STUDIU DE CAZ

,, CRITICISMUL
JUNIMIST ’’

ELEVI: CÎRNECI ROXANA , SÎRBU OANA ,

LIȚĂ IONUȚ , CIOROBA COSMIN ,
VENETE AMALIA .
CLASA: A XI a G
PROFESOR: IONESCU DANIELA
 CRITICISMUL
Critica este practica de a judeca meritele și greșelile ceva.

Critica este un exercițiu evaluativ sau corectiv care poate apărea

în orice zonă a vieții umane. Prin urmare, critica poate lua mai
multe forme diferite . Cât de mult oamenii critică, pot varia
foarte mult. În anumite domenii ale efortului uman, forma de
critică poate fi foarte specializată și tehnică; Adesea necesită
cunoștințe profesionale pentru a înțelege criticile.
 CE ESTE JUNIMISMUL?
• Junimismul reprezintă cea mai amplă mișcare culturală și ideologică în a doua jumătate asecolului al XIX-
lea.Acesta a fost influiențat de evoluționismul englez și de școala istoricăgermană.
• Sarcina istoricului care își propune să studieze dezvoltareaacestui important curent esteușurată de faptul că încă
de la început el se sprijină pe consensul mai multor voințe și ca tottimpul o puternică personalitate îl domină. În
afară de aceasta,Junimea” nu este numai un curent cultural si literar, dar și o asociație.
• Ea însă nu a luat naștere printr -un act formal și nu s-a menținut după legile exterioare, dar acceptate ale tuturor
corpurilor constituite. Junimea” n-a fost atât o societate, cât ocomunitate de interese culturale dar și socio-
politice.
• Apariția ei se datorează afinității viu resimțite dintre personalitatile întemeietorilor. Ea semenține apoi o
perioadă îndelungată prin funcțiunea atracțiilor și respingerilor care alcătuiesc caracteristica modului de a trăi și
a se dezvolta. Vechea deviză franceză potrivit căreia Intrăcine vrea, rămâne cine poate”este și aceea pe care
asociația ieșeana o adoptă pentru sine.
 APARIȚIE
‘’Junimea ” a fost o societate culturală întemeiată la Iași în anul 1863din inițiativa a 5 tineri întorși de la
studii din străinătate: Petre Carp, Iacob Negruzzi, Vasile Pogor, Theodor Rosetti și Titu Maiorescu, mentorul
spiritual al Junimii.
Aceasta desfășoară o amplă activitate precum:
• se înființează o editură
• se înființează o topografie
• este creată o revistă de mare prestigiu: ‘’Convorbiri Literare ” .
Revista a funcționat totodată ca un faimos cenaclu literar în care s-au dezbătut diverse probleme
teoretice ale artei, dar și probleme referitoare la modernizarea societății românești.
Scopul inițial al Junimii a fost acela de a organiza prelecțiuni populare” pe teme diferite deinteres larg prin
care se urmărea: educarea gustului publicului, unificarea limbii româneliterare și interesul pentru literatură.
Printr-o formulă masonică, junimiștii, cînd vorbeau despre acest subiect, spuneau: "OrigineaJunimii se
pierde în negura timpului"
MEDALIONUL
JUNIMII
 TRĂSĂTURILE JUNIMISMULUI
• 1. Spiritul Critic- cea mai importantă trăsătură a junimismului. Se respectă adevărul
istoric în studierea trecutului şi se cultivă simplitatea. Se simte nevoie de claritate,
rigoare şiraţiune – repere permanente ale acestui curent.
• 2. Spiritul filosofic– tot ceea ce construiesc se bazează pe o urmare firească
araţionamentului.
• 3. Gustul pentru clasic şi academic– pentru valorile canonice şi nu pentru inovaţie.
Junimiştii nu erau dispuşi să acepte noul, fie el simbolismul sau naturalismul în literatura
sau impresionismul în pictură.
• 4. Spiritul oratoric– opoziţie faţă de retorică paşoptistă romantică; se impune un model
încare totul să dovedească stăpânire de sine, rigoare şi măsură.
• 5. Ironia– venea din nevoia de a sublinia caracterul lipsit de pedanterie al acţiunii lor
culturale.
 ETAPELE ,,JUNIMII’’
1. Prima etapă, numită și "etapa ieșeană", se
întinde de la întemeiere, în anul1863, până
în1874,anul în care Titu Maiorescu, devenit ministru
al Instrucțiunii publice, se mută la București. În
această etapă predomină caracterul polemic. Este
epoca în care se elaborează principiile sociale și
estetice ale “Junimii”, aceea a luptelor pentru
limbă, purtate cu latiniștii și ardelenii, apoi a
polemicilor cubarnuțiștii, cu Bogdan Petriceicu
Hașdeu și cu revistele din București, duse nu numai
de Maiorescu,dar și în acțiuni colaterale de
Gheorghe Panu, Teodor Vârgolici, Alexandru
Lambrior, Vasile Burla, Alexandru Cihac. Este
vremea în care “Junimea” provoacă cele mai multe
adversități, dar și aceea încare, prin succesul
polemicilor ei, prin adeziunea lui Vasile Alecsandri,
prin descoperirea lui Mihai Eminescu, aureola
prestigiului începe să se formeze în jurul ei.
•
2 .Între anii 1874 și 1885 urmează a doua fază a
“Junimii”, epoca în care ședințele din Iași sedublează cu
cele din București, în diversele locuințe ale lui
Maiorescu și în cele din urmă înarmonioasa casă din
strada Mercur, unde Vasile Alecsandri a citit Fântâna
Blanduziei siDespot-vodă; Caragiale a citit O noapte
furtunoasă, apărute în aceeași perioadă în
Convorbiriliterare împreună cu operele lui Vasile Conta
și Ion Creangă. Este perioada de desăvârșire adirecției
noi. În paginile revistei apar operele marilor clasici:
Eminescu, Creangă, Caragiale,Slavici, precum și ale
altor personalități din primul rang în artă, știință și
cultură. Este perioada de glorie absolută a revistei.
3.Perioada 1885-1944 este o perioadă mai lungă și
lipsită de omogenitate. Transferată la București,
revista își schimbă în mare măsură profilul,
predominând cercetările istorice și filozofice.Este
epoca în care se stabilește pentru trei sau patru
decenii de aici înainte configurația Universității,
mai cu seamă a celei bucureștene și în care, din
cenaclul “Junimii”, se desprindfigurile cele mai
proeminente ale științei si oratoriei universitare .
4.În 1900 vechiul comitet se completează cu nume
noi, provenind din domeniul științelor naturale.
Nume noi se amestecă cu altele noi, mai puține
nume din sferele literare, mai multedin cele
savante și universitare.
5. A cincea epocă a Convorbirilor cea care a
început în anul 1907, coincide cu lunga direcțiea lui
Simion Mehedinți, în timpul căreia arhiva de
cercetări istorice se completează cu una
defilozofie, unde apar contribuțiile gânditorilor, la
începuturile lor atunci: Ioan Petrovici, C. Și M.
Antoniade, Mircea Djuvara
 OBIECTIVELE ,,JUNIMII’’
 răspândirea spiritului critic;
 încurajarea literaturii naţionale;
 neatârnarea intelectuală a poporului român;
 originalitatea culturii şi a literaturii române;
 crearea şi impunerea valorilor naţionale;
 educarea oamenilor prin cultură (culturalizarea maselor), eforturile lor
îndreptându-sespre receptarea şi înţelegerea culturii de către popor;
 unificarea limbii române literare.
 ISTORICUL ,, JUNIMII ‘’
Se poate vorbi într-un fel de o perioadă de existenţă a Junimii “avant la date” .Primele prelegeri publice ţinute
de Maiorescu în 1864 la Iaşi în sala Băncii Moldovei, apoicele ţinute la Universitatea de Maiorescu, Pogor, Carp şi
Th. Rosetti sunt de fapt formetimpurii ale manifestării junimismului. Tot la acest capitol trebuie inclusă şi prima
reuniune atinerilor care vor forma apoi nucleul de bază al societăţii, cu care ocazie, din iniţiativa lui Maiorescu,
P. Carp a citit traducerea tragediei “Macbeth”.

