Construcţii auxiliare

în fermele şi pensiunile
agroturistice
• 12.1. Construcţii pentru condiţionarea şi depozitarea furajelor
• 12.1.1. Fânare
• Depozitarea pentru conservare sub acoperiş, a furajelor fibroase uscate, exclude degradările
cauzate de intemperii, permite uscarea complementară prin insuflare de aer şi uşurează
mecanizarea staţionară a extracţiei din depozit. Pot fi utilizate fânarele-şopron sub formă de
construcţii uşoare, deschise lateral sau prevăzute cu pereţi perforaţi, realizate economic din stâlpi
prefabricaţi de beton armat, stâlpi metalici sau din lemn cu şarpante metalice sau din lemn şi
învelitori diferite (fig.12.1. şi 12.2.). Pentru întreruperea umidităţii ascensionale, din sol, se
pardosesc cu 15... 20 cm balast. Pentru efectuarea uscării forţate, depozitarea se face pe grătare,
ridicate la 30 cm peste pardoseală iar în dreptul ventilatoarelor axiale se prevăd tunele de
distribuţie a aerului, deservind suprafeţe de 100 ... 300 m 2. Fânurile supuse uscării complementare
se depozitează în straturi succesive de 2 ... 3 m, la interval de 3 ... 5 zile de uscare a
stratului precedent (fig. 12.1.).
•  
•
•  
•  
• Fig. 12.1 Fânar şopron şi detaliu tunel de uscare
• (după Cucu I., şi colab.)
• Fig. 12.2. Amenajări pentru depozitarea furajelor şi aşternutului sub formă de baloţi
•  
• 12.1.2. Silozuri pentru furaje murate
• Fermentarea, preponderent lactică, a glucidelor din furajele verzi este condiţionată de anaerobia
acestui proces, desfăşurat la temperaturi sub +30°C, indicând în consecinţă închiderea ermetică a
silozului încărcat cu împiedicarea pătrunderii oxigenului în masa furajului, prin compactarea
acestuia şi izolarea suprafeţei libere. Compactarea se obţine prin pălirea prealabilă şi tocarea
furajului, prin tasarea cu tractoare a silozurilor de suprafaţă sau semi-îngropate şi prin înălţimea de
peste 8 m a silozurilor turn. Este, de asemenea, importantă îndepărtarea mustului eliberat prin
fermentaţie, ca şi a apelor meteorice, căzute pe suprafaţa silozului.
• Prin reducerea pînă la 15% a pierderilor fizice şi de valoare nutritivă, însilozarea se impune ca
principalul mod de conservare a furajelor suculente şi fibroase, îndeosebi pentru taurine,
prevăzându-se capacităţi de depozitare până la 10 m 3/unitate vită mare (U.V.M.).
• Silozurile orizontale, de suprafaţă se realizează ca platforme betonate, delimitate sau
compartimentate, pe lăţimi de 6 ... 25 m, prin pereţi verticali de 2...7 m înălţime. Radierul din
beton simplu sau uşor armat se prevede cu pante de 2...3 % spre exterior sau spre guri de scurgere
cu sifon, racordate la o canalizare subterană. Pereţii marginali în formă de L, respectiv cei
intermediari în formă de T răsturnat, se execută din, beton armat monolit sau preferabil din
tronsoane prefabricate de beton armat, montate pe o fundaţie de beton simplu. Tălpile acestor
pereţi contribuie la stabilitatea la răsturnare, prin greutatea furajului şi a tractorului de
compactare, care încarcă lăţimea acestora (fig. 12.3. şi 12.4.).
•  
•  
• Fig. 12.3. Secţiune transversală printr-un siloz de suprafaţă, cu pereţii din beton armat
• (după Rusoaie D., Revista Ferma, 2005)
• . Siloz de suprafaţă, cu pereţii din beton armat
•  
