ă
sperie. z â mbesc.
ea dă din ca p şi se uită la
ursul polar din poală , n u - m i d a u
se a m a dac ă m ă crede s a u n u , dar pe u r m ă îl pupă pe urs pe
n a s şi îl a run c ă în mine z â mbi n d, cred că a sta î n se a mn ă că
m ă crede, s a u cel puţin că vrea s ă m ă creadă .

195
 - MINUNEA -

Ziua îndrăgostiţilor
D e valentine’s day îi ofer oliviei u n lă nţişor c u o inimioară ,
iar ea îmi dă o gentuţă fă cută din dischete vechi de
calculator. e foarte tare c ă poate s ă facă a ş a ceva. cercei din
piese electronice, rochii din tricouri, traiste din blugi vechi, e
foarte creativă . îi s p un c ă într-o zi o s ă aj un gă artistă , dar ea
vrea s ă devină om de ştiinţă , genetician, nici m ai mult nici
mai puţin , vrea s ă gă sească leacul pentru oameni c a fratele
ei, pre supun .
plă n ui m să -i cu n o s c în sfâ rşit pă rinţii, s â m b ă t ă seara, la
u n restaurant mexican de pe bulevardul amesfort, aproape de
ca sa ei.
a m toată ziua emoţii din c a u z a a s ta . şi c â n d a m emoţii îmi
reapar ticurile, le a m tot timpul, dar n u mai s u n t a ş a rele ca
atunci câ n d eram mic; doar clipesc des, uneori, şi rar îmi
sm u ce sc capul , dar c â n d s u n t stresat se înră ută ţesc, iar
faptul că îi voi cun oaşte pe pă rinţii ei m ă stresează , e clar.
intru în restaurant şi îi gă sesc a ş te ptâ n du-m ă în ă un tru.
tată l se ridică şi dă m â n a c u min e, iar m a m a m ă
îmbră ţişează , bat p u m n ul c u auggie în s e m n de salut şi o
pu p pe olivia pe obraz înainte s ă m ă aşez.
ne b u c u ră m s ă te cun o a şte m, J u s t i n ! a m auzit multe
despre tine!
pă rinţii oliviei s u n t extrem de dră guţi, m ă fac imediat s ă
m ă simt în largul m e u . chelnerul ne a du ce meniul şi îi observ
expresia c â n d dă c u ochii de a u g u s t , dar m ă prefac c ă n u
vă d. cred că în seara a sta toţi ne prefacem c ă n u vedem
anumite lucruri, chelnerul, ticurile mele. felul în care
fă râ miţează a ugus t chipsurile de tortilla în farfurie şi apoi
bagă firimiturile în gură c u lingura, m ă uit la olivia şi ea îmi
zâ mbeşte, ea îmi vede ticurile, olivia este o fată care vede totul.
petrecem toată seara vorbind şi râ zâ nd, pă rinţii oliviei m ă
întreabă despre muz i ca m e a , despre c u m a m a j u n s scripcar
şi lucruri dintr-astea. le s p u n că la început a m câ n tat la

196
 - R . J . PALACIO -

vioară muz ică clasică , dar pe u r m ă a m trecut la muzică

populară a ppa lachi an ă şi pe u r m ă la zydeco. a scult ă fiecare
cuvâ nt ca şi c u m îi interesează c u adevă rat . îmi s p u n să -i
a n u n ţ c â n d trupa m e a are viitoarea câ ntare, ca s ă vină s ă m ă
asculte.
sincer s ă fiu, n u s u n t obişnuit c u atâ ta atenţie, pă rinţii mei
hab ar n - a u ce vreau s ă fac c u viaţa m e a . n u m ă întreabă
niciodată , n u vorbim niciodată despre a sta . Nici n u cred că
ştiu c ă m i - a m sch im ba t vioara clasică pe o scripcă c u opt
coarde încă de a c u m doi an i .
du pă cină mergem a ca s ă la olivia s ă m â n c ă m îngheţată .
câ inele lor ne în tâ mpin ă la u ş ă . u n câ ine bă trâ n, foarte
dră gă laş, dar a vomitat peste tot în hol. m a m a oliviei dă fuga
după prosoape de hâ rtie, iar tată l ei ia câ inele în braţe de
parcă ar fi u n copilaş.
ce-ai pă ţit , fetiţo? zice el, iar câ inele se simte ca în rai,
scoate limba de- un cot, dă din coadă şi stă c u picioarele-n
s u s în unghiuri ciudate.
tată , povesteşte-i lui J u s t i n c u m te-ai ales c u daisy zice
olivia.
da! zice auggie.
tată l lor zâ mbeşte şi se a ş a z ă într-un fotoliu, c u câ inele
cuibă rit în braţe. e clar că a s p u s povestea a sta de o gră madă
de ori şi că lor le place s-o asculte.
vin într-o seară c u metroul, zice el, şi u n om al stră zii pe
care n u l- am ma i vă zut prin cartier împingea u n covrig de
blană într-un că rucior, vine la mine şi zice, hei, domnule, n u
vrei să -mi cumperi câ inele? iar e u nici n u s t a u pe gâ n duri,
zic sigur că da , câ t vrei pe el? zece dolari, zice el, a şa c ă eu îi
d a u hâ rtia de două zeci pe care o aveam în portofel şi el îmi dă
câ inele, justin, crede-mă , n-ai mirosit în viaţa ta ceva atâ t de
împuţit! o i a u de acolo şi o d u c direct la veterinarul din colţ,
iar pe u r m ă o a du c a c a s ă .
nici mă car n u m i-a dat telefon înainte, s ă ştii! intervine
m a m a în timp ce cură ţă pardoseala, s ă m ă întrebe da că s u n t
de acord s ă a d u c ă a ca s ă câ inele u n u i om al stră zii.

197
 - MINUNEA -

câ inele se uită la ea c â n d zice as ta c a şi c u m ar înţelege tot

ce spu n e fiecare despre el. e o că ţea fericită , parcă ar şti că şi-
a gă sit norocul atunci câ n d a dat peste familia a sta .
c a m înţeleg ce simte. îmi place familia oliviei, sun t nişte
oameni veseli.
familia mea n u-i deloc la fel. m a m a şi tata a u divorţat
câ n d
aveam e u patru ani şi se ură sc m ul t . a m crescut locuind
câ te jumă tate de s ă p t ă m â n ă în apartamentul tatei din
chelsea, iar cealaltă jumă tate a c a s ă la m a m a , în brooklyn
heights. a m u n
frate vitreg c u cinci ani mai mare decâ t m i n e care abia da că
ştie că exist. simt de c â n d m ă ştiu că pă rinţii mei abia
aşteptau s ă cresc destul câ t s ă pot avea grijă de min e si ngur,
„poţi s ă te duci singur la magazin.” „uite cheile
apartamentului”. e caraghios că pentru pă rinţii ultra-
protectori există u n cuvâ n t , dar pentru opusul lor, n u . c u m
s ă le spui unor pă rinţi care n u te protejează destul? infra-
protectori? neglijenţi? egoişti? duşi c u pluta? cred c ă în toate
aceste feluri.
în familia oliviei toţi îşi s pu n mereu unii altora „te iubesc”.
eu n u ţin minte c â n d m i- a s p u s ultima dată a sta cineva
din familia m e a .
pâ n ă s ă vină timpul s ă plec a c a s ă , toate ticurile mele
dispă ruseră .

198
 - R . J . PALACIO -

Oraşul nostru
Pentru serbarea de la primă vară pregă tim piesa oraşul
nostru 4 5 . olivia m - a provocat s ă concurez pentru rolul
principal, regizorul, şi c u mva a m reuşit să -l primesc, noroc
neaşteptat. n - a m mai juca t niciodată u n rol principal. i-am
s p u s oliviei că -m i a duce noroc. din pă cate ea n - a primit rolul
principal feminin, emily gibbs. l-a obţinut m iran da, fata c u
pă rul roz. olivia a primit u n rol mai m ic, dar e şi dublură
pentru emily. e u s u n t m ai dezamă git decâ t este olivia. ea pare
aproape uşu ra t ă .
n u- mi place s ă se holbeze lum ea la mi n e , zice ea, ceea ce-i
destul de ciudat din partea unei fete atâ t de dră guţe.
o parte din mine crede c ă s-ar putea s ă fi rasolit audiţia
intenţionat.
serbarea de primă vară e la sfâ rşitul lui aprilie. a c u m
sun te m la j um ă ta te a lui martie, a ş a că a m mai puţin de
şase să ptă mâ ni să - mi învă ţ rolul, plus repetiţiile, plus
repetiţiile c u trupa , plus testele finale, plus timpul petrecut
c u olivia. vor fi şase să ptă mâ n i grele, în mod sigur, do mn ul
Davenport, profesorul de teatru, e c a m m a n i a c c u toate, pâ n ă
se termină spectacolul, cred că o s ă ne scoată din minţi, a m
auzit u n zvon că voia s ă facă omul elefant, dar a schimb at
piesa în ultimul momen t c u oraşul nostru. schimbarea a sta
n e-a mâ n cat o s ă p t ă m â n ă de repetiţii.
n u aştept deloc c u neră bdare n e b un i a din urmă toarea l un ă
şi jumă tate.

45 Piesă de teatru scrisă de Thornton Wilder.

199
 - MINUNEA -

Buburuza
Olivia şi c u mine s tă m pe treptele din faţa casei, m ă a jut ă
c u replicile, e o seară caldă de martie, aproape ca vara. cerul
arată încă stră lucitor şi azuriu, dar soarele a coborâ t şi pe
trotuare se întind umb re lun gi.
eu recit:
da , soarele a ră să rit de peste o mie de ori, verile şi iernile a u
ma i ros puţin mun ţi i, iar ploile i -a u mai spă lat de praf.
copiii care înainte nici n u e ra u n ă scuţi a u început deja s ă
rostească propoziţii întregi; unele persoane care se credeau
sprintene şi tinere a u bă gat de s e a m ă c ă n u mai pot urca
scă rile în fugă , ca pe vremuri, fă ră s ă le b a t ă inima ceva mai
repede. 4 6
a m clă tinat din ca p. n u - m i a min te am mai departe.
atâ tea lucruri se pot întâ mpla într-o mie de zile, îmi suflă
olivia, citind din text.
aşa-i, a şa -i, aşa -i ,
zic. d a u din ca p şi
oftez.
sun t varză , olivia,
c u m naiba s ă ţin
minte atâ tea replici?
o s ă le ţii, ră spun de ea plină de încredere, se întinde şi face
palmele c ă u ş în jurul unei bub uruz e apă rute de nică ieri.
vezi? se mn de noroc, zice ea, ridicâ nd încet dosul palmei
ca s ă lase b ub ur u z a s ă treacă în palma celeilalte mâ ini.
se mn de noroc s a u s em n c ă se încă lzeşte, glumesc e u .
se mn de noroc, desigur, ră s pun de ea şi se uită c u m i se
caţă ră b ub ur u z a pe încheietură , cred c ă poţi să -ţi pui o
dorinţă c â n d prinzi o gă rgă riţă . câ n d eram mici, auggie şi c u
mine ne p u n e a m dorinţe la toate gâ zele.
ea închide din n o u palmele în jurul buburuzei.
hai , pune-ţi o dorinţă ! închide ochii!
închid ochii ascultă tor, trece o s e cu n d ă l un gă , pe
u r m ă îi
deschid. 200
ţi-ai p u s dorinţa?
 - R . J . PALACIO -

da.
ea zâ mbeşte, desface palmele şi b u b u r uz a , ca la u n se mn ,
îşi deschide aripile şi zboară .
n u vrei s ă ştii ce dorinţă m i - a m p u s ? întreb să rutâ n d-o .
n u , ră spun de ea sfioasă şi se uită la cer, care în clipa asta
are chiar culoarea ochilor ei.
mi- am p u s şi eu o dorinţă , spun e ea misterioasă , dar ea îşi
doreşte atâ tea lucruri, încâ t n u - m i pot imagina la ce se
gâ ndeşte.

201
 - MINUNEA -

Staţia de autobuz
M a m a oliviei, auggie, jack şi daisy ies şi ei pe trepte exact
câ n d îmi i a u ră m a s - b u n de la olivia, c a m jenant , pentru că
tocmai ne s ă r ut ă m îndelung.
b u n ă , copii, zice m a m a ei, prefă câ ndu-se c ă n - a vă zut
nimic, dar cei doi bă ieţi chicotesc.
b u n ă ziua, do a m n ă pu l l m a n .
justin, spun e- mi isabel, zice ea din n o u .
e a treia oară c â n d m ă roagă a s ta , a ş a că trebuie s ă m ă
obişnuiesc.
m ă d u c a c a s ă , zic, ca şi c u m m - a ş explica.
te duci la metrou? m ă întreabă isabel, mergâ nd în spatele
câ inelui c u u n ziar. îl conduci şi pe ja ck la staţia de auto buz ?
nicio problemă .
de acord, ja ck? îl întreabă m a m a oliviei, iar el ridică din
umeri, justin, poţi s ă ră mâ i c u el p â n ă vine a utob uz ul?
sigur!
ne s p un e m toţi la revedere, olivia îmi face c u ochiul.
nu-i nevoie s ă stai c u m in e, zice j ack c â n d ne îndepă rtă m.
ia u singur autobuzul de fiecare dată . m a m a lui auggie e prea
protectoare.
are o voce gravă , joasă , vorbeşte ca u n bă iat dur. arată într-
un fel ca puştii şmecheri din filmele vechi alb-negru. ar
trebui s ă poarte ş a p c ă de vâ nză tor de ziare şi pantaloni
bufanţi p â n ă la ge n un ch i.
ajun ge m în staţie şi orarul s pun e că autobuz ul vine peste
opt mi n ute .
aştept c u tine, îi zic.
c u m crezi, ridică el din umeri. îmi îm prumuţi u n dolar?
vreau nişte gu m ă .
scot u n dolar din b u z u n a r şi îl urmă resc c u m
traversează
strada p â n ă la bă că n ia din colţ. mi se pare totuşi c a m mic
ca s ă umb le singur pe stră zi, pe u r m ă m ă gâ ndesc câ t eram
eu de mic şi c u m mergeam singur c u metroul. eram mult
prea 202
 - R . J . PALACIO -

mi c. într-o zi voi fi u n tată ultra-protector, ştiu sigur, copiii mei

vor şti că -mi pas ă de ei.
aştept acolo u n m i n ut s a u do u ă şi pe u r m ă vă d trei bă ieţi
venind din direcţia opus ă , se îndreaptă direct spre bă că n ie,
iar u n u l dintre ei se uită î n ă un tru şi le face se mn din ca p
celorlalţi doi. pe u r m ă se uită toţi în ă un tr u. îmi d a u se a m a că
n - a u gâ nduri b u n e , îşi d a u coate u n u l altuia şi râ d. u n u l
dintre ei e câ t j ack de înalt , dar ceilalţi doi s u n t mai mari, par
adolescenţi. se a s c u n d în spatele tejghelei c u fructe din
faţa magazinului şi c â n d iese jack se i a u d u p ă el şi scot
nişte sunete ca şi c u m ar vomita zgomotos. jack se întoarce c a
din întâ mplare s ă vadă cine s u n t , iar ei o i a u la fugă , bă tâ n d
palma şi râ zâ nd, s u n t nişte jigodii.
jack traversează strada ca şi c u m n u s-ar fi întâ mplat nimic
şi stă lâ ngă min e în staţia de a utob uz , fă câ n d baloane de
gumă .
prieteni de-ai tă i? îl întreb eu într-un
tâ rziu. ha! zice el.
încearcă s ă z â mbe as că , dar îmi d a u
se a m a că e s upă ra t .
doar nişte nemernici de la mi n e de la scoală , u n bă iat pe
care-l c h e a m ă julian şi gorilele lui, henry şi miles.
te necă jesc des a ş a ?
n u , n - a u mai fă cut-o înainte. n u fac a sta la şcoală
niciodată , i-ar da afară . julian locuieşte la dou ă stră zi de aici,
cred că a fost u n ghinion s ă m ă întâ lnesc c u el.
a h a . bine, încuviinţez e u.
n u-i mare lucr u, m ă asigură el.
involuntar, ne ui tă m pe bulevardul amesfort s ă vedem
da că vine autobuzul.
sun te m într-un fel de ră zboi, zice el d u p ă u n m in ut , ca şi
c u m asta ar explica totul.
pe u r m ă scoate o foaie împă turită din b u z un a r u l de la blugi
şi mi-o dă . o desfac, s u n t trei liste de n u m e .
a întors toată clasa împotriva m ea , zice jack.
n u chiar toată , subliniez e u u i t â n d u - m ă la listă .
îmi lasă bileţele în dulap c u toată lum ea te urăşte.
203
 - MINUNEA -

ar trebui să -i spui as ta dirigintei.

jack se uită la mine c a la u n idiot şi clatină din ca p.
oricum, unii su n t neutri, zic, ară tâ nd lista, dacă -i atragi de
partea ta , taberele se echilibrează .
m d a , exact a sta o s ă se întâ mple, ră spun de el sarcastic.
de ce n u ?
îmi a run c ă din n o u o privire ca şi c u m a ş fi cel ma i mare
prost c u care a stat el de vorbă vreodată .
care-i treaba? zic eu.
clatină din ca p de parcă n -a r ma i avea nicio speranţă de la
min e.
s ă zicem, s pun e el, că s un t prieten c u u n bă iat care n u - i
tocmai cel mai popular din şcoală .
şi atunci îmi d a u s e a m a ce n u s pun e el: a u gu st , tot ce i
se
întâ mplă este din cauz ă că -i prieten c u a u g u s t , şi n u vrea
s ă - mi s p u n ă mie pentru că s u n t iubitul surorii lui.
da , sigur, are se n s.
vedem autobuz ul apropiindu-se pe bulevardul amesfort.
ţin-te tare, îi sp un şi îi înapoiez foaia de hâ rtie, la gimnaziu
e câ t se poate de ră u , dar pe u r m ă se îndreaptă treaba,
lucrurile se vor rezolva.
el ridică din umeri şi vâ ră lista înapoi în b uz un a r.
n e fa cem c u m â n a câ n d u rc ă în a u tob u z
şi îl vă d îndepă rtâ ndu-se.
câ n d ajung la staţia de metrou, do uă stră zi mai încolo,
îi
vă d pe cei trei bă ieţi în faţa chioşcului c u covrigi de ală turi.
încă râ d şi se rup în figuri ca membrii unei b an de , nişte
bă ieţei de bani gata în blugi strâ mţi şi s cump i purt â n du -se ca
borfaşii.
n u ştiu ce m ă a p u c ă , dar îmi scot ochelarii şi îi bag în
b uz un a r, îmi p u n cutia viorii s u b braţ c u vâ rful îndreptat
înainte şi m ă d u c la ei în crun ta t , vrâ nd s ă ară t câ t mai
fioros. se uită la mine şi le îngheaţă râ sul pe buze c â n d m ă
vă d. înlemnesc c u îngheţatele în poziţii ciudate.
yo , ascultaţi aici! n u vă puneţi c u jack, zic e u încet ,
scrâ şni nd din dinţi, c u vocea lui 204clint eastwood câ n d e
 - R . J . PALACIO -

tică los, mai luaţi-vă o dată de el şi o s ă vă pară foarte, foarte

ră u…
bat uşor în cutia viorii, pentru efect.
aţi priceput?
ei aprobă din ca p la un is on şi îngheţata le picură pe mâ in i.
eu d a u din cap încet şi misterios, pe ur m ă dispar în staţia de
metrou coborâ nd câ te două trepte odată .

205
 - MINUNEA -

Repetiţia
Ne apropiem de premieră şi piesa îmi o cupă tot mai mult
timp. o mulţime de replici de memorat , monoloage lungi c â n d
vorbesc n u m a i e u . dar olivia a avut o idee excelentă , care m ă
a jută . îmi i a u scripca c u mine pe sce n ă şi câ n t puţin în timp
ce vorbesc. în piesă n u scrie a ş a , dar domn ul davenport crede
c ă scripca a d a u gă u n element rustic suplimentar rolului
regizorului. pentru mine e nemaipomenit. de fiecare dată
c â n d a m nevoie de o s e cun d ă să - mi amin tesc replica, încep
s ă câ nt puţin din ves elia soldatului 4 7 şi câ ştig timp.
a m a j u n s să -i c un o s c mai bine pe cei din piesă , mai ales pe
fata c u pă rul roz care o joacă pe emily. se dovedeşte că nu-i
a ş a de limitată c u m o credeam, ţinâ nd cont de grupul din
care face parte. iubitul ei este u n m or ma n de m u ş c h i , mare
sculă la toate întrecerile sportive din şcoală , asta-i o
lume c u care e u n - a m nici în clin, nici în m â n e c ă , a ş a că m -
a surprins s ă aflu că mi ran da se dovedeşte fată de treabă .
într-o zi stă m pe podea, în culise, şi aşteptă m u n
electrician s ă repare reflectorul principal.
de c â n d te întâ lneşti c u olivia? m ă întreabă ea din
senin. de vreo patru lun i, zic e u.
l-ai cun o scut pe fratele ei? m ă întreabă e a pe u n ton
oarecare.
m ă ia pe neaşteptate şi n u - m i pot a s cun d e
surprinderea. îl cunoşti pe fratele oliviei? o întreb.
via n u ţi-a s p u s ? a m fost prietene b u n e . îl cu n o sc pe
auggie de c â n d era bebe.
m d a , parcă ştiam ceva, îi ră spun d.
n u vreau s ă ştie că olivia n u mi-a povestit n imic, n u vreau
s ă ştie câ t de m ult m ă surprinde că -i sp un e via. nimeni în
afara familiei oliviei n u-i s p un e via şi uite că fata asta c u pă r
roz, pe care a m crezut-o o stră ină , îi spun e via.

47 Melodie country.
206
 - R . J . PALACIO -

miranda râ de şi clatină din cap, dar n u zice n i mic, se lasă o

linişte jen a nt ă , apoi ea începe s ă caute prin gean tă şi trage
afară portofelul, scormoneşte printre nişte fotografii şi îmi
întinde u n a . u n bă ieţel în parc, într-o zi c u soare. poartă
pantaloni scurţi şi tricou – şi o ca scă de astronaut care îi
acoperă tot ca pul.
erau patruzeci de grade în ziua a ia , zice miran da zâ mbind
spre fotografie, dar n u şi-ar fi scos ca sc a pentru nimic în
lume. a purtat-o doi ani întregi, iarna, vara, la p l a j ă … a fost
o nebunie.
da , a m vă zut fotografii a ca s ă la
olivia. eu i- am dat ca s ca , zice e a.
pare m â n d ră . ia fotografia şi o ba gă c u grijă la loc în
portofel.
grozav, zic eu.
te împaci c u a sta ? zice ea, uitâ n du- se la
mine. o privesc fă ră expresie.
c u ce s ă m ă îm pa c?
ridică din sprâ ncene ca şi c u m n u m-a r
crede.
ştii despre ce vorbesc, zice ea, şi ia o înghiţitură l un gă din
sticla c u a pă . Hai s ă recun oaştem, continu ă ea, c ă universul
n - a fost blâ n d c u auggie pul lm an .

207
 - MINUNEA -

Pasărea
D e ce n u mi-ai s p u s că t u şi m iran da n ava s aţi fost
prietene? o întreb a doua zi pe olivia.
sun t chiar supă rat pe ea că n u mi- a s p u s .
nu-i mare l u cr u , ră spun de ea defensiv, privindu-mă c a pe
u n ciudat .
ba e mare l ucr u, zic e u. a m pă rut u n idiot. c u m ai putut s ă
n u- m i spui ? te-ai purtat mereu ca şi c u m n-ai cunoaşte-o.
nici n-o cun o s c , ră spun de ea repede, n-o c un o sc pe
majoreta a sta c u pă rul roz. fata pe care a m cun oscut-o era o
fraieră care colecţiona pă puşi americane.
ei, haide, olivia!
ei, haide, tu!
ai fi putut să -mi pomeneşti despre asta la u n momen t dat ,
a m zis încet , prefă câ n du-m ă că n u vă d lacrima uriaşă care i
se rostogolea dintr-odată pe obraz.
ridică din umeri, luptâ n du-s e c u lacrimi şi mai mari.
nu-i nimic, n u s un t s up ă rat , zic e u, crezâ nd că lacrimile
sun t din cauz a m e a .
sincer, puţin îmi pa s ă da că eşti supă rat , zice ea
ră ută cios. ce dră guţă eşti! ripostez e u.
ea n u mai s pu n e nimic, lacrimile s ta u gata s ă
ţâ şn e as c ă . olivia, ce se întâ mplă ? întreb e u.
ea clatină din cap c a şi c u m n -ar vrea s ă vorbească despre
a sta , dar br us c izbucneşte într-un şuvoi de lacrimi.
iartă -mă , J u s t i n , n u eşti t u de vină . n u plâ ng din ca uz a
ta,
reuşeşte ea s ă s p u n ă p â n ă la u r m ă printre hohote.
atunci de ce plâ ngi?
pentru că s un t o fiinţă îngrozitoare.
despre ce vorbeşti?
n u se uită la mi n e . îşi şterge lacrimile
c u pa l ma .
n u le-am s p u s pă rinţilor mei despre spectacol, zice ea
repede.
clatin din ca p, pentru că 208 n u prea înţeleg ce vrea s ă
s p u n ă . e-n regulă , zic. n u- i prea tâ rziu, încă mai su n t
 - R . J . PALACIO -

n u vreau s ă vină la spectacol, J u s t i n , m ă întrerupe ea

neră bdă toare. înţelegi ce s p u n ? n u vreau s ă vină ! da că vin, îl
ia u şi pe auggie c u ei, şi n u m ă simt în st a re …
izbucneşte iar în plâ n s, fă ră s ă poată termina ce are de
s p u s . îmi p u n braţul pe d u p ă umerii ei.
sun t o persoană îngrozitoare! zice ea printre lacrimi.
n u eşti o persoană îngrozitoare, s p u n eu blâ n d.
ba s un t! suspin ă ea . e nemaipomenit s ă fiu într-o şcoală
n o u ă , un de n u- l cunoaşte nimen i, înţelegi? nimeni n u m a i
şuşoteşte pe la spatele m e u . este m i n u n a t , justin! dar dac ă
vine şi el la piesă , atunci va şti toată l um e a şi va vorbi toată
l u m e a … n u ştiu de ce s u n t în stare s ă simt a ş a c e va … jur că
înainte n u mi-a fost niciodată ruşine c u a u g u s t .
ştiu, ştiu, zic eu c a s-o liniştesc, ai tot dreptul s ă te simţi
a ş a , olivia, ai avut multe de înfruntat în viaţă .
câ n d se s upă ră , mi se pare că olivia se a m ă n ă c u o pasă re
care-şi înfoaie penele, dar c â n d e vulnerabilă ca a c u m , e ca
u n pui de pasă re care s - a pierdut de cui b .
a şa că o protejez s u b aripa me a .

209
 - MINUNEA -

Universul
În noaptea as ta n u pot s ă dorm. a m ca pul plin de gâ nduri
pe care n u le pot potoli, replici din monoloage. elemente din
tabelul periodic al elementelor pe care ar trebui să -l ştiu pe de
rost. teoreme pe care se pres upune c ă le-am înţeles. olivia,
auggie.
îmi tot vin în minte vorbele mirandei: universul n - a fost
blâ nd c u auggie pull ma n .
m ă gâ n desc mult la cuvintele astea şi la tot ce î n se a m n ă
ele. mi ra nda are dreptate, universul n - a fost blâ n d c u auggie
pull ma n . ce-a fă cut copilul ă sta ca s ă merite o asemen ea
pedeapsă ? ce a u fă cut pă rinţii lui? s a u olivia? ea mi-a s p u s
odată că pă rinţii lui a u aflat de la doctori că probabilitatea
un u i astfel de amestec de sindroame care s ă co n ducă la o
faţă ca a lui auggie este de u n u la patru milioane. î n se a m n ă
că universul e o loterie gigantică , n u ? c â n d te n a şti, cumperi
bilet. n u se ştie da că tragi u n bilet norocos s a u un ul
ghinionist. este vorba doar de noroc.
capul mi se învâ rte de astfel de gâ n dur i, dar pe u r m ă se
ivesc unele mai blâ nde, c a u n acord în terţă c u bemol pe o
coardă majoră . n u , n u , n u- i totul întâ mplă tor, dacă ar fi c u
adevă rat întâ mplă tor, universul ne-ar a b a n d o n a complet,
iar universul n u ne ab an don e az ă , are grijă de cele mai
fragile
creaţii ale lui în feluri pe care n u le putem vedea. de
exemplu, nişte pă rinţi care te adoră orbeşte. o soră mai mare
care se simte vinovată pentru că -i mai frumoasă decâ t tine,
şi u n puşti c u voce gravă pe care l - a u a ba n don a t
prietenii
pentru că ţine la tine. b a chiar şi o fată c u pă rul roz care îţi
poartă fotografia în portofel. poate că este o loterie, dar pâ n ă la
u r m ă universul le dă şa n s e egale tuturor, universul are grijă
de toate pă să rile lui.

