Sistemul

cheltuielilor
publice
IMIA-171
IURCU Nadejda
FTA, UTM
CE SUNT CHELTUIELILE PUBLICE
Cheltuielile publice, reprezintă practic, relaţii de
repartizare a fondurilor financiare către
instituţii publice, populaţie şi agenţi economici si
se caracterizează în diferite plăţi pe care statul le
efectuează din resurse mobilizate pentru cumpărări
de bunuri, executări de lucrări şi prestări de servicii
necesare pentru îndeplinirea diverselor obiective

ale statului.
 Din ce sunt compuse
cheltuielile publice
 cheltuieli ale administraţiei publice centrale efectuate prin: bugetul
de stat, bugetul
 asigurărilor sociale de stat, fonduri speciale;
 cheltuieli ale administraţiei publice locale efectuate prin bugetele
locale;
 cheltuieli extrabugetare;
 cheltuieli efectuate din
credite externe;
 cheltuieli efectuate din
fonduri externe nerambursabile
 Cheltuielile publice se materializează în plăţile efectuate
de stat din resursele mobilizate pe diferite căi pentru
achiziţii de bunuri sau prestări de servicii necesare la
îndeplinirea diferitelor obiective ale politicii statului:

- servicii publice generale;

- acţiuni social-culturale;
- întreţinerea armatei;
- acţiuni economice.
 Cheltuieli pubile
VS
bugetare

Cheltuielile publice se referă la totalitatea cheltuielilor efectuate în sectorul public prin

intermediul instituţiilor publice (aparat de stat, instituţii social-culturale, armată, întreprinderi
autonome), care se acoperă fie din bugetul statului (central sau local), fie din bugetele proprii,
pe seama veniturilor obţinute.

Cheltuielile bugetare se referă numai la acele cheltuieli, care se acoperă din bugetul
administraţiei de stat, din bugetele locale sau din bugetul asigurărilor sociale de stat.

Deci, cheltuielile bugetare au o sferă mai restrînsă decît

cheltuielile publice în cadrul cărora sînt cuprinse.
  Criterii de clasificare a cheltuielilor publice
Structura cheltuielilor publice după anumite obiective economice, sociale,
militare, politice se face în baza diferitelor criterii:
Clasificaţia administrativă are la bază criteriul instituţional prin
care se efectuează cheltuielile publice: ministere, unităţi administrativ-
teritoriale.
Clasificaţia economică foloseşte două criterii de grupare: unul
conform căruia cheltuielile se împart în cheltuieli de capital (cu
caracter de investiţii) şi cheltuieli curente (de funcţionare), iar altul
care împarte cheltuielile în cheltuieli ale serviciilor publice şi
cheltuieli de transfer.
 Cheltuielile de capital sau de investiţii sînt destinate sferei de
producţie materială sau sferei nemateriale (şcoli, spitale, aşezăminte de
cultură).
 Cheltuielile curente asigură funcţionarea şi întreţinerea instituţiilor
publice.
 Cheltuielile privind serviciile publice sau administrative cuprind
remunerarea serviciilor, a prestaţiilor, aduse la administraţia statului
necesare pentru funcţionarea instituţiilor publice sau pentru
echipamente de investiţii.
 Cheltuielile de transfer pot avea caracter economic (subvenţii,
stimularea exportului) sau social (burse, pensii, alte ajutoare).
 Clasificarea financiară- cheltuielile publice se grupează în:
 cheltuieli definitive (cele care deţin ponderea cea mai mare în
totalul cheltuielilor publice, deoarece se repetă în fiecare exerciţiu
financiar);
 cheltuieli temporare (sunt evidenţiate în conturile speciale ale
trezoreriei şi sunt denumite operaţiuni de trezorerie, de exemplu
rambursarea împrumuturilor);
 cheltuieli virtuale (se mai numesc şi cheltuieli posibile, sunt
cheltuieli pe care se angajează să le efectueze în anumite condiţii
statul, de exemplu, garantarea de către stat a unor credite externe).
Factorii de influenţă a creşterii cheltuielilor publice.

 Factori demografici. Se referă la creşterea populaţiei şi

modificarea structurii acesteia pe vîrste şi pe categorii
socioprofesioniste. În legătură cu aceasta, cresc cheltuielile publice
pentru plata salariilor funcţionarilor publici, pentru locurile de
muncă în sectorul public.
 Factori economici. Se referă la dezvoltarea economiei şi
modernizarea acesteia pe baza cercetărilor ştiinţifice. Din bugetul
de stat se asigură finanţarea unor acţiuni economice costisitoare,
proiecte economice legate de risc.
 Factori sociali. Creşterea venitului mediu pe locuitor în
societate impune statul să depună eforturi financiare ca să
aloce resurse pentru armonizarea veniturilor categoriilor
sociale cuprinse în sectorul public, inclusiv pentru asistenţa
socială.
 Urbanizarea. Acest proces necesită resurse financiare
suplimentare pentru crearea şi dezvoltarea centrelor
urbane, cît şi pentru finanţarea unor utilităţi publice
caracteristice mediului respectiv.
 Factori militari. Pregătirea sau purtarea de războaie
conduc la creşterea cheltuielilor publice.
 Factori de ordin istoric. Se manifestă prin transmiterea
de la o perioadă la alta a nevoilor sporite de cheltuieli,
suportarea poverii celor făcute în anii anteriori prin
împrumuturi publice
 Creşterea continuă a cheltuielilor publice
condiţionează trei tipuri de probleme:
– probleme de ordin politic;
– probleme de ordin financiar;

– probleme de ordin ştiinţific.

 Probleme de ordin politic. Creşterea cheltuielilor
publice exercită presiuni asupra necesităţii unor state
pentru a efectua anumite cheltuieli de interes comun
pe care fiecare stat în parte nu le-ar putea suporta. De
exemplu, gruparea unor state în Comunitatea
Economică Europeană; gruparea unor state în curs de
dezvoltare pentru a efectua cheltuieli de cercetare sau
alte servicii.
 Probleme de ordin financiar. Se referă la
corelaţiile dintre tendinţele de creştere a
cheltuielilor publice şi cele ale creşterii avuţiei
naţionale şi a PIB.

Punctul optim al acestui raport este definit, pe de

o parte, de limita maximă a impozitelor în PIB
care nu poate fi atinsă şi, pe de altă parte, de
avantajele sociale ale
creşterii cheltuielilor publice.
 Probleme ştiinţifice. Ţin de cunoaşterea
volumului cheltuielilor publice şi se referă la
instituţiile finanţelor publice, modul de abordare a
cercetării domeniului şi de apreciere a rezultatelor
de aplicare a soluţiilor descoperite în cercetarea
ştiinţifică financiară.