• Silozurile orizontale, semiîngropate şi îngropate transmit împingerile orizontale taluzelor de
pămînt, care trebuie doar căptuşite cu dale de beton. Se majorează gradul de utilizare al
volumului construit, faţă de silozurile de suprafaţă, dar se îngreunează tasarea mecanică a
materialului, depozitat sub nivelul terenului, iar principalul dezavantaj constă în defecţiunile
ce pot surveni la îndepărtarea mustului din siloz şi a apelor meteorice, prin canalizarea
subterană (fig. 12.5.). 
• Fig. 12.5. Secţiune transversală printr-un siloz îngropat
• (după Rusoaie D., Revista Ferma, 2005)
• 12.1.3. Depozite pentru rădăcinoase
• Rădăcinoasele se depozitează de regulă în silozuri de pămînt (fig. 12.6.), constând din şanţuri
de 2 ... 3 m lăţime şi 0,30 ... 1,00 m adâncime, săpate în terenuri uscate, iar înălţimea maximă
de depozitare deasupra solului este de 2.50 m. În grămezi se înglobează răsuflători verticale
şi eventual orizontale, din tulpini de porumb iar apoi se acoperă cu paie şi pămînt, în grosimi
de câte 30 cm. Între silozuri se lasă fâşii libere, carosabile, de minimum 2,00 m lăţime.
•  
• Siloz de suprafaţă, cu pereţii din pământ bătut
• (după Rusoaie D., Revista Ferma, 2005)
•  
• Pentru a nu se deschide silozurile de pământ în perioadele de ger, este judicioasă construirea unor
depozite închise pentru rădăcinoase furajere, necesare timp de 6 ... 8 săptămîni, conservate la
temperatura minimă de + 3. + 6°C.
• În scopul eliminării umidităţii şi a dioxidului de carbon, rezultate din respiraţia rădăcinoaselor, se prevăd
canale de pardoseală pentru admisia aerului proaspăt şi coşuri de evacuare, pe acoperiş.
•  
• 12.1.4. Depozite pentru furaje concentrate
• Furajele combinate, constau din amestecuri măcinate şi eventual granulate, de cereale, seminţe
leguminoase şi produse industriale, ce întrunesc energia şi raportul proteic, corespunzător fiecărei specii şi
categorii de animale livrate de către fabrici de nutreţuri combinate, în baza unei programări contractuale,
aceste furaje nu necesită, de regulă, depozitări îndelungate. Totuşi, în fermele mixte, agrozootehnice,
rămâne de actualitate înmagazinarea şi conservarea unor cereale, seminţe de leguminoase, de ierburi,
precum şi a unor subproduse industriale, care se trec în propriile instalaţii de măcinare şi de preparare a
furajelor sau sunt destinate culturilor furajere. În funcţie de specificul produselor, de cantităţile pe
sortimente, de durata înmagazinării, precum şi de mijloacele de manipulare la recepţie, condiţionare,
depozitare şi livrare, se disting următoarele soluţii constructive :
• - silozuri pentru produse vegetale granulare se caracterizează prin raportul de 1,5 ... 10 între înălţimea de
depozitare şi dimensiunea maximă în plan a celulelor sau prin înălţimi utile de 8 ... 35 m.
• - pătule (figura 12.7.), care sunt destinate depozitării porumbului ştiuleţi în condiţiile evaporării
excesului de umiditate conţinut la recoltare, fără a se încinge şi altera. În acest scop, pardoseala este
ridicată de la sol şi împreună cu pereţii oferă o mare permeabilitate pentru aer, iar grosimea
depozitării între doi pereţi este limitată la 2,00 m. În soluţiile tradiţionale, pereţii din şipci, cu
interspaţii de 2,5 ... 3 cm, sunt susţinuţi de schelete de rezistenţă din lemn, realizându-se astfel