210
 - R . J . PALACIO -

Partea a şasea

AU G U ST

C e minunată lucrare e omul! C â t de nobilă îi este

inteligenţa, ce fără de număr îi sunt facultăţile!
C â t de chibzuit şi de admirabil e în faptele sale,
cât de asemenea unui înger! C â t de asemenea unui zeu,
în puterea înţelegerii sale! O m u l e frumuseţea l umii!…

(William S h akes pe are, Hamlet , actul II, sce n a 2,

traducere de Leon Leviţchi şi D a n Duţescu)

211
 - MINUNEA -

Polul Nord
Am dat lovitura câ n d n e - a m prezentat carto-lampa la tâ rgul
de ştiinţe. J a c k şi c u mine a m luat pentru proiect nota
10. Era prima dată a n u l ă s ta c â n d J a c k l ua u n 10, a şa că
şi- a ieşit din minţi de bucurie.
Toate proiectele de la tâ rg a u fost expuse în sala de sport.
Aranjamentul a fost acelaşi ca la Muzeul Egiptean din
decembrie, doar că de data a sta pe mese s - a u înşirat
vulcani
şi diorame c u molecule, în loc de piramide şi de faraoni. Ş i
n u n e- a m mai co n du s noi pă rinţii s ă vadă fiecare obiect. Am
stat fiecare la mesele noastre, iar pă rinţii a u fă cut turul
încă perii trecâ nd râ nd pe râ nd pe la noi.
D in pun ct de vedere matematic, lucrurile s ta u astfel:
şaizeci de copii în fiecare a n î n s e a m n ă şaizeci de perechi de
pă rinţi. Asta n u - i include şi pe nelipsiţii bunici. Asta
î n se a mn ă cel puţin o s u t ă două zeci de perechi de ochi care
a u a j u n s s ă se uite la min e. O c h i neobişnuiţi c u mine, a şa
c u m se obişnuiseră deja ochii copiilor lor. L a fel c u m a cul
busolei arată mereu nordul, indiferent c u m o roteşti, tot a şa
se întorceau ochii lor spre mi n e ca spre Polul Nord.
Iată de ce co ntin u ă s ă n u - m i placă evenimentele şcolare la
care s u n t invitaţi şi pă rinţii. D a r n u le ură sc la fel ca la
începutul a n ul ui şcolar. Festivalul Zilei Recunoştinţei cred că
a fost cel mai ră u . Pentru prima oară a trebuit s ă d a u ochii
c u toţi pă rinţii deodată . D u p ă aceea a urmat Muzeul
Egiptean, dar atun ci n - a fost mare lucr u, pentru c ă m - a m
îmbră cat în m um ie şi n u m - a bă gat nimeni în s e a m ă . Pe
u r m ă a venit concertul de iarnă , pe care l - a m urâ t pentru că a
trebuit s ă câ n t în cor. N u n u m a i c ă n u ştiu s ă câ n t , dar m -
a m simţit ca u n exponat . Expoziţia de desen de la An ul Nou
n u a fost la fel de rea, dar tot supă ră toare. Ne - au expus
lucră rile pe holurile din toată şcoala şi pă rinţii a u tot venit s ă
le vadă . M - a m simţit din n o u ca la începutul şcolii, m ă
intersectam pe culoare c u adulţi nepreveniţi.
212
 - R . J . PALACIO -

Nu că mi-ar pă sa c u m reacţionează lum ea la vederea me a .

Am zis-o de u n catralion de ori. M - a m obişnuit de m u l t , n u
m ă mai necă jesc. Este ca atun ci c â n d ieşi afară şi burează .
Nu-ţi pui cizme de c a uc i u c pentru o simplă ţâ râ ială . Nici
mă car n u deschizi umbrela. Mergi printre stropi şi abia da că -
ţi dai s e a m a că ţi se umezeşte pă rul.
Da r c â n d s ala de gimn astică se umple de pă rinţi, e ca şi
c u m ar trebui s ă înfrunt u n u ra ga n . Privirile celorlalţi m ă
lovesc ca u n perete de a pă .
M a m a şi tata a u ză bovit mult lâ ngă m a s a m e a , î mpreun ă
c u pă rinţii lui J a c k . Este foarte caraghios c u m aj un g pă rinţii
s ă formeze aceleaşi grupuleţe c a şi copiii lor. Pă rinţii mei,
pă rinţii lui J a c k şi m a m a lui S u m m e r se învâ rt peste tot
împreună . Iar pe pă rinţii lui J u l i a n i - a m vă zut pierzâ nd
vremea împreună c u pă rinţii lui Henry şi ai lui Miles. C hi a r şi
pă rinţii celor doi M a x u m b l ă împreun ă . E foarte nostim.
Mai tâ rziu, c â n d mergeam spre c a s ă , le- am povestit ma mei
şi tatei ce a m remarcat şi ei a u gă sit observaţia me a
amuzantă .
— Cred că este adevă rat că cine se a s e a m ă n ă se a d u n ă , a
zis m a m a .

213
 - MINUNEA -

Păpuşa Auggie
O vreme n - a m vorbit decâ t despre „ră zboi”. L u n a februarie
a fost cea mai rea. Practic, atun ci n u ma i vorbea nimeni c u
noi, iar J u l i a n începuse s ă n e lase bileţele în dulapuri. Cele
pentru J a c k erau tâ mpite: „Eşti prost!” s a u „Nimă n ui n u- i
mai place de tine!”
Pe biletele mele scria: „Monstrule!”, iar u n u l chiar îmi
spun ea : „Dispari din şcoala n oastră , orcule!”
S u m m e r era de pă rere că ar fi trebuit să -i ară tă m biletele
doamnei Ru b i n , care era decanul gimnaziului, s a u chiar
domn ului T u s h m a n , dar n o uă ni s - a pă rut că ar fi gesturi
de pâ râ cioşi. Desigur, a m lă sat şi noi bilete, deşi ale noastre
n u debordau de atâ ta ră utate. E ra u m a i degrabă
a muz a n te şi
sarcastice.
U n u l era a şa: „Eşti atâ t de frumo s, J u l i a n ! Te iubesc. Vrei
s ă te însori c u mi n e ? C u dragoste, B e ula h”.
Altul era: „Îmi place pă rul tă u , xoxo B e ul a h”.
Ş i încă u n ul : „Eşti o dulceaţă . G â di l ă - m ă la picioare! X O
B e ula h”.
B e ula h era o fată inventată de mine şi de J a c k . Avea
obiceiuri scâ rboase, de exemplu îşi m â n c a murdă ria dintre
degetele de la picioare şi îşi sugea încheieturile degetelor. Ş i
n e -a m imaginat că cineva ca ea s -ar îndră gosti imediat de
J u l i a n , care ară ta şi se purta ca u n personaj din reclamele
la muz ic ă pentru adolescenţi.
Tot în februarie, J u l i a n , Miles şi Henry i - a u fă cut farse
lui
J a c k . Mie n u m i - a u fă cut , ş ti au că , dac ă ar fi fost prinşi că
îşi bat joc de mine, ar fi avut necazuri ma ri. D ar J a c k li s - a
pă rut o ţintă mai uşoa ră . O d a t ă i- a u furat lui J a c k şortul de
gimnastică şi a u jucat „ mă gă ruşul” c u el, la vestiar. Altă dată ,
Miles, care stă tea la dirigenţie lâ n gă J a c k , i -a luat lui
J a c k notiţele de pe b a n c ă , le-a fă cut ghe m şi i le-a a run ca t
lui J u l i a n , în cealaltă parte a clasei. Asta n u s-ar fi întâ mplat
de faţă c u d o a m n a Petosa, 214 dar în ziua aceea venise u n
suplinitor, iar suplinitorii n u pricep niciodată ce se petrece.
 - R . J . PALACIO -

D a r J a c k era b u n la chestii dintr-astea. N u lă sa niciodată s ă

se vadă că e s upă ra t , deşi cred că uneori era.
Ş i ceilalţi copii din clasă ş ti au de ră zboi. Fetele, în afară de
cele din grupul S ava n n e i , a u fost neutre la început . D ar în
martie a u început s ă se sature. La fel s - a întâ mplat şi c u unii
bă ieţi. O d a t ă , c â n d J u l i a n îndesa în rucsacul lui J a c k nişte
resturi din ascuţitoare, A mo s, care de obicei era de partea lor,
a smul s rucsa cul din mâ inile lui J u l i a n şi i l-a dat înapoi lui
J a c k . Începea s ă se simtă c ă majoritatea bă ieţilor n u mai
mergeau pe m â n a lui J u l i a n .
Pe u r m ă , a c u m câ teva s ă ptă mâ n i , J u l i a n a început s ă
ră spâ n de ască zvonul caraghios c ă J a c k a n ga ja se „ u n ucigaş
plă tit” să -i „ p u n ă jos” pe el, pe Miles şi pe Henry. Mi n ci un a era
jalnică de tot, lume a a început s ă râ dă pe la spatele lui. În
acel mome n t , toţi cei care în că mai erau în tabă ra lui a u
pă ră sit barca şi a u devenit clar neutri. Aşa c ă la sfâ rşitul lui
martie n u m a i Miles şi Henry ma i erau de partea lui J u l i a n –
şi cred că deja ră zboiul îi obosise şi pe ei.
S u n t destul de sigur că nimeni n u mai j u c a nici C i u m a pe
la spatele m e u . Nimeni n u mai tresă rea da că îl atingeam din
întâ mplare, iar colegii î m p r u m u t a u creioane de la mine fă ră
s ă se mai poarte ca şi c u m ar fi fost pline de microbi.
Uneori, chiar glum ea u c u m in e. Alaltă ieri a m vă zut-o pe
Maya scriindu-i u n bileţel lui Ellie pe o hâ rtiuţă c u
monstruleţi şi, n u ştiu de ce, a m zis:
—Ştii că tipul care i-a creat pe monstruleţi i-a copiat d u p ă
mine?
Maya m - a privit c u ochii mari , ca şi c u m m - a r fi crezut fă ră
u m b ră de îndoială . Pe u r m ă şi-a dat s e a m a că glumesc şi i s- a
pă rut cea mai a m u z a n t ă gl umă din l ume .
— C e caraghios eşti, August! a zis ea.
Pe u r m ă le-a povestit lui Ellie şi altor fete ce i- a m s p u s şi
tuturor li s- a pă rut a m u z a n t . C a şi c u m la început le-ar fi
şocat, dar vă z â n du- mă pe mine că râ d, şi- a u dat s e a m a că e
în regulă s ă râ dă şi ele. A doua zi a m gă sit u n breloc c u u n
monstruleţ la mine pe s c a u n , plus u n bilet dră guţ de la

215
 - MINUNEA -

Maya: „Pentru cea mai dră guţă p ă p uş ă August din l um e . xo

Maya.”
A c u m ş ase luni, astfel de lucruri n u s-ar fi întâ mplat
niciodată , dar a c u m se întâ mplă din ce în ce mai des.
L u m e a a reacţionat foarte O K şi după ce a m început s ă port
proteze auditive.

216
 - R . J . PALACIO -

Lobot 4 8
Î ncă de c â n d eram mic, doctorii le-au s p u s pă rinţilor mei
că într-o zi voi avea nevoie de proteze auditive. N u - m i d a u
se a m a de ce a sta m - a speriat întotdeauna; poate din cauz ă că
tot ce are legă tură c u urechile mele îmi dă mari bă tă i de ca p.
Am început s ă a u d tot mai ră u, dar n - a m s p u s n i m ă n ui .
Zgomotul oceanului pe care îl a u d mereu în creier a devenit
mai puternic. Au d vocile celorlalţi ca de s u b a pă . D a c ă st a u
în spatele clasei, n u a u d ce zic profesorii. D a r ştiam c ă , dacă
le s p u n mamei şi tatei, voi ajunge s ă port aparat auditiv şi
speram s ă pot termina clasa a cincea fă ră el.
Da r la controlul medical periodic din octombrie n - a m
trecut testul c u audiometrul şi doctorul m i - a zis: „Bă iete, a
venit vremea!”. M - a trimis la u n doctor de specialitate care mi-
a luat mulaje d u p ă urechi.
Dintre toate tră să turile mele, cel ma i mult îmi ură sc
urechile. Arată c a doi pu m n i strâ nşi, lipiţi de o parte şi de alta
a feţei mele. S u n t şi prea jos, fă ră nicio îndoială . Par nişte
bucă ţi de blat de pizza care atâ rnă spre gâ t . M ă rog, poate că
exagerez. D a r chiar le ură sc.
Doctorul n e- a ară tat aparatul auditiv mai întâ i mie şi
ma me i , iar eu a m mâ râ it imediat.
—N u port a ş a ceva, a m zis eu, în crucişâ n d braţele la piept.
—Că ştile par destul de mari , a zis medicul orelist, dar le
vom a taş a pe u n suport s us ţin ut de ca p, pentru c ă n u există
altă posibilitate s ă le facem să -ţi stea pe urechi.
Protezele auditive a u în mod normal u n suport care se trece
pe după pavilionul urechii, ca s ă ţină amplificatorul î n ă un tr u.
Da r urechile mele n u a u pavilion extern, a şa că

48 Personaj din Războiul stelelor: Imperiul contraatacă. Poartă

un
„radiotransmiţă tor bionic” care arată ca nişte că şti audio unite la ceafă
c u o bandă lată .

217
 - MINUNEA -

trebuie s ă ataşeze amplificatoarele de o b a n d ă groasă care ar

trebui să -mi înconjoare capul pe la ceafă .
— M a m i , n u pot purta a ş a ceva, m - a m smiorcă it eu.
—Nici n - o s ă le bagi în s e a m ă , a zis m a m a încercâ nd s ă
pară veselă . S e a m ă n ă c u nişte că şti audio.
— Că ş ti audio? Uită -te la ele, m a m ă ! a m reacţionat eu
furios. S e m ă n c u Lobot!
— Cin e e Lobot? a întrebat calmă m a m a .
— Lobot?
Doctorul de urechi s- a uitat la că ştile mele şi le-a fă cut o
mică ajustare.
—Personajul din Imperiul contraatacă? Tipul chel c u u n
radiotransmiţă tor fantastic montat în jurul cefei?
— N - a m idee despre ce vorbiţi, a zis m a m a .
—Ştiţi dispozitivele din Războiul stelelor? l-am întrebat pe
doctor.
— D a c ă ştiu dispozitivele din Războiul stelelor? a întrebat
la râ ndul lui, trec â ndu-mi că ştile peste ca p. Practic, eu a m
inventat dispozitivele din Războiul stelelor.
S - a lă sat pe spate în s c a u n s ă vadă c u m arată b a n da care
un e a că ştile, pe u r m ă le-a scos din n o u .
— Auggie, vreau să -ţi explic ce s u n t aste a, a zis el,
ară tâ n d
spre diferite pă rţi ale aparatului auditiv. B uca ta a sta
curbată de plastic face legă tura între tuburile din cele două
că şti care
intră în interiorul urechilor. În decembrie a m fă cut u n mulaj
al urechilor tale tocmai ca pă rţile astea interne s ă
se
potrivească perfect şi s ă n u te deranjeze. Partea asta se
n umeşte receptor. Receptoarele se ataşează de b an da de
sprijin.
— B a n d a de Lobot, a m zis e u nefericit.
—Hei, Lobot e u n personaj grozav, a zis doctorul. Nu- i ca şi
c u m ar u r m a s ă ară ţi ca J a r J a r 4 9 . Asta chiar că ar fi
neplă cut .
Mi-a p u s din n o u că ştile pe urechi, c u mare grijă .
218
49 Personaj comic din Războiul stelelor care are u n aspect ciudat şi
 - R . J . PALACIO -
— G a t a , Augu s t , a zis. C u m ţi se par?
— Absolut incomode! a m zis.
— Te vei obişnui c u ele foarte repede, a zis doctorul.
M - a m uitat în oglindă . Aveam lacrimi în ochi. N u vedeam
decâ t nişte tuburi ieşindu-mi dintr-o parte şi din cealaltă a
capul ui , ca nişte antene.
—M a m ă , chiar trebuie s ă le port? a m întrebat eu,
încercâ nd s ă n u plâ ng. Le u ră s c. Ş i n u a u d mai bine c u ele!
—S tai n um a i puţin, prietene, a zis doctorul. Î n că n u le-am
dat d r um u l . C â n d o să -ţi dai s e a m a c u m auzi c u ele, vei dori
s ă le porţi.
— N u le vreau!
Ş i pe u r m ă doctorul le-a dat drum ul .

219
 - MINUNEA -

Auz strălucitor
C u m a ş putea explica ce a m auzit în momen tul în care
doctorul a activat proteza auditivă ? S a u ce n - a m auzit? Mi-e
greu s ă - mi gă sesc cuvintele. O c e a n ul din capul m e u a
dispă rut . Sunetele îmi treceau prin creier ca o l um in ă
stră lucitoare. C a a tunci c â n d eşti într-o cameră în care u n
bec s- a ars, dar nu-ţi dai s e a m a câ t era de întuneric pâ n ă
câ n d n u- l sch im b ă cineva şi, uraaa! totul devine scă ldat în
lumină ! N u ştiu dacă există în materie de a uz echivalentul
cuvâ n tului „stră lucitor”, dar a ş fi vrut să -l ştiu, pentru că
urechile mele a uz e a u stră lucitor!
— C u m ţi se pare, Auggie? a zis doctorul. M ă auzi bine?
L -a m privit, i-am zâ mbit, dar n u i- am ră sp un s.
— S c u m p u l e , auzi diferit? a zis m a m a .
— N u trebuie s ă strigi, m a m ă , a m dat eu fericit din ca p.
— Auzi ma i bine? m - a întrebat orelistul.
—N u mai a u d zgomotul permanent de ma i înainte, i- am
ră sp un s . În urechile mele s - a fă cut linişte.
—A scă pat de zgomotul alb, a zis doctorul, încuviinţâ nd din
ca p. M - a privit şi mi-a fă cut c u ochiul. Ţi-am s p u s e u că o să -
ţi placă ce auzi, Au gu s t .
A mai potrivit ceva la ca sca din s tâ n ga.
— Auzi foarte diferit, s cumpule ? m - a întrebat m a m a .
— D a , a m aprobat eu. Totul s u n ă … mai lumin o s.
—D in ca uz ă că a c u m ai a uz bionic, prietene, a zis doctorul,
reglâ nd şi c a sc a din dreapta. Ţine m â n a aici, a zis şi mi-a p u s
o m â n ă în spatele aparatului auditiv. Si mţi ? Acolo este
reglajul de volum. Trebuie s ă descoperi care e volumul potrivit
pentru tine. Vom face ajustă rile astea data viitoare. C e pă rere
ai?
A luat o oglindă mai mi c ă şi m - a ajutat s ă vă d c u m arată
aparatul auditiv din spate. B a n d a de plastic era în ma re
m ă su ră acoperită de pă r. S e vedeau doar tuburile.
—Îţi place n oul t ă u aparat auditiv bionic de tip Lobot? m - a
întrebat doctorul, privindu-mă în oglindă .
220
 - R . J . PALACIO -
— D a , a m zis. Mul ţum es c.
—Vă m u l ţ u m i m m u l t , domnule doctor J a m e s , a zis şi
mama.
M ă aşteptam ca toţi colegii s ă facă mare haz c â n d m - a u
vă zut prima dată c u aparatul auditiv, dar n - a fost a ş a .
S u m m e r s -a b ucura t că a u d mai bine, iar J a c k a zis că m ă
face s ă ară t ca u n agent F B I . Asta a fost tot. D o m n ul
Browne a fă cut o referire la a sta în timpul orei de engleză , dar
n u ca şi c u m s-ar fi mirat ce naiba port pe ca p. Mi-a zis:
—Auggie, da că vrei vreodată s ă repet ceva, te rog s ă - m i spui
n eapă rat .
A c u m m ă uit înapoi şi n u ştiu de ce a m fost atâ t de stresat
tot timpul de faptul c ă va trebui s ă port aparat auditiv. E
nostim câ te griji îţi poţi face în legă tură c u u n l ucr u, pentru
ca pe u r m ă să -ţi dai s e a ma c ă n u contează deloc.

221
 - MINUNEA -

Secretul Viei
La câ teva zile d u p ă ce s -a terminat vacan ţa de primă vară ,
m a m a a aflat că Via n u n e - a s p u s despre piesa de la liceu în
care u r m a s ă joace peste o s ă p t ă m â n ă şi s - a supă ra t ră u .
M a m a n u se s up ă ră prea des (chiar da că tata n -a r fi de acord
c u ce spun), dar povestea c u Via a supă rat-o foarte tare. S -
a u certat ră u de tot! L e - a m auzit strigâ nd u n a la alta, în
camera Viei. Urechile mele bionice de Lobot a u auzit-o pe
mama spunâ nd:
—Via, ce se întâ mplă c u tine? D e la u n timp eşti
bosumflată , tă cută şi plină de secrete…
— C u ce -am greşit că n u ţi-am s p u s despre u n tâ mpit de
spectacol? a ţipat V ia. Nici m ă ca r n - a m de s p u s vreo replică în
el!
— D ar prietenul tă u are rolul principal! N u vrei s ă mergem
să -l vedem?
— Nu! Ch ia r n u vreau deloc!
— N u m a i ţipa!
—Tu ai ţipat prima! L a s ă - m ă - n pace, bine? Ai ştiut s ă m ă
laşi în pace toată viaţa me a , n u - m i d a u se a ma de ce te
interesezi de m in e tocmai la l i c e u …
Nu ştiu ce i-a ră s pu n s m a m a , pentru că pe u r m ă s - a fă cut
linişte şi nici mă ca r urechile mele bionice n - a u mai reuşit s ă
surprindă ceva.

222
 - R . J . PALACIO -

Peştera mea
Pâ n ă seara pă reau s ă se fi împă cat . Tata ră mă sese la
serviciu p â n ă mai tâ rziu. D aisy dormea. Vomitase de mai
multe ori de-a lungul zilei, iar m a m a o programase pentru
mâ ine dimineaţă la veterinar.
S tă te a m jos toţi trei şi n u vorbea nimeni. În cele din u r m ă ,
a m vorbit e u.
— Aşadar, mergem să -l vedem pe J u s t i n în spectacol?
Via n u m i-a ră spun s şi a ră m a s c u ochii în farfurie.
— Ştii, Auggie, a zis m a m a liniştită , n - a m ştiut p â n ă
acum
despre ce piesă este vorba. D ar n u - i ceva interesant pentru u n
copil de vâ rsta ta .
—Aşadar, eu n u s u n t invitat? a m întrebat, ui tâ n du- mă la
Via.
— N - a m s p u s a sta , a zis m a m a . D ar n u cred că ţi-ar
plă cea.
—Te-ai plictisi de moarte, a izbucnit Via , de parcă m - a r fi
acuzat de ceva.
— Tu şi c u tata vă duceţi? a m întrebat eu.
— O s ă meargă tata, a zis m a m a . E u ră m â n a ca s ă c u tine.
—Poftim? a strigat Via la m a m a . G rozav, m ă pedepseşti că
a m fost sinceră c u tine şi n u mai vii!
— L a început n-ai vrut s ă venim ni ci un ul, mai ţii minte? a
ră sp un s m a m a .
— D a r a c u m ai aflat şi sigur că vreau s ă vii şi tu!
—Ei bine, trebuie s ă a m grijă de sentimentele tuturor, Via, a
zis m a m a .
— Despre ce vorbiţi? a m strigat e u.
— Despre nimic! a u ră s p un s ele repede şi în acelaşi timp.
—Vorbim despre ceva de la şcoala Viei care n u are legă tură
c u tine, a zis m a m a .
— Minţiţi! a m zis eu.
— Poftim? a reacţionat şocată m a m a .
Pâ n ă şi Via pă rea surprinsă .
223
 - MINUNEA -
—Am s p u s c ă minţiţi! a m strigat e u . Minţi! a m urlat la Via,
ridicâ n du-mă în picioare. Sunteţi a m â n d o u ă nişte
mincinoase! M ă minţiţi în faţă de parcă a ş fi idiot!
—S ta i jos, Auggie! a zis m a m a , a p u c â n d u - m ă de
braţ . Mi -am tras braţul şi a m ară tat spre Via .
— Tu crezi că e u n u ştiu ce se petrece? a m strigat. N u
vrei
ca noii tă i prieteni fiţoşi de la liceu s ă ştie c ă fratele tă u e u n
monstru!
— Auggie! a strigat m a m a . Nu-i adevă rat!
—N u m ă mai minţi, ma mă ! a m ţipat e u . N u m ă m ai trata
ca pe u n copilaş. N u s u n t retardat! Îmi d a u se a ma ce se
petrece!
Am luat-o la fugă pe hol spre ca mera m e a şi a m trâ ntit u ş a
după mine atâ t de tare, încâ t a m auzit tencuiala de lâ ngă
tocul de lemn fă râ miţâ ndu-se. Pe u r m ă m - a m a run ca t în pat
şi mi- am tras cuvertura peste ca p. Mi - a m îngră mă dit pernele
peste faţă şi a m înghesuit toate animalele de pluş deasupra
pernelor, ca şi c u m m - a ş fi închis într-o peşteră . D a c ă a ş fi
putut merge peste tot c u o pernă pe faţă , a ş fi fă cut-o!
Nu-mi d a u se a m a c u m de m - a m înfuriat atâ t de tare. L a
începutul mesei n u eram supă rat c u adevă rat . Nu eram nici
mă car trist. D ar dintr-odată a m explodat. A m ştiut că Via n u
voia s ă merg şi e u la piesa ei tâ mpită . Ş i m i - a m dat se a ma de
ce.
Am crezut că m a m a va veni imediat în camera m e a , dar n -
a venit. Voiam s ă m ă gă s eas că a s c u n s în peştera me a din
animale de pluş, a ş a c ă a m mai aşteptat puţin. D ar după zece
m in ute , tot n u venise după mine. A m fost foarte surprins.
Mereu m ă verifică atunci c â n d plec supă rat la mine în
cameră .
Mi -a m imaginat că m a m a şi c u Via vorbeau despre mine în
bucă tă rie. Mi - am imaginat că Via se simţea foarte, foarte,
foarte prost. Mi - am imaginat că m a m a n u m ai putea îndura
sentimentul de vinovă ţie. Ş i că tata se va sup ă ra şi el, c â n d
o s ă aj un gă a c a s ă .

224
 - R . J . PALACIO -

Am fă cut o mică scobitură prin mo rm an u l de perne şi de

animale de pluş şi a m tras c u ochiul la ceasul de pe perete.
Trecuse jum ă tate de oră şi m a m a tot n u venise la min e în
cameră . Am încercat s ă descifrez zgomotele din celelalte
încă peri. Mai stă teau la m a s ă ? C e a n u m e se petrecea?
În cele din u r m ă s - a deschis u ş a . Era Via. Nici n u şi-a
bă tut capul s ă vină lâ ngă patul m e u şi nici n - a intrat tiptil,
a ş a c u m m ă a şte ptam. A intrat în viteză .

225
 - MINUNEA -

Rămas-bun
—Auggie, a zis Via. Vino repede! Vrea m a m a s ă stea de
vorbă c u tine.
— Nu-mi cer iertare!
—Nu-i vorba despre tine, a strigat ea. N u se învâ rte toată
lumea în jurul t ă u , Auggie. H a i , fuguţa! Daisy e boln avă .
M a m a vrea s-o d u c ă la spitalul veterinar de urgenţă . Vino să -
ti iei ră ma s- bun !
Mi -a m tras pernele de pe faţă şi m - a m uitat la ea. Atunci
a m vă zut că plâ ngea.
— C u m adică , ră m a s - b u n ?
— Haide! a zis ea, întinz â ndu-mi m â n a .
Am luat-o de m â n ă şi a m urmat-o p â n ă în bucă tă rie. Daisy
ză cea pe jos, întinsă pe-o parte, c u labele în faţă . D ă de a din
picioare în gol, ca şi c u m ar fi alergat prin parc. M a m a
îngenun chease lâ n gă ea şi o mâ n gâ ia uşurel pe
creştet.
— C e s - a întâ mplat? a m întrebat e u.
—A început dintr-odată s ă s ch e a un e , a zis Via, l ă s â n du - se
şi ea în gen un ch i lâ ngă m a m a .
M - a m uitat la m a m a . Plâ ngea şi ea.
— O d u c la spitalul veterinar din centru, a zis ea încetişor.
Vine u n taxi s ă m ă ia.
— Veterinarul o s-o facă bine, d a ? a m întrebat eu.
M a m a s-a uitat la mine.
—Sper c ă da, s c um p ul e , a zis ea încetişor. D a r, sincer, n u
ştiu…
— Sigur că o va face bine! a m zis e u.
—Daisy a fost foarte bolnavă în ultimul timp, Auggie. Ş i e
b ă t râ n ă …
— D ar pot s-o p u n ă pe picioare, a m zis, ui tâ n du - m ă la Via
şi aşteptâ nd să -mi dea dreptate.
Da r Via n u s - a uitat la mine.
Mamei îi tremurau buzele.

226
 - R . J . PALACIO -
—Auggie, s-ar putea s ă fi venit mome n tul s ă ne l u ă m
ră m a s- b un de la D a isy. Îmi pare ră u.
— Nu! a m zis.
— Nu vrem s ă sufere, Auggie, a zis m a m a . A
su n a t telefonul. A ră sp u n s Via.
— Bin e, m ul ţu m e s c, a zis ea şi a închis.
Taxiul aşteaptă
a fa ră , i-a s pu s m a m ei, ştergâ n du -şi la crimile c u dos u l
palmei.
—Auggie, îmi deschizi t u u ş a , s cum p ul e ? a zis m a m a ,
luâ nd-o pe Daisy în braţe c u mare grijă , de parcă ar fi fost u n
bebeluş uriaş şi placid.
—N u , m a m i , te rog! a m strigat eu şi m - a m aşezat în faţa
uşii.
— S c u m p u l e , te ro g … a zis m a m a . E foarte grea.
— Ş i tata? a m strigat din n ou.
—Ne întâ lnim la spital, a zis m a m a . Nici el n u vrea ca Daisy
s ă sufere, Auggie.
Via m - a dat la o parte din faţa uşii şi a ţinut-o deschisă
pentru m a m a .
—Ţin mobilul deschis, da că aveţi nevoie de ceva, i-a s p u s
m a m a Viei. O acoperi t u c u o pă tură ?
Via a încuviinţat din ca p, dar deja plâ ngea în hohote.
—Spuneţi-i ră m a s - b u n lui D aisy, copii, a zis m a m a , c u
lacrimile şiroindu-i pe faţă .
— Te iubesc, D ais y, a zis Via şi a să rutat-o pe n a s . Te
iubesc foarte m ult .
—L a revedere, fetiţo… i-am şoptit la ureche lui D a isy. Te
iubesc…
M a m a a coborâ t-o pe Daisy pe s ca ră . Şoferul de taxi i-a
deschis u ş a din spate şi n e - a m uitat c u m s - a u aranjat în
m a şi n ă . Chi ar înainte s ă închidă u ş a , m a m a s - a uitat la noi,
care stă team la intrare, şi n e - a fă cut vag c u m â n a . N u cred că
a m vă zut-o vreodată m a i tristă .
— Te iubesc, mami! a zis V i a.
— Te iubesc, mami! a m zis şi eu. Ia rt ă -mă , mami!

