Tema:Caractere histologice si

fiziologice ale mucoasei cavitatii

bucale si limbii.Clasificarea
afectiunilor mucoasei bucale

Elaborat: Botnaru Lidia gr. 1603

 3.Metodele de baza in examinarea pacientului cu leziuni bucale

Examinarea bolnavilor cu afecțiuni ale mucoasei bucale este un compartiment mai specific
și prezintă un complex de examinări direcționate:
1. Subiective – acuze, anamneza.
2. Obiective – examen vizual și palpator .
Examinarea obiectivă poate fi exo-orală și endo-orală, iar cea orală – a vestibulului şi
cavum oris.
3. Metode complementare – specificate.
Examinările subiective și obiective se mai numesc examinări de bază, deoarece, prin
informativitatea, accesibilitatea și simplitatea lor, medicul în majoritatea cazurilor poate
stabili diagnosticul corect. Însă stabilirea diagnosticului final cere o îmbinare creatoare a
metodelor de bază şi a celor suplimentare.
1.Examinarea subiectivă
Anamneza. Scopul ei este de a obține informația necesară pentru:
• stabilirea diagnosticului preventiv
• determinarea cel puțin a grupei la care se referă această afecțiune
• stabilirea legăturii cu profesia, ereditatea sau situațiile stresante
• clarificarea debutului bolii, primelor leziuni elementare, factorilor provocatori etc.
• aprecierea durerii – caracterul, intensitatea, durata şi localizarea ei
• stabilirea evoluției procesului (acut, cronic subacut, exacerbat)
Analiza datelor obținute prin anamneză permite medicului determinarea tacticii,
direcției, orientării de mai departe a examinărilor. Însă anamneza se bazează pe date
subiective, pe aprecierea lor de către pacient și depind de psihicul lui. De aceea,
medicului îi sunt necesare și datele obiective, bine apreciate pentru diagnosticul
preventiv.
 2. Examinarea obiectivă a mucoasei bucale
În acest compartiment vom atenționa numai direcțiile orientative, fără a indica la concret ce modificări şi în cazul
căror afecțiuni se pot depista. Acestea vor fi descrise în compartimentele respective.
Examinarea exo-bucală determină:
•statutul constituțional
• expresia feții
• ocluzia, etajele feții
• culoarea pielii (sclerei, forma degetelor și a unghiilor)
Examinarea endo-bucală poate fi vestibulară și orală.
Examinarea vestibulară necesită:
• utilizarea anumitor condiții (lumină, poziție)
• examinarea buzelor – roşul buzelor, unghiurile gurii
• examinarea glandelor Fordyce, forma buzelor – fisurile, glandele salivare mici ale buzelor
• examinarea vestibulului glandele Fordyce
• se determină - culoarea, luciul, umiditatea, prezența amprentelor pe obraji și a leziunilor elementare
• frenurile – fixarea, nivelul de fixare, lungimea, grosimea, corelația lor cu gingia
• adâncimea vestibulului oris
• gingia - culoarea, mărimea, nivelul de fixare
• starea, forma, mărimea, culoarea dinților, margini ascuțite, obturații, proteze, calitatea lor
Examinarea orală
Crearea condițiilor: comoditate, lumină, poziția pacientului.
Examinarea mucoasei se face treptat, sector după sector, acordând
atenție culorii, suprafeței mucoasei, prezenței amprentelor pe limbă,
stării palatului dur, moale, prezenței leziunilor elementare.
Limba – umiditatea, culoarea, starea papilelor, prezența sau lipsa
depunerilor, starea aparatului limfoidal, inflamația lui, prezența
leziunilor elementare.
Examinând toată suprafața mucoasei bucala , evidențiem abaterile de la
normă ale fiecărui sector, încercând să încadrăm modificările
evidențiate în grupa de afecțiuni mai apropiată de diagnosticul ce se
cristalizează.
 Palparea
Prin palpare determinăm consistența, mobilitatea, doloritatea, mărimea și hotarele procesului patologic. Palparea poate fi
extra- și intraorală, superficială și profundă. Ea se face atent, fin, începând cu partea sănătoasă. La început se face palparea
superficială, apoi cea profundă.
Palparea ganglionilor limfatici joacă un rol important în diagnosticare. Efectuând palparea lor, medicul trebuie să ştie în ce
grupă de ganglioni limfatici se scurge limfa din țesuturile organelor cavitatii bucale. Scurgerea limfei din mucoasa vestibulului
bucal se efectuează în ganglionilor limfatici submandibulari anteriori şi posteriori. Scurgerea limfei din mucoasa buzei
superioare, a procesului alveolar, maxilarului superior și inferior, obrajilor se face în ganglionilor limfatici bucali, suborbitali,
parotidieni.
O parte din limfa mucoasei bucale și limbii se scurge în ganglionii limfatici submentonieri centrali și laterali.
Ganglionilor limfatici adânci cervicali primesc limfa din palatul dur și moale.
Uneori se poate observa scurgerea limfei și în partea sănătoasă.
Mărirea ganglionilor limfatici în regiunea oro-maxilo-facială poate fi provocată de diferite focare din țesuturile periapicale,
parodontale, ale organelor ORL. Limfo- adenopatia poate fi observată și în cazul metastazelor tumorale, leucemiilor, bolilor
infecțioase.
Examinând ganglionii limfatici este necesar să stabilim anumite condiții. Din anamneză se stabileşte când s-au mărit, dacă
sunt dureroși, evoluția modificărilor în dinamică:
• palparea ganglionilor limfatici se face în ordine anumită din ambele părți;
• în caz de necesitate, se consultă alți specialiști (ORL, ftiziatri, hematologi, alergologi etc.).
Pentru determinarea cauzei adenopatiilor, se fac examinări adăugătoare – complementare.