pătule simple până la 5 m înălţime, pătule duble cu culoar intermediar de ventilaţie şi pătule duble
cu spaţiu central de acces pentru vehicule.
•  
• Fig. 12.7. Siloz cerealier şi pătule de porumb
• (după Cucu I., şi colab.)
• a - secţiune schematică printr-un siloz cu principalele funcţiuni tehnologice; b - pătul tradiţional din
lemn; c- pătul metalic cilindric, cu gol central pentru ventilaţie;1 - celule siloz; 2 - capăt elevator; 3 -
distribuitor; 4 - cântar automat; 5 - transportor înmagazinare; 6 - curăţitor, separator, aspirator; 7 -
guri de sac; 8 - transportor livrare sau recircuitare; 9 - cupă elevator; 10 - lucarnă de acoperiş
pentru încărcare; 11 - şipci (24 x 48) mm, cu interspaţii de 3cm; 12 - contrafişe pentru rigidizare.
•  
• 12.2. Construcţii pentru prepararea furajelor
• 12.2.1. Bucătării furajere
• Soluţiile constructive pentru bucătăriile furajere sunt determinate de natura furajelor şi de
tehnologia preparării, comportând depozite tampon pentru materiile prime, fundaţii de utilaje şi
acoperirea instalaţiilor tehnologice.
• Pentru taurine şi ovine se prevăd instalaţii de tocare a fibroaselor şi grosierelor, de spălare şi tocare
a rădăcinoaselor, de măcinare (fig. 12.8.), de amestecare şi de distribuţie. Pentru suine şi păsări,
administrarea uscată a furajelor combinate nu comportă preparări prealabile. Bucătăriile pentru
furajarea umedă a concentratelor la suine se realizează pe verticală, dispunînd vasele de amestec şi
instalaţiile de pompare sub buncărele sau silozurile-tampon pentru furaje combinate.
• Fig. 12.8. Moară pentru concentrate
•  
• 12.3. Depozitarea şi modul de utilizare a dejecţiilor
• 12.3.1. Depozitarea dejecţiilor păioase
• Dejecţiile consistente cu adaos de aşternut sunt depozitate sub animale, ca aşternut
permanent sau sunt evacuate discontinuu ori periodic din adăposturi, cu ajutorul
transportoarelor cu racleţi (fig. 12.9.), a lamelor racloare tractate pe pardoseli sau a lamelor
şi cupelor-încărcătoare, purtate de utilajele mobile. Construcţiile propriu-zise de depozitare a
gunoiului tradiţional rezultat, sunt platformele de gunoi, care constau din suprafeţe sau cuve
betonate, având pante de scurgere spre o fosă de colectare a purinului, ce se filtrează din
gunoi, în timpul depozitării (urină şi ape meteorice). De regulă, o primă separare a urinei se
face încă în adăposturi, cu ajutorul gurilor de scurgere, racordate prin canalizare la fosele
colectoare. Închiderea hidraulică a acestor guri de scurgere împiedică refularea în adăposturi,
a gazelor din fose.
• Fig. 1
• Forma şi amplasarea platformelor de gunoi este determinată de rezolvarea transportului din
exteriorul adăposturilor prin transportoare înclinate, cu racleţi, care permit realizarea unor
depozite conice, până la 10,0 m înălţime, indicîndu-se forma circulară sau pătrată a
platformei şi amplasarea la circa 11,0 m interval liber de la adăpost.
• 2.9. Sisteme de evacuare a dejecţiilor pentru exploatarea în stabulaţie fixă
• 12.3.2. Compostarea dejecţiilor lichide
• Recomandată pentru orice dejecţii fluide de la speciile de fermă, compostarea lichidă începe
prin separarea resturilor fibroase într-un decantor meca­nic, centrifugal. Partea lichidă,
separată, este trecută succesiv prin două rezervoare-reactoare, termoizolate şi echipate cu