227
 - MINUNEA -

M a m a a suflat spre noi u n să rut din vâ rful degetelor şi a

închis u ş a . Am urmă rit m a ş i n a îndepă rtâ ndu-se şi pe u r m ă
Via a închis u ş a . S - a uitat o clipă la m in e şi pe u r m ă m - a
îmbră ţişat strâ ns , câ t de strâ ns putea, în timp ce lacrimile ne
curgeau şiroaie.

228
 - R . J . PALACIO -

Jucăriile lui Daisy

J u s t i n a venit c a m peste jumă tate de oră . M - a îmbră ţişat
îndelung şi m i- a s pus: „Îmi pare ră u , Auggie.” Ne- am aşezat
toţi în living, fă ră s ă s p u n e m n imic. D in tr -un motiv
n e cun os cut , Via şi c u mine a d u n a s e ră m de peste tot din ca s ă
jucă riile lui Daisy şi le îngră mă diseră m pe m ă s u ţ a de cafea.
A c u m ne ui tam fix la gră mada aceea.
— E cel m a i grozav câ ine din lume , fă ră discuţie! a zis V i a .
— Ş t i u , a zis J u s t i n , frecâ nd-o pe spate.
— A început s ă s ch e a u n e a ş a , din senin? a m întrebat.
Via a încuviinţat .
— La do u ă se cun de după ce ai plecat t u de la m a s ă , a
zis
ea. M a m a se pregă tea s ă vină după tine şi D aisy a început
b rusc s ă s ch e a un e .
— În ce fel? a m întrebat.
— N u ştiu c u m să -ţi s p u n . S c h e u n a , a zis Via.
— C a şi c u m ar fi urlat? a m insistat eu.
—Auggie, ca şi c u m ar fi s ch eun at! m i - a ră s pun s Via
pierzâ ndu-şi ră bdarea. A-nceput şi s ă ge a m ă , de parcă o
durea ceva. Ş i dă dea din picioare ca n e b u n a . Pe ur m ă s-a
pră buşit pe o parte, iar m a m a s- a d u s şi a încercat s-o ridice,
dar era clar că o durea ceva. A m uş ca t- o pe m a m a .
— Poftim? a m zis.
—C â n d m a m a a atins-o pe burt ă , Daisy a m u şca t - o de
m â n ă , mi-a explicat Via.
— Daisy n u m u ş c ă niciodată pe nimeni! a m zis e u .
— N u era c a de obicei, a zis J u s t i n . E limpede că o durea.
—Tati a avut dreptate, a zis Via. N-ar fi trebuit s-o lă să m s ă
a jun g ă atâ t de ră u.
— C e vrei s ă spui ? a m întrebat-o. Tata ştia că era bolnavă ?
— Auggie, m a m a a dus- o la veterinar de vreo trei ori în
ultimele do u ă lun i. Vomita mereu peste tot. N-ai bă gat de
seamă ?
— D ar n - a m ştiut că era bolnavă !
229
 - MINUNEA -

Via n - a s p u s n im ic. M - a luat de d u p ă umeri şi m - a tras

mai aproape de ea. Am început din n o u s ă plâ ng.
—Îmi pare ră u , Auggie, a zis e a încet. Îmi pare tare ră u
pentru tot, bine? M ă ierţi? Ştii câ t de mult te iubesc, a şa - i?
Am dat din cap că da . Cearta dinainte n u mai pă rea s ă
conteze prea m ul t .
— Mamei i-a cur s sâ nge? a m întrebat.
—Doar a apucat-o puţin c u dinţii. D e aici, a zis Via,
ară tâ ndu-mi degetul mare de la m â n ă , ca s ă - m i d a u s e a m a
de un de o m u ş ca s e Daisy pe m a m a .
— A durut-o?
— M a m a n-are nimic, Auggie. E bine.
M a m a şi tata s - a u întors peste dou ă ore. În clipa în care a u
deschis u ş a şi a m vă zut că Daisy n u era c u ei a m înţeles că
D aisy murise. Am stat c u toţii în living, în jurul mo rman ului
de jucă rii ale câ inelui. Tata n e - a povestit tot ce s-a petrecut la
spitalul veterinar, că doctorul i -a fă cut lui
Daisy radiografii şi analize de sâ nge şi că pe u r m ă s - a întors
s ă le s p u n ă că avea o tumoare uriaşă în ab domen . Respira c u
mare dificultate. M a m a şi tata n - a u vrut ca Daisy s ă sufere,
a ş a că tata a luat-o în braţe c u picioarele în s u s , ca de obicei,
şi pe u r m ă el şi c u m a m a a u să rutat- o de ră mas- b u n de
n en um ă ra te ori şi i - a u vorbit la ureche în timp ce doctorul i-a
înfipt u n a c în picior. D u p ă u n mi n ut , a murit la tata în braţe.
E ra tare liniştită , a zis tata. N u o mai durea nimic. A fost ca şi
c u m ar fi adormit. În timp ce vorbea, tatei i-a tremurat vocea
de câ teva ori şi a trebuit s ă şi-o dreagă .
N u l- am mai vă zut niciodată pe tata plâ n gâ n d, dar în seara
aceea a plâ ns. M ă duse se m în dormitorul lor ca s- o rog pe
m a m a s ă m ă culce şi l- a m vă zut pe tata stâ n d pe marginea
patului şi scoţâ ndu-şi ciorapii. Era c u spatele la u ş ă , n - a
ştiut câ n d a m intrat. La început a m crezut c ă râ de, pentru că
îi tremurau umerii, dar pe u r m ă şi-a p u s palma la ochi şi mi-
a m dat s e a m a că plâ ngea. Era cel mai tă cut plâ nset pe care
l-am auzit vreodată . C a o şoaptă . M ă pregă team s ă m ă d u c la
el, dar pe u r m ă m - a m gâ ndit că poate plâ ngea în şoaptă

230
 - R . J . PALACIO -

pentru c ă n u voia ca eu s a u altcineva să - l a u d ă . Aşa c ă a m

plecat şi m - a m d u s în came ră la Vi a şi a m vă zut-o pe m a m a
pe marginea patului ei, şoptindu-i ceva la ureche. Ş i Via
plâ ngea.
Pâ n ă la ur m ă m - a m întors în camera me a şi m - a m
îmbră cat singur în pijama, a m aprins l um i n a de veghe şi a m
stins-o pe cea mare şi m - a m că ţă rat pe mo rma n ul de animale
de pluş pe care îl lă sas em mai devreme la m in e în pat . A c u m
mi se pă rea că totul se petrecuse c u u n milion de
ani în ur m ă . Mi - am scos aparatul auditiv şi l-a m p u s pe
noptieră , apoi m i - a m tras pă turile peste cap şi m i - a m
imaginat că Daisy se gh emuia l â n gă mine şi c ă m ă lingea pe
toată faţa, de parcă nimic n u i-ar fi plă cut mai mult pe l ume
decâ t faţa me a . Aşa a m adormit.

231
 - MINUNEA -

În rai
M - a m trezit peste u n timp şi era încă întuneric. Am
coborâ t din pat şi m - a m d u s în dormitor la m a m a şi la tata.
— M a m i ? a m şoptit.
Era întuneric bez nă , a ş a că n - a m vă zut-o c â n d a deschis
ochii.
— Te simţi bine, s cumpule ? m - a întrebat ea somnoroasă .
— Pot s ă dorm c u voi?
M a m a s-a tras spre partea de pat a tatei, iar eu m - a m
strecurat lâ ngă ea. M - a să rutat pe ca p.
—Te doare m â n a ? a m întrebat-o. Via mi-a s p u s c ă Daisy
te-a m u ş c a t .
—Doar m - a a pucat puţin c u dinţii, m i - a şoptit ea la ureche.
— M a m i , a m început eu s ă plâ ng. Îmi pare ră u pentru ce
am spus.
—S s s s s t … N-are de ce să -ţi pară ră u , a zis e a , atâ t de încet
că abia a m putut s-o a u d .
Îşi freca obrazul de obrazul m e u .
— Viei îi este ruşine c u mine? a m zis e u.
—N u , s cu m pu l e , n u . Ştii bine că n u - i este ruşine. Da r se
acomodează şi ea c u o şcoală n o u ă . Nu-i uşor.
— Ştiu.
— Ş t i u că ştii.
— Îmi pare ră u că te-am fă cut min cin oa să .
— Ha i, dragule, do r m i … Te iubesc foarte m ul t .
— Ş i eu te iubesc, m a m i .
— Noapte b u n ă , s cum pule , mi - a şoptit ea.
— M a m i , Daisy este c u B u n i a c u m ?
— Aşa cred.
— S u n t a m â n d o u ă în rai?
— Da.
— Oamen ii arată la fel ca înainte c â n d ajung în rai?
— N u ş ti u. Nu cred.
— Atunci, c u m se recunosc u n ul pe altul?

232
 - R . J . PALACIO -
— Nu şti u, dragule.
Pă rea obosită .
—Cred că -şi d a u s e a m a , pur şi simplu. N-ai nevoie de ochi
c a s ă iubeşti, n u- i a ş a ? Simţi dragostea în ă un trul t ă u . Aşa e-
n rai. Acolo e n u m a i dragoste şi nimeni n u - i uită pe cei pe
care i-a iubit.
M- a să rutat din n o u .
— Haide, d o r m i … E tâ rziu. Ş i sun t foarte obosită .
Da r e u n - a m putut s ă a do rm, nici m ă ca r d u p ă ce a m ştiut
că ea a adormit. Îl a uz e am şi pe tata dormind şi m i - a m
imaginat că o a uz e a m şi pe Via dormind, în camera ei din
capă tul holului. M - a m întrebat da că D aisy dormea şi ea în
rai, în acel mome n t . D a c ă dormea, oare m ă visa pe min e? M -
a m întrebat c u m ar fi fost s ă ajung într-o zi în rai şi faţa mea
s ă n u mai conteze. Aşa c u m n u contase niciodată pentru
Daisy.

233
 - MINUNEA -

Dublură
La câ teva zile după moartea lui D ai sy, Via a venit a c a s ă c u
trei bilete pentru spectacolul de la şcoală . N - a m m ai pomenit
niciodată cearta de la cin ă . În seara spectacolului, chiar
înainte s ă plece mai devreme la şcoală împreun ă c u J u s t i n ,
Via m - a îmbră ţişat îndelung, mi - a s p u s c ă m ă iubeşte şi că e
mâ n dră s ă fie sora m e a .
M ă du ce a m prima dată la şcoala cea n o u ă a Viei. E ra mult
mai mare decâ t cea veche şi de o mie de ori mai mare decâ t
şcoala m e a . Mai multe holuri. Mai mul t loc pentru oameni.
S in gurul l u cr u c u adevă rat neplă cut pe care mi-l provoca
proteza auditivă bionică era că n u mai pute am purta şa pcă de
baseball. În astfel de situaţii, o ş a p c ă de baseball poate fi de
mare ajutor. Uneori mi- aş fi dorit s ă ies în lume purtâ n d
ca sca de astronaut de pe vremea c â n d eram mi c. D a c ă vă vine
s ă credeţi, oamenilor li se pare mult mai puţin ciudat s ă vadă
u n puşti c u c a sc ă de astronaut decâ t s ă -m i vadă mie faţa. În
orice caz , a m lă sat ca pul în jos şi a m pornit în spatele ma mei
pe coridoarele lungi şi intens luminate.
Am mers împreună c u ceilalţi spre amfiteatru, un de nişte
elevi plasaţi la intrare n e - a u î n m â na t programe. Ne-am gă sit
locurile în râ n dul al cincilea, aproape de mijloc. Imediat ce n e -
am aşezat , m a m a a început s ă cotrobă iască în poşetă .
— Nu-mi vine s ă cred, m i - a m uitat ochelarii! a zis ea.
Tata a clă tinat din ca p. M a m a îşi uită mereu ochelarii, s a u
cheile, s a u altceva. E neglijentă c u lucrurile astea.
— Vrei s ă ne m u t ă m mai în faţă ? a întrebat-o tata.
M a m a s-a uitat cruciş la s cen ă .
— N u , vă d destul de bine.
— S p u n e a c u m s a u taci pe vecie, a zis tata.
— M ă descurc, a zis m a m a .
—Uite-l pe J u s t i n ! i- am zis tatei şi i- am ară tat fotografia lui
J u s t i n din program.
— E o poză frumoa să , a zis tata.
— D ar c u m de n u are nicio fotografie c u Vi a ? a m întrebat.
234
 - R . J . PALACIO -
— E a e dub lură , a zis m a m a . D a r uite-i numele!
— D e ce i se spu n e dub lură ? a m întrebat.
— U a u , ia uită -te la poza Mirandei! i-a sp u s tata ma me i .
N u cred că a ş fi recunoscut-o.
— D e ce i se spu n e dub lură ? a m întrebat din n o u .
—Aşa se n umeşte persoana care înlocuieşte u n actor, da că
acela n u poate j u ca , mi -a ră s pun s m a m a .
—Ai auzit c ă Martin s - a recă să torit? a întrebat-o tata pe
mama.
— Glumeşti! a ră s p u n s m a m a , pă râ n d surprinsă .
— Cine-i Martin ? a m întrebat e u.
—Tată l Mirandei, a ră s p un s m a m a , apoi s - a adresat din
n ou tatei: Ci n e ţi-a s p u s ?
— M - a m întâ lnit c u m a m a Mirandei în metrou.
Nu-i
b ucuroa s ă deloc. El urmeaz ă s ă aibă încă u n copil şi lucruri
dintr-astea.
— Oho! a exclamat m a m a , clă tinâ nd din cap.
— Despre ce vorbiţi? i- am întrebat eu.
— N u contează , a zis tata.
— D a r de ce se n ume şte dub l ură ? a m zis.
—N u ştiu, Auggie Doggie, a zis tata. Poate pentru că
trebuie s ă facă tot ce face actorul principal. Z ă u că n u ştiu.
—Tati, te rog, poţi s ă n u - m i mai spui Auggie Doggie? i- am
şoptit eu la ureche.
Tata a zâ mbit , a dat din ca p aprobator şi a ridicat degetul
mare în s u s .
A început spectacolul. S - a ridicat cortina. S c e n a era
complet goală , c u excepţia lui J u s t i n , care stă tea într-un
fotoliu vechi şi şubred şi îşi acorda scripca. Purta u n costum
de mo dă veche şi o pă lă rie de pai.
— Piesa din seara as ta se n ume ş te Oraşul nostru, s - a
adresat el publicului. A fost scrisă de Thornton Wilder şi este
produsă şi regizată de Philip D ave n po r t … O raşul se
n umeşte Grover’s Corners şi se află în New H ampshire,
aproape de
graniţa c u Ma s sa chu se tts : 42°40’ latitudine, 70°37’
235
 - MINUNEA -

longitudine. Primul act prezintă o zi în oraşul n ostru. Este

ziua de 7 mai 1901. S u n t e m chiar la ivirea zorilor.
Am ştiut imediat c ă spectacolul u r m a să - mi placă . N u
se mă n a c u alte piese şcolare pe care le vă z usem , ca Vrăjitorul
din O z s a u S tă s ă plouă c u chiftele. Asta pă rea o piesă pentru
oameni mari şi m - a m simţit deştept s tâ n d acolo.
D u p ă o vreme, u n personaj din spectacol n umi t do a m n a
Webb a strigat-o pe fiica ei Emily. Ş t i a m din program că
acesta era rolul interpretat de Mi ra nda, a ş a c ă m - a m aplecat
în faţă s-o vă d mai bine.
—Asta-i Mi ra n da , mi-a şoptit m a m a , în gustâ n d ochii c a s ă
o vadă pe Emily intrâ nd pe s ce n ă . Arată atâ t de diferit…
— Nu-i Mi ra n da , a m şoptit eu. E Via.
— Doamn e! a exclamat m a m a , aple câ n du-se şi ea în faţă .
— S ssst! a zis tata.
— E V ia, i-a şoptit m a m a .
— Ş t i u , a şoptit tata zâ mbind. S ss s sst!

236
 - R . J . PALACIO -

Finalul
Piesa a fost n emaipomenită . N u vreau s ă vă dezvă lui
finalul, dar e genul de sfâ rşit care face publicul s ă lă crimeze.
M a m a s- a pierdut de tot c â n d a auzit-o pe Via pe post de
Emily s p u n â n d :
— R ă m a s - b u n , ră m a s - b u n , lume! R ă m a s - b u n , Grover’s
C o r n e r s … M a m ă şi t a t ă … R ă m a s - b u n ceasurilor care tică iesc
şi florii-soarelui crescute de m a ma ! R ă m a s - b u n mâ ncă rii ei şi
cafelei ei! Rochiilor proaspă t că lcate şi bă ilor fierbinţi…
somn ul ui şi trezitului… Pă mâ n tul e, eşti ma i m i n un a t decâ t
îşi poate da s e a m a cineva!
Via plâ ngea, rostind replicile. Adică plâ ngea c u lacrimi
adevă rate. Le vedeam c u m i se rostogolesc pe obraji. Era
absolut fantastică !
D u p ă ce a că zut cortina, tot publicul a început s ă a pl aude .
Apoi actorii a u venit la ra mpă u n u l câ te u n u l . Via şi J u s t i n
a u venit ultimii, iar câ n d a u apă r ut , tot publicul s - a ridicat
în picioare.
—Bravo! l- am auzit pe tata strigâ nd, c u mâ inile fă cute c ă u ş
la gură .
— D e ce s - a ridicat toată lume a ? a m întrebat.
—S e n u m e sc ovaţii în picioare, a zis m a m a , ridicâ ndu-se şi
ea.
Aşa că m - a m sculat şi eu în picioare şi a m aplaudat şi a m
tot a pl audat . Mi -a m imaginat o clipă câ t de grozav trebuia s ă
fi fost s ă te afli atunci în locul Viei şi al lui J u s t i n , s ă vezi că
toată lumea s - a ridicat şi te apl a ud ă . Cre d c ă ar trebui s ă
existe o regulă care să -i permită fiecă rui om din lume s ă
primească mă ca r o dată în viaţă ovaţii în picioare.
În cele din u r m ă , după ma i multe mi n ute, actorii de pe
scenă s - a u retras în spate şi în faţa lor a că zut cortina.
M a m a , tata şi c u mine n e - a m croit dr u m spre culise. O
mulţime de oameni îi felicitau pe interpreţi, în conjurâ n du-i şi
bă tâ ndu- i pe umeri. I-am vă zut în mijloc pe Via şi pe J u s t i n ,
zâ mbindu-le tuturor, râ zâ nd, vorbind.
237
 - MINUNEA -
—Via! a strigat tata, fă câ ndu-i c u m â n a în timp ce-şi croia
drum prin mulţime.
C â n d n e - a m apropiat, a îmbră ţişat-o şi a ridicat-o puţin în
aer.
— Ai fost m i n u n a t ă , scumpo! a zis tata.
—D o a m n e , Via! a exclamat încâ ntată m a m a . D o a m n e , o,
D oamne!
A îmbră ţişat-o pe Via atâ t de tare, încâ t a m crezut că o s-o
sufoce, dar Via râ dea.
— Ai fost splendidă ! a zis tata.
—Splendidă ! a repetat m a m a , încuviinţâ nd şi clă tinâ nd
capul de la stâ n ga la dreapta în acelaşi timp.
—Ş i tu , J u s t i n , a zis tata, strâ ngâ ndu-i m â n a lui J u s t i n şi
îmbră ţişâ ndu-l imediat d u p ă aceea. Ai fost fantastic.
— Fantastic! a repetat m a m a .
Era atâ t de sincer emoţionată , încâ t abia putea vorbi.
—C e şoc a m avut c â n d te - am vă zut pe scen ă , Via! a zis
tata.
— M a m a nici n u te-a recun oscut , la început! a m a dă uga t
e u.
— N u te-am recunoscut! a zis m a m a , c u m â n a la gură .
—Mirandei i s- a fă cut ră u chiar înainte s ă începem, a zis
Via dintr-o suflare. Nici n - a m avut timp s ă facem u n a n u n ţ .
Trebuie s ă recunosc că ară ta destul de ciudat , pentru că
era m achia t ă şi n -o mai vă zusem a ş a niciodată .
— Ş i ai preluat rolul în ultimul mo me n t? a zis tata.
Maaamă !
—A fost uimitoare, n u-i a ş a ? a zis J u s t i n , c u u n braţ d u p ă
umerii Viei.
— N-a ră m a s nimeni c u ochii uscaţi, a zis tata.
—Miranda se simte bine? a m întrebat e u , dar n u m - a auzit
nimeni.
În acel moment a venit spre J u s t i n şi Via u n bă rbat care
cred că era profesorul lor.
Aplauda.
— Bravo, bravo! Olivia şi J u s t i n !
A să rutat-o pe Via pe amâ ndoi
obrajii. 238
 - R . J . PALACIO -
—Am greşit vreo câ teva replici, a zis Via, clă tinâ nd din ca p.
—D ar ai trecut peste greşeli, a zis bă rbatul, zâ mbind c u
toată faţa.
—D o m n ul e Davenport, vi-i prezint pe pă rinţii mei, a zis Via.
—Cred c ă sunteţi foarte mâ ndri de fiica dumneavoastră ! a
zis el, strâ ngâ ndu-le mâ inile.
— S un te m!
— Iar el este Augu s t , fratele m e u mai mi c, a zis Via.
Profesorul pă rea că vrea s ă s p u n ă ceva, dar m - a vă zut şi a
îngheţat .
—D o m n ul e D . , a zis J u s t i n şi l-a apuca t de braţ, veniţi s-o
cunoaşteţi şi pe m a m a .
Via a vrut să -mi s p u n ă ceva, dar pe u r m ă a venit altcineva
s ă stea de vorbă c u ea şi fă ră să - mi d a u se a m a , m - a m trezit
singur în mulţime. Adică ştiam un de s u n t m a m a şi tata, dar
în jurul nostru era foarte m ul tă l ume , iar oamenii se loveau
de mine, se învâ rteau în jurul m e u şi îmi a r u n c a u câ te o
privire, ceea ce m ă fă cea s ă n u m ă simt prea bine. Nu ştiu de
ce, poate pentru c ă eram emoţionat, dar a m început s ă
ameţesc. Chipurile oamenilor mi se înceţoşau în minte. Le
a uz e am vocile atâ t de tare, încâ t m ă dure au urechile. A m
încercat s ă reduc volumul aparatului auditiv, dar m - a m
încurcat şi mai întâ i l- a m dat mai tare, iar asta m - a şocat de-
a dreptul. Pe u r m ă a m ridicat privirea şi n u i-am mai vă zut
nică ieri nici pe m a m a , nici pe tata, nici pe Via.
— Via! a m strigat eu tare.
Am început s ă m ă împing în ceilalţi ca s- o gă sesc pe m a m a .
— Mami!
N u vedeam în jur decâ t burţi şi cravate.
— Mami!
Cineva m - a a pucat brusc din spate.
—Ia uite cine-i aici! a zis o voce cu n o sc u t ă , şi m - a m trezit
îmbră ţişat strâ n s.

239
 - MINUNEA -

La început a m crezut că era V i a , dar c â n d m - a m întors, a m

ră ma s uluit .
— S a l u t , Maior Tom! a zis fata.
—Miranda! a m zis e u , şi i-am ră sp un s c u cea mai
puternică îmbră ţişare de care m ă sim ţea m în stare.

240
 - R . J . PALACIO -

Partea a şaptea

M IR A NDA

A m uitat c ă pot vedea

atâtea lucruri min unate.
A m uitat c ă pot dori
să descopăr ce-mi aduce viaţa.

(Versuri din melodia Beautiful Things interpretată

de trupa Andain)

241
 - MINUNEA -

Minciuni de tabără
Pă rinţii mei a u divorţat în vara dinainte de a începe e u
clasa a n o u a . Tata s - a cuplat imediat c u altcineva. D e fapt,
deşi m a m a n u mi - a s p u s niciodată , cred că exact din ca uz a
asta a u divorţat.
D u p ă divorţ, abia dac ă l - a m mai vă zut pe tata. Iar m a m a a
început s ă se poarte m a i ciudat ca oricâ nd. N u c ă ar fi
devenit instabilă s a u ceva; era doar distantă . Î ndepă rtată .
M a m a este genul de persoană care le arată tuturor o faţă
fericită , dar pentru mine n u- i mai ră m â n e mare lucru. N-a
vorbit niciodată prea mult c u min e – n u vorbeşte niciodată
despre sentimentele şi despre viaţa ei. N u ştiu aproape deloc
c u m era la vâ rsta m e a . N u ştiu aproape deloc ce-i place şi ce
nu-i place. În puţinele daţi c â n d a pomenit despre pă rinţii ei,
pe care e u n u i -a m c un o s cu t niciodată , a vorbit mai ales
despre c u m şi-a dorit s ă plece câ t mai departe de ei imediat ce
a crescut. N u mi - a s p u s niciodată de ce. A m întrebat-o de
câ teva ori, dar s -a fă cut că n u m - a auzit .
Astă vară n - a m vrut s ă m ă d u c în ta bă ră . Am vrut s ă s t a u
c u ea, s-o ajut s ă depă şească divorţul. D ar ea a insistat s ă
plec. Mi - a m imaginat că voia s ă fie s in gură , a ş a c ă i - a m fă cut
pe plac.
Tabă ra a fost groaznică . A m urâ t-o. A m crezut că va fi mai
bine, pentru c ă eram monitor adjunct , dar n - a fost. N-a
venit nimeni dintre cei pe care îi cun o s c use m a n u l trecut, a şa
că n u cun oşteam pe n imeni. Nici mă ca r o singură persoană .
Nu ştiu sigur de ce, dar a m început s ă m ă joc de-a
prefă că toria c u celelalte fete din tab ă ră . Ele m ă în treb au
an umi te lucruri despre mine, iar eu inventam. L e - a m s p u s c ă
pă rinţii mei erau în Europa . C ă locuiam într-o c a s ă uriaşă de
pe cea mai frumoasă stradă din North River Heights. Ş i că
aveam o că ţea pe n u m e D a isy.
Pe u r m ă , într-o zi le-am trâ ntit că a m u n fră ţior diform. N-
a m nici cea m ai mică idee de ce a m s p u s a sta . Evident, fetele
din dormitor a u reacţionat dramatic. Serios! C e ră u ne pare!
242
 - R . J . PALACIO -

Trebuie să -ţi fie foarte g re u … Et caetera, et caetera. Mi-a

pă rut ră u c ă a m s p u s mi n ci un a imediat ce mi -a ieşit pe gură ,
desigur. M - a m simţit tare falsă . D a c ă Vi a ar afla vreodată , m -
a m gâ ndit , m-ar considera ciudată ră u . M - a m şi simţit
ciudată . Da r trebuie s ă recunosc c ă o parte din mine se
simţea îndreptă ţită s ă s p u n ă această m i n ci un ă . Îl cu n o sc pe
Auggie de c â n d aveam ş ase a n i. L - a m vă zut crescâ n d. M - a m
jucat c u el. Am vă zut de dragul lui toate cele şase episoade
din Războiul stelelor, ca s ă putem vorbi împreună despre
extratereştri şi despre vâ nă torii de recompense. E u s u n t cea
care i-a dat o ca sc ă de astronaut pe care n u şi- a scos-o doi
a n i. Vrea u s ă zic că într-un fel m i - a m câ ştigat dreptul să -l
consider fratele m e u .
Cel mai ciudat este că toate aceste mi n ci un i, toate aceste
invenţii a u fă cut m i n un i pentru popularitatea m e a. Ceilalţi
monitori începă tori a u aflat totul de la copiii din tabă ră şi a u
crezut. N - a m fost niciodată în viaţa m e a considerată o fată
„populară ”, dar în tabă ra de astă -vară , din cine ştie ce motiv,
a m devenit fata c u care voia s ă fie prietenă toată l u m e a .
Chia r şi fetele din bungaloul 32 m ă a dmi ra u. Astea erau fetele
din vâ rful lanţului trofic. M i - a u s p u s că le place coafura m e a
(deşi a u schimbat-o). M i - a u s p u s că le place felul c u m m ă
machiez (deşi a u schimbat şi asta). M - a u învă ţat să -mi
transform tricourile în m ai o ua ş e . A m f um a t . Ne-am strecurat
noaptea afară din tabă ră şi a m mers prin pă dure în tab ă ra
bă ieţilor. A m pierdut vremea c u bă ieţii.
C â n d m - a m întors din tabă ră , a m s un a t-o imediat pe Ella
ca s ă n e facem planuri împreun ă . N u ştiu de ce n - a m s un a t-
o şi pe Via. Cred că pur şi sim plu n - a m simţit nevoia s ă
vorbesc c u ea. M- a r fi întrebat despre pă rinţii mei, despre
t a b ă ră … Ella n u m - a întrebat niciodată ceva c u adevă rat . E o
prietenă m ai comod ă . Nu-i la fel de serioasă ca Vi a . E veselă .
I s-a pă rut fantastic să -mi vopsesc pă rul roz. A vrut s ă afle
totul despre expediţiile nocturne prin pă dure.

