CANCERUL

CAVITĂȚII
BUCALE
CANCER
GINGIVAL
Drobot Radu
S1603
 CANCER –
NOȚIUNI
Cancerul cunoscut sub denumirea științifică de tumoare malignă sau
neoplasm malign, este un grup de boli ce implică dezvoltarea anormală
a celulelor cu potențial de a invada sau a se răspândi în alte părți ale
corpului. Nu toate tumorile sunt canceroase; tumorile benigne nu se
răspândesc la alte organe. Posibile semne și simptome includ, printre
altele: un nodul nou apărut, sângerări anormale, tuse prelungită,
pierdere în greutate fără explicație și modificări ale scaunelor. În timp
ce aceste simptome pot indica existența cancerului, acestea pot apărea
și din cauza altor probleme. Există peste 100 de tipuri diferite de cancer
care afectează corpul uman.
 TUMORI BENIGNE VS
TUMORI MALIGNE • Tumorile maligne nu sunt înconjurate de un
 Tumorile benigne sunt acoperite de un sac de protecție
sac de protecție (țesut conjunctiv) care • Formațiune fixă sau ulcerative
îi limitează creșterea • Formă neregulată
 Formațiune mobile • Celulele se înmulțesc rapid. Tumora crește
prin invadarea și distrugerea țesuturilor din
 Formă regulate
jur.
 Celulele se înmulțesc încet. Tumora • Tumorile maligne sunt mai rezistente la
crește prin extindere și împingerea tratament
țesuturilor din jur • Formațiunea este atașată la țesutul
 Tumorile benigne sunt mai puțin înconjurător și fixată profund în țesutul din jur
rezistente la tratament • Aproape întotdeauna se răspândește în alte
 Formațiunea este atașată doar de zone, mai ales în regiunile din apropiere
țesutul din jur • Este dificil de îndepărtat și poate să reapară
 Este mai ușor de eliminat și nu reapare după excizie
după îndepărtare
 DIFINIȚIA CANCERULUI DE
GINGIE
Cancerul gingival este un cancer malign mai puțin frecvent,
dar în majoritatea cazurilor are un prognostic slab. Din păcate,
în etapele inițiale, cancerul gingival este diagnosticat foarte rar
din cauza lipsei de simptome, deci ar trebui să fim deosebit de
vigilenți în cazul celor mai mici modificări ale cavității bucale.
 SIMPTOME
 Umflare / îngroșare, edem, rugozitate / cruste / sau zone erodate pe gingii
 Apariția unor pete albe, roșii sau pete catifelate (albe și roșii) pe gingii
 Sângerări inexplicabile din gingie
 Amorțeală inexplicabilă, pierderea senzației sau durere / sensibilitate în orice zonă a feței, gurii sau gâtului
 Răni persistente pe față, gât sau gură care sângerează ușor și nu se vindecă în decurs de două săptămâni.
 Durerea sau senzația că ceva este blocat în partea din spate a gâtului
 Dificultăți de mestecat sau de a înghiți, de a vorbi sau de a mișca maxilarul sau limba
 Răgușeală, dureri cronice de gât sau modificări ale vocii
 Durere la ureche
 Schimbarea formei dinților sau protezelor dentare - schimbarea „mușcăturii”.
 Pierdere dramatică în greutate
 CAUZE
 Fumatul de țigări,consumul de tutun. Fumătorii au șase mai mari de a dezvolta boli orale decât
nefumătorii.
 Consumul de produse din tutun fără fum (cum ar fi paste, snuff sau tutun de mestecat) Utilizarea acestor
produse crește riscul de cancer al obrajilor, gingiilor și a buzelor.
 Consumul excesiv de alcool. Cancerul oral este de aproximativ șase ori mai frecvent la băutori decât la
cei care nu beau.
 Istoricul familial al cancerului.
 Expunere excesivă la soare - mai ales la o vârstă fragedă.
 DIAGNOSTIC
 Prevalența tumorilor orale este determinată vizual și prin palpare, deoarece metodele de termografie, ultrasunete și tomografie
computerizată nu permit determinarea prevalenței lor în țesuturile moi. Gradul de deteriorare a maxilarului și a oaselor faciale
este determinat cu ajutorul razelor X.