pompe de mare randament, pentru difuzarea aerului în masa lichidă. Astfel, este favorizată
dezvoltarea bacteriilor aerobe, pe trepte de temperatură de 20 ... 40°C şi de 40 ... 65°C,
realizând mineralizarea completă şi ireversibilă, precum şi descompunerea substanţelor ca
(mercaptan, scatol şi indol). Dejecţiile lichide se utilizează în irigaţie sau pot fi deversate în
emisari naturali, iar partea fibroasă poate fi chiar recirculată ca aşternut (fig. 12.10.).
•  
•  
• Fig. 12.10. Instalaţie pentru compostarea lichidă a dejecţiilor după separarea centrifugală a
fracţiunii solide: (după Cucu I., şi colab.)
• 1 - canal de evacuare cu praguri; 2 - sifon pentru reţinerea gazelor din fosă; 3 - fosă;
4 - electropompă cu tocător; 5 - decantor centrifugal; 6,7 - rezervoare în două trepte de
fermentaţie bacteriană termofilă; 8 - depozit dejecţii mineralizate; 9 - depozit fracţiune solidă
•  
• 12.3.3. Fermentarea metanică anaerobă a dejecţiilor
• Utilizată pentru dejecţiile fluide, este destinată producerii biogazului combustibil, similar
fermentaţiei nămolului în metan - tancurile utilizate de mai multe decenii, la staţiile de
epurare ale canalizărilor urbane. Un bazin de fermentare îngropat, de formă cilindrică, este
alimentat lateral cu dejecţii iar la partea superioară este echipat cu un clopot-gazometru,
care glisând pe verticală reţine gazele captate, la presiune constantă. Gazele captate
alimentează consumatorii (arzătoarele), nămolul şi lichidul epuizat sunt evacuate de la fundul
bazinului, pentru fertilizarea solului, pe măsura alimentării cu dejecţii proaspete iar un
agitator cu palete serveşte la omogenizarea şi la ruperea crustei de suprafaţă, care reţine
degajarea biogazului (fig. 12.11.).
• Fig. 12.11. Construcţii destinate producerii de biogaz:
• (după Cucu I., şi colab.)
• a - cu capacitatea de 5 m³; b - reactor cu capacitatea de 50 m³; 1 - cămin alimentare;
2 - bazin de fermentare; 3 - clopot gazometru; 4 - cămin evacuare; 5 - conductă evacuare
nămol; 6- robinet vană; 7- tijă de manevrare; 8- capac cămin; 9 - capac bazin fermentare; 10 -
lest balast sau cuburi beton; 11 - tablă de 2 mm grosime; 13 - paleţi; 14 - racleţi; 15 -
pinteni pentru sprijinirea clopotului; 16 - dren; 17 - saltea balast; 18 - gunoi de grajd; 19 -
umplutură de pământ; 20 - hidroizolaţie (2 straturi carton şi 3 straturi bitum); 21 -
strat de protecţie hidroizolaţie din zidărie de cărămidă presată plină, în grosime de 12,5 cm;
22 - beton de egalizare, B25, 5 cm grosime; 23 - strat drenant din pietriş; 24 -
conductă colectoare biogaz; 25 - manipularea dispozitivului cu palete
• 12.3.4. Calculul spaţiilor necesare depozitării dejecţiilor
• Utilizând date din literatură, indicate diferit după autori, în cantităţi zilnice de dejecţii, în
cantităţi raportate la unităţi vită mare, în substanţă uscată eliminată sau în volum de fluid, la
anumite diluţii tehnologice, acestea au fost exprimate unitar şi grupate pe trepte uzuale de
diluţie, în cadrul tabelului 12.1.
 Depozit
Dejecţii fluide
Gunoi consistent gunoi consistent
Specia şi Fecale Urină
prospăt Greutate
categoria (Kg/zi) (l/zi) Diluţie Volum pentru 100
(Kg/zi) Diluţie mare volumetrică
mică de zile (m³)
(Kg/m³)
Vaci de lapte 30 15 35 - 70 45 800 4,5