243
 - MINUNEA -

Şcoala
Anul ă sta abia dac ă m - a m întâ lnit c u Vi a la şcoală , iar
câ n d n e - a m întâ lnit a fost j en a nt . M - a m simţit de parcă m -
a r ju deca tot tim pu l. Am ş tiu t c ă n u -i
plă cea n ou a m ea înfă ţişare. Am ştiut c ă n u - i
plă cea noul m e u grup de prieteni. Nici mie n u - m i plă ceau
prea tare prietenii ei. N u n e - a m certat efectiv. Doar n e - a m
îndepă rtat. Ella şi c u mine a m bâ rfit-o: e o mironosiţă , e
a şa şi pe dincolo… Ş ti a m că începeam s ă fim rele, dar
era mai uşor s-o excludem prefă câ ndu-ne că ne
fă cuse ceva. Adevă rul este că ea n u se sch im ba s e deloc,
în tim p ce n oi ne sch im b a s eră m.
Deveniseră m alte persoane, iar ea ră mă sese aceeaşi ca
întotdeauna. Asta m - a supă rat foarte tare, deşi n u ştiu de ce.
Uneori m ă uitam s ă vă d un de stă la cantină s a u s ă vă d la ce
curs opţional s - a înscris. D ar în afară de nişte salută ri
ocazionale c â n d n e întâ lneam pe culoarul şcolii, n - a m stat de
vorbă niciodată .
L- a m remarcat pe J u s t i n c a m pe la jumă tatea a n ul ui
şcolar. Nu-l observasem înainte, îl ştiam doar ca pe u n bă iat
dră guţ , slab şi c u plete, c u ochelari groşi, care purta c u el
peste tot o vioară . Apoi l - a m vă zut în faţa şcolii ţinâ nd-o pe
Via pe după umeri. „Ia te uită , Via are u n iubit!” i - a m s p u s
Ellei c a m în bă taie de joc. N u ştiu de ce m - a surprins că avea
u n prieten. Dintre noi trei, ea e categoric cea mai dră guţă .
Are ochi albaştri-albaştri şi pă r lun g şi n egru, un du i o s. D a r
n u s-a purtat niciodată ca şi c u m ar fi interesat-o bă ieţii. S - a
purtat c a şi c u m ar fi fost prea deşteaptă pentru asemenea
prostii.
Ş i eu a m u n iubit; îl ch e a m ă Z a c k . C â n d i- am s p u s că a m
optat pentru cursul de teatru, el a dat din ca p dezaprobator
şi mi-a sp us: „Ai grijă s ă n u te transformi într-o tocilară
dramatică ”. Nu-i cel mai empatic tip din l um e , dar arată
foarte bine. E foarte admirat de ceilalţi. O adevă rată vedetă a
şcolii.
244
 - R . J . PALACIO -

La început nici n u m - a m gâ ndit s ă aleg teatrul. Pe u r m ă

a m vă zut numele Viei pe listă şi m - a m înscris şi e u . Nici
mă car n u ştiu de ce. A m reuşit s ă n e evită m u n a pe alta c a m
tot semestrul, ca şi c u m nici n u ne cun o şte a m. Pe ur m ă a m
a j un s într-o zi mai devreme la cursul de teatru şi Davenport
m - a rugat s ă mai fac nişte copii piesei pe care intenţiona s-o
monteze pentru spectacolul din primă vară . Omul elefant.
Auzisem de piesă , dar n u ştiam bine despre ce era vorba, a şa
că a m început s-o ră sfoiesc în timp ce aşteptam lâ ngă
copiator. E ra vorba despre u n a n u m e J o h n Merrick, u n
bă rbat care tră ise c u mai mult de u n secol înainte şi care
fusese teribil de diform.
— N u putem face piesa as ta, domnule D . , i -a m s p u s c â n d
m - a m întors în clasă şi i- a m explicat motivul: fratele m e u
suferă de u n defect din naştere şi are faţa diformă , a şa că
piesa m-ar afecta.
A pă rut n e mul ţumit şi destul de puţin înţelegă tor, dar i-
a m s p u s c ă pă rinţii mei probabil c ă s-ar plâ nge la şcoală ,
da că ar alege piesa aceea. Aşa că p â n ă la u r m ă a înlocuit-o c u
O raş ul nostru.
M - a m înscris pentru rolul Emily G i b b s pentru că ştiam că
a sta va alege şi Via. N u m - a m gâ ndit niciodată că a ş putea s ă
câ ştig în faţa ei.

245
 - MINUNEA -

Ce-mi lipseşte cel mai mult

U n u l dintre lucrurile de care mi-e cel mai dor din prietenia
me a c u Via este familia ei. I-a m iubit pe m a m a şi pe tată l ei.
Au fost mereu bucuroşi s ă m ă vadă şi foarte binevoitori c u
mine. Ş ti a m că îşi iubesc copiii m a i mult decâ t orice pe l um e .
M - a m simţit mereu în siguran ţă lâ ngă ei; mai în siguranţă
decâ t oriunde în l um e . Nu-i jalnic că m ă simţeam mai în
siguranţă în ca sa altora decâ t într-a m e a ? Ş i , desigur, l-am
iubit pe Auggie. N u m - a speriat niciodată , nici m ă ca r câ n d
eram m i că . A m avut prieteni că rora n u le venea s ă cre adă că
m ă d u c a c a s ă la V ia . „Fratele ai are o faţă de m ă b agă în
sperieţi”, ziceau ei. Iar e u le ră spun de a m că sun t proşti.
Auggie n-arată chiar a ş a de ră u , după ce te obişnuieşti.
Am s un a t odată la Via a c a s ă doar c a să -l salut pe Auggie.
Probabil c ă o parte din mine spera s ă ră sp u n d ă Via. N u
ştiu…
—S a l u t , Maior Tom! i - a m zis, folosind porecla pe care i-o
dă duse m e u .
— Miranda!
A pă rut atâ t de fericit să - mi a u d ă vocea, încâ t m - a luat
prin surprindere.
— M ă d u c la o scoală obişnuită ! m - a a n u n ţ a t el încâ ntat .
— Serios! Ua u ! a m zis e u absolut şocată .
N u m - a m gâ ndit niciodată c ă va merge la o şcoală
obişnuită . Pă rinţii lui îl protejaseră întotdeauna enorm! Cred
că m - a m gâ ndit că va ră mâ n e mereu copilaşul care purta
c a sca de astronaut pe care i-o dă duse m e u . C â t a m vorbit c u
el m i -a m dat s e a m a c ă h ab ar n-avea că Via şi c u m in e n u
mai eram apropiate.
—La liceu e altfel, i-am explicat. Începi să -ţi petreci timpul
c u o mulţime de oameni diferiţi.
—Mi -a m fă cut şi e u prieteni la şcoala cea n o u ă , mi -a zis el.
U n bă iat pe care îl c h e a m ă J a c k şi o fată pe care o ch e a m ă
S u m m e r.

246
 - R . J . PALACIO -
—Nemaipomenit , Auggie! a m zis. S ă ştii că te- a m s u n a t ca
să -ţi s p u n c ă mi-e dor de tine şi că sper s ă ai u n a n b u n . Poţi
s ă m ă s un i şi tu c â n d vrei, Auggie. Ştii că te voi iubi mereu.
— Ş i eu te iubesc, Miranda!
—S al ut-o pe Via din partea mea! S p un e - i că mi-e dor de ea!
— Bin e. Pa.
— Pa.

247
 - MINUNEA -

Lucruri extraordinare,
dar nevăzute de nimeni
Nici m a m a , nici tata n u pute au veni s ă vadă piesa în seara
premierei. M a m a avea o problemă la serviciu, iar tata avea o
soţie n o u ă care stă tea s ă n a s c ă din clipă în clipă , a şa că
trebuia s ă fie disponibil la orice chemare.
Nici Z a c k n u putea veni. Avea meci de volei împotriva
echipei studenţilor şi n u putea lipsi s u b nicio formă . B a chiar
a vrut s ă lipsesc eu de la premieră c a s ă m ă d u c să -i fac
galerie. „Prietenele” mele se du ce a u toate la meci, evident,
pentru că toţi iubiţii lor erau sportivi. Nici mă car Ella n - a
venit. C â n d a avut de ales, a ales mulţimea.
Aşa că în seara premierei nimeni câ t de câ t apropiat mie n u
era acolo. Iar chestia importantă este că e u a m înţeles încă de
la a treia s a u a patra repetiţie că m ă pricep la actorie.
Si m ţe a m rolul. Înţelegeam vorbele pe care le rosteam.
Rosteam replicile ca şi c u m ar fi venit din mintea şi din inima
me a . Ş i a m ştiut că la premieră u r m a s ă fiu mai mul t decâ t
b u n ă . U r m a s ă fiu grozavă . U r m a s ă fiu extraordinară , dar
n u era acolo nimeni care s ă m ă vadă .
E ra m c u toţii în culise şi ne repetam emoţionaţi replicile în
minte. A m tras c u ochiul prin cortină la mulţimea care îşi
ocupa locurile în amfiteatru. Ş i atunci l -a m vă zut pe Auggie
coborâ nd pe culoarul dintre s ca u n e împre ună c u Isabel şi
Nate. S - a u aşezat pe râ ndul cinci, aproape de centru. Auggie
purta papion şi se uita c u mare interes în jur. Mai crescuse
puţin de câ n d îl vă zusem ultima da tă , c a m c u u n a n în
u r m ă . Avea pă rul ma i scurt şi purta a c u m u n fel de aparat
auditiv. Fa ţa n u i se sch imbase deloc.
Davenport fă cea câ teva modifică ri de ultim momen t în
decor, împreună c u scenograful. L - a m vă zut pe J u s t i n
plimbâ ndu-se prin stâ n ga scenei şi m ur m urâ n du - şi
emoţionat replicile.

248
 - R . J . PALACIO -
—D o m n ul e Davenport, a m zis, surprinsă chiar şi e u s ă m ă
a u d vorbind. Îmi pare ră u , dar n u pot j uca astă -se ară .
Davenport s-a întors încet.
— Poftim? a zis el.
— Îmi pare ră u .
— G lume şti ?
—E u … a m m ur m u ra t , u i t â n d u- m ă în jos. N u m ă simt
bine. Îmi pare ră u. S i mt că -mi vine s ă vomit.
Minţeam.
— S u n t doar emoţiile de di n ai n te a …
— Nu! N u pot! Vă s p u n sigur!
Davenport pă rea furios.
— Mi ran da, asta-i
inadmisibil!
— Îmi pare ră u!
Davenport a respirat a dâ n c, c a şi c u m încerca s ă se abţin ă .
S i nceră s ă fiu, ară ta c a şi c u m ar fi stat s ă explodeze. Frun tea
i s-a fă cut roz aprins.
—Mi ra n da , este absolut inacceptabil! Trage a dâ n c aer în
piept ş i …
— Nu ies pe scenă ! a m zis e u tare, şi lacrimile m i - a u ţâ şnit
din ochi c u uşur in ţă .
— Bine! a strigat profesorul fă ră s ă m ă privească .
Pe u r m ă s - a întors spre David, u n bă iat care îl a juta c u
decorul.
— D u- te şi caut-o pe Olivia în cabina de lumini! S p u n e - i că
astă -seară o va înlocui pe Miranda!
—Poftim? a ră s p un s David, care n u se prindea prea repede.
— Du-te! i-a strigat Davenport în faţă . În clipa asta!
Ceilalţi copii s - a u prins ce se petrece şi a u început s ă se
a du n e .
— C e s - a în tâ mplat? a întrebat J u s t i n .
—O s ch im ba re de u ltim m om en t, a zis
D a ven port. Miranda n u se simte bine.
— Mi-e ră u , a m zis, încercâ nd s ă par bolnavă .

249
 - MINUNEA -
—D e ce mai stai aici? m - a întrebat furios Davenport. N u
mai vorbi, schimbă -te şi dă -i costumul Oliviei, bine? G ata !
Toată lumea la treabă ! Hai!
Am fugit câ t a m putut de repede în culise, spre ca b i n a de
machiaj şi a m început să -mi scot co stumul . Peste dou ă
secunde s - a auzit o bă taie în u ş ă şi Via a bă gat capul
î n ă un tr u.
— C e s - a în tâ mplat? m - a întrebat.
—Gră beşte-te, îm bra că -te cu a sta ! i-a m ră spu n s ,
întinzâ ndu-i rochia.
— Ţi-e ră u ?
— D a! Gră beşte-te!
Uluită , Via şi-a scos tricoul şi blugii şi şi-a tras peste ca p
rochia cea l u n g ă . A m netezit-o pe corpul ei şi i - am închis
fermoarul la spate. D i n fericire, Emily Webb n u apare în scen ă
decâ t după vreo zece m in ute de la începutul piesei, a şa că fata
care se ocupa de coafură şi de mach iaj a a pu ca t să -i
aranjeze Viei pă rul şi s-o machieze rapid. N - a m vă zut-o
niciodată pe Via c u adevă rat ma ch i a tă . Ară ta ca u n top model.
—Nici n u s u n t sigură că -mi amin tesc replicile, a zis Via,
privindu-se în oglindă . Replicile tale.
—Te vei descurca de m i n u n e , a m
zis. M- a privit prin oglindă .
— D e ce faci a s ta , Mi ran da?
—Olivia! a strigat prin u ş ă domnul Davenport. Intri în două
m in ute . Ai grijă , e a c u m ori niciodată !
Via a ieşit şi l-a u r ma t , a ş a că n - a m avut ocazia să -i
ră sp un d la întrebare. O r i c u m , nici n - a ş fi ştiut ce s ă s p u n .
N u eram sigură de ră s p u n s .

250
 - R . J . PALACIO -

Reprezentaţia
Am urmă rit restul piesei s tâ n d în culise, ală turi de
Davenport . J u s t i n a fost uimitor, iar Via, în scen a finală care
îţi rupe sufletul, a fost fantastică . A c a m ezitat la o replică , dar
a acoperit-o J u s t i n şi nimeni din public n u şi-a dat se a ma . L -
a m auzit pe Davenport şoptind: „Bine, bine, bine.” Avea mai
multe emoţii decâ t toţi elevii aduna ţi laolaltă : cei care
m a n i p ul a u decorurile, echipa de la lumin i, bă iatul care tră gea
cortina. Si nceră s ă fiu, Davenport era praştie.
Si n gurul moment c â n d parcă a m avut u n mic regret, dac ă
pot m ă ca r să -l n u m e s c a ş a , a fost la sfâ rşit, c â n d toată
lumea a ieşit la ra m pă , pentru aplauze. Via şi J u s t i n a u fost
ultimii actori care a u pă şit pe s cen ă şi c â n d s - a u înclinat ,
publicul s- a ridicat în picioare. Atunci, recunosc, a m simţit
puţină a mă ră ci un e . D ar peste câ teva min ute i - a m vă zut pe
Nate, pe Isabel şi pe Auggie croindu-şi drum în culise şi
pă reau c u toţii foarte fericiţi. Toată l u m e a îi felicita pe actori
şi îi bă tea pe umeri. Era m omen tul acela de vâ nzoleală
n e b un ă din culisele u n u i teatru, c â n d actorii s u n t euforici şi
lumea vine să -i venereze pentru câ teva clipe. L - a m vă zut în
înghesuială pe Auggie. Pă rea pierdut.
Mi -a m croit dr um prin mulţime câ t a m putut de repede şi
a m a j u n s în spatele lui.
— S a l u t , Maior Tom! a m zis.

251
 - MINUNEA -

După spectacol
N-a ş putea s pu n e de ce m - a m b ucura t a ş a de tare să -l vă d
pe Augus t d u p ă atâ t de m ultă vreme, nici de ce m - a m simţit
atâ t de bine c â n d m - a îmbră ţişat .
— Nu-mi vine s ă cred ce mare te-ai fă cut! i-am zis.
— E u ştiam că tu joci în piesă , a zis el.
—N - a m fost în formă , i -a m ră s p u n s . D a r Via a fost
nemaipomenită , n u crezi?
El a încuviinţat . Peste două se cunde n e- a gă sit Isabel.
—Miranda! a exclamat ea b ucuroa să şi m - a să rutat pe
obraz.
Pe u r m ă s- a întors spre Aug us t .
— S ă n u mai dispari a ş a niciodată , i-a zis.
— Tu eşti cea care a dispă rut , a ră s pun s el.
—C u m te simţi? m - a întrebat Isabel. Via n e - a s p u s c ă ţi-a
fost r ă u …
— Mult mai bine, a m ră s p u n s .
— M a m a ta e aici? a zis Isabel.
—N u , a avut treabă la serviciu, a ş a că n - a fost cine ştie ce
pierdere pentru min e, a m ră sp u n s e u sincer. O r i c u m , vom
mai avea încă do uă reprezentaţii, dar n u cred că o s ă fiu la fel
de b u n ă c u m a fost Via as tă - se ară .
Nate a venit şi el şi a m avut exact aceeaşi conversaţie. Pe
u r m ă , Isabel a zis:
— Uite, noi mergem un deva s ă să rbă torim spectacolul. N u
vrei s ă vii şi t u ? Ne-ar plă cea s ă te avem printre noi!
— O , n u … a m ră s p un s e u .
— Te rooooog, a zis Auggie.
— Ar trebui s ă m ă d u c a c a s ă , a m zis.
— Insistă m, a zis Nate.
Între timp, veniseră V ia şi J u s t i n , împreun ă c u m a m a lui
J u s t i n , iar Via şi-a p u s braţul pe d u p ă umerii mei.
— Vii, fă ră discuţie! a zis ea şi mi - a zâ mbit c u zâ mbetul de
odinioară .

252
 - R . J . PALACIO -

Au început s ă m ă co n duc ă prin mulţime şi, trebuie s ă

recunosc, pentru prima oară după foarte, foarte mul tă vreme,
m - a m simţit absolut fericită .

253
 - MINUNEA -

Partea a opta

AU G U S T

Vei ajunge la stele.

Zboară, copil frumos!

(Versuri din piesa Beautiful

Child,
interpretată de trupa
Eurythmics)

254
 - R . J . PALACIO -

Excursia din clasa a cincea

În fiecare primă vară , elevii din clasa a cincea de la Ş co al a
Beecher se d u c trei zile şi două nopţi în Pennsylvania, într- u n
loc n um it Rezervaţia Naturală Broarwood, la patru ore
distanţă de mers c u auto buz ul .
Copiii dorm în cab an e c u paturi s uprap use . S e organizează
focuri de ta b ă ră , se m ă n â n c ă bezele topite c u biscuiţi şi se fac
lungi plimbă ri prin pă dure. Profesorii n e - a u pregă tit tot
an ul pentru excursia a sta , a ş a c ă toţi copiii din clasă s u n t
super-încâ ntaţi. C u excepţia m ea . Ş i n u că n - a ş fi deloc
încâ ntat , pentru că într-un fel s u n t , dar n - a m dormit
niciodată în altă parte decâ t a ca s ă şi mi-e c a m frică .
Majoritatea copiilor de vâ rsta me a a u m ai dormit în altă
parte. Mulţi a u fost în tabere, a u stat la bunici s a u mai ştiu
eu un de . E u , n u . Doar da că ar conta şederile la spital, dar
acolo a ră m a s mereu peste noapte c u mine fie m a m a , fie tata.
N- a m fost niciodată s ă dorm a ca s ă la Tata şi la Poppa s a u
a c a s ă la m ă t u ş a Kate şi la un ch i ul Po. C â n d eram foarte mi c,
asta n u s - a putut pentru c ă aveam prea multe probleme
medicale. Tub ul traheal trebuia cură ţat la fiecare oră , iar
tubul de alimentare trebuia fixat din n o u , dac ă se
desprindea. D ar după ce m - a m fă cut mai mare, n - a m simţit
dorinţa de a ră mâ n e peste noapte în altă parte decâ t a c a s ă .
O d a t ă aproape că a m dormit la Christopher. Aveam vreo opt
ani şi în că eram cei mai b uni prieteni. Familia noastră s - a
d u s în vizită la el a c a s ă , iar eu şi Christopher ne simţeam
mi n un a t j u c â n d u - n e de-a Războiul stelelor, a şa că n - a m vrut
deloc s ă plec atunci c â n d a venit timpul. A m început s ă ne
imploră m pă rinţii: „Vă r u g ă m , vă rugă m , n u putem ră mâ n e
s ă dormim împreun ă ?” Au fost de acord, iar m a m a , tata şi Via
a u plecat a ca s ă c u m a ş i n a . Christopher şi c u mine a m ră ma s
treji şi n e -a m jucat p â n ă pe la miezul nopţii, câ n d Lisa, m a m a
lui, a venit şi n e- a s pus: „ G a t a , bă ieţi, la culcare!” Ei bine,
atunci m - a m panicat . Lisa a încercat s ă m ă culce, dar eu
a m început s ă plâ ng că vreau a c a s ă . Aşa c ă la
255
 - MINUNEA -

ora u n u noaptea, Lisa i-a s u n a t pe ai mei, iar tata a bă tut din

n o u tot drumul pâ n ă la Bridgeport ca s ă vină s ă m ă i a. Am
a j u n s a c a s ă abia pe la trei. Prima şi singura me a încercare de
p â n ă a c u m s ă dorm în altă parte a fost, aşa dar, u n dezastru,
de asta sun t puţin agitat în legă tură c u excursia.
Da r pe de altă parte, s un t foarte încâ ntat .

256
 - R . J . PALACIO -

Cunoscut pentru..
Am rugat-o pe m a m a să -mi cumpere o geantă c u rotile
n o u ă , pentru că cea veche are pe ea imagini din Războiul
stelelor şi în niciun caz n - a ş putea-o l ua în excursie a c u m că
sun t în clasa a cincea. Oricâ t de mul t mi-ar plă cea Războiul
stelelor, n u vreau s ă ajun g s ă fiu cu n o scut pentru a sta . În
gimnaziu, fiecare este c un o s cu t pentru ceva. Reid e cu n o scut
ca pasionat de viaţa ma rin ă , de oceane şi de chestii dintr-
astea. Amos e cun o scut ca fiind u n foarte b u n jucă tor de
baseball. Iar Charlotte e cun o scut ă pentru că a jucat într-o
reclamă la televizor c â n d avea ş ase an i. Ş i X i m e n a e
cun oscut ă ca foarte deşteaptă .
Vreau s ă s p u n , de fapt, că în gimnaziu eşti cun o scut d u p ă
interesele pe care le ai şi trebuie s ă fii foarte atent c u lucrurile
astea. M a x G . şi M a x W. , de exemplu, n u vor
renunţa niciodată la obsesia lor c u D ungeo ns & Dragons.
Aşa că e u încerc s-o las mai moale c u Războiul stelelor.
Adică , întotdeauna va fi ceva special pentru mine, la fel c u m
este şi pentru doctorul care m i- a p u s aparatul auditiv. D ar n u
pentru asta vreau s ă fiu e u c un o s cu t în şcoală . N u ştiu
pentru ce vreau s ă fiu cu n o s cut , dar n u pentru a sta .
N- a m s p u s chiar adevă rul-adevă rat . Ş t i u pentru ce a n u m e
sun t c un o s cu t . Da r n u pot face nimic în legă tură c u a sta . Î n
schi m b, în privinţa genţii c u Războiul stelelor pot face ceva.

257
 - MINUNEA -

Bagajele
M a m a m - a ajutat să -mi fac bagajele în seara dinaintea
plecă rii. Mi- am p u s pe pat toate hainele pe care u r m a s ă le
i au, iar ea a început s ă le împă turească frumos şi s ă le
aranjeze în gea n tă , în timp ce eu o urm ă re a m. O geantă
simplă , albastră , fă ră embleme şi imagini.
—Ş i dacă n -o s ă pot dormi n oaptea? a m întrebat-o pe
mama.
—Ia-ţi o carte c u tine! D a c ă n u poţi dormi, aprinzi
lanterna şi citeşti pâ n ă ţi se face s o m n , mi -a ră sp u n s ea.
Am aprobat-o.
— Ş i dacă a m u n coş ma r?
—Profesorii tă i vor fi şi ei acolo, s cum p ul e , a zis ea. Va fi şi
J a c k . Ş i ceilalţi prieteni ai tă i.
— Aş putea să -l i a u c u mi ne pe Baboo, a m zis.
Baboo era an i mal ul m e u de pluş preferat de c â n d eram
mi c. U n urs negru mă run ţel, c u n a s moale.
— Parcă n u mai dormi c u el, n u ? a zis m a m a .
—N u, dar pot să -l ţin în dulap, în caz că m ă trezesc în
mijlocul nopţii şi n u m ai adorm, a m zis. Pot să -l a s c u n d în
geantă . N-ar şti nimeni.
—Atunci, să -l p u n e m , a fost de acord m a m a , lu â n du- l pe
Baboo de la mine din dulap.
— Aş vrea s ă ne fi dat voie c u telefoane mobile, a m zis.
—Ş t i u, şi e u a ş fi vrut! a zis ea. D ar su n t sigură că te vei
simţi foarte bine, Auggie. Eşti sigur că vrei s ă ţi-l p u n pe
Baboo în bagaj?
— D a , dar un deva la f u n d , s ă n u- l vadă nimeni.
L-a vâ râ t pe Baboo a d â n c în geantă şi l-a acoperit c u
ultimul tricou.
— Atâ tea haine pentru n u m a i do u ă zile! a zis ea.
— Trei zile şi dou ă nopţi, a m corectat-o e u .
— M d a , a încuviinţat ea zâ mbind. Trei zile şi do u ă nopţi. A
tras fermoarul genţii şi a ridicat-o.
— Nu-i a ş a de grea. Î ncearcă şi t u.
258
 - R . J . PALACIO -

Am a puca t geanta.
— E bine, a m zis e u, ridicâ nd din umeri.
M a m a s-a aşezat pe pat .
— H ei, c e s -a în tâ m pla t cu Imperiul
a fişu l tă u c u
—
contraatacă!
O h o , l- am dat jos a c u m o s u t ă de a n i, a m zis e u.
E a a clă tinat din ca p.
— E u n - a m remarcat p â n ă a c u m .
— Ştii, încerc să -mi s ch i mb puţin imaginea, i -a m
explicat.
— Bin e.
A zâ mbit şi a dat din ca p în s e mn c ă a înţeles.
—S c u m p u l e , trebuie s ă -m i promiţi că n- o s ă uiţi s ă te dai
c u spray împotriva insectelor, da ? Pe picioare, mai ales c â n d
faceţi drumeţii prin pă dure. L - a m p u s în b uz un ar ul din faţă
al genţii.
— Î hî.
—Ş i n u uita crema de protecţie solară , a zis. Altfel ai s ă te
arzi. Ş i n u uita, repet, nu uita să -ţi scoţi aparatul auditiv dac ă
te duci s ă înoţi!
— M ă pot electrocuta?
—N u , dar o s ă te „ardă ” tata, pentru că a costat o avere! a
râ s ea. Ţi-am p u s pelerina de ploaie tot în compartimentul din
faţă . L a fel faci c u aparatul şi dac ă plouă , da, Auggie? Ai grijă
să -l acoperi c u gluga.
— D a , s ă tră iţi! a m zis eu s a l u t â n d.
—Nu- mi vine s ă cred câ t de mult ai crescut a n u l ă sta ,
Auggie, a zis ea blâ nd, l uâ n d u- m i obrajii în palme.
— Par mai înalt?
— Categoric, a încuviinţat ea.
— D ar tot sun t cel mai s c u n d de la mine din cla să .
— N u m ă refeream chiar la înă lţime, a zis ea.
— Ş i dacă n -o să - mi placă acolo?
— O s ă te simţi m i n u n a t , Auggie.
Am dat din ca p aprobator. E a s - a ridicat şi m - a să rutat
scurt pe frunte.
— G a t a , a c u m ne c u l că m .
259
 - MINUNEA -
— E abia ora n o u ă , ma mă !
— Autobuzul vostru pleacă mâ ine dimineaţă la ora şa se .
Doar n u vrei s ă întâ rzii. Ha i, fuguţa! Te-ai spă lat pe dinţi?
Am dat din cap c ă da şi m - a m urcat în pa t . E a a dat s ă se
întindă lâ ngă min e.
— Nu-i nevoie s ă m ă adormi în seara a sta , m a m ă , a m zis.
O s ă citesc p â n ă c â n d mi se face s o m n .
— Serios?
A dat din ca p impresionată . Mi-a strâ n s m â n a şi m - a
să rutat .
— Bin e, atun ci , noapte b u n ă , s cumpul e . Vise plă cute!
— Ş i ţie.
M a m a a aprins veioza mică de lâ ngă pat .
—O s ă vă scriu, i -a m s p u s în timp ce pleca. Deşi probabil
că voi ajunge a c a s ă înainte s ă primiţi voi scrisorile.
—Atunci, le vom citi împreună , a zis m a m a şi mi -a trimis o
bezea.
E a a plecat şi e u a m luat de pe noptieră Leul, vrăjitoarea ş i
dulapul 5 0 şi a m început s ă citesc ca s ă mi se facă s o m n .
… d e ş i vrăjitoarea cunoştea Vraja ce a tainică, exista o vrajă
ş i mai tainică pe care nu o ştia. Cunoştinţele ei s e întindeau
numai p â n ă în zorii timpului. D a că ar fi putut v e d e a mai
departe, în liniştea ş i în întunericul dinaintea acestor zori, ar fi
descoperit u n descântec diferit.

