RĂSPUNDEREA

JURIDICĂ

 CUPRINS

1. NOŢIUNEA DE RĂSPUNDERE JURIDICĂ
2. PRINCIPIILE RĂSPUNDERII JURIDICE
3. SUBIECTELE RĂSPUNDERII JURIDICE
4. CONDIŢIILE RĂSPUNDERII JURIDICE
5. FORMELE RĂSPUNDERII JURIDICE
6. FINALITATEA RĂSPUNDERII JURIDICE
 1. NOŢIUNEA DE RĂSPUNDERE JURIDICĂ


Răspunderea juridică se defineşte ca fiind acea formă a
răspunderii sociale, stabilită de stat în urma încălcării normelor
de drept printr-un fapt ilicit şi care determină suportarea
consecinţelor corespunzătoare de către cel vinovat, inclusiv prin
utilizarea forţei de constrângere a statului în scopul restabilirii
ordinii de drept astfel lezate.
 2. PRINCIPIILE RĂSPUNDERII JURIDICE


a) Principiul legalității faptei și sancțiunii juridice
b) Principiul răspunderii juridice pentru fapta proprie (caracterul
personal al răspunderii juridice)
c) Principiul răspunderii pentru fapta săvârşită cu vinovăţie
d) Principiul justeței răspunderii juridice (proporționalită ții
sancțiunei și faptei)
e) Principiul umanismului
f) Principiul celerității (operativității)
g) Principiul unicității tragerii la răspundere  (non bis in idem)
a) Principiul legalității faptei și sancțiunii constă în aceea că
răspunderea juridică nu poate opera decât în condiţiile sau în
cazurile prevăzute de lege, în forma şi limitele stabilite de
aceasta, conform unei anumite proceduri desfăşurate de organe

special investite în acest sens.
b) Principiul răspunderii juridice pentru fapta proprie (caracterul
personal al răspunderii juridice)- răspunderea juridică
acţionează direct numai faţă de persoana vinovată de săvârşirea
faptei ilicite. Se exclude prezenta reprezentan ților (doar în
dreptul civil se permite răspunderea pentru fapta altuia).
c) Principiul răspunderii pentru fapta săvârşită cu vinovăţie are
la bază concepţia juridică a răspunderii subiective conform
căreia autorul faptei răspunde numai atunci când şi-a dat seama
sau trebuia să-şi dea seama de rezultatele faptei sale şi de
semnificaţiile ei social – juridice periculoase, fiind sancţionat
pentru comportamentul său antisocial.
d) Principiul justeței răspunderii juridice (proporționalității sancțiunei și
faptei) – implica exigența proportionarii pedepsei în functie de gravitatea
faptei comise.
e)Principiul umanismului –în conformitate cu sancţiunea aplicată şi

constrângerea exercitată au un rol reeducativ şi de reintegrare socială,
netrebuind să provoace suferinţe inutile celui sancţionat şi să nu-i
înjosească demnitatea şi personalitatea.
f) Principiul celerității (operativității tragerii la răspundere ) –în baza
căruia momentul aplicării sancţiunii, reprezentând reacţia socială,
trebuie să fie cât mai aproape de cel al comiterii faptei, fără amânări
sau tergiversări deosebite care nu sunt necesare soluţionării cauzei,
pentru ca rezonanţa socială a sancţiunii să fie maximă eliminând
starea de insecuritate din raporturile sociale şi neîncrederea în drept,
sporind, astfel, efectul preventiv al aplicării acestuia.
g) Principiul unicității tragerii la răspundere  (non bis in idem)-  conform
căruia pentru fapta ilicită există o singură răspundere sau nu se poate
aplica decât o singură sancţiune şi nu mai multe, având aceeaşi
natură juridică ca şi norma încălcată.
 3. SUBIECTELE RĂSPUNDERII
JURIDICE

Subiectele raportului de răspundere juridică sunt, de regulă,
făptuitorul şi organul statului (de urmărire penală, organul
judecătoresc, etc.) competent de a aplica sancţiunea juridică
corespunzătoare faţă de făptuitor. Cercul participanţilor la raportul
procesual de răspundere juridică nu se limitează la făptuitor şi
organul competent de tragere la răspundere juridică, antrenând
subiectul prejudiciat, reprezentanţii părţilor ş.a. potrivit normelor
dreptului procesual.
 4. CONDIŢIILE RĂSPUNDERII
JURIDICE

Pentru antrenarea răspunderii juridice a unui subiect de drept,
trebuie îndeplinite mai multe condiţii, şi anume:
a) Existenţa unei fapte ilicite din partea acestuia;
b) În urma conduitei ilicite să apară un rezultat vătămător pentru
una din valorile sociale;
c) Vinovăţia subiectului de drept care este autorul actului ilicit;
d) Între conduita ilicită şi rezultatul vătămător trebuie să existe o
legătură de cauzalitate.
 a) FAPTA ILICITA

Fapta ilicită a subiectului de drept poate fi exprimată printr-o
acţiune sau o inacţiune ce nu respectă cadrul legal.
De exemplu, o acţiune este ilicită dacă un subiect de drept
acţionează cu nerespectarea legii (un individ loveşte pe un altul sau
distruge bunul altuia datorită unei manevre greşite făcută cu
autoturismul etc.).
Inacţiunea unui subiect este ilicită doar atunci când acesta avea
obligaţia să facă ceva şi nu realizează respectiva acţiune. De exemplu,
este ilicită nedenunţarea de către un funcţionar public a anumitor
fapte penale despre care ia cunoştinţă în timpul serviciul său.
 În doctrina juridică s-au exprimat păreri după care
conduita ilicită ar prezenta trei caractere:


Antisocialitatea ar sugera faptul că orice conduită ilicită prezintă
un caracter antisocial, căci lezează anumite valori sociale, iar gradul
de antisocialitate exprimă pericolul social şi generează, în funcţie de
acesta, anumite forme de răspundere juridică.
Antijuridicitatea s-ar exprima prin contradicţia dintre conduita
individului şi o normă juridică prin care se interzice sau se impune
un anumit comportament, pe când imoralitatea ar viza raportul
dintre drept şi morală, şi presupune că toate faptele ilicite sunt
contrare şi normelor morale.
 Faptele ilicite, în dependenţă de tipul
normelor juridice, sunt:


a)penale (infracţiunile).
b)contravenţionale (contravenţiile administrative).
c)disciplinare (abateri disciplinare).
d) civile (delictele civile).
e)internaţionale (crimele şi delictele internaţionale) .
 B) PREJUDICIUL

Rezultatul prejudiciabil este prejudiciul material,
moral, fizic, etc. înregistrat în urma săvârţirii faptei
ilicite.
De ex. decesul omului, leziunea corporală, degradarea,
diminuarea averii publice, dezonorarea persoanei, etc.
 C) LEGĂTURA DE CAUZALITATE

Legătura cauzală între faptă și rezultat este o condiție
obiectivă a răspunderii juridice. Pentru ca răspunderea
juridică să se declanșeze și un subiect de drept să fie tras
la răspundere este necesar ca rezultatul ilicit, prejudiciul
produs să fie consecința nemijlocită a acțiunii sale.
 D) VINOVĂŢIA SUBIECTULUI DE DREPT


Vinovăţia este definită ca acea stare subiectivă ce caracterizează pe
autorul faptei ilicite în momentul încălcării ordinii de drept, ea
implicând şi exprimând o atitudine psihică negativă, faţă de anumite
valori sociale, ocrotite de normele de drept.
Formele vinovăţiei sunt intenţia(directă sau indirectă) şi culpa(cu
prevedere şi fără prevedere). Alături de aceste două forme ale
vinovăţiei – intenţie şi culpă, legea a consacrat expres şi o a treia formă
de vinovăţie, în care se reunesc celelalte două, denumită în literatura
juridică praeterintenţie sau intenţie depăşită.
 Intenţia poate fi:
 directă (subiectul prevede rezultatul faptei şi urmăreşte producerea lui)
 indirectă (subiectul prevede rezultatul faptei, nu urmăreşte producerea
acestuia, dar acceptă survenirea lui).
Culpa este de două feluri: 
 culpă cu prevedere (imprudență) (subiectul prevedere rezultatul faptei
sale, rezultat pe care nu-l urmăreşte, nu acceptă producerea lui şi consideră
fără temei că acesta nu se va produce)
 culpă fără prevedere(neglijență) (subiectul nu prevede rezultatul faptei
sale, deşi putea şi trebuia să-l prevadă).
Praeterintentia, denumită în doctrina penală și “intentie depașită”, se
regăsesțe in art. 16, alin. 5 din noul Cod Penal care prevede că “există intentie
depasită când fapta, constand intr-o actiune sau inactiune intentionata,
produce un rezultat mai grav care se datoreaza culpei faptuitorului.”
Această formă de vinovăţie este specifică unor infracţiuni complexe(ca
de exemplu, loviturile cauzatoare de moarte, violul urmat de
vătămarea gravă a sănătăţii sau moartea victimei)
5. FORMELE RĂSPUNDERII JURIDICE


Există mai multe forme de răspundere juridică. În
domeniul ramurilor de drept pot fi întâlnite:
1. Răspunderea penală;
2. Răspunderea contravenţională;
3. Răspunderea civilă;
4. Răspunderea disciplinară
5. Alte forme de răspundere juridică
 1. Răspunderea penală

Acest tip de răspundere juridică se declanşează atunci
când subiectul de drept săvârşeşte un fapt considerat ilicit de
legea penală, numit infracţiune.
Conform art.17 alin. 1 din Codul penal, infracţiunea este
“fapta care prezintă pericol social, săvârşită cu vinovăţie şi
prevăzută de legea penală”.
Conform alin.2 al aceluiaşi articol, “infracţiunea este
singurul temei al răspunderii penale”.
 2. Răspunderea
contravenţională

Răspunderea contravenţională este antrenată de săvârşirea unei
contravenţii.
Conform art.1 din O.G.2/2001 privind regimul contravenţiilor,
aşa cum a fost modificată prin Legea nr.180 din 11 aprilie 2002,
“legea contravenţională apără valorile sociale care nu sunt ocrotite
prin legea penală. Constituie contravenţie fapta săvârşită cu
vinovăţie, stabilită şi sancţionată prin lege, ordonanţă, prin hotărâre a
Guvernului sau, după caz, prin hotărâre a consiliului local al
comunei, oraşului, municipiului sau al sectorului municipiului
Bucureşti, a consiliului judeţean ori a Consiliului General al
Municipiului Bucureşti”.
 3. Răspunderea civilă

Răspunderea civilă poate îmbrăca două forme:
 răspunderea delictuală
 răspunderea contractuală.
Răspunderea civilă delictuală are ca obiect obligaţia subiectului de
drept de a repara prejudiciul cauzat altuia printr-o faptă ilicită. Răspunderea
delictuală poate rezulta din fapta proprie (art. 998 - 999 Cod civil), din
fapta altuia (art.1000 alin 1, teza I, 2,3,4 Cod civil) sau din nerespectarea
unor obligaţii de supraveghere a lucrurilor sau animalelor (art. 1001 si art.
1002 Cod civil).
Răspunderea civilă contractuală se naşte atunci când un subiect de
drept nu respectă obligaţiile pe care şi le-a asumat printr-un contract,
valabil încheiat (art. 969 alin. 1 Cod civil).
 4. Răspunderea disciplinară

Acest tip de răspundere este specifică ramurii dreptului
muncii. Ea este antrenată de nerespectarea de către angajat (unul
din subiectele raportului de dreptul muncii) a dispoziţiilor legale
sau a obligaţiilor stabilite prin contractul de muncă (individual şi
colectiv).
Sancţiunile specifice acestui tip de răspundere sunt: mustrarea,
avertismentul, reducerea de salariu, desfacerea contractului de
muncă.
 ALTE FORME DE
RĂSPUNDERE JURIDICĂ
 Răspunderea administrativă:

-răspunderea administrativ-disciplinară intervine în situaţia producerii
de abateri care nu au caracterul unei contravenţii şi care atrag sancţiuni,
cum ar fi: destituirea din funcţie, expulzarea unui străin, retrogradarea
din funcţie, avertismentul, diminuarea salarizării etc.
-răspunderea administrativ – convenţională este antrenată în situaţia
când o persoană fizică sau juridică săvârşeşte o contravenţie, aceasta fiind
definită ca acea faptă socialmente periculoasă, însă cu un pericol social
evident mai scăzut decât infracţiunea.
-răspunderea administrativ-patrimonială intervine în sarcina statului
pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare săvârşite în procesele
penale, pentru pagube cauzate prin actele administrative emise sau prin
nesoluţionarea în termenul legal a cererilor adresate autorităţilor publice.
 Răspunderea în dreptul constituțional- Deși nu întotdeauna
la fel de precisă, în ce privește condițiile angajării și efectele
sale, ca răspundere civilă sau penală, răspunderea face parte,

încă de la origini, din concepția statului constituțional și
democratic modern. Deținătorii unui mandat politic sunt ținuți
să răspundă pentru actele lor: mandatarii aleși riscă să nu mai
fie aleși, guvernul și membrii săi obligați să demisioneze sau
chiar sunt demiși dacă parlamentul le angajează răspunderea.
 Răspunderea internațională-Noțiunea de răspundere este
întâlnită de asemenea în dreptul internațional. Dar, deși ideea
unei răspunderi a statelor pentru încălcarea dreptului
internațional este în general admisă, suveranitatea statelor, care
stă la baza relațiilor internaționale, face ca această formă de
răspundere să fie puțin efectivă. Există mecanisme de angajare
a acestei răspunderi, dar ele sunt într-un stadiu de dezvoltare
incipient și puțin realist.
 
Răspunderea juridică materială este acea formă a
răspunderii juridice care se întemeiază pe normele dreptului
muncii şi pe prejudiciile materiale cauzate de către
angajatul salariat/angajator, în urma cărora
angajatorul/organele competente aplică sancţiuni materiale
corespunzătoare faţă de făptuitor (compensarea
prejudiciului material, repararea prejudiciului material,
restituirea bunului material, etc.)
 6. FINALITATEA RĂSPUNDERII
JURIDICE

Finalitățile(scopul) răspunderii juridice– scopurile răspunderii
juridice sunt elementele de viitor ale răspunderii juridice pe care și
le propune legiutorul ,organele de tragere la răspundere juridică, în
procesul aplicării sancțiunilor juridice .
 a)scopul general de prevenție a altor fapte ilicite
b)scopul educativ de tragere la răspundere
c)scopul de a promova dreptatea și justiția.
d)consolidarea ordinii legale
 BIBLIOGRAFIE

 https://www.spiruharet.ro/facultati/drept-craiova
/zone/ff5039feb34d7af55543f645b8dd3c4a.pdf
 https://www.academia.edu/28205431/TEORIA_GE
NERALA_A_DREPTULUI
 https://dreptmd.wordpress.com/cursuri-universita
re/teoria-generala-a-dreptului/curs-16-raspunderea-
juridica/