 Diagnosticul diferențial va permite să separam neoplasmele maligne de bolile inflamatorii, sifilisul și tuberculoza mucoasei
bucale. Diagnosticul final se bazează pe rezultatele biopsiei.
 Metoda citologică are o importanță deosebită pentru diagnosticul diferențial al tumorilor mici și al bolilor precanceroase.

 Diagnosticul metastazelor regionale, de regulă, nu este dificil. Pentru a prezice evoluția bolii și a alege cea mai rațională
metodă de tratament, este necesar să se evalueze numărul de metastaze regionale și localizarea acestora în grupurile
corespunzătoare de ganglioni limfatici din gât, care este determinată de palpare și folosind ultrasunete. Examenul citologic al
punctatei din nodul metastatic permite în 80% din cazuri să facă diagnosticul corect.
 Diagnosticul metastazelor la distanță necesită examinarea organelor cel mai frecvent afectate în carcinomul cu celule
scuamoase. Aceasta este o radiografie toracică, examen hepatic funcțional (test biochimic de sânge, studiu radioizotopic),
ultrasunete hepatice.
 Analiza sângelui periferic vă permite să evaluam starea generală a pacientului și să detectam anemia, iar cu un
test de sânge biochimic, pot fi suspectate leziuni hepatice și osoase.

 Radiografia toracică face posibilă identificarea deteriorării țesutului pulmonar, care este rară, dar posibilă cu un
proces tumoral larg răspândit.

 Tomografia computerizată (CT), uneori cu adăugarea unui agent de contrast, ajută la determinarea dimensiunii,
formei și localizării tumorii, precum și a prezenței ganglionilor limfatici măriti.

 O examinare cuprinzătoare face posibilă identificarea prevalenței procesului tumoral și determinarea stadiului
tumorii - de la 0 la IV. Etapa 0 înseamnă cea mai timpurie etapă a dezvoltării cancerului, când tumora nu s-a
răspândit încă în afara mucoasei bucale. O creștere a etapei indică o prevalență mai mare a procesului. Stadiul
IV înseamnă deteriorarea organelor îndepărtate de tumora primară.

 Biopsie - luarea unei bucăți de țesut pentru examinare pentru a confirma diagnosticul unei tumori. Materialul
poate fi obținut ca urmare a răzuirii în zona unei zone suspecte, puncția cu un ac fin sau îndepărtarea
chirurgicală a unei părți a tumorii.
STATISTICA
Stadiu 3 Stadiu 4

7% cancer buzei 5%4% cancerul buzei

13%
cancer limbii cancerul limbii
cancer gingival cancerul gingival
30% cancer fundului 34% cancerul fundului
cavității bucale 43% cavității bucale
cancer palatului dur cancer palatului dur
46%
4%
14%

TRATAMENT
Interventie chirurgicala
 Chirurgia este principalul tratament pentru majoritatea cancerelor orale. În funcție de stadiul și localizarea tumorii, este posibil să
avem unul dintre următoarele tipuri de intervenții chirurgicale.
 Excizia locală largă îndepărtează tumora împreună cu o margine de țesut normal în jurul ei. Este utilizat pentru cancerele orale mici,
în stadiu incipient.
 Glossectomia este o intervenție chirurgicală pentru îndepărtarea unei părți sau a întregii limbi.

 Mandibulectomia este o intervenție chirurgicală pentru îndepărtarea parțială sau totală a maxilarului inferior (mandibula).

 Maxilectomia este o intervenție chirurgicală pentru îndepărtarea parțială sau totală a maxilarului superior (maxilar).