50 Prima carte din seria Cronicile din Narnia, scrisă de autorul britanic
C . S . Lewis.
260
 - R . J . PALACIO -

În zori
A do ua zi m - a m trezit foarte devreme. La mine în cameră
era încă întuneric, iar afară era şi mai întuneric, dar ştiam că
u r m a s ă se facă în curâ n d dimineaţă . M - a m întors pe o parte,
dar n u - m i mai era s om n deloc. Ş i atunci a m vă zut-o pe D aisy
stâ n d lâ n gă patul m e u . Adică , ştiam că n u e Daisy dar pentru
o clipă a m vă zut o u m b ră care s e m ă n a leit c u e a. Atunci n u
m - a m gâ ndit c ă visam, dar a c u m , dac ă m ă gâ ndesc, cred că
a sta s- a petrecut. N u m ă întrista deloc s ă o vă d, dimpotrivă ,
m ă simţeam i n un dat de sentimente plă cute. D u p ă o se cun d ă
a dispă rut şi n - a m m a i reuşit s-o vă d.
C a m e ra a început încet s ă se lumineze. M - a m întins d u p ă
aparatul auditiv, mi l-am p u s şi l um e a s - a trezit de-
adevă ratelea. Auze am camioanele de gunoi h u r u i n d pe stradă
şi pă să rile în curtea din spate. Am auzit s u n â n d ceasul
deşteptă tor al ma me i . Fa n to m a lui Daisy m ă fă cea s ă
m ă simt super-puternic, pentru c ă ştiam c ă ea va fi ală turi
de mine oriunde m - a ş duce.
M - a m ridicat din pat , m - a m aşezat la birou şi i-am scris
mamei u n bileţel. Pe u r m ă m - a m d u s în sufragerie, un de
bagajul m e u aştepta la u ş ă . L - a m deschis şi a m cotrobă it în
el pâ n ă a m gă sit ce c ă u t a m .
L -a m d u s pe Baboo înapoi la mi n e în cameră , l - a m întins
pe pat şi i-am lipit biletul pe piept. Pe u r m ă l - a m acoperit c u
pă tura, pentru ca m a m a să -l gă sea sc ă abia mai tâ rziu.
Pe bilet scria:
Dragă m a m ă, eu n-o s ă a m nevoie d e Baboo, dar d acă ţie îţi
v a fi dor d e mine, poţi să-l strângi tu la piept. xo Auggie.

261
 - MINUNEA -

Ziua întâi
Că lă toria c u autobuzul a fost foarte rapidă . Am stat la
fereastră , iar J a c k a stat lâ ngă mine pe locul de l â n gă culoar.
În faţa noastră s - a u aşezat S u m m e r şi M aya . Toată l ume a
pă rea veselă . A m vorbit tare, a m râ s o gră mad ă . A m remarcat
imediat că J u l i a n n u se afla în auto buz , deşi Henry şi Miles
erau. Mi - am imaginat c ă o fi fost în celă lalt autob uz , dar pe
u r m ă l- am auzit pe Miles s pun â n d u- i lui Am os că J u l i a n se
scutise de excursie deoarece considera întreaga ieşire în
n a tură , citez, „o tâ mpenie”. M - a m simţit de-a dreptul uşu ra t ,
pentru c ă s ă a m de-a face c u J u l i a n trei zile la râ nd – şi două
nopţi – î n s e m n a u n motiv foarte serios să - mi fie frică de
plecarea în excursie. Fă ră el acolo, m ă putem relaxa şi n u - m i
mai fă ceam griji pentru n imic.
Am a j u n s la rezervaţia n a tura l ă în jurul prâ nzului. Primul
lucru a fost s ă ne duce m lucrurile în ca b an e. E ra u câ te trei
paturi supra puse în fiecare. J a c k şi c u mi n e a m
juca t
„piatră -hâ rtie-forfece” pentru patul de s u s şi e u a m
câ ştigat . Iu-hu! Ceilalţi bă ieţi din c a b a n a n oastră erau Reid
c u Tristan, Pablo şi Nino.
D u p ă ce a m stat la m a s ă în ca b a n a principală , a m plecat
c u toţii într-o drumeţie c u ghid prin pă dure. N u era o pă dure
ca aceea din Central Park 5 1 , era o pă dure adevă rată . Copacii
uriaşi aproape că blocau complet lum in a soarelui. E ra o
încâ lceală de frunze şi trunchiuri că zute la p ă m â n t . Ciripit,
ţipete şi chemă ri gă lă gioase de pă să ri. Ş i ne înconjura u n fel
de ceaţă subţire, ca u n ab ur albastru. Super! G hi d ul n e-a
ară tat absolut tot: diferitele specii de copaci pe l â n gă care a m
trecut, insectele care fojgă iau în trunchiurile moarte de pe
potecă , urmele lă sate în pă dure de cerbi şi de urşi, ce fel de
pă să ri fluierau şi un de s ă ne uită m d u p ă ele. M i - a m dat
se a m a că aparatul m e u auditiv de Lobot m ă fă cea s ă a u d mai

51 Parc foarte mare situat în mijlocul Manhattanului, zona principală a

oraşului New York. 262

 - R . J . PALACIO -

bine decâ t majoritatea celorlalţi, pentru că eram de obicei

primul care auz ea strigă tele pă să rilor.
Pe dr umul de întoarcere, a început s ă plouă . Mi - a m scos
pelerina de ploaie şi m i - a m tras gluga, ca s ă n u se ude
aparatul auditiv, în să blugii şi pantofii m u s t e a u de apă c â n d
a m a j u n s la c a b a n ă . Toată lumea era leoarcă . D a r a fost
nostim. Ne-am bă tut c u ciorapii uzi.
În restul zilei a plouat , a ş a că n e - a m petrecut toată du pă -
amiaza în club. Aveau acolo o m a s ă de ping-pong şi câ teva
aparate vechi de jocuri mecanice, c u fisă , de genul Pac-Man
şi Missile Co m m a n d , la care n e - a m jucat p â n ă la ora cinei.
D i n fericire, ploaia s - a oprit pâ n ă a tun ci, a ş a c ă a m avut o
adevă rată m a s ă lâ n gă foc. Bă ncile lungi din jurul focului de
tabă ră erau î n că um e de , dar n e - a m întins gecile pe ele şi a m
stat în jurul focului, topind bezele ca s ă le p un e m între
biscuiţi şi m â n c â n d cei mai b un i hot-dogi c u pâ ine pră jită pe
care i -a m gustat vreodată . M a m a avusese dreptate în
legă tură c u ţâ nţarii: erau tone! D i n fericire, folosisem spray-
ul înainte s ă ies din c a b a n ă , a ş a că n u m - a u m â n c a t de viu,
ca pe alţi copii.
Mi-a plă cut c ă a m ră m a s l â n gă foc şi du pă ce s- a
întunecat . Mi-a plă cut c u m s ă re a u scâ nteile, c u m pluteau în
aer şi dispă reau în noapte. Ş i c u m l umi n a focul feţele
oamenilor. Mi -a plă cut şi zgomotul focului. Ş i c u m în pă dure
întunericul era atâ t de n egru, încâ t n u puteai vedea nimic
în jur, dar dac ă te uitai în s u s , vedeai u n miliard de stele.
Stelele n u s e m ă n a u c u cele din North River Heights. D ar cred
că s e m ă n a u c u cele din Mo n ta uk: a ră ta u ca sarea
împră ştiată pe o m a s ă neagră , lucioasă .
Am a j u n s la c a b a n ă atâ t de obosit, încâ t n - a fost nevoie s ă
scot cartea şi s ă citesc. A m adormit imediat ce a m p u s capul
pe pernă . Ş i probabil c ă a m visat stele, n u mai ştiu.

263
 - MINUNEA -

Pe pajişte
A do ua zi a fost la fel de grozavă ca prima. D e dimineaţă n e-
am d u s s ă că lă rim, iar după amiază n e - a m că ţă rat c u
frâ nghii în nişte copaci gigantici, c u ajutorul ghizilor. C â n d
n e- am întors la c a b a n ă pentru m a s a de seară , iar eram toţi
rupţi de oboseală . D ar d u p ă m a s ă n e - a u s p u s că avem o oră
s ă ne odihnim şi că pe u r m ă vom merge u n sfert de oră c u
autobuzul p â n ă pe o pajişte u n d e exista u n cinematograf în
aer liber, ca s ă vedem u n film.
Î ncă n u avusesem ocazia s ă le scriu ma me i , tatei şi Viei,
a ş a că le-am scris a c u m şi le-am povestit tot ce fă cusem azi şi
c u o zi înainte. M - a m imaginat citind chiar e u scrisoarea, c u
voce tare, a tunci c â n d m ă întorceam a c a s ă , pentru c ă era
practic imposibil s ă a j un gă poşta înaintea m e a .
Am a j u n s pe pajiştea un de era instalat cinematograful c a m
câ n d începuse s ă a p u n ă soarele. Era ora şapte şi jumă tate.
S e vedeau umbre lungi pe iarbă , iar norii e ra u roz şi
portocalii. Parcă ar fi luat cineva cretă colorată şi ar fi mâ njit
cerul c u degetele. N u că n - a ş mai fi vă zut a pusuri frumoase şi
în oraş, pentru că a m vă zut fâ şii de a pusuri printre blocuri,
dar n u eram obişnuit s ă vă d atâ ta cer în toate direcţiile.
Acolo, în c â m p deschis, putea m înţelege de ce oamenii din
vechime credeau că Pă m â n tul este plat şi că cerul îl acoperă
ca o cupolă . Aşa arată l um e a , c â n d o vezi din mijlocul u n u i
uriaş c â m p deschis.
Am fost prima şcoală care a a j u n s acolo, a ş a că a m avut
voie s ă alergă m în jurul pajiştii câ t a m dorit, pâ n ă câ n d
profesorii n e - a u p u s s ă întindem sacii de dormit şi s ă ne
alegem locurile cele ma i b un e pentru a ne uita la film. Ne-am
desfă cut sacii şi i-am întins ca pe nişte pă turi de picnic, pe
iarba din faţa ecranului gigantic din mijlocul câ mpului . Pe
u r m ă n e - a m aşezat la coadă la rulotele c u m â n ca re parcate
pe marginea pajiştii şi n e - a m cum pă ra t ceva de ronţă it şi
sucuri . E ra u şi tarabe mobile pe margine, c a la o piaţă
volantă , un de se vindeau alun e pră jite şi vată de zahă r. Iar
264
 - R . J . PALACIO -

ceva mai departe era u n râ nd de tarabe ca la bâ lci, genul la

care poţi câ ştiga u n an i mal de pluş dac ă nimereşti c u mingea
într-un coş. J a c k şi c u mine a m încercat amâ ndoi; n - a m
câ ştigat n im ic, dar a m auzit c ă Amos a câ ştigat u n
hipopotam galben pe care i l-a dat Ximenei. Asta a fost cea
mai tare bâ rfă care a circulat printre noi: m usculo sul şi
geniala.
D e la bară cile c u mâ n ca re se pute au vedea lanurile de
porumb din spatele ecranului. Acopereau c a m o treime din
tot câ mpul . Restul era înconjurat complet de pă dure.
Soarele coborâ se tot mai jos şi copacii înalţi de la liziera
pă durii pă reau bleumarin.
C â n d a u intrat în parcare şi autobuzele celorlalte şcoli, noi
stă team deja pe locurile noastre, aranjaţi frumos chiar în faţa
ecranului: cele mai b un e locuri de pe toată pajiştea.
S c h i m b a m ronţă ieli între noi şi ne distram de m i n u n e . E u ,
J a c k , S u m m e r, Reid şi Maya j u c a m Pictionary 5 2 . S o s e a u
celelalte şcoli: auz ea m râ setele şi vocile copiilor care se
apropiau de noi din a m â n d o u ă pă rţile, în să n u-i pute am
vedea. Pe cer încă mai era l u m i n ă , dar soarele dispă ruse
complet şi pe pă m â n t totul devenise indigo. Norii îşi a r u n c a u
umbrele peste noi. C u greu mai vedeam cartonaşele de
Pictionary.
Pe u r m ă , dintr-odată , fă ră vreun avertisment, s - a u aprins
toate luminile de la capă tul pajiştii. S e m ă n a u c u instalaţiile
de n octurn ă de pe u n stadion. M - a m gâ ndit la secvenţa din
Întâlnire d e gradul trei 5 3 , atunci c â n d n ava extraterestră
aterizează şi se aude muz ica aceea: du-da-doo-da-dunn. Toţi
cei de pe pajişte a m început s ă a pl a u d ă m şi s ă strigă m, de
parcă s-ar fi întâ mplat ceva nemaipomenit.

52 J o c în care trebuie s ă ghiceşti, pornind de la o literă s a u de la u n desen,

u n cuvâ nt s a u o definiţie pe care o are adversarul pe u n cartonaş care i-a
revenit din joc.
53 Film S F american din 1977, despre întâ lnirea dintre pă mâ nteni şi

extratereştri.
265
 - MINUNEA -

Fii bun cu natura

D i n boxele uriaşe de lâ ngă luminile c a de stadion s - a auzit
u n a n un ţ:
—B u n venit tuturor! Bine aţi venit la a două zeci şi treia
noapte cinematografică organizată de Rezervaţia Naturală
Broarwood. B u n venit profesorilor şi elevilor de la Şcoal a
William H e a t h …
S - a u auzit urale puternice din partea stâ n gă a pajiştii.
—B u n venit profesorilor şi elevilor de la Ş coal a G l o ve r…
D i n n o u s - a u auzit urale, de data asta din partea dreaptă
a pajiştii.
—Ş i b u n venit profesorilor şi elevilor de la Ş coal a
Beecher! Toţi din grupul nostru a m strigat câ t a m putut de
tare.
—Ne b u c u ră m că sunteţi oaspeţii noştri în această seară şi
s un te m încâ ntaţi c ă ne ajută şi vremea. D e fapt , vă vine s ă
credeţi ce frumoasă este seara de care avem parte?
D i n n o u , toată lum ea a strigat şi a chiuit.
—În timp ce n e pregă tim de film, vă rugă m s ă ascultaţi u n
a n u n ţ important. Rezervaţia Naturală Broarwood, a ş a c u m
ştiţi, are ca obiectiv conservarea resurselor naturale şi a
mediului. Vă r ug ă m s ă n u lă saţi gunoi în u r m a voastră .
Faceţi curat după voi! Fiţi bun i c u n a t ura , iar n atura va fi
b u n ă c u voi! Ţineţi minte a sta a tun ci c â n d vă plimbaţi pe
pajişte! N u treceţi dincolo de conurile galbene care marchează
limitele pajiştii! N u vă aventuraţi în lanurile de porumb s a u în
pă dure! Vă r u gă m s ă faceţi câ t mai puţin zgomot. Chiar da că
n u vă place filmul, s -a r putea ca alţi elevi să -şi dorească să -l
urmă re ască , a ş a că fiţi politicoşi faţă de ei: nu-i orbiţi pe alţii
c u lanternele, n u puneţi muz i că , n u vă foiţi de colo-colo.
Toaletele se află în spatele tarabelor c u alimente. L a sfâ rşitul
filmului va fi foarte întuneric, a ş a că vă rugă m s ă ră mâ neţi
ală turi de şcoala voastră în timp ce vă întoarceţi la autobuze.
Stimaţi profesori, de obicei în noaptea cinematografică de la
Rezervaţia Broarwood se pierde cel puţin u n copil. Aveţi
grijă s ă n u vi se întâ mple a sta 266 tocmai
 - R . J . PALACIO -

dumneavoastră ! Filmul din această seară va f i … Sunetul

muzicii 5 4 .
Am început imediat s ă a p l a u d, chiar dacă -l mai vă z usem
de câ teva ori, deoarece este filmul preferat al Viei. D ar a m
remarcat c u surprindere că o mulţime de copii (nu de la
Ş co ala Beecher) a u h ui duit , a u fluierat şi a u râ s. Cineva din
partea dreaptă a pajiştii chiar a a run ca t spre ecran o cutie de
s u c , ceea ce a pă rut să -l surprindă pe dl Tu s h m a n . L - a m
vă zut ridicâ ndu-se şi ui tâ n du-se în direcţia de un de se
arun ca se cutia, deşi ştiam că n -a r fi putut vedea n imic în
întuneric.
Filmul a început imediat. Luminile c a de stadion s - a u stins
încet. Maria 5 5 , că lugă riţă , se învâ rtea şi se învâ rtea în vâ rful
mun te lui. A m simţit imediat că m ă cuprin d fiorii, a şa c ă mi -
a m tras pe ca p gluga galbenă a tricoului, a m potrivit volumul
aparatului auditiv, m - a m lă sat pe spate, c u capul sprijinit pe
r ucsa c, şi m - a m uitat la film.
Dealurile sunt v i i …

54Film american muzical clasic, în regia lui Robert Wise.

55Personajul principal din Sunetul muzicii, interpretat de Julie Andrews.
Este o fostă că lugă riţă aspirantă care devine guvernanta copiilor unui
foarte sever că pitan de marină .
267
 - MINUNEA -

Pădurile sunt vii

C a m pe la partea plicticoasă câ n d tipul pe care îl ch e a m ă
Rolf şi fata cea mare a că pitanului câ n tă Ai ş aisp rezece ani,
mergi p e şaptesprezece, m - a înghiontit J a c k .
— Frate, trebuie s ă merg la toaletă , a zis el.
Ne-am ridicat amâ ndoi şi a m început s ă n e strecură m şi s ă
să rim peste copiii care stă teau turceşte s a u lungiţi pe
sacii de dormit. S u m m e r mi - a fă cut c u m â n a c â n d a m
trecut pe lâ ngă e a, iar eu i-am ră s p u n s.
O mulţime de copii de la alte şcoli se plimbau pe la
tarabele c u m â n ca re , se j u c a u la cele de bâ lci s a u pur şi
simplu pierdeau vremea acolo.
D esigur, în faţa toaletelor era ditamai coada.
— N u s t a u aici, a zis J a c k , o s ă gă sesc u n copac.
— Nu-i frumos, J a c k . Ha i s ă aşteptă m, a m zis e u .
Da r el a luat-o spre şirul de copaci de la marginea pajiştii
care erau dincolo de conurile portocalii peste care ni se
spusese ră spicat c ă n u avem voie s ă trecem. E u l - a m ur ma t ,
desigur. Evident, n u aveam lanternele la noi, pentru că
uitaseră m s ă le l u ă m . Era de - acum atâ t de întuneric, încâ t
n u pute am vedea la zece paşi în faţa n o astră , în pă dure. D i n
fericire, filmul l umi n a câ t de câ t , a ş a c ă a tun ci c â n d a m vă zut
îndreptâ ndu-se spre noi dintre copaci o lan ternă , i- am
recunoscut imediat pe Henry, pe Miles şi pe Amos. B ă n ui e sc
că nici ei n u avuseseră chef s ă stea la coada de la toaletă .
Miles şi Henry co ntin uau s ă n u vorbească c u J a c k , dar
Amos renunţase de ceva vreme la ră zboi. Ne-a salutat c u u n
gest al ca pului c â n d a trecut pe lâ n gă noi şi s - a u d u s mai
departe.
—Aveţi grijă la urşi! a strigat Henry, iar el şi Miles a u
izbucnit în râ s, îndepă rtâ ndu-se.
Amos a clă tinat din ca p spre noi în sensul că s ă n u - i
b ă gă m în s e a m ă .

268
 - R . J . PALACIO -

J a c k şi c u mine a m mai înaintat puţi n , pâ n ă a m intrat c u

adevă rat în pă dure. Pe u r m ă J a c k a că uta t copacul perfect şi
şi-a fă cut treaba. Mie mi s - a pă rut că a durat o veşnicie.
Pă durea era plină de zgomote ciudate, de ciripeli, de
trosnituri, ca şi c u m dintre copaci ar fi venit u n val de gă lă gie.
Pe u r m ă a m început s ă auzim pocnete puternice n u
departe de noi. S e m ă n a u c u cele scoase de pistoalele c u
capse şi categoric n u erau zgomote de insecte. Departe, ca de
pe altă l ume , se a uz ea Stropi d e ploaie pe trandafiri ş i mustăţi
mari d e pisicuţe. 5 6
—A h , a c u m e mult ma i bine, a zis J a c k , tră gâ ndu-şi
fermoarul la pantaloni.
—A c u m îmi vine mie s ă fac, a m zis, şi m - a m d u s la copacul
cel mai apropiat. Nici prin ca p n u - m i trecea s ă merg mai
departe, c u m fă cuse J a c k .
—Simţi mirosul? Parcă ar fi de la pocnitori, a zis J a c k ,
apropiindu-se de mine.
—Exa ct la fel mi se pare şi mie, a m ră sp un s, tră gâ n du- mi
fermoarul. C i u d a t .
— Hai s ă mergem.

56În engleză în original: Raindrops on roses and whiskers on kittens –

versuri dintr-un câ ntec faimos din filmul Sunetul muzicii.
269
 - MINUNEA -

Extraterestru
Am luat-o pe un de venisem, înapoi spre ecranul gigantic.
Ş i a m nimerit direct într-un grup de copii pe care n u îi
cun oştea m. Tocmai ieşeau din pă dure, un de fă cuseră nişte
lucruri despre care, s un t sigur, n -a r fi vrut s ă afle şi profesorii
lor. Si m ţe a m a c u m fu m ul , f u m şi de pocnitori, şi de ţigă ri. Ne-
au lumi na t c u lanterna. E ra u şase: patru bă ieţi şi două fete.
Pă reau c a m în clasa a şaptea.
— D e la ce scoală sun teţi? a întrebat u n bă iat.
—D e la Beecher, a dat s ă ră spun dă J a c k , dar imediat u n a
dintre fete a început s ă ţipe.
— Doamn e! a strigat ea şi şi-a acoperit ochii c u m â n a , de
parcă ar fi izbucnit în plâ n s.
M - a m gâ ndit că cine ştie ce insectă uriaşă o lovise în faţă .
—N u se poate! a strigat alt bă iat şi a început s ă scuture o
m â n ă prin aer, de parcă atinsese ceva fierbinte. N u se poate,
fir-aş al naibii! Imposibil!
Toţi începuseră deja să -şi dea coate şi s ă înjure în gura
mare, râ zâ nd şi acoperindu-şi în acelaşi timp ochii.
—C e e chestia as ta? a zis bă iatul care îndreptase lanterna
spre noi.
Abia atunci m i - a m dat s e a m a că raza de l umi n ă bă tea
chiar pe faţa me a . Iar cel despre care vorbeau, cel care îi
fă cea s ă ţipe eram e u .
—Hai s ă plecă m de aici, m i- a zis J a c k încet şi m - a tras de
m â n e c a tricoului, ca s ă ne îndepă rtă m de ei.
—S taţi , staţi, staţi aşa! a strigat tipul c u lanterna, tă i n du-
ne calea.
Mi-a p u s din n o u raza de lum in ă pe faţă , iar a c u m stă tea la
doar la u n metru şi jumă tate distanţă .
— Ma ic ă , mă iculiţă ! Dumnezeule!! a exclamat el, clă tinâ nd
din ca p, c u gura că s ca t ă . Ce- ai pă ţit la faţă ?
— Î ncetează , Eddie, a zis u n a dintre fete.
—N - a m ştiut că azi vedem Stăpânul inelelor! a zis bă iatul
n umit Eddie. Ia uitaţi-vă , el e Gollum!
270
 - R . J . PALACIO -

Asta i-a fă cut pe prietenii lui s ă moară de râ s.

Am încercat din n ou s ă ne îndepă rtă m şi din n o u Eddie ne-
a tă iat calea. Avea c u cel puţin u n cap mai mul t decâ t J a c k ,
care era c a m c u u n ca p mai înalt decâ t m in e, a şa că mie mi s-
a pă rut uria ş.
— N u , frate, e monstrul extraterestru din Alien.
—N u , n u , n u , frate. E u n orc! a râ s Eddie, l u m i n â n du - m i
iară şi chipul c u lanterna.
D e da ta a sta se afla chiar în faţa noastră .
—Lasă -l în pace, bine? a zis J a c k , împingâ ndu-i deoparte
m â n a în care ţinea lanterna.
—Ia fă -mă tu! a ră s p u n s Eddie, p u n â n d de data asta
lanterna pe faţa lui J a c k .
— Care-i problema ta, frate? a zis J a c k .
—Problema m e a e iubitul t ă u , a strigat Eddie, l u m i n â n d u -
m ă din n o u pe min e.
Pe u r m ă u n u l dintre ceilalţi bă ieţi a a run cat la picioarele
noastre o pocnitoare.
J a c k a încercat să -l împingă pe Eddie, dar Eddie l -a
apuca t de umeri şi l-a îmbrâ ncit tare, iar J a c k a că zut pe
spate.
— Eddie! a ţipat u n a dintre fete.
—Uite, a m zis eu, pă şind în faţa lui J a c k c u braţele în s u s ,
c a u n poliţist de la circulaţie. S u n t e m copii m a i mici ca voi…
—C u mine vorbeşti, Freddie Krueger 5 7 ? N u cred că vrei s ă
ai de-a face c u mine, monstrule, a zis Eddie.
În acel moment a m ştiut c ă ar fi trebuit s-o i a u la fugă câ t
putea m de repede, dar J a c k era încă la p ă m â n t şi n u pute am
să -l aban don ez.
—Frate, ia zi! s-a auzit o altă voce în spatele n ostru. Ca re- i
treaba aici?

57Personaj hidos din filmul de groază Coşmar pe Strada Ulmilor, care a

inspirat ulterior mai multe filme şi jocuri video.
271
 - MINUNEA -

Eddie s - a ră sucit şi a îndreptat lanterna spre locul de un de

venea vocea. Pentru o clipă , n u mi -a venit s ă cred a cui era.
—Lasă -i în pace, frate, a zis A m o s , avâ n du-i pe Miles şi
Henry chiar în spatele lui.
— Ci n e zice a sta ? a întrebat u n u l dintre bă ieţii din grupul
lui Eddie.
— Doar lă saţi-i în pace, a repetat A mo s ca lm.
— Eşti şi tu vreun ciudat? a zis Eddie.
—S u n t toţi o gaşcă de ciudaţi! a zis u n u l dintre prietenii lui.
Amos n u i-a ră s p un s , dar s-a uitat la noi.
—Hai s ă mergem, bă ieţi. Ne aşteaptă dom n ul Tu s h m a n .
Ş t i a m că minţea, dar l-am ajutat pe J a c k s ă se ridice şi ne-
a m îndreptat spre A mo s. C a din senin î n să , tipul pe care îl
che ma Eddie m - a apuca t de glugă şi a tras de ea c u forţă ,
fă câ n d u - m ă s ă ca d pe spate. Am că zut ră u şi m - a m lovit tare
c u cotul de o piatră . N - a m putut s ă vă d prea bine ce s- a
întâ mplat ma i departe, doar c ă A m o s s- a nă pustit asupra lui
Eddie ca u n cami on de mare tonaj şi amâ ndoi a u că zut pe jos,
lâ ngă min e.
Pe u r m ă , totul a luat-o razn a. Cin eva m - a tras de m â n e că
şi mi-a strigat: „Fugi!”, în timp ce altcineva striga în acelaşi
timp: „ Pun e m â n a pe el!”. Timp de câ teva se cun de , două
persoane m - a u tras fiecare de câ te o m â n e că a tricoului,
fiecare în altă direcţie. I- am auzit pe amâ ndoi în jurâ nd,
pâ n ă c â n d o m â n e c ă a tricoului m e u s - a rupt şi primul tip m -
a înşfă cat de braţ şi a început s ă m ă tragă d u p ă el în timp ce
alergam, iar eu încercam s ă fug câ t m ă ţineau picioarele.
Auz ea u paşi chiar în spatele n ostru, n e ur mă rea u, auz e a m
strigă te şi fete ţipâ nd, dar era atâ t de întuneric, încâ t n u
ştiam ale cui erau vocile, doar că totul mi se pă rea ca şi c u m
s-ar fi petrecut s u b a pă . Fuge a m ca nebunii şi era întuneric
beznă , iar de fiecare dată c â n d încetineam, tipul care m ă
ţinea de braţ striga: „ Nu te opri!”

272
 - R . J . PALACIO -

Voci în întuneric
În cele din u r m ă , după o alergă tură care mi s - a pă rut c-a
durat o veşnicie, cineva a strigat:
— Cred c ă a m s că pa t de ei.
— Am os?
—S u n t aici, s- a auzit vocea lui Amos la doi paşi în u r m a
noastră .
— N u ne putem opri! a strigat Miles mai din spate.
— J a c k ! a m strigat eu.
— Uaa! a zis J a c k . S u n t aici!
— N u vă d absolut n imic.
—Sunteţi siguri că a m s că pa t de ei? a întrebat Hen ry,
dâ n du- mi dr umul la braţ .
Abia atunci m i - a m dat s e a m a cine m ă tră sese d u p ă el în
toată alergă tura.
— Da.
— S ssst! S ă ascultă m!
Am tă cut mormâ nt c u toţii, încercâ nd s ă auz im paşi în
întuneric. D a r n u se a uz e a u decâ t greieri, broaşte şi gâ fâ itul
nostru n e b u n e sc. N u mai aveam s ufl u deloc şi n e durea
stomacul, stă te am c u toţii îndoiţi de mijloc, c u ca pul în jos.
— A m scă pat de ei, a zis Henry.
— Uaa! Asta a fost zdravă nă !
— C e s-a-ntâ mplat c u lanterna?
— A m pierdut-o!
— C u m aţi ştiut că trebuie s ă veniţi? a întrebat J a c k .
— I-am vă zut mai devreme.
— S e vedea că vor s ca n da l .
— Te-ai nă pustit în el ca berbecul! i - am zis lui Amos.
— Tare, n u ? a râ s Am os .
— Ă la nici n u şi-a dat s e a m a ce-l aşteaptă ! a zis Miles.
—El te-a întrebat dacă eşti şi t u u n ciudat , iar t u, bum! a
zis J a c k .
—B u m ! a repetat Amos, lovind aerul c u p u m n u l . D ar după
ce l-am p u s jos m i - a m zis: „ Amos, pră pă ditule, şterge-o
273
 - MINUNEA -

de-aici, că -i de zece ori câ t tine!” Aşa că m - a m ridicat şi a m

luat-o la goană câ t de iute a m putu t .
Toţi a m început s ă râ dem.
—E u l -a m a pu ca t pe Auggie şi i- a m strigat: „Fugi!”, a zis
Henry.
— E u nici mă car n - a m ştiut că t u m ă tră geai! i- am
ră spu n s.
— A fost crunt! a zis Am os, clă tinâ nd din ca p.
— C r u n t de-a binelea!
— Îţi curge sâ nge din b uz ă , frate.
—Am în ca s a t vreo doi pu m n i, a ră s pu n s
Am os , ştergâ ndu-şi b uz a .
— Cred c ă erau în cla sa a şaptea.
— E ra u enormi!
—Rataţilor! a strigat foarte tare Henry dar toţi i- a m fă cut
sem n s ă ta c ă .
Am stat o clipă c u urechile ciulite, ca s ă fim siguri că n u l-
a auzit nimeni.
—Un de n aib a s u n t e m ? a întrebat Amo s. N u vă d nici mă car
cerul.
—Cred că su n te m într-un lan de porumb , i-a ră spu n s
Henry.
—D a , s un te m în l an , a zis Miles, împingâ nd o tulpină spre
Henry.
— Atunci ştiu precis un de ne află m, a zis Am os. Trebuie s-
ol u ă m înapoi în direcţia a s ta . O s ă aj un gem la marginea
pajiştii.
—Fraţilor, sunteţi tari, a zis J a c k , ridicâ nd pa lma s u s în
aer. A fost grozav din partea voastră s ă veniţi du p ă noi. Grozav
de tot! M u l ţu m i m .
—Nicio problemă , i-a ră s p un s A m o s , şi a bă tut palma s u s
cu J a ck.
Pe u r m ă a u bă tut pa lma c u el şi Miles, şi Henry.
—D a , fraţilor, m ul ţ um i m , a m zis şi e u , întinzâ nd m â n a la
fel c u m fă cuse mai devreme J a c k , deşi n u eram sigur că
ceilalţi vor bate palm a şi c u min e.

274
 - R . J . PALACIO -

Amos s- a uitat la mine şi a dat din ca p aprobator.

—A fost super c u m te-ai apă rat , fră ţioare, a zis el şi a bă tut
palma c u min e.
— D a , Auggie, a zis Miles, b ă tâ n d şi el pa lma . Le-ai spus:
„ S u n te m m ai mici decâ t voi…”
— N - a m ştiut ce s ă s p u n altceva! a m râ s e u .
—Foarte tare! a zis Henry b ă tâ n d şi el pa lma c u min e. Îmi
pare ră u c ă ţi-am rupt tricoul.
M - a m uitat în jos. Tricoul m e u era fă cut praf. O m â n e c ă
era ruptă de tot, iar cealaltă se întinsese atâ t de tare, încâ t
îmi atâ rna pâ n ă la ge n un ch i .
— Hei, îţi curge sâ nge din cot! a zis J a c k .
— D a , a m ridicat eu din umeri.
Î ncepuse s ă m ă doară ră u.
— Te simţi bine? a zis J a c k ,
uitâ n du- se la faţa m ea .
Am dat din cap că da . S i mţ e a m brusc c ă îmi vine s ă plâ ng
şi m ă stră duiam din ră sputeri s ă n - o fac.
— Ia stai, n u mai ai aparatul auditiv! a zis J a c k .
— Poftim? a m strigat, atingâ ndu-mi urechile.
Aparatul auditiv dispă ruse c u desă vâ rşire. D e a sta mi se
pă rea c ă totul se petrece ca s u b a pă . „Nu!” a m zis, şi pe u r m ă
n u a m mai putut rezista. A m simţit că m ă izbeşte c u putere
tot ce mi se întâ mplase şi n u m - a m mai putut abţine: a m
început s ă plâ ng. U n plâ ns din acela teribil, pe care m a m a îl
n umeşte „cascad ă ”. Îmi era foarte ruşin e, a ş a c ă m i - a m
a s c u n s faţa c u braţul, dar tot n - a m putut opri lacrimile s ă
curgă .
Da r bă ieţii a u fost foarte de treabă c u mi n e . Au început s ă
m ă bată pe spate.
— L a s ă , frate, nu-i nimic! a u zis ei.
—Eşti u n fră ţior curajos, s ă ştii, a zis Amos şi m - a luat pe
după umeri.
E u a m continuat s ă hohotesc, iar el m - a cuprins c u
a m â n d o u ă mâ inile, a ş a c u m ar fi fă cut tata, şi m - a lă sat s ă
plâ ng.

275
 - MINUNEA -

Garda împăratului
Ne-am întors în pă dure şi a m scormonit iarba vreo zece
min ute în speranţa că vom gă si aparatul auditiv, dar era prea
întuneric c a s ă vedem ceva. Trebuia chiar s ă ne ţinem un ul
de tricoul altuia şi s ă în ain tă m în şir in dian, ca s ă n u ne
pierdem. Parcă peste tot în jur s -ar fi vă rsat cerneală neagră .
— C ă u t ă m degeaba, a zis Henry. Aparatul poate fi oriunde.
— Mai bine revenim c u o lanternă , a ră sp un s Amos.
— N u , ga ta, e-n regulă , a m zis eu. Hai s ă n e-ntoarcem.
Mul ţume s c m ul t .
Ne-am întors în lanul de porumb şi l - a m traversat p â n ă a m
dat de spatele ecranului uriaş. Pentru c ă proiecţia era pe
partea cealaltă , n - a m beneficiat de niciun strop din lumi n a
filmului pâ n ă c â n d n - a m a j u n s din n o u la liziera pă durii.
Abia atun ci a m început , în sfâ rşit, s ă ză rim o ge an ă de
lumi n ă .
Cei din clasa a şaptea n u se vedeau nică ieri.
— Un de credeţi că s - a u d u s ? a întrebat J a c k .
— Înapoi la rulotele c u mâ n ca re, a u zis ceilalţi bă ieţi.
Probabil că se aşteaptă s ă ne d uc e m să -i pâ râ m .
— Ş i ne d uc e m ?
S - a u uitat la mine. E u a m clă tinat din ca p c ă n u .
—B u n , a zis A m o s . D a r, fră ţioare, n u mai u m b l a pe aici de
un u l si n gur, da ? D a c ă ai nevoie s ă mergi un deva , spu n e - n e şi
venim c u tine.
— Bin e.
Pe m ă s u ră ce a jun ge a m mai aproape de ecran, putea m auzi
S u s pe munte stătea un păstor singuratic 5 8 şi simţeam mirosul
vatei de z ah ă r de la u n a dintre tarabele mobile de lâ ngă
rulotele c u m â n ca re . O gră m adă de copii forfoteau pe
acolo, a ş a că m i - a m tras peste ca p ce m a i ră mă sese din
gluga tricoului m e u şi a m înaintat prin mulţime c u faţa în jos

58 Alt câ ntec faimos din filmul Sunetul muzicii.

276
 - R . J . PALACIO -

şi c u mâ inile în buz un a re. Trecuse mul tă vreme de c â n d n u

mai mergeam nică ieri fă ră proteza auditivă şi a c u m m ă
simţeam la mulţi kilometri s u b p ă m â n t . M ă simţeam c a în
câ ntecul pe care obişnuia s ă mi-l câ nte Miranda: „Centrul de
control că tre Maiorul Tom, circuitele a u murit , ceva n u-i
conform…” 5 9
Tot înaintâ nd, a m observat că Amos stă tea chiar în
dreapta m ea , iar J a c k n u se dezlipea de mine în partea
stâ n gă . Miles mergea în faţă , în timp ce Henry îmi pă zea
spatele. M - a u înconjurat astfel tot timpul câ t a m traversat
mulţimea de copii. C a şi c u m a ş fi avut propria mea gardă
imperială .

59 Versuri din melodia lui David Bowie, Space Oddit y.

277
 - MINUNEA -

Somnul
Pe urmă a u ieşit din valea îngustă ş i , dintr-odată, şi-a dat
s e a m a care era motivul. Acolo s e aflau Peter, E d m u n d ş i tot
restul armatei lui A s l a n ş i luptau disperaţi împotriva mulţimii
d e creaturi oribile pe care le v ă z u s e ea astă-noapte; numai că
ac um, în lumina zilei, păreau ş i mai ciudate, ş i mai rele, ş i mai
diforme.
M - a m oprit după acest pasaj. Ci te a m de peste o oră şi tot
n u- mi venise s omn ul . Era aproape ora do u ă noaptea. Toţi
ceilalţi dormeau. E u stă team c u lanterna aprinsă s u b sa cul
de dormit şi poate că tocmai lum in a n u m ă l ă sa s ă a dor m,
dar îmi era prea frică s-o sting. M ă temeam de întunericul
care s-ar fi fă cut în afara sacului de dormit.
C â n d a m a j u n s în sectorul nostru din faţa ecranului, n u ne
remarcase nimeni lipsa. D o m n u l T u s h m a n , doa mn a Rub i n ,
S u m m e r şi restul copiilor se ui ta u pur şi simplu la
film. Hab a r n u ave au c ă fusese câ t pe-aci ca J a c k şi c u
mine s ă pă ţim ceva ră u. E ciudat c u m se poate întâ mpla a ş a .
Tu ai parte de cea mai urâ tă seară din viaţa ta, iar pentru toţi
ceilalţi este o seară obişnuită . În jurnalul m e u de a c a s ă , eu a ş
fi marcat ziua de azi c a pe cea m ai oribilă din viaţa m e a . Z iua
de azi şi ziua în care murise D aisy. D a r pentru restul lumii,
era o zi obişnuită . S a u poate că fusese chiar o zi b u n ă . Poate
că cineva câ ştigase azi la loterie.
Amos, Miles şi Henry n e - a u con dus pe min e şi pe J a c k
înapoi la locul un de stă team înainte, lâ ngă S u m m e r, Maya şi
Reid, apoi a u plecat s ă se aşeze un de stă teau ei, c u X i m e n a ,
S a va n n a şi grupul lor. Î ntr-un fel, totul redevenise ca înainte
de a merge noi la toaletă . Cerul era la fel. Filmul era acelaşi.
Chipurile tuturor erau aceleaşi. Ş i faţa me a era la fel.
D a r ceva era diferit. Ceva se sch i mba se .
Am vă zut că Amos , Miles şi Henry le povesteau celor din
grupul lor ce se petrecuse. Ş ti a m despre ce vorbesc pentru că
se tot ui tau la mine în timp ce povesteau. Filmul con ti n ua ,

278
 - R . J . PALACIO -

n u se terminase, dar copiii ş uşote au pe întuneric. Veşti ca

a sta se ră spâ n de sc repede.
Iar în autobuz , pe drumul spre ca ba n e , toată lumea a
vorbit n u m a i despre întâ mplarea n oa stră . Toate fetele, chiar şi
cele pe care n u le prea cun oş te a m, m - a u întrebat dac ă m ă
simt bine. Bă ieţii di s cuta u despre c u m s ă se ră zbune pe
grupul nemernicilor dintr-a şaptea, încercâ nd să -şi dea
s e a m a de la ce şcoală erau.
N u intenţionasem s ă le s p u n profesorilor nimic din ce se
întâ mplase, dar a u aflat oricum. Poate că din ca uz a
tricoului rupt şi a cotului însâ ngerat . S a u poate c ă pur şi
simplu profesorii află întotdeauna totul.
Am a j u n s înapoi în tabă ră şi domn ul T u s h m a n m - a d u s la
punctul de prim ajutor. În timp ce asistenta taberei îmi
cură ţa şi îmi b a n da ja cotul, domn ul Tu s h m a n şi directorul
taberei a u stat de vorbă într-o încă pere ală turată c u Am os, c u
J a c k , c u Henry şi c u Miles, încercâ nd s ă obţină o
descriere a agresorilor. C â n d m - a u întrebat mai tâ rziu pe
mine, a m s p u s c ă n u - m i ami n tea m deloc feţele lor, ceea ce n u
era adevă rat.
Exact feţele lor îmi vin în minte de fiecare da tă c â n d închid
ochii şi încerc s ă adorm. C â t de îngrozită a ară tat fata aceea
câ n d m - a vă zut prima dată . Felul în care Eddie, bă iatul c u
lanterna, vorbise c u mine şi m ă privise, ca şi c u m m - a r fi
urâ t .
C a mielul la abator. Mi-l a d u c aminte pe tata s p u n â n d
vorba a sta c u ani în u r m ă , dar as tă - se ară cred c ă m i - a m dat
în sfâ rşit se ama ce î n s e a m n ă .

279
 - MINUNEA -

Urmări
C â n d a sosit a utob uz ul, m a m a m ă aştepta în faţa şcolii,
ală turi de alţi pă rinţi. D o m n u l Tu s h m a n îmi spusese pe dr um,
în a utob uz , c ă îi s un a s e pe pă rinţii mei şi le povestise că în
seara precedentă avusese loc u n „incident”, dar că toată
l ume a era bine. Mi -a s p u s şi că directorul taberei şi câ ţiva
monitori se duseseră de dimineaţă s ă caute aparatul m e u
auditiv, în timp ce noi toţi eram plecaţi s ă facem baie în lac,
dar că n u- l gă siseră nică ieri. Rezervaţia Broarwood u r m a s ă
suporte toate cheltuielile pentru u n aparat n o u , a zis domn ul
Tu s h m a n . Le pă rea ră u de cele întâ mplate.
M ă întrebam da că Eddie n u luas e chiar el aparatul auditiv,
ca suvenir. C eva care să -i a d u c ă aminte de „orc”.
M a m a m - a îmbră ţişat strâ ns c â n d a m coborâ t din
a utob uz , dar n u a început s ă m ă bombardeze c u întrebă ri,
a şa c u m m ă aşteptam. Mi-a plă cut îmbră ţişarea ei şi n u m -
a m s m u l s repede din ea , c u m a u fă cut alţi copii c â n d i - a u
îmbră ţişat pă rinţii lor.
Şoferul de autobuz a început s ă ne descarce genţile şi m -
a m d u s s-o ca ut pe a m e a , în timp ce m a m a a ră m a s s ă stea
de vorbă c u dom nul Tu s h m a n şi c u d o a m n a Ru b i n , care
veniseră la ea. În timp ce-mi tră geam geanta s ă m ă întorc, o
mulţime de copii care de obicei n u vorbeau c u mine m i - a u
fă cut se mn e de la revedere s a u m - a u bă tut pe spate c â n d
a m trecut pe lâ n gă ei.
— Eşti ga ta ? m - a întrebat m a m a c â n d m - a vă zut .
Mi-a luat geanta, iar eu nici m ă ca r n - a m încercat s ă m ă
împotrivesc. E ra m de acord s-o care e a . D a c ă ar fi vrut s ă m ă
care şi pe min e pe umeri, n - a ş fi avut nimic împotrivă nici în
privinţa a sta , ca s ă fiu sincer.
C â n d a m dat s ă plecă m, domnul Tu s h m a n m - a îmbră ţişat
scurt şi ferm, dar n - a s p u s n i mic.

280
 - R . J . PALACIO -

Acasă
În drum spre c a să , m a m a şi c u mine n - a m prea vorbit şi
câ n d a m aj un s la scă rile principale, a m privit imediat spre
fereastră . Ui tasem pentru o s e c u n d ă că Daisy n-avea s ă fie
acolo ca de obicei, că ţă rată c u labele din faţă pe can a pe a şi c u
n a su l lipit de ge a m, a şteptâ ndu-n e s ă intră m. D e aceea,
întoarcerea a ca s ă m - a c a m întristat. Î n ă un tr u, m a m a a lă sat
repede geanta, şi-a încolă cit braţele în jurul m e u şi a început
s ă m ă să rute pe ca p şi pe faţă de parcă ar fi vrut s ă m ă
înghită c u totul.
— S u n t bine, m a m ă , n - a m nimic, a m zis e u zâ mbin d.
E a a dat din ca p şi mi -a luat faţa în palme. Avea ochii
umezi.
—Ş t i u că eşti bine, a zis. D a r mi- a fost foarte dor de tine,
Auggie.
— Ş i mie mi-a fost dor, a m zis eu.
Mi -a m dat s e a ma că voia s ă s p u n ă multe lucruri, dar se
stă pâ n e a.
— Ţi-e foame? m - a întrebat.
— S u n t lihnit. Îmi faci u n sendviş c u brâ nză la gră tar?
—Sigur că da , a ră s p un s ea şi a început imediat s ă
pregă tească sendvişul. E u m i - a m s cos h a i n a şi m - a m aşezat
la m a s a din bucă tă rie.
— Unde-i V i a ? a m întrebat.
—Azi se întoarce a ca s ă c u tata. D o a m n e , ce dor i- a fost şi ei
de tine, Auggie!
—D a ? I-ar fi plă cut în rezervaţia n atural ă . Ştii ce film n e -
a u p u s ? Sunetul muzicii.
— S ă - i spui neapă rat!
—Tu ce vrei s ă auzi mai întâ i? Partea rea s a u partea b u n ă ?
a m întrebat-o după câ teva min ute, sprijinindu-mi
capul în m â n ă .
— Orice vrei t u s ă povesteşti, mi -a ră spun s m a m a .
—S ă ştii c ă , în afară de ieri seară , m - a m simţit
nemaipomenit. Adică a fost de-a dreptul fantastic. D e a sta
281
 - MINUNEA -

sun t atâ t de dezumflat. S e a ra de ieri parcă m i - a distrus toată

excursia.
—S c u m p u l e , n u-i lă s a să -ţi facă u n a ca a sta . Ai stat acolo
peste patruzeci şi opt de ore, iar partea urâ tă a durat o oră .
Nu-i lă sa să -ţi ia partea b u n ă .
—Ş t i u, a m fost e u de acord. D o m n u l T u s h m a n ţi-a s p u s
despre aparatul auditiv?
— D a , ne-a telefonat dimineaţă .
— Tata s - a supă ra t? Ş t i u că e foarte s c u m p …
—D o a m n e , Auggie, sigur că n u! A vrut s ă ştie doar dacă tu
eşti bine. Asta-i tot ce contează pentru noi. Ş i n u - i lă sa p e …
huliganii ă i a … să -ţi strice excursia.
Mi-a venit s ă râ d c â n d a m auzit cuvâ ntul „huligani”,
— C e e? m - a întrebat.
— Huligani! a m tachinat-o e u . C e cuvâ n t de modă veche!
—Bine. Infecţi. Tică loşi. Imbecili, a zis ea, întorcâ nd
sendvişul din tigaie. Cretinos, c u m ar fi s p u s m a m a . N-ai
decâ t s ă le spui c u m vrei, dar dac ă i-aş vedea pe stradă , le-
aş…
A clă tinat din ca p.
—E r a u mari de tot, m a m ă , a m zâ mbit e u. În clasa a
şaptea, cred.
E a a clă tinat iar din cap.
—Elevi în clasa a ş apte a? D o m n ul Tu s h m a n n u n e - a s p u s
a sta . O f, Doamne!
— Ţi-a s p u s că J a c k a să rit în apă rarea m e a ? a m zis. Ş i că
Amos l-a izbit ca u n berbec pe şeful lor? Au că zut amâ ndoi pe
jos, ca într-o luptă adevă rată ! A fost nemaipomenit! Lui Amos
i-a cur s sâ n ge din b uz ă .
—Ne-a s p u s că a fost o bă taie, d a r… a zis ea, privindu-mă
c u sprâ ncenele ridicate. S u n t … p f i u … sun t foarte mul ţumit ă
că tu, Amos şi J a c k n-aţi pă ţit n imic. C â n d m ă gâ ndesc ce s-
ar fi putut î n t â m p l a …
S - a oprit şi a întors din n o u sendvişul.
— Tricoul m e u c u glugă s - a fă cut bucă ţi.
— El poate fi înlocuit, a ră s pun s m a m a .

282
 - R . J . PALACIO -

A aranjat sendvişul pe o farfurie şi m i - a p u s farfuria în faţă .

— Lapte s a u s u c de struguri?
— Lapte c u ca ca o, te rog.
Am început s ă devorez sendvişul.
— Poţi să -l faci a ş a c u m ştii tu, c u s p u m ă ? a m rugat-o.
—D a r c u m aţi a j u n s t u şi c u J a c k la marginea pă durii? m -
a întrebat m a m a , turn â n d laptele într-un pahar înalt.
—J a c k a avut nevoie la baie, a m ră s p un s e u c u gura plină .
În timp ce vorbeam, ea a adă ugat pudra de ca ca o şi a
început s ă ba tă totul foarte repede c u u n tel.
—D a r la toaletă era coadă mare şi el n - a vrut s ă aştepte,
a m continuat e u. Aş a că n e - a m d u s s ă facem pipi între
copaci.
M a m a bă tea laptele şi m ă privea. Ş ti a m că se gâ n dea că n u
trebuia s ă facem a sta . Laptele c u cacao din pahar avea
a c u m s p u m ă de două degete.
— Arată bine m a m ă . M ul ţ um e s c.
—Ş i pe u r m ă ce s - a întâ mplat? m - a întrebat ea, p u n â n d u -
mi laptele în faţă .
Am b ă ut din lapte îndelung.
—Te deranjează da că n u vorbim a c u m despre a sta ? a m zis.
— N u . Bi n e.
—Promit s ă vă povestesc totul mai tâ rziu, c â n d a jun g
a c a s ă tata şi Vi a. O s ă vă s p u n toate a mă n un te le. D a r n - a ş
vrea s ă fiu nevoit s ă reiau povestea asta de mai multe ori.
— Sigur că da .
Am terminat sendvişul din încă dou ă înghiţituri şi a m b ă ut
laptele pe neră suflate.
—U a u , practic nici n -a i mestecat sendvişul ă la. Mai vrei
u n u l ? a zis ea .
Am clă tinat din ca p că n u şi m - a m şters la gură c u dosul
palmei.

283
 - MINUNEA -
—M a m ă , o s ă a m mereu de-a face c u asemen ea tică loşi?
a m întrebat-o. C â n d o s ă cresc mai m are, mereu se va
întâ mpla a ş a ?
Nu mi-a ră s p un s imediat. A luat farfuria şi paha rul, le-a
p u s în chiuvetă şi le-a clă tit.
— Vor exista în totdeaun a tică loşi pe lum e , Auggie, a zis
m a m a . D a r e u cred c u adevă rat , şi tata crede şi el c u
adevă rat, că există pe l ume a as ta mai mulţi oameni buni
decâ t oameni ră i, iar oamenii b un i a u grijă unii de alţii. Aşa
c u m J a c k te-a apă rat pe tine. Ş i Amo s. Ş i ceilalţi copii.
—D a , Miles şi Henry, a m ră s p un s . Au fost fantastici. Ş i e
ciudat , pentru că Miles şi Henry n - a u fost prea de treabă c u
mine în timpul a n u l ui .
—Uneori, oamenii n e surprind, a zis, m â n g â i n d u - m ă pe
creştet.
— Aşa cred.
— Mai vrei u n pahar de lapte c u ca cao ?
—N u , m - a m să turat , a m zis. Mulţume sc, m a m ă . D e fapt,
sun t c a m obosit. Astă -noapte n - a m dormit prea bine.
—D u- te s ă tragi u n pui de s o m n . Apropo, îţi mul ţum esc că
mi l-ai lă sat pe B ab oo.
— Ai gă sit biletul?
A zâ mbit.
— Am dormit c u el în a m â n d o u ă nopţile.
Voia s ă mai s p u n ă ceva, dar a s u n a t telefonul mobil şi a
ră spu n s. A început s ă se lumineze la faţă , în timp ce asculta .
— D o a m n e , serios? D e care? a zis ea în câ n tată . D a , e chiar
aici. Voia s ă tragă u n pui de s o m n . Vreţi să -l salutaţi înainte?
Bin e, ne vedem în dou ă mi n ute .
A închis telefonul.
—E ra tati, a zis ea încâ ntată . El şi Via su n t în capă tul
stră zii.
— Tata n u-i la serviciu?
—A plecat ma i repede pentru că era neră bdă tor s ă te vadă ,
a zis. Aşa că n u te cul ca în că .

284
 - R . J . PALACIO -

Peste cinci s ecun de, tata şi c u V ia erau deja la u ş ă . A m dat

fuga în braţe la tata, iar el m - a ridicat, m - a învâ rtit şi m - a
să rutat . N u m i-a dat drumul c a m u n m i n u t , pâ n ă câ n d i- a m
spus:
— Ajunge, tată , g a t a …
Pe u r m ă a fost râ n dul Viei, iar ea m - a să rutat peste tot,
c u m fă cea c â n d eram mi c.
Abia după ce s - a oprit a m observat cutia de carton mare şi
albă pe care o aduseseră c u ei.
— Ce-i acolo? a m întrebat.
—Deschide-o, a zis tata z â mb i nd, iar el şi m a m a s - a u privit
ca şi c u m ar fi ştiut u n secret.
— Haide, Auggie! a zis Via.
Am deschis cutia. Î n ă un tr u era cel mai dră gă laş că ţeluş pe
care l- am vă zut vreodată . Era negru şi blă nos, c u u n botic
ascuţit , ochişori negri stră lucitori şi urechiuşe care a tâ r n a u .

285
 - MINUNEA -

Ursu
L- a m botezat pe că ţel U r s u , pentru c ă m a m a , c â n d l- a
vă zut prima dată , a zis că s e a m ă n ă c u u n pui de ur s.
— U r s u , a ş a trebuie să -i s pun em! a m zis e u, şi toată lume a
a fost de acord că numele era perfect.
A doua zi n u m - a m d u s la şcoală – n u pentru c ă m ă durea
cotul, deşi era adevă rat , ci ca s ă m ă joc c u U r s u toată ziua.
M a m a a lă sat-o şi pe V ia s ă lipsească de la şcoală , a şa că
ne-
a m întrecut pe râ n d să -l mâ n gâ ie m, să -l smotocim şi s ă ne
luptă m c u U r s u . Pă straseră m toate jucă riile lui Daisy şi i le-
a m a d u s lui, s ă vedem care-i plă cea mai tare.
A fost plă cut să -mi petrec toată ziua c u Vi a , doar noi doi. A
fost ca pe vremuri, înainte s ă încep eu s ă m ă d u c la şcoală .
Pe atunci abia aşteptam s ă se întoarcă ea de la şcoală , ca s ă
se joace c u min e înainte s ă se a puce de teme. D ar a c u m , că
sun te m amâ n doi m ai mari, iar eu m ă d u c la şcoală şi a m
propriii mei prieteni c u care îmi petrec timpul, n u n e mai
j uc ă m niciodată î mpreun ă .
Aşa că mi -a plă cut s ă s ta u c u ea, s ă râ dem şi s ă n e
jucă m.
Cred c ă şi ei i-a plă cut .

286
 - R . J . PALACIO -

Schimbarea
A do ua zi m - a m d u s la şcoală şi a m observat imediat o mare
schimbare în mersul lucrurilor. O schimbare mo n ume n ta l ă .
O schimbare seismic ă . Poate chiar o schimbare cosmic ă .
Spuneţi-i c u m vreţi, era o schimbare uriaşă ! Toată l u m e a –
n u n u m a i copiii de la noi din cla să , ci din toate clasele –
auziseră de întâ mplarea noastră c u cei din clasa a şaptea şi
dintr-odată n u ma i eram cun o scut pentru ce fusesem
c un o scu t întotdeauna, ci pentru ce se petrecuse a c u m . Iar
povestea întâ mplă rii creştea mereu, de fiecare dată câ n d era
repovestită . A c u m , d u p ă două zile, se vorbea despre c u m se
b ă tuse Am os c u pumn ii c u celă lalt bă iat , în timp ce Miles,
Henry şi J a c k împă rţiseră şi ei nişte pu m n i celorlalţi din grup.
Iar fuga noastră în lanul de porumb devenise o lun gă aventură
prin pă durea întunecată şi prin lanuri. Versiunea lui J a c k mi
se pă rea cea m ai frumoa să , pentru că el avea cel mai mult
um or, dar în orice variantă şi oricine ar fi s p u s povestea, dou ă
lucruri ră m â n e a u la fel: ceilalţi s - a u luat de mine pentru faţa
m e a şi J a c k m i - a luat partea, iar restul bă ieţilor – A mos,
Henry şi Miles – a u să rit în apă rarea me a . Iar a c u m , pentru că
m ă apă raseră , eram altfel pentru ei. Parcă a ş fi devenit u n u l
de-al lor. Toţi îmi s p u n e a u a c u m
„fră ţioare” – chiar şi sportivii. Nişte malaci pe care abia îi
cun o şte am b ă tea u a c u m p u m n u l c u min e pe holuri.
Alt l ucru care s -a întâ mplat este că Amo s a devenit
super-
popular, iar J u l i a n , pentru că lipsise de la toată che stia, n u
mai era bă gat în s e a m ă ma i deloc. Miles şi Henry îşi
petreceau a c u m toată vremea c u Amos, c a şi c u m şi-ar fi
schimbat prietenul cel mai b u n . Mi-ar plă cea s ă pot s pun e că
şi J u l i a n a început s ă se poarte mai frumos c u min e, dar n -
ar fi adevă rat . Îmi a r u n c ă în continuare priviri veninoase din
cealaltă parte a clasei. Ş i în continuare n u vorbeşte deloc
nici c u mine, nici c u J a c k . D ar a c u m a ră m a s singurul c u
această atitudine. Iar mie şi lui J a c k n u ne pa s ă nici câ t
negru s u b un gh i e. 287
 - MINUNEA -

Raţe
În penultima zi de şcoală , domn ul Tu s h m a n m - a chema t la
el în birou şi m i- a s p u s că aflaseră n ume le celor dintr-a
şaptea c u care avus ese m conflictul din timpul excursiei. A
citit o listă de n u m e care n u - m i s p u n e a u n imic, apoi a rostit
ultimul n um e : Edward J o h n s o n .
— Recunoşti acest n u m e ? m - a întrebat Tu s h m a n .
— Îi sp u n e a u Eddie.
— B u n . Uite ce a u gă sit la el în dulap!
Mi-a î n m â n a t ce m a i ră mă sese din aparatul m e u auditiv.
C a s c a dreaptă lipsea complet, iar cea din stâ n ga era zdrobită .
B a n d a care le u n e a pe a m â n d o u ă , a dică partea de Lobot, era
îndoită la mijloc.
—Şcoa la lui întreabă da că vrei s ă faci plâ ngere, a zis
domnul T u s h m a n .
M - a m uitat la aparatul auditiv.
—N u, n u cred, a m zis e u , ridicâ nd din umeri. Mi s - a u fă cut
mă sură tori pentru u n aparat n o u .
—H m m . D e ce n u stai de vorbă diseară c u pă rinţii tă i? O s-
o s u n mâ in e pe m a m a ta, s ă vorbesc şi c u ea.
— B ă iatul ar intra la închisoare? a m întrebat.
—N u, n u la închisoare. D a r s-a r putea să -l judece u n
tribunal pentru minori. Ş i poate că a ş a ar primi o lecţie.
—Bă iatul ă st a , Eddie, n u învaţă nicio lecţie, credeţi-mă pe
mine! a m glumit eu.
Directorul s-a aşezat la birou.
— Auggie, ce-ar fi s ă stai jos o clipă ? a zis el.
M - a m aşezat . Pe biroul lui erau aceleaşi lucruri pe care le
vă zusem la prima mea vizită de vara trecută : acelaşi c u b din
oglinzi, acelaşi glob care plutea în aer. Mi se pă rea că
trecuseră secole de atun ci.
—G re u de crezut că se termină a n u l , n u ? a zis domn ul
Tu s h m a n , de parcă mi-ar fi citit gâ ndurile.
— Da.
— A fost u n a n b u n pentru tine, Auggie? Te-ai simţit bine?
288
 - R . J . PALACIO -
— D a , a fost u n a n b u n , a m încuviinţat.
—Ş t i u că din pun ct de vedere şcolar a fost u n a n grozav.
Eşti u n u l dintre elevii noştri de vâ rf. Felicită ri pentru
Diploma de Merit 6 0 .
— M ul ţu m e s c. D a , e grozav s-o primesc.
—D a r ştiu că a fost u n a n c u suişuri şi coborâ şuri, a zis el,
ridicâ nd sprâ ncenele. C u siguranţă , seara aceea din
rezervaţia naturală a fost u n u l dintre momentele nefericite.
— D a , a m încuviinţat eu. D a r a avut şi pă rţile lui b u n e .
— În ce fel?
— Pă i, ştiţi, copiii m - a u apă rat şi a ş a m ai departe.
— Asta a fost m i n u n a t , a zis el zâ mbind.
— Da.
— Ş t i u că lucrurile a u fost uneori mai neplă cute c u J u l i a n .
Trebuie s ă recunosc că m - a surprins.
— Ştiţi despre a s ta ?
—Directorii de gimn aziu a u metodele lor de a afla a numi te
lucruri.
— Aveţi videocamere a s c u n s e pe holuri? a m glumit eu.
— Ş i microfoane peste tot, a râ s el.
— Serios?
A râ s din n o u .
— N u , n u vorbesc serios.
— Aha.
—D a r profesorii ştiu mai multe decâ t cred elevii, Auggie.
Aş fi vrut ca t u şi c u J a c k s ă veniţi să -mi spuneţi despre
biletele ră ută cioase lă sate la voi în dulapuri.
— D e un de ştiţi de ele?
— Aşa c u m ţi-am s p u s , directorii de gimnaziu ştiu totul.
—N-a fost cine ştie ce chestie, i- am r ă s p u n s. A m scris şi noi
bilete.
A zâ mbit .

60Diplomă care se acordă în Statele Unite elevilor c u media generală peste

3,5, într-un sistem de notare în care punctajul maxim este 4.
289
 - MINUNEA -
—N u ştiu da că este deja o informaţie pub lic ă , a zis el, dar
va deveni curâ n d. J u l i a n Alba n s n u se va întoarce la a n ul la
Ş coa la Beecher.
— Poftim?! a m zis.
Sincer, n u- mi pute am a s c un de surprinderea c u n iciun
chip.
—Pă rinţii lui n u cred că Şco a la Beecher este cea m a i b u n ă
alegere pentru el, a continuat dom n ul Tu s h m a n , ridicâ nd din
umeri.
— U a u , asta-i o veste mare! a m zis.
— D a . M - a m gâ ndit că ar trebui s ă ştii.
Apoi a m observat brusc c ă dispă ruse tabloul c u dovleac
agă ţat pe vremuri pe peretele din spatele biroului şi că în locul
lui a tâ rn a, în ră ma t , Autoportretul m e u ca animal pe care îl
desenasem pentru expoziţia de desen de la An ul N o u.
— Hei, ă sta-i al meu! a m ară tat eu spre tablou.
D o m n ul Tu s h m a n s -a întors, de parcă n-ar fi ştiut despre
ce vorbeam.
— D a , ai dreptate, a zis el lovindu-se peste frunte. A m vrut
s ă ţi-l ară t a c u m ma i multe lun i.
— Autoportretul m e u ca raţă , a m insistat eu.
—Îmi place tabloul ă sta , Auggie, a zis el. C â n d mi l- a ară tat
profesorul t ă u de desen, l - a m întrebat dac ă îl pot atâ rna la
mine pe perete. Sper că şi t u eşti de acord.
— O , da! Sigur! D a r ce-aţi fă cut c u tabloul c u dovleac?
— Este în spatele t ă u .
— A h a . D ră guţ .
—A m vrut s ă te întreb încă de c â n d a m p u s desenul pe
perete, a zis el, privind tabloul. D e ce ai ales s ă te reprezinţi în
chip de raţă ?
— C u m adică ? a m întrebat e u. Asta a fost tema.
—Ş t i u , dar de ce o raţă ? a zis el. O a re greşesc da că
pre supun că te-ai gâ ndit la povestea… L a povestea ră ţuştei
urâ te care se transformă în lebă dă ?
—N u , a m zis e u râ zâ nd. M - a m desenat a şa din cauz ă că mi
se pare c ă s e m ă n c u o raţă .

290
 - R . J . PALACIO -
—A h a , a zis domn ul T u s h m a n , fă câ nd ochii mari. A
început s ă râ dă . Serios? H m m . E u c ă u t a m simboluri şi
metafore şi c â n d co l o … uneori, o raţă este doar o raţă !
—Aşa cred, a m zis, fă ră s ă înţeleg prea bine de ce i se pă rea
atâ t de nostim. Iar el a râ s singur vreo jumă tate de mi n ut .
—Auggie, îţi m u l ţu m e s c că ai stat de vorbă c u min e, a s p u s
domnul Tu s h m a n în cele din u r m ă . A m vrut doar s ă ştii că
este o plă cere pentru noi s ă te avem aici, la Ş coal a
Beecher, şi că abia aştept s ă ne vedem la a n u l .
S - a întins peste m a s ă şi mi -a strâ ns m â n a .
— Ne vedem mâ in e, la festivitatea de
absolvire.
— Pe mâ in e , domn ule Tu s h m a n .

291
 - MINUNEA -

Ultimul principiu
Iată ce scria pe tablă la ultima oră de engleză c u domn ul
Browne:

PR INCIPI UL DIN IUNI E A L D O MN ULU I B ROWN E:

T R Ă I E Ş T E ZIUA Ş I R I D I C Ă M Â I NI LE S P R E S OA R E !

(The Polyphonic
Spree) 6 1

C l a s a a V- a B , vă doresc o vacanţă mi nun ată !

A fost u n a n fantastic şi voi aţi fost nişte elevi

minunaţi!

D a c ă n u uitaţi, vă rog să -mi trimiteţi o carte poştală din

vacan ţă c u principiul vostru. Poate fi ceva inventat de voi, ceva
ce aţi citit, ceva ce are o semnificaţie pentru voi. (Dacă îi
aparţine altcuiva, n u uitaţi s ă specificaţi autorul, vă rog!)
Aştept c u neră bdare că rţile voastre poştale.

Tom Browne
S eb astia n Place n r.
563 B ro nx, NY 10053

Trupă coral-simfonică de gen pop-rock din Dallas, S UA , fondată în anul

61

2000 de Tim DeLaughter.

292
 - R . J . PALACIO -

Despărţirea
Ceremonia de absolvire s - a ţinut în amfiteatrul Liceului
Beecher. Clă direa se afla la doar 15 min ute de mers pe jos de
la noi de a c a s ă , dar tata m - a d u s c u m a şi n a pentru că eram
gă tit, ferchezuit şi aveam pantofi negri noi şi lucioşi pe care
n u-i m ai încă lţasem şi n u voiam s ă m ă roadă . Elevilor li se
ceruse s ă a j un gă la amfiteatru c u o oră înainte de începerea
serbă rii, dar noi a m a j u n s încă şi m ai devreme şi a m ră ma s
s ă aşteptă m în m a ş i n ă . Tata a p u s u n C D şi a început
melodia noastră preferată . A m zâ mbit amâ ndoi şi n e - a m p u s
pe dat din ca p în ritmul muzicii.
C â n t a şi tata: A n d y v a traversa oraşul pe bicicletă, prin
ploaie, să-ţi a d u că b o m b o a n e … 6 2
— Ia zi-mi, îmi stă bine cravata? a m întrebat.
Tata s - a uitat şi a mai îndreptat-o puţi n, câ n tâ n d în
continuare:
Iar J o h n o să-ţi cumpere rochia pentru b a l …
— Pă rul îmi stă bine? a m întrebat iar.
Tata a zâ mbit şi a încuviinţat .
— Perfect! a zis. Ară ţi grozav, Auggie.
—Via m - a dat c u gel de dimineaţă , a m zis, tră gâ nd
parasolarul parbrizului ca s ă m ă examinez în oglinda m icuţ ă .
N u crezi că -i prea umflat?
—N u, îţi stă foarte bine, Auggie. Cred c ă n -a i mai avut
niciodată pă rul atâ t de s curt , n u- i a ş a ?
—N u. M - a m t u n s ieri. Mi se pare că m ă face mai m a tu r, n u
crezi?
—Categoric! mi-a ră s pu n s zâ mb in d, privindu-mă şi d â n d
din ca p.
Dar eu s unt cel mai norocos băiat din Lower E a s t Si d e ,
p en’că a m m aş i nă ş i tu vrei la plimbare.

62Versuri din piesa The Luckiest G u y on the Lower East Side, interpretată
de Magnetic Fields.
293
 - MINUNEA -
—Uită -te la tine, Auggie! a zis tata, zâ mbind c u gura p â n ă
la urechi. Uită -te la tine, eşti atâ t de ma tur şi de dichisit! N u -
mi vine s ă cred că termini clasa a cincea.
— Ş t i u , e fantastic, aşa-i? i-am dat eu dreptate.
— Parcă abia ieri ai început şcoala.
—Aveam la ceafă codiţa din Războiul stelelor, mai ţii minte?
—O , D o a m n e , a şa- i, a zis el, lovindu-se c u pa lma peste
frunte.
— Ai urâ t codiţa aceea, n u-i a ş a , ta t ă ?
—„Urâ t” e u n cuvâ n t c a m tare, dar, recun osc, c u siguranţă
n - a m iubit-o.
— Ai urâ t-o, haide, recunoaşte! l- a m tachinat eu.
—N u, n - a m urâ t-o. A zâ mbit , clă tinâ nd din cap. Da r
recunosc c ă a m urâ t ca sca aia de astronaut pe care o purtai
pe vremuri, mai ţii minte?
—C e a pe care mi -a dat-o Mi ra n da ? Sigur că o ţin minte! O
purtam în permanenţă .
— D o a mn e sfinte, pe aceea chiar că a m urâ t-o! a râ s el,
mai mult ca pentru sine.
— A m fost distrus c â n d s - a pierdut, a m zis.
—N u s-a pierdut, a zis tata pe u n ton oarecare. Am
aruncat-o e u .
— S tai aşa! C e s p ui ?
Chi ar n u credeam că l - am auzit bine.
Ziua-i frum oas ă, la fel ş i t u … câ n ta tata.
— Tată ! a m zis, dâ n d muz i ca mai încet.
— Poftim, a zis el.
— Tu ai a run ca t ca s c a ?
S - a uitat în cele din u r m ă la mine şi a vă zut câ t eram de
furios. Nu-m i venea s ă cred că era atâ t de nepă să tor faţă de
toată chestia. Pentru min e în se mn a o descoperire
importantă , iar el se purta ca şi c u m n -ar fi fost mare lucru.
— Auggie, n - a m mai suportat s ă vă d obiectul ă la
a scun z â n du- ţi faţa, a zis el stâ ngaci.

294
 - R . J . PALACIO -
—Tată , a m iubit c a s ca aceea! A în semnat enorm pentru
mine. A m fost distrus peste m ă s u ră c â n d s - a pierdut, n u- ti
aduci aminte?
—Sigur că -mi a d u c aminte, Auggie, a zis el blâ nd. O f ,
Auggie, n u fi a ş a de supă ra t . Îmi pare ră u . D a r n u mai
suportam s ă te vă d purtâ n d lucrul acela pe ca p, pricepi?
Î ncerca s ă m ă privească în ochi, dar eu m ă feream.
—Haide, Auggie, încearcă s ă înţelegi, te rog, a contin uat ,
a p u c â n d u - m ă de bă rbie şi întorcâ ndu-mi faţa spre el. Purtai
c a sca aia tot timpul. Iar adevă rul c u adevă rat adevă rat, cel
mai adevă rat adevă r, este c ă îmi era dor să -ţi vă d faţa, Auggie.
Ş t i u că ţie nu-ţi place as ta întotdeauna, dar trebuie s ă
înţelegi… Mie îmi place. Îţi i ub esc faţa, Auggie, o iubesc
absolut şi c u pa siun e. Ş i mi se rupea sufletul s ă te vă d c u ea
acoperită mereu.
S e uita fix în ochii mei, ca şi c u m dorea c u adevă rat să -l
înţeleg.
—M a m a ştie? l-am
întrebat. El a fă cut ochii
mari.
— Nici gâ nd! G l um e şt i ? M-ar
fi omorâ t!
—A întors ca sa pe dos ca s ă caute ca sc a , tată , i- am s p u s . A
petrecut o s ă p t ă m â n ă întreagă c ă u t â n d în fiecare dula p, în
spă lă torie, peste tot.
— Ş t i u , a încuviinţat el. D e a sta m- ar fi omorâ t.
Pe u r m ă s -a uitat din n o u la mine şi ceva din expresia lui
m - a fă cut s ă izbucnesc în râ s, ceea ce pe el l-a fă cut s ă
deschidă gura , ca şi c u m abia a c u m i-ar fi picat fisa.
—Ia stai o clipă , Auggie, a zis el, îndreptâ nd degetul
ară tă tor că tre mi n e . Trebuie s ă -m i promiţi c ă n u-i vei spun e
mamei niciodată despre asta!
Am zâ mbit şi m i - a m frecat palmele, c a şi c u m intenţionam
s ă cer o recompensă foarte mare.
—Ia s ă vedem, a m zis, m â ngâ i n du-m i bă rbia. Vre au
consola de jocuri care se lansează l u n a viitoare. Ş i vreau în
mod clar s ă a m m a şi n a me a peste vreo şa se a n i … Cre d c ă mi
s-ar potrivi u n Porsche r o ş u … 295 Şi…
 - MINUNEA -

A început s ă râ dă . Îmi place c â n d s u n t e u acela care îl face

pe tata s ă râ dă , pentru că de obicei el este glumeţul care îi
face pe ceilalţi s ă râ dă .
— M a m ă , m a m ă ! a zis el, clă tinâ nd din ca p. Chi ar că te-ai
maturizat!
A început atun ci partea de melodie pe care ne place cel
mai tare s-o interpretă m, a ş a c ă a m dat sonorul tare. A m
început s ă c â n t ă m a mâ n doi.
Sunt cel mai urât băiat din Lower E a s t Si d e , dar a m m aş i n ă
ş i tu vrei la plimbare. Vrei la plimbare. Vrei la plimbare. Vrei
la plimbaaaaaaare.
Am urlat amâ ndoi din toţi ră runchii ultima parte a piesei,
încercâ nd s ă lungim ultima notă la fel de m ult ca solistul
melodiei, ceea ce ne face s ă m u r i m de râ s de fiecare dată . Pe
câ n d râ deam , a m vă zut c ă sosise şi J a c k şi se îndrepta spre
ma şin a noastră . A m dat s ă ies.
— S ta i puţin , a zis tata. Vreau s ă fiu sigur că m- ai iertat.
— D a , te iert.
S - a uitat la mine recunoscă tor.
— M ul ţu m e s c.
—D a r s ă n u ma i arunci niciodată ceva de-al m e u fă ră s ă -
mi spui mie mai întâ i!
— Promit!
Am deschis u ş a şi a m coborâ t din m a şi n ă exact c â n d a
a jun s şi J a c k .
— B u n ă , J a c k , a m zis e u .
— B u n ă , Auggie. B u n ă ziua, domnule P ullm an , a zis J a c k .
— C e mai faci, J a c k ? a zis tata.
— Ne vedem mai tâ rziu, tată , a m zis eu şi a m închis u ş a .
—S u c c e s , bă ieţi! a strigat tata d u p ă noi, deschizâ nd
geamul portierei din faţă . Ne vedem de cealaltă parte a clasei
a cincea!
I-am fă cut c u m â n a , iar el a pornit motorul şi a dat s ă
plece, dar eu a m luat-o la fugă spre el şi s- a oprit. Am bă gat
capul pe geam, ca s ă n u a u d ă J a c k ce voiam s ă -i s p u n .

296
 - R . J . PALACIO -
—Puteţi c u toţii s ă n u m ă să rutaţi d u p ă ceremonie? a m
întrebat încet. E destul de jenant .
— Voi face tot ce pot.
— Îi spui şi m ame i , da ?
—E u n u cred c ă ea va putea s ă se abţină , Auggie, dar îi
transmit .
—Pa,
tă ticutu’! A
zâ mbit.
— Pa, fiule.

297
 - MINUNEA -

Toată lumea să-şi ocupe locurile

J a c k şi c u mine a m intrat în clă dire chiar în spatele unor
elevi dintr-a ş ase a şi i-am urmat în amfiteatru.
La intrare stă tea doa mn a G , care î n m â n a programe şi
în druma copiii un de s ă stea.
— Cei dintr-a cincea, jos, în stâ n ga culoarului, a zis ea. Cei
dintr-a ş a se a , în partea dreaptă . Haideţi, toată lumea
în ă u n tru ! In tra ţi! B u n ă dim in ea ţa . M ergeţi
la locu rile
stabilite! C l a s a a cincea în s tâ n ga, clasa a şa se a , în
dre a pta… Am fitea tru l era u ria ş. Avea
c a n dela bre m a ri ş i stră lucitoare. Pereţi că ptuşiţi c u o
catifea roşie. Şiruri întregi de s c a u n e tapiţate care coborau
spre o sce n ă gigantică . Am coborâ t pe culoarul larg şi a m
urma t semnele p â n ă la zona destinată celor dintr-a cincea,
care era u n sector mare aflat în s tâ nga scenei. În sector erau
patru râ nduri de s ca u n e rabatabile, toate c u faţa spre u n
podium, de un de doa mn a
Rubi n n e -a fă cut se mn c u m â n a imediat ce a m a j u n s .
—Copii, ocupaţi-vă locurile! O cupa ţi-vă locurile! a zis ea,
ară tâ n du-n e şirurile de s c a u n e . N u uitaţi s ă vă aranjaţi în
ordine alfabetică ! Ha i, toată l um e a la locul lui!
Nu veniseră în că prea mulţi copii, iar cei care sosiseră n u - i
prea dă dea u atenţie. J a c k şi c u mine ne duel am c u
programele fă cute s ul .
— B u n ă , bă ieţi!
Era S u m m e r, se îndrepta spre noi. Purta o rochiţă roz
deschis şi mi s- a pă rut puţin ma ch i a t ă .
—U a u , S u m m e r, ară ţi tră snet! i-am zis, pentru c ă era câ t
se poate de adevă rat.
— Serios? M u l ţum e s c, şi t u ară ţi la fel, Auggie.
—D a , ară ţi bine, S u m m e r, a zis J a c k , ca şi c u m ar fi fost de
la sine înţeles.
Ş i pentru prima dată m i - a m dat s e a m a c ă J a c k se
îndră gostise de ea.
— C e emoţionant, n u- i a ş a ?298
— D a , c a m a ş a , a m ră s pu n s eu, dâ n d din ca p.
 - R . J . PALACIO -

— Frate, ia uitaţi-vă la programul ă sta , J a ck,

a zis scă rpin â ndu-se pe frunte. O s ă stă m
aici pâ n ă diseară .
M - a m uitat în program.
Discursul rectorului şcolii:
Dr. Harold Jansen

Discursul directorului gimnaziului:

Dl Lawrence Tushman

Light and Day63:

Corul gimnaziului

Discursul reprezentantului clasei a V-a:

Ximena Chin

Pachelbel 64 : Canon în Re major.

Ansamblul de muzică de cameră al
gimnaziului

Discursul reprezentantului clasei a VI-a:

Mark Antoniak

Under Pressure65
Corul gimnaziului

Discursul decanului gimnaziului:

D-na Jennifer Rubin

Decernarea premiilor (vezi

verso)
63 În traducere literală , Lumină şi zi: melodie celebră a grupului deja citat
The Polyphonic Spree.
64 J o h a n n Pachelbel (1653 – 1706), compozitor şi organist german,

reprezentant al barocului muzical.

65 Melodie celebră înregistrată de trupa Queen c u David Bowie în 1981. În

traducere literală : Sub presiune.

299
 - MINUNEA -
Strigarea absolvenţilor

— D e ce zici a s ta ? l-am întrebat pe J a c k .

—Pentru c ă discursurile domnului J a n s e n durează o
veşnicie, a zis J a c k . E chiar mai ră u decâ t domn ul Tus hm a n !
— M a m a mi -a s p u s c ă a aţipit la discursul lui, a n u l trecut ,
a adă ugat S u m m e r.
— C e în se a mn ă decernarea premiilor? a m întrebat.
—Î n sea mn ă c ă le d a u medalii ă lora geniali, mi-a ră spu n s
J a c k . Adică Charlotte şi X i m e n a vor câ ştiga toate premiile din
clasa a cincea, a ş a c u m le- au câ ştigat şi într-a patra, şi într-a
treia.
— Î ntr-a doua n u ? a m râ s e u .
— În clasa a doua n u s - a u dat premii, mi-a ră sp un s el.
— Poate că iei tu premiu a n u l ă s ta , a m glumit eu.
—Numa i da că se dă u n u l pentru cele mai multe note de
şase, a râ s el.
—Toată l u m e a să -şi ocupe locurile! a strigat do a m n a Rubi n
tare, c a şi c u m deja s-ar fi enervat că n u o a scul ta nimeni.
Avem m ul tă treabă , a ş a c ă treceţi la locurile voastre!
N u uitaţi: aşezaţi-vă în ordine alfabetică ! D e la A p â n ă la G în
primul râ nd! D e la H pâ n ă la N în râ ndul al doilea! D e la O la
P în râ ndul al treilea şi de la R p â n ă la Z în râ ndul al patrulea!
Ha i , copii!
—Ar trebui s ă ne aş ez ă m, a zis S u m m e r, îndreptâ ndu-se
spre partea din faţă a să lii.
—Veniţi obligatoriu la mine a c a s ă d u p ă a sta , bine? a m
strigat eu după e a .
—Obligatoriu! mi-a ră s p un s , a şez â ndu-se lâ n gă X i m e n a
Chin.
—C â n d n a ib a s -a fă cut S u m m e r a ş a f rumuşic ă ? mi-a
m u rm u ra t J a c k la ureche.
— Taci, mă i , a m zis râ zâ n d, în timp ce ne îndreptam spre
râ ndul al treilea.
—Serios, câ n d s-a întâ mplat? m i- a şoptit, a şez â ndu-se
lâ ngă mine.

300
 - R . J . PALACIO -
—D o m n ul e Will! a strigat doa mn a Ru b i n . Ultima dată câ n d
a m verificat, W era între R şi Z , da ?
J a c k s - a uitat la ea nedumerit.
— Frate, ai greşit râ ndul! i-am zis.
— D a ? a zis.
A fă cut a şa o faţă în timp ce se ridica s ă plece, u n amestec
de confuzie totală şi de şmecherie şă galnică , de parcă tocmai
îi fă cuse cuiva o farsă , încâ t a m izbucnit în râ s.

301
 - MINUNEA -

Un lucru simplu
Peste o oră stă team c u toţii în amfiteatrul enorm şi
aşteptam „discursul domnului Tu s h m a n”. Amfiteatrul era
chiar mai mare decâ t îmi imaginasem – mai mare chiar şi
decâ t cel de la şcoala Viei. M - a m uitat în jur. Cre d că erau u n
milion de persoane în public. M ă rog, poate n u chiar u n
milion, dar c u siguranţă foarte multe.
—Vă m u l ţ u m i m , domnule rector J a n s e n , pentru
m i n un a tul cuvâ n t introductiv, a zis domn ul Tu s h m a n , stâ nd
în spatele pupitrului de pe scen ă şi vorbind la microfon. Le
urez b u n venit colegilor mei profesori şi tuturor membrilor
instituţiei noastre de î nvă ţ ă m â n t … B u n venit le s p u n şi
pă rinţilor, bunicilor, onoraţilor noştri oaspeţi şi, mai ales, b u n
venit elevilor mei din clasele a cincea şi a ş a s e a … B u n venit la
ceremonia de final de a n a gimnaziului Şcolii Beecher!
Toată lume a a apl auda t .
—În fiecare a n , a continuat domnul Tu s h m a n ,
consultâ ndu-şi notiţele prin ochelarii de citit puşi pe vâ rful
n a sul ui , s u n t desemnat s ă scriu două discursuri de
deschidere: un ul pentru ceremonia de absolvire a claselor a
cincea şi a ş a se a , care are loc astă zi, şi un ul pentru
ceremonia de absolvire a claselor a şaptea şi a opta, care va
avea loc mâ in e . Ş i în fiecare a n îmi s p u n s ă fac economie de
m u n c ă şi s ă scriu u n singur discurs, care s ă se potrivească
pentru ambele evenimente. N u pare u n lucru prea greu de
fă cut , n u-i a ş a ? Ş i totuşi, în fiecare a n sfâ rşesc prin a scrie
două discursuri, în ciuda intenţiilor mele. An ul ă sta m i - a m
dat s e a m a în sfâ rşit de ce. N u pentru că , a şa c u m aţi putea
presupune, mâ in e m ă voi adresa unor elevi mai mari, c u mai
multă experienţă de gimnaziu în u r m a lor, în timp ce pentru
voi această experienţă abia urmea z ă . N u din acest motiv, ci
pentru vâ rsta specială la care sunteţi voi a c u m . Pentru că
acest momen t din viaţa voastră , deşi le predau copiilor de
această vâ rstă de două zeci de an i, continuă s ă m ă

302
 - R . J . PALACIO -

emoţioneze. Pentru că voi, copii, sunteţi într-un m omen t de

c u m p ă n ă a vieţii. Sun teţi la limita dintre copilă rie şi ce
urmează d u p ă aceea. Sunteţi în tranziţie. Ne-am a d u n a t
astă zi c u toţii aici, a continuat domn ul Tu s h m a n , sco ţâ ndu-
şi ochelarii şi folosindu-i ca s ă arate că tre noi, elevii din
public, n e - a m a d u n a t c u familii, c u prieteni, c u profesori, ca
s ă să rbă torim n u n u m a i realiză rile voastre din ultimul a n de
la Ş co ala Beecher, ci şi nesfâ rşitele posibilită ţi care vă s ta u
înainte. D a c ă n e referim la acest ultim a n , a ş vrea s ă vă
gâ ndiţi c u m sunteţi a c u m şi c u m eraţi. Sun teţi , c u toţii,
puţin ma i înalţi, puţin mai puternici, puţin mai deştepţi…
S p e r…
Aici, lume a din public a chicotit.
—D a r cel mai b u n mod de a m ă s u ra câ t aţi crescut n u este
în centimetri s a u în câ te ture puteţi alerga pe pistă . Nu este
nici mă car în media voastră generală , chiar da că toate aceste
lucruri, vă asigur, sun t importante şi ele. Î n s ă şi mai
important este ce aţi fă cut c u timpul vostru, c u m aţi ales s ă
vă petreceţi zilele şi c u cine aţi creat legă turi în acest a n .
Pentru mine, aceasta este adevă rata m ă su ră a succe sul ui .
Există o frază m i n u n a t ă într-o carte de J . M . Barrie 6 6 – n u , n u
e vorba de Peter Pa n, şi n - a m s ă vă rog s ă aplaudaţi, da că încă
mai credeţi în b a s m e …
Aici a râ s din n o u toată l ume a .
— Este vorba despre altă carte de J . M . Barrie, se n um e şte
Mica p as ăre albă. Iată ce scri e …
A început s ă ră sfoiască altă că rticică de pe raft pâ n ă a
a jun s la pagina pe care o c ă ut a , apoi şi-a p u s ochelarii.
—„Ar trebui, poate, s ă facem o n o u ă regulă de vi a ţă … S ă
încercă m întotdeauna s ă fim puţin mai b un i decâ t este
necesar.”
Aici, domn ul T u s h m a n a ridicat privirea spre public.
—„Mai buni decâ t este necesar”, a repetat el. C e frază
frumoasă , n u-i a ş a ? „Mai bun i decâ t este necesar”. Pentru că

66J a m e s Matthew Barrie (1860 – 1937), prozator şi dramaturg britanic,

cunoscut mai ales drept creatorul personajului Peter Pan.
303
 - MINUNEA -

nu-i de -a jun s s ă fii b u n . Ci n eva poate fi b u n atâ t câ t trebuie.

D ar aceas tă frază , acest concept îmi aminteşte că noi, fiinţele
omeneşti, avem n u n u m a i capacitatea de a fi b u n i , ci avem şi
alegerea bună tă ţii. C e î n se a mn ă b u n ă ta te a ? C u m se
mă soa ră ? N u c u metrul! L a fel c u m vă sp un e a m înainte, n u
a ş a se m ă soa ră câ t aţi crescut, câ t v-aţi maturizat într-un a n .
Nici bun ă tatea n u este mă s ura b i lă . D e u nd e ştim că a m fost
b un i ? C e î n se a mn ă s ă fii b un, la u r m a urmei?
D o m n ul T u s h m a n şi-a p u s din n o u ochelarii pe n a s şi a
început s ă ră sfoiască altă că rţulie.
— Există u n pasaj din altă carte pe care a ş vrea s ă
vi-l
împă rtă şesc, a zis el. D a c ă aveţi ră bdare să -l g ă s e s c … A h a ,
iată -l! Î n cartea lui Christopher Nolan 6 7 , Under the E y e of the
Clock 6 8 , personajul principal este u n tâ nă r care are de
înfruntat dificultă ţi extraordinare. D ar la u n moment dat îl
ajută cineva: u n coleg de cla să . Aparent , face u n gest
m ă r un t . D ar pentru tâ nă rul personaj, al că rui n u m e este
J o s e p h , e s te … Vă rog s ă - mi permiteţi s ă citez…
Ş i - a dres vocea şi a început s ă citească din carte:
—„În momente ca acesta, J o s e p h îl recunoştea pe
D u m n e z e u întrupat în oameni. Stră lucea în b ună ta te a lor
faţă de el, se ivea din grija lor, mâ n gâ ia c u privirile lor.”
D o m n ul Tu s h m a n a fă cut o pa u z ă şi şi-a scos din n o u
ochelarii.
—„Stră lucea în b ună ta te a lor faţă de el”, a repetat,
zâ mbind. C e lucr u si mplu, b un ă tatea . U n lucru atâ t de
s i m p l u … U n cuvâ nt b u n de încurajare s p u s atunci c â n d este
nevoie. U n act de prietenie. U n zâ mbet în trecere…
A în ch is ca rtea , a pu s -o jos şi s-a
a pleca t în fa ţă , sprijinindu-se de pupitru.

67 Autor britanic (1965 – 2009) de proză şi de poezie. S - a nă s cut c u

paralizie cerebrală şi a fost toată viaţa incapabil s ă vorbească , s ă meargă şi

să -şi mişte mâ inile. Şi-a scris că rţile la o tastatură specială , c u u n a şa
numit „corn de unicorn” legat pe frunte, în timp ce ma ma lui îi ghida capul.
68 În traducere literală : Sub ochiul ceasului. Este u n roman considerat

autobiografic al scriitorului Christopher Nolan.

304
 - R . J . PALACIO -
—Copii, a ş vrea s ă vă fac s ă înţelegeţi astă zi valoarea
lucrului simplu n um it bun ă tate. Ă sta-i singurul element pe
care vreau să -l reţineţi şi vreau s ă ră mâ neţi c u el. Ş t i u că a m
faima proastă c ă … a ş fi c a m l i m b u t …
Aici toată l um e a a râ s din n o u . Cre d c ă ştia şi el c ă era
bine-cunoscut pentru discursurile lui lun gi.
—D ar a ş dori ca voi, elevii mei, a contin uat domn ul
Tu s h m a n , s ă ră mâ neţi din experienţa gimnaziului c u
certitudinea că în viitorul pe care vi-l construiţi totul este
posibil. D a c ă fiecare om din această încă pere îşi va face o
regulă ca , oriunde ar fi şi ori de câ te ori va putea, s ă încerce s ă
fie puţin mai b u n decâ t este nevoie – atunci lume a va deveni
u n loc mai b u n . Ş i da că vă veţi purta astfel, adică puţin mai
bine decâ t este nevoie, cineva, un deva , câ n dva , s - ar putea s ă
recuno asc ă în voi, în fiecare dintre voi, chipul lui D u m n e z e u .
Aici a fă cut o pauz ă şi a ridicat din umeri.
—S a u chipul orică rei reprezentă ri corecte politic a bună tă ţii
universale în care se în tâ mplă s ă credeţi, a a dă u ga t el repede,
zâ mbitor, ceea ce i-a atras o gră ma dă de râ sete şi de aplauze,
mai ales din spatele amfiteatrului, un de stă teau pă rinţii.

305
 - MINUNEA -

Premii
Mi-a plă cut discursul domnului T u s h m a n , dar trebuie s ă
recunosc c ă a m c a m picotit în timpul altor discursuri.
Am redevenit atent câ n d d o a m n a Ru b i n a început s ă
citească lista copiilor care primeau Diploma de Merit, pentru
că trebuia s ă ne ridică m în picioare c â n d ne striga n ume le .
Am aşteptat, a scul tâ n d nume le în ordine alfabetică . Reid
Kingsley. Maya Markowitz. Augus t P ullma n . M - a m ridicat.
C â n d profesoara a terminat de citit toate n ume le, n e - a rugat
pe toţi s ă facem o plecă ciune şi toată l ume a a a pla uda t .
Hab a r n-aveam un de stă teau pă rinţii mei în mulţimea aia
im en să . N u vedeam decâ t bliţurile celor care fotografiau şi
câ ţiva pă rinţi care le fă ceau c u m â n a copiilor. M i - a m
imaginat-o şi pe m a m a fă câ n du- mi c u m â n a de un deva, deşi
n-o putea m vedea.
Apoi do mn ul T u s h m a n s - a întors la pupitru s ă prezinte
premiile pentru cele m a i bu n e rezultate la învă ţă tură , iar
J a c k a avut dreptate: X i m e n a C h i n a câ ştigat medalia de aur
„pentru rezultate excelente la toate materiile”. Charlotte a
câ ştigat-o pe cea de argint. Charlotte a ma i câ ştigat şi medalia
de aur pentru muzi că . Amos a câ ştigat medalia pentru „cel
mai b u n sportiv” şi e u m - a m bucurat foarte m u l t , pentru că ,
de la excursia aceea, îl consideram pe Amos un u l
dintre prietenii mei cei m ai bun i din şcoală .
Da r a m fost absolut şi c u desă vâ rşire încâ ntat c â n d
domn ul T u s h m a n a strigat-o pe S u m m e r pentru medalia de
aur pentru talent literar. A m vă zut-o pe S u m m e r p u n â n d
m â n a la gură c â n d şi-a auzit n um ele , iar c â n d a pă şit pe
scen ă , a m strigat „ I u - h u , S umm e r!” câ t m - a u ţinut puterile,
deşi n u cred c ă m - a auzit .
D u p ă ce s- a strigat şi ultimul n u m e , toţi copiii care luaseră
premii s - a u aliniat u n u l lâ n gă altul pe sce n ă , iar domnul
Tu s h m a n s- a adresat din n o u publicului:

306
 - R . J . PALACIO -
—Doamnelor şi domnilor, sun t deosebit de onorat s ă vi-i
prezint pe elevii c u cele mai b un e rezultate la învă ţă tură din
acest a n de la Ş coal a Beecher. Felicită ri tuturor!
Copiii s - a u înclinat, iar e u a m apl au da t . M ă b u c u ra m
foarte tare pentru S u m m e r.
— Ultimul premiu din acea stă dimineaţă , a zis domn ul
Tu s h m a n după ce copiii de pe s cen ă s - a u întors la locurile lor,
este Medalia Henry Ward Beecher, care se acordă elevului
remarcabil s a u exemplar în afara activită ţii şcolare.
D e obicei, această medalie se acordă pentru voluntariat s a u
pentru servicii deosebite a du se şcolii.
Mi -a m imaginat imediat c ă tot Charlotte va l ua şi medalia
a sta , întrucâ t ea organizase ca m p a n i a de a d u n a t haine
că lduroase pentru nevoiaşi, a ş a că iar m i - a zburat mintea în
altă parte. M - a m uitat la ceas: 10:56. Îmi era foame, m ă
gâ n de am deja la m a s a de prâ nz.
—… H e n r y Ward Beecher a fost, desigur, aboliţionistul 6 9 şi
luptă torul pă timaş pentru drepturile omului din secolul al
nouă sprezecelea du pă care a fost n umi tă şcoala noastră ,
spun ea domnul Tu s h m a n c â n d a m început s ă fiu câ t de câ t
atent.
—În timp ce îi citeam biografia c a s ă m ă pregă tesc pentru
acordarea acestui premiu, a continuat domnul Tu s h m a n , a m
dat peste u n pasaj scris de el care mi s- a pă rut foarte în
concordanţă c u temele pe care le-am discutat mai devreme,
teme la care m - a m gâ ndit de-a lun gul întregului a n . N u doar
la n atura bună tă ţii, ci la n a tura bună tă ţii cuiva a n u m e . La
puterea prieteniei cuiva a num e . L a punerea la încercare a
caracterului cuiva a num e. L a forţa curajului cuiva a n u m e …
Ş i atunci s - a întâ mplat cel mai ciudat lucru: glasul
domn ului T u s h m a n s - a frâ nt puţi n, ca şi c u m s- ar fi înecat.
Ş i -a dres vocea şi a luat o înghiţitură mare de a p ă . Am
început s ă fiu atent pe b un e la ce s p u n e a .
—L a forţa curajului cuiva a n u m e , a repetat el încet, d â n d
din ca p şi zâ mbin d.

69 Luptă tor pentru interzicerea sclaviei în Statele Unite.

307
 - MINUNEA -

A ridicat m â n a dreaptă ca şi c u m ar fi n umă rat pe degete.

—Cu ra j . B un ă ta te . Prietenie. Caracter. Acestea sun t
calită ţile care ne definesc ca fiinţe u m a n e şi ne împing,
uneori, spre mă reţie. Iar Medalia Henry Ward Beecher asta
urmă reşte: recunoaşterea mă reţiei. D a r c u m putem
recunoaşte mă reţia? C u m o putem m ă s u ra ? Iară şi, n u există
instrumente pentru genul acesta de lucruri. Atunci, mă car
c u m putem defini mă reţia? Ei bine, Beecher are u n ră spu n s
la această întrebare.
Ş i -a p u s din n o u ochelarii pe n a s , a ră sfoit o carte şi a
început s ă citească .
—„Mă reţia”, scrie Beecher, „ n u constă în putere, ci în
dreapta folosire a puterii… E mă reţ cel a că rui putere
însufleţeşte cele mai multe i n i mi …”
D o m n u l Tu s h m a n s - a înecat din n o u din senin şi şi-a p u s
o clipă ambele ară tă toare peste buze, înainte s ă continue.
— „Cel mai mă reţ” a continuat el s ă citească în cele din
u r m ă , „este acela care însufleţeşte cele mai multe inimi prin
puterea inimii lui.” Fă ră s-o mai lun gesc, an ul acesta s u n t
foarte m â n d r u s ă acord Medalia Henry Ward Beecher
elevului a că rui forţă discretă a însufleţit cele mai multe inimi.
August P ull ma n , eşti b u n s ă vii pe s cen ă şi s ă primeşti acest
premiu?

308
 - R . J . PALACIO -

Plutind
L u me a a început s ă aplaude înainte ca vorbele domnului
Tu s h m a n s ă a j un gă de-adevă ratelea în creierul m e u . A m
auzit-o pe Maya , care stă tea lâ ngă mine, ţipâ nd scurt de
bucurie a tunci câ n d m i- a auzit n ume le, iar Miles, care stă tea
pe sc a u n u l din cealaltă parte, m - a bă tut pe spate.
—Ridică -te, h ai , s us ! a u zis copiii de lâ ngă mine şi a m
simţit o mulţime de mâ ini ri di câ n du- mă de pe s c a u n şi
c o n d u c â n d u - m ă spre marginea râ n dului , în timp ce m ă
bă teau pe spate s a u bă te au palma c u mi n e .
— Bravo, Auggie!
— B u n ă treabă , Auggie!
Am început chiar să -mi a u d numele ovaţionat ritmic:
— Aug-gie! Aug-gie! Aug-gie!
M - a m uitat în spate şi l - am vă zut pe J a c k dirijâ nd ovaţiile,
c u p u m n u l în aer, zâ mbind şi fă câ n du-mi se m n s-o ţin tot
a şa .
—I u - h u, fră ţioare! a strigat Amos c u mâ inile fă cute pâ lnie
la gură .
Pe u r m ă a m vă zut-o pe S u m m e r zâ mbind în timp ce
treceam pe lâ ngă râ ndul ei, iar c â n d a vă zut că m ă uit la e a,
mi-a fă cut u n s e m n aprobator discret, c u degetul mare în
s u s , şi mi- a şoptit pe tă cute „Bravo!”. Am râ s şi a m clă tinat
din ca p c a şi c u m n u mi-ar fi venit s ă cred. Ş i chiar n u - m i
venea s ă cred.
B ă n ui e sc că z â m b ea m . Poate chiar şi stră luceam , n u ştiu.
În timp ce în ain tam pe culoarul care duce a spre sce n ă
vedeam c a prin ceaţă nişte feţe vesele care m ă priveau şi m ă
a p l a u da u.
A m auzit oameni strigâ ndu-mi diverse lucruri:
— O meriţi, Auggie! Bravo ţie, Auggie!
I-am vă zut pe toţi profesorii mei, care stă teau pe sca une le
de lâ ngă interval, domn ul Browne, doa m n a Petosa, domnul
Roche, do a m n a Atan abi, sora Molly şi toţi ceilalţi,
a p l a u d â n d u - m ă , a c l a m â n d u - m ă , chiuin d şi fluierâ nd.
309
 - MINUNEA -

Si m ţe a m că plutesc. E ra foarte ciudat . D e parcă soarele mi-

ar fi stră lucit în faţă c u toată puterea şi ar fi bă tut vâ ntul.
C â n d a m a j u n s m a i aproape de s ce n ă , a m vă zut-o pe do a mn a
Rub i n fă câ n du- mi c u m â n a din primul râ n d, iar chiar lâ ngă
ea era do a m n a G . , care plâ ngea în hohote – u n plâ ns de
fericire – zâ mbind şi a pla ud â n d în acelaşi timp. Iar câ n d a m
început s ă urc scă rile spre s ce n ă , s - a întâ mplat cel mai
uluitor lucru: toată l um e a s - a ridicat în picioare. N u doar
râ ndurile din faţă , ci tot publicul s - a ridicat dintr-odată în
picioare, chiuin d, strigâ nd, a pla ud â n d nebuneşte. E ra u ovaţii
în picioare. Pentru mine!
Am traversat s cen a spre domn ul Tu s h m a n , care m i - a
strâ ns m â n a c u a m â n d o u ă mâ inile şi m i - a şoptit la ureche:
„Bravo, Auggie!”. Apoi mi -a aşezat medalia de a ur la
gâ t ,
exact c u m se face la Jocuri l e Olimpice, şi m - a întors c u faţa
spre public. M ă simţeam de parcă m - a ş fi uitat la mine
însumi într-un film, aproape ca şi c u m a ş fi fost altcineva.
Parcă era ultima scen ă din Războiul stelelor, Episodul IV: O
nouă speranţă, c â n d Luke Skywalker, H a n Solo şi
Che wa ba cca s u n t aplaudaţi pentru c ă a u distrus staţia
spaţială S tea ua Morţii. Aproape că pute am auzi tema muzicală
din Războiul stelelor câ n tâ n d la m in e în ca p, în timp ce
stă team în picioare pe sce n ă .
Nu eram foarte sigur pentru ce primisem ace astă medalie,
de fapt.
N u , n u-i adevă rat . Ş t i a m pentru ce.
Uneori vezi u n a n umi t om şi n u- ţi poţi imagina c u m este s ă
fii acel o m. S ă fii într-un că rucior c u rotile s a u s ă n u poţi
vorbi. A c u m e u eram acel om pentru ceilalţi, poate pentru
absolut toţi cei din public.
Pentru mine, totuşi, s un t doar eu. U n copil obişnuit .
Iar dacă ei a u vrut să -mi dea o medalie pentru că su n t eu,
foarte bine. O primesc. E u n - a m distrus S te aua morţii s a u
ceva de genul ă sta, dar a m trecut prin clasa a ci n cea . Ş i n u-i
u n lucr u uşor, chiar da că n u eşti e u .

310
 - R . J . PALACIO -

Fotografii
D u p ă ceremonie a avut loc o recepţie pentru cei dintr-a
cincea şi-a şa se a , s u b u n cort alb uriaş a mpla sa t în spatele
şcolii. Toţi copiii ş i- a u gă sit pă rinţii şi mie n u m i- a pă sat deloc
c â n d m a m a şi tata m - a u îmbră ţişat c a nebunii s a u câ n d Via
m - a luat în braţe şi m - a legă nat într-o parte şi în alta de vreo
două zeci de ori. Pe u r m ă m - a u îmbră ţişat Poppa şi Tata,
m ă t u ş a Kate şi un chi ul Po, apoi un chi ul B e n – şi toţi aveau
ochii în lacrimi şi obrajii uzi. C e a m a i caraghioasă a fost
Mi ran da. Plâ ngea mai tare decâ t oricine şi m - a strâ ns în braţe
atâ t de puternic, încâ t Via practic a implorat-o să -mi dea
dr um ul, iar a sta le-a fă cut pe a m â n d o u ă s ă râ dă .
Toată l ume a a început s ă facă poze c u mine, iar pe u r m ă
tata ne-a a d u n a t laolaltă pe m in e, pe S u m m e r şi pe J a c k
pentru o fotografie de grup. N e- a m aşezat u n u l lâ n gă celă lalt
şi pentru prima dată de c â n d m ă ştiu, n u m - a m gâ ndit deloc
la faţa me a . Am zâ mbit c u toată forţa la aparatele care roiau
în jurul m e u . Bliţ, bliţ, clic, clic. A m zâ mbit şi c â n d a u început
s ă facă poze pă rinţii lui J a c k şi m a m a lui S u m m e r. Apoi ni s -
a u ală turat Reid şi Maya. Bliţ, bliţ, clic, clic. Pe u r m ă a venit
Charlotte şi a întrebat da că se poate fotografia şi ea c u noi, iar
noi a m zis: „Sigur că da!” Iar pă rinţii Charlottei a u început s ă
fotografieze grupul nostru din toate poziţiile, laolaltă c u
pă rinţii tuturor.
Urmă torul l u cr u pe care mi-l amin tesc este că a u venit cei
doi M a x , pe u r m ă Henry şi Miles şi S a va n n a . Iar apoi a u venit
Amos şi X i m e n a . Ş i n e - a m înghesuit c u toţii gră m a d ă , în
timp ce pă rinţii ne fotografiau de parcă a m fi fost pe covorul
ro şu. L u c a . Isaiah. Nino. Pablo. Tristan. Ellie. Am pierdut
şirul celor care a u venit la min e. Practic, toată l ume a . Tot ce
ştiu sigur e că râ deam şi ne în gh e sui am unii într-alţii,
şi n i mă n ui n u-i p ă sa dac ă faţa m e a era ală turi de faţa lui
s a u n u . D e fapt, n u că vreau s ă m ă l a ud , dar mi s - a pă rut că
toată l ume a voia s ă fie câ t mai aproape de mine.

311
 - MINUNEA -

Drumul spre casă

D u p ă recepţie, n e - a m d u s pe jos la noi a c a s ă s ă m â n c ă m
tort şi îngheţată . Au venit J a c k c u pă rinţii şi c u fră ţiorul lui,
J a m i e . S u m m e r şi m a m a ei. U n c h i ul Po şi m ă t u ş a Ka te.
Un chi ul B e n , Tata şi Poppa. J u s t i n , Via şi Miran da. M a m a şi
tata.
Era u n a dintre acele zile m in un ate de iunie câ n d cerul este
perfect albastru şi soarele stră luceşte, dar n u - i atâ t de cald
încâ t să -ţi doreşti s ă fi fost pe plajă . Pur şi simplu era o zi
perfectă . Toată l um e a era fericită . E u încă simţeam că
plutesc, c u m uz i ca eroică din Războiul stelelor în cap.
Mergeam ală turi de S u m m e r şi de J a c k şi n u n e pute am
opri din râ s. Absolut orice ne fă cea s ă râ dem. Aveam
dispoziţia aia râ ză reaţă c â n d e de -a jun s s ă se uite cineva la
tine ca s ă izbucneşti în râ s.
Am auzit vocea tatei undeva în faţă şi m - a m uitat la el. Le
povestea tuturor o istorioară nostim ă , în timp ce coboram pe
Bulevardul Amesfort. Oamenii mari râ deau şi ei. Aşa c u m
s pun e m a m a mereu, tata ar fi putut ajunge actor. Am
remarcat că m a m a n u se afla în grupul adulţilor, a ş a c ă m -
a m uitat în spate. R ă m ă s e s e puţin în u r m ă şi z â mbea de u n a
singură , ca şi c u m s-ar fi gâ ndit la ceva plă cut . Pă rea fericită .
Am fă cut câ ţiva paşi înapoi şi a m luat-o prin surprindere
îmbră ţişâ nd-o din mers . Ş i - a trecut şi ea braţul în jurul m e u
şi m - a strâ ns lâ ngă e a .
— Îţi mul ţum e sc că m- ai fă cut s ă merg la şcoală , i- am sp u s
încetişor.
M- a îmbră ţişat mai tare, s- a aplecat şi m - a să rutat pe
creştet.
— E u îţi m ul ţ um e s c , Auggie, m i-a ră spu n s c u blâ ndeţe.
— Pentru ce?
—Pentru tot ce ne-ai dă ruit , a zis. Pentru că ai apă rut în
viaţa noastră . Pentru că eşti tu .
S - a aplecat şi mi -a şoptit la ureche:
— Eşti o adevă rată m i n u n e , Auggie. Eşti o mi n un ă ţi e.
312
 - R . J . PALACIO -

APE NDICE

PR I NCI PI I LE D O M N U LU I B ROW N E

SEPTEMBRIE
C â n d ai de ales între a fi corect şi a fi b u n , alege
s ă fii b u n .
D r. Wayne W. Dyer

O C TO M B R I E
Faptele voastre vă s un t mo n ume n te .
Inscripţie pe u n
mormâ nt egiptean

NOIEMBRIE
S ă n u ai prieteni care n u- ţi sun t egali.
C
on fuci us

DECEMBRIE
Au d a ces fortuna iuvat. (Norocul îi ajută pe cei
curajoşi.)
V
irgiliu

IA NUA R IE
Niciun om n u este doar o insulă de sine
stă tă toare.
J
o h n Donne

F E B RUA R I E
Mai bine s ă ştii 313
câ teva întrebă ri decâ t toate
ră spunsurile.
Ja
 - MINUNEA -

APR I L IE
C e este frumos, este b u n , iar cine este b u n va deveni
curâ n d frumos.
S a pp
ho

MAI
Fă câ t de mult bine
poţi, prin orice mijloc
poţi,
în orice fel
poţi, în orice loc
poţi,
în orice
moment poţi
şi câ t de
multă vreme
poţi.
R
e
g
u
l
i
l
e

l
u
i

J
o
h
n

W
314 e
s
l
 - R . J . PALACIO -

PRI NCIPIUL LUI H E N RY J O P L I N

Nu te împrieteni c u nemernici.
Henry J o pl i n

PRI NCIPIUL M AY E I
MA R KOWI TZ
N-ai nevoie decâ t de dragoste.
The Beatles

PRI NCIPIUL LUI A M O S

CONTI
Nu te stră dui prea tare s ă fii grozav. S e vede, şi asta n u - i
grozav deloc.
Amos Con ti

PRINCIPIUL X I M E N E I C H I N
Fii ţie însuţi credincios. 7 0
Hamlet, S hakes pe are

PRINCIPIUL LUI S U M M E R DAWS O N

D a c ă poţi trece prin gimnaziu fă ră s ă ră neşti pe nimeni, e
chiar grozav!
S u m m e r D awson

PRINCIPIUL LUI J A C K WILL

Fii calm şi mergi înainte!
O vorbă din al Doilea Ră zboi Mondial

PRINCIPIUL LUI AU G U S T P UL L M A N
Toţi oamenii din lume ar trebui s ă fie ovaţionaţi în picioare
mă car o dată , pentru c ă toţi biruim l um e a .
Auggie

70 Traducere de Leon Leviţchi şi D a n Duţescu.

315
 - MINUNEA -

Mulţumiri
Îi sun t peste m ă s u ră de recunoscă toare min unatei mele
agente, Alyssa Eisner H e n ki n , pentru că a iubit acest
ma n uscr i s încă de la primele variante şi pentru că i-a fost o
tovară şă devotată lui J i l l Aramor, R . J . Palacio s a u orice alt
n u m e m i - a m ales. Îi mulţum es c lui J o a n Slattery, al că rei
entuziasm vesel m - a co n d us la Editura Knopf. Ş i în mod c u
totul special îi m ul ţ um e sc lui Erin Cla rke , u n editor
extraordinar, pentru că a fă cut această carte câ t de b u n ă
putea s ă fie şi pentru că a avut atâ t de m ultă grijă de Auggie
& C o m p a n i a . A m ştiut că ne află m c u toţii pe mâ ini b u n e .
Îi mulţum es c întregii echipe fantastice care a lucrat la
Minunea. Iris Broudy s u n t privilegiată că t u ai fost redactorul
că rţii. Kate G artner şi Tad Carpenter, vă mulţum esc pentru
extraordinara copertă . Lui Nancy Hinkel, J u d i t h H a u t ,
John
Ada mo, Adrienne Wain traub, Tracy Lerner, J o a n D em ayo,
C h i p G i b so n , Lisa McCl a tchy şi, în mod special, lui Lauren
Donovan: „Aţi fost atâ t de b uni şi de a m a b i l i … se cuvine s ă vă
fiu recunoscă toare” (ca s ă citez u n alt câ n tec de-al lui Natalie
Merchant). Mu l ţu m e s c, de as emen e a, echipei Wonder de pe
celă lalt mal al Atlanticului, începâ nd c u Natalie Doherty
care a p u s pe picioare fenomenul Wonder, pâ n ă la Armie
E a to n , Larry Finlay fiul lui Larry, J a n e Lawso n, Lauren
Benn ett , M a d s Toy, Philippa D ickinson şi tuturor din Marea
Britanie: a fost o experienţă m i n u n a t ă s ă lucrez c u voi. C u
mult înainte s ă scriu această carte, a m avut norocul s ă lucrez
cot la cot c u redactori, corectori, graficieni, tehnoredactori, c u
oameni care se ocupă de marketing şi de publicitate, c u toţi
cei care m u n c e sc în culise la apariţia unei că rţi. Ş t i u că n u
fac treaba as ta pentru bani! O fac din dragoste! Le
m ul ţ um e sc agenţilor de vâ 316 nză ri, celor care
 - R . J . PALACIO -

achiziţionează că rţi pentru libră rii şi librarilor, care lucrează

într-o industrie incredibil de grea, dar foarte frumo asă .
Le m u l ţum e s c minunaţilor mei fii Cal eb şi J o s e p h pentru
toată b ucuria pe care m i - a u dă ruit-o, pentru că a u înţeles
momentele c â n d „ m a m a trebuie s ă scrie” şi pentru că a u ales
întotdeauna s ă fie „buni”. Bă ieţi, voi sunteţi minunile mele!
Mai presus de orice, îi m u l ţu m e s c lui Russell, incredibilul
m e u soţ, pentru toate ideile lui care m - a u inspirat, pentru
instinctele lui b un e şi pentru sprijinul lui necondiţionat – n u
n u m a i în cazul acestui proiect, ci în cazul tuturor lucrurilor
pe care le-am fă cut de-a lungul anilor. Îi mul ţum esc c ă este
primul m e u cititor, prima m e a dragoste, primul m e u orice.
Aşa c u m s pun e Maria din Sunetul muzicii: „ C â n dva , în
copilă rie s a u în tinereţe, probabil că a m fă cut ceva b un .” Altfel
c u m s ă explic viaţa m i n un a t ă pe care n e -a m croit-o
îm preun ă ? Îi s u n t recunoscă toare în fiecare zi.
În cele din u r m ă , dar n u la sfâ rşit, a ş vrea s ă le
m ul ţ um e s c fetiţei din faţa magazinului de îngheţată şi
tuturor celorlalţi „Auggie” ale că ror poveşti m - a u inspirat s ă
scriu această carte.
R.J .

317
- MINUNEA -

318