Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie ”Nicolae Testemițanu” din Republica Moldova

Etiologia periostitei la copii

Etiologia periostitelor acute, de regulă, este de origine dentară, cu flora
microbiană caracteristică gangrenei pulpare. Examenul microbiologic a
depistat asocierea microorganismelor: stafilococi (alb şi auriu, 66%)) şi
P-streptococi (32%), enterococi, asocieri fuzospirilare, anaerobi
(Clostridium perfringens, edematiens), în unele cazuri, asocierea
microorganismelor grampozitive şi gramnegative (2%).
Periostitele se întîlnesc la copiii de toate vîrstele, dar cu o frecvență
mai mică la cei de pină la 3 ani. La 3-7 ani, periostitele sunt cauzate de
molarii doi primari (49%), premolari (30%), primul molar permanent
(14%), incisivii de lapte (4%), canini (3%). Numărul cazurilor de
periostită creşte la virstele de 7-15 ani, în timpul schimbului fiziologic.
În această perioadă de vîrstă, majoritatea periostitelor sunt provocate
de leziunile dento-parodontale ale primilor molari permanenţi (66%);
mai rar sunt afectaţi molarii primari (16%), premolarii (6%), caninii de
lapte (3%), foarte rar molarii doi permanenți, incisivii, premolarii (9%).
Etiologia periostitei cronice.
Periostita cronică este un proces de inflamație a maxilarelor cu
dinamică lentă, caracterizat prin tumefierea treptată, indoloră a osului.
Cauza poate fi tratamentul neraţional endodontic, în scopul păstrării
neîntemeiate a dintelui primar afectat. Iniţial, boala poate evolua
cronic, însoțind periodontita cronică. Apare după un tratament
neadecvat al periostitelor acute şi formelor cronice de osteomielită sau
după un traumatism. La copii se întilneşte sub formele cronice simplă şi
productivă. Periostita cronică simplă cedează după un tratament
endodontic, iar periostita cronică productivă prin formarea
hiperostozelor.