Reuniunea aceasta fu urmată de altele, desfăşurate de obicei duminică, după prelegerile de la Universitate,
când se comentau mai ales probleme legate de subiectele“prelecţiunilor populare” (de fapt de loc
Urile populare datorită publicului care le frecventa-lumea bună a Iaşilor -, a temelor dezbătute şi modalitatea
tratării ). La una dintre acesteîntâlniri, se cristalizează ideea înfiinţării unei societăţi literare. Se propune
drept nume “ UlpiaTraiana”.
Nimeni n-a acceptat însă denumirea din cauza izului latinizat pe care viitorii junimişti nu-l agreau.
Discuţiile continuară câteva duminici la rând, când Th. Rosetti propusese “ un nume fără pretenţie”
acceptat de toţi: Junimea. Pogor sancţiona botezul printr -un hazliu ritual popesc, ad-hoc inventat.
Fondatorii erau: Titu Maiorescu, P. Carp, VasilePogor, Th. Rosetti, Iacob Negruzzi.
 JUNIMIȘTII ȘI PAȘOPTIȘTII
Junimistii au recunoscut meritele predecesorilor. Generatia pasoptista a avut un
rol decisiv inprocesul de modernizare a societatii romanesti, de construire a
identitatii nationale, atat prinparticiparea activa la viata politica a tarii, cat si
prin cultura, mai ales prin literatura originala,cu specific national.

Pasoptistii, oamenii inceputului de drum” (Paul Cornea), au intemeiat literatura

romana moderna, au asimilat romantismul, preluand si elementele neoclasice
siiluministe, au fondat speciile si genurile in literatura romana, au folosit sursele
de inspiratie specifice secolului romantic (istoria, folclorul, natura), au
descoperit poeziapopulara,valorificand in literatura culta resursele expresive ale
limbii populare
 REPREZENTANȚI
Ioan Slavici (18 ianuarie 1848 – 17 august 1925) a fost un
Ioan Slavici
scriitor şi jurnalist român. Debutează în Convorbiri literare
(1871), cu comedia ,,Fata de birău”. Împreună cu
Eminescu, pune bazele Societăţii Academice Sociale
Literare România Jună şi organizează, în 1871, Serbarea
de la Putna a Studenţimii române din ţară şi din
străinătate. La sfârşitul anului 1874, se stabileşte la
Bucureşti, unde este secretar al Comisiei Colecţiei
Hurmuzachi, profesor, apoi redactor la ziarul „Timpul”. In
1870 Mihai Eminescu il introduce pe Ioan Slavici la
"Junimea" si-i face cunostinta cu Titu Maiorescu, iar in
1871, viitorul nuvelist publica in "Convorbiri literare"
comedia "Fata de birau", iar in 1872 povestea "Zana
Zorilor". Cu ajutorul societatii "Junimea" si a lui Maiorescu
personal, Ioan Slavici se intoarce la Viena pentru a-si
termina studiile si a-si da doctoratul, dar se imbolnaveste
si sta o perioada lunga in Spitalul obstesc imperial regal .
 VASILE POGOR
Alături de Titu Maiorescu, Petre P. Carp, Iacob
Negruzii şi Teodