Generarea suprafetelor

Prof. ing. Gica Nechif

Gr. Sc. Aeronautic
“Henri Coanda”
 Notiuni generale

Suprafetele, din punct de vedere al generarii lor,

pot fi suprafete geometrice (teoretice) si suprafete
reale (prelucrate), ce apartin in mod real pieselor
materiale.
Obtinerea suprafetelor geometrice reprezinta
generarea teoretica a acestora, in timp ce realizarea
suprafetelor prelucrate constituie o actiune concreta
de generare a lor prin aschiere pe masini – unelte, si
este denumita generarea suprafetelor reale.
O suprafata geometrica poate fi generata teoretic de
o curba ce se deplaseaza in spatiu dupa o lege
anumita, schimbandu – si sau nu forma.
 Notiuni generale privind
cinematica generarii suprafetelor

Curba care se
deplaseaza si care
genereaza suprafata
este denumita
generatoare(G), iar
traiectoria descrisa de
un punct oarecare al
ei M in timpul
deplasarii este
denumita
directoare(D)
 Notiuni generale privind
cinematica generarii suprafetelor
Suprafata S astfel generata este locul
geometric al pozitiilor succesive ale
generatoarei G, in timpul miscarii de–a
lungul traiectoriei directoarei D.
Spre deosebire de suprafetele
geometrice (teoretice), suprafetele pieselor
sunt suprafete reale si finite, cu dimensiuni
in diferite directii, avand insa forme identice
cu formele suprafetelor geometrice
corespunzatoare.
 Notiuni generale
privind cinematica
generarii suprafetelor
Procedeul tehnologic de generare prin
aschiere, prin care se genereaza suprafetele
prelucrate (reale) pe masinile – unelte impune
existenta unei miscari relative intre taisul sculei
aschietoare si piesa – semifabricat.

Avand in vedere cerinta principiului de generare a

suprafetelor reale pe masini – unelte, ce consta in
necesitatea existentei miscarii genratoarei in lungul
directoarei,rezulta ca aceasta miscare reprezinta
tocma miscarea taisului sculei in lungul traiectoriei
directoarei.
 Notiuni generale privind cinematica
generarii suprafetelor

In cazul general al
generarii suprafetelor reale pe
masinile unelte, muchia
aschietoare a taisului sculei de
generare materializeaza, pe o
anumita lungime a sa,o
portiune elementara a curbei
generatoare a suprafetei .
Aceasta portiune a
muchiei aschietoare constituie
elementul generator al
suprafetei reale (prelucrate),
denumita generatoare
elementara,GE .

Generatoarea elementara
 Notiuni generale privind
cinematica generarii suprafetelor

Ea reprezinta portiunea abc din intreaga

muchie aschietoare A’B’ a sculei, punctele a,b,c
fiind determinate de marimea deplasarii sculei
s, denumita avans si, respectiv de marimea
adancimii adaosului de prelucrare, Ap.
Realizarea intregii curbe generatoare G se
obtine de generatoarea elementara GE, prin
deplasarea cu viteza Vg. In cazurile de
generare a suprafetelor reale (prelucrate) prin
procedeele de frezare si rectificare, ce se vor
considera particulare cazului general,
directoarea D se realizeaza intr – un mod
particular de catre un alt element generator al
suprafetei denumit directoare elementara, DE
– Directoare elementara
 Notiuni generale privind cinematica
generarii suprafetelor

Deoarece la baza
constructiei si geometriei partii
active a sculelor aschietoare
sta constructia si geometria
partii active a cutitului
simplu,schema de generare a
unei suprafete reale
oarecare,corespunzatoare
cazului general,poate fi
considerata cea prezentata in
 Notiuni generale privind cinematica
generarii suprafetelor

Masinile – unelte trebuie sa permita realizarea

simultana a fiecarei miscari in scopul generarii
unei suprafete reale (prelucrate) de o forma data,
deci, implicit ele trebuie sa permita realizarea
miscarilor impuse de legile cazului respectiv de
generare, ale caror traiectorii reprezinta
materializarea practica a celor doua curbe
necesare in generare.
 Miscari necesare generarii
suprafetelor reale prin aschiere
Dupa cum s-a vazut, generarea suprafetelor reale
(prelucrate) necesita o miscare relativa intre scula aschietoare
(taisul sculei) si piesa – semifabricat) .
Miscarile necesare la generarea suprafetelor sunt: miscari
principale si miscari de avans.

Miscarea I a sculei aschietoare (exemplu:

mortezare,frezare) sau a piesei semifabricat(exemplu:strunjire),
in vederea generarii suprafetelor reale, se numeste miscarea
principala de aschiere.

Miscarea principala poate fi:

- de rotatie (in cazul strunjirii –frezarii –gauririi);
- de translatie (in cazul rabotarii –brosarii, mortezarii).
 Miscari necesare la generarea
suprafetelor reale prin aschiere

Pe langa miscarea principala de aschiere este

necesara o miscare de avans II; aceasta miscare
poate fi executata de scula aschietoare (la
strunjire, rabotare pe masina de rabotat
longitudinal) sau de piesa - semifabricat (la
frezare, la masini de mortezat).
In timpul generarii suprafetelor, scula inlatura
adaosul de prelucrare de pe suprafata de aschiat
3 a piesei semifabricat.
 Miscari necesare la generarea
suprafetelor reale prin aschiere

Suprafata 1 de pe care se
indeparteaza aschiile se numeste
suprafata de aschiere, iar suprafata 2
rezultata in urma prelucrarii se numeste
suprafata aschiata.
 Scule aschietoare – elemente
constructive si geometrice ale
sculelor aschietoare

In procesul de prelucrare, scula aschietoare

se fixeaza pe masina unealta direct sau prin
intermediul port – sculelor. Dupa modul de utilizare
in practica sculele aschietoare pot fi:
- de strunjit
- de rabotat -
- de frezat
- de brosat, etc.
Scule aschietoare
 Scule aschietoare – elemente
constructive si geometrice ale
sculelor aschietoare
Din punct de vedere constructiv, orice scula aschietoare se
compune din doua parti, si anume:
- o parte de fixare A, numita si corpul sculei;
- o parte activa B, numita si capul sculei.
Pentru aschiere, partea activa trebuie sa aiba o forma specifica
schemei de aschiere, pe care o asigura elementele sale constructive si
geometrice care sunt: fete, taisuri si fatete.
Se disting urmatoarele:
fete, taisuri si fatete:
- fata de degajare I, care executa asupra stratului de material de aschiat
forta necesara procesului de formare a aschiei si care serveste apoi ca
plan de alunecare pentru eliminarea acesteia;
- fata principala de asezare II, orientata in procesul de aschiere spre
suprafata de aschiere;
 Scule aschietoare – elemente
constructive si geometrice ale
sculelor aschietoare

- fata secundara de asezare III, orientata spre suprafata

aschiata a piesei;
- taisul principal 1,care participa direct la formarea aschiei si
rezulta din intersectia fetelor I si II;
- taisul secundar sau netezitor 2, format de intersectia fetelor I si
III;
- fateta f, formata prin taierea fetelor de asezare si degajare in
vecinatatea taisurilor, cu rolul de a da taisului o rezistenta mai
mare si de a micsora frecarile intre scula, aschie si piesa.
Unghiurile partii active.
Pentru a face o prezentare generala a principalelor
unghiuri ale partii active a unei scule aschietoare se tine cont si
de analogia care exista intre partea activa a unei scule cu o
frecventa mare de utilizare (ex: cutit) si dintii altor scule
aschietoare (ex: freza, burghiu, tarod)
Scule aschietoare cu frecventa mare de
utilizare
- Scula aschietoare
Formarea aschiei, tipuri de
aschii, elementele aschiei

Aschia se formeaza si se detaseaza prin

alunecare pe fata de degajare a sculei si ca urmare a
formei geometrice de pana a partii active a sculei,
definita de unghiurile acesteia (α ,β, ‫) ﻻ‬.
 Formarea aschiei, tipuri de aschii,
elementele aschiei

b) Tipuri de aschii

Dupa forma lor, aschiile pot fi:

- de rupere care se obtin, de regula, la prelucrarea materialelor
fragile, ca: bronzul ,fonta etc.
- de forfecare sau de fragmentare care se prezinta sub forma
unor elemente unite intre ele, avand o suprafata zimtata pe
partea cocava a aschiei. Se obtin la prelucrarea metalelor
dure si semidure.
- continue sau de curgere ce se obtin la prelucrarea otelurilor
moi, alamelor, etc.
 Regimuri de aschiere

Elementele regimului de aschiere:

Regimul de aschiere reprezinta totalitatea parametrilor ce
caracterizeaza desfasurarea procesului de aschiere.In general,
regimul de aschiere cuprinde ca elemente principale:
adancimea de aschiere, avansul si viteza de aschiere (t, s, v).
Adancimea de aschiere: se noteaza cu (t), este masurata in
mm si reprezinta distanta dintre suprafata de aschiat si suprafata
aschiata pe o perpendiculara dusa pe aceasta din urma, adica
adancimea stratului de material indepartat de scula la o singura
trecere.
Cand adaosul de prelucrare (Ap) este mare se vor realiza
mai multe treceri (i). Daca adancimea de aschiere este aceeasi,
atunci numarul de treceri rezulta din relatia:

i=Ap/t (i: nr. de treceri).

 Regimuri de aschiere

Elementele regimului de
Avansul se noteaza cu (s) si este marimea
aschiere
deplasarii cutitului, efectuata in timpul unei rotatii
sau curse de aschiere, in scopul indepartarii unui
nou strat de aschii de pe suprafata piesei.
Pentru strunjire avansul reprezinta distanta
parcursa de taisul cutitului in directia paralela cu
axa piesei in timpul unei rotatii complete a piesei
(mm/rot.).