Juninci peste 2 ani 24 12 28 - 58,5 37,5 800 3,5

Tineret taurin 1...2 20 10 24 - 48 31 800 3,0

ani
Tineret taurin 9 4,5 10,5 - 21 13,5 800 1,3
3...12 luni
Viţei în creştere 0,6 3 0,8 - 6,2 4 800 0,1
sau îngrăşare
intensivă 0,5...3
luni
Scroafe şi vieri de 5 4,5 6 32,5 16,7 12 900 0,7
reproducţie 150 kg
Suine la îngrăşare 3,6 3 4,2 26,2 8,8 6,6 900 0,5
50...110 kg
Tineret suin 1,8 1,5 2,1 13,8 4,8 3,3 900 0,25
25...50 kg
Porci în creşă 0,7 0,6 0,8 5,7 1,8 1,3 900 0,1
7...25 kg
Ovine peste 1 an 3 1,5 3,5 - - - 700 0,5

Ovine sub 1 an 1,5 0,75 1,8 - - - 700 0,25

Cabaline adulte de 27 13,5 31,5 - - - 700 4,5

talie mijlocie
Mânji 1,5...3 ani, 13,5 6,7 15,8 - - - 700 2,2
în medie
Găini ouătoare în 0,175 - 0,175 - - - 950 0,02
baterii, 40%
substanţă uscată
La sol, inclusiv aşternut, (kg/cap)
Dejecţii de păsări în perioada de creştere În baterii (kg/cap)

Puicuţe de înlocuire 0...18 săptămâni. 5,8 3,5 (9 cap/m²)

1,8 12 (18 cap/m²)
Broiler 0...8 săptămâni.
Broiler curcă precoce 23 (0...16 săptămâni) 13 (0...15 săptămâni)

35 (0...24 săptămâni) 23 (0...22 săptămâni)

Broiler curcă tardiv
17 -
Broiler raţă 0...8 săptămâni.
43 -
Broiler gâscă 0...8 săptămâni.
• 12.3.5. Amenajări pentru sacrificarea animalelor
• Dotarea minimă a unui astfel de punct constă dintr-o singură încăpere pentru operaţiile de
asomare, sacrificare, jupuire, eviscerare şi tranşare. Aceasta se echipează cu inele, de fixare la
pardoseală, sifon de scurgere la pardoseală, cârlige în tavan pentru scripete, instalaţie de apă şi un
dulap frigorific.
• 12.3.6. Amenajări pentru distrugerea sau neutralizarea
• cadavrelor şi deşeurilor de origine animală
• Crematoriile constau din cuptoare căptuşite cu cărămizi refractare şi echipate cu arzătoare de
combustibil lichid sau gazos, respectiv încălzite electric pe bază de curenţi de înaltă frecvenţă.
Servind la incinerarea cadavrelor şi a unor deşeuri animaliere, a căror colectare nu este organizată
de fabricile de furaje proteice, crematoriile se cuplează prin funcţionalitate cu sălile de autopsie şi
cu punctele de sacrificare, iar prin coşul de fum şi sursa de combustibil, cu centralele termice.
• Cimitirele pentru animale şi puţurile seci sunt expediente pentru neutralizarea cadavrelor de
animale, ce rezultă de la comunităţile săteşti, amplasate la minimum 500 m distanţă de locuinţe,
adăposturi, şosele, păşuni sau surse de apă, în terenuri cu adâncime mare a apelor freatice
(minimum 5 m). În cazul gropilor de înhumare se sapă succesiv la 2 m adâncime şi la 50 cm interval
nesăpat, în cadrul unei incinte împrejmuite, contând pe o durată de minimum 7 ani pentru
descompunerea cadavrelor. Puţurile seci, din inele prefabricate sau chesoane deschise de beton
sau beton armat, cu diametrul de 2 ... 3 m, se vor opri cu fundul betonat la minimum 1,0 m
deasupra nivelului ridicat al apelor freatice. Cadavrele se introduc printr-un gol de. (1,20 x 1,20) m,
acoperit cu capac metalic. După o descompunere de minimum 6 luni în sezonul cald, resturile
organice şi oasele pot fi extrase şi înhumate iar puţul se dezinfectează cu leşie de sodă caustică sau
clorură de var şi se reutilizează.
•