 Disecția gâtului îndepărtează ganglionii limfatici de la gât. De obicei se face atunci când cancerul s-a răspândit la ganglionii
limfatici din gât. Se poate face în același timp cu intervenția chirurgicală pentru a elimina tumora. Disecția gâtului se poate face, de
asemenea, pentru a preveni răspândirea cancerului și pentru a reduce riscul ca cancerul să revină (să reapară). Disecția gâtului se
face de obicei pentru a determina dacă cancerul s-a răspândit sau nu la ganglioni limfatici.
 Gastrostomia implică introducerea unui tub în stomac pentru a oferi hrană.
 Traheostomia se face pentru a face o deschidere (numită stomă) în trahee prin gât, astfel încât aerul să poată ajunge la plămâni. Se face adesea în
timpul unei intervenții chirurgicale împotriva cancerului care implică capul și gâtul pentru a vă asigura că umflarea după operație nu vă afectează
capacitatea de a respira. Traheostomia este, de asemenea, necesară atunci când o tumoare sau umflături apasă sau blochează traheea și îngreunează
respirația.
 Îndepărtarea dinților (extracția dentară) este utilizată pentru îndepărtarea dinților nesănătoși.
 Reconstrucția este utilizată pentru a restabili funcția și aspectul gurii.
 Terapie cu radiatii
 Radioterapia utilizează raze sau particule de mare energie pentru a distruge celulele canceroase. Poate fi utilizat pentru tratarea cancerului oral.
Este cel mai frecvent utilizat după intervenția chirurgicală pentru a distruge celulele canceroase care ar fi putut fi lăsate în urmă și pentru a reduce
riscul de apariție a cancerului. Uneori, radiațiile sunt administrate împreună cu chimioterapia (numită chimioterapie).
 Radioterapia poate fi, de asemenea, administrată gâtului pentru a preveni răspândirea cancerului la ganglionii limfatici sau pentru a reduce riscul
de apariție a cancerului.
 Radioterapia poate fi utilizată, cu sau fără chimioterapie, ca tratament principal în cazuri rare, când intervenția chirurgicală nu este posibilă.
Radioterapia poate fi, de asemenea, utilizată pentru ameliorarea simptomelor cancerului avansat care nu poate fi îndepărtat cu o intervenție
chirurgicală (numită terapie paliativă).
 Radiațiile cu fascicul extern, brahiterapia și radioterapia cu intensitate modulată (IMRT) sunt tipurile de radioterapie care pot fi utilizate pentru
tratarea cancerului oral. În timpul radioterapiei cu fascicul extern, o mașină direcționează radiațiile prin piele către tumoare și o parte din țesutul
din jurul ei. Brahiterapia este radioterapie internă. IMRT furnizează radiații din multe unghiuri diferite pentru a trata întreaga tumoră.
 Chimioterapie
 Chimioterapia este uneori folosită pentru tratarea cancerului oral. Este adesea utilizat cu radioterapie după intervenția chirurgicală pentru a trata
cancerul oral. De asemenea, poate fi utilizat împreună cu radiațiile dacă intervenția chirurgicală nu este posibilă sau pentru tratarea cancerului
avansat.
 Imunoterapie
 Imunoterapia ajută la întărirea sau restabilirea capacității sistemului imunitar de a lupta împotriva cancerului. Imunoterapia poate fi utilizată
pentru tratamentul cancerului oral metastatic sau recurent.
EFECTE ADVERSE DE LA
TRATAMENT
 Mucozita cauzată de radioterapie poate provoca durere, poate interfera cu medicația orală adecvată și poate
duce la malnutriție și pierderea în greutate. Clătirea gurii cu analgezice și anestezice locale (soluție vâscoasă
de lidocaină 2% 5-10 ml la fiecare 2 ore sau alte poțiuni disponibile în comerț) înainte de mese, o dietă
moale fără citrice sau sucuri și fără modificări bruște ale temperaturii alimentelor poate permite pacientului
să mănânce și să mențină greutatea. Dacă aceste măsuri sunt ineficiente și funcția intestinului subțire este
păstrată, alimentarea cu sânge poate ajuta. În mucozita acută și diareea sau disfuncția intestinului subțire,
este necesară nutriția parenterală.
 Sindromul de dezintegrare tumorală poate apărea ca răspuns la eliberarea componentelor intracelulare în
fluxul sanguin din cauza dezintegrării celulelor tumorale după chimioterapie. Se dezvoltă cel mai adesea în
leucemie acută și limfoame non-Hodgkin, dar poate fi observată și în alte malignități hematologice și, mai
rar, în tumori solide. Dezvoltarea acestui sindrom poate fi suspectată la pacienții cu o masă tumorală mare,
care dezvoltă leziuni renale acute după începerea chimioterapiei. Pot apărea convulsii și tulburări ale ritmului
cardiac. Sindromul tumoral care eliberează citokine care pune viața în pericol poate fi cauzat la câteva zile
sau săptămâni după administrare de vaccinurile cu celule T utilizate pentru tratarea leucemiilor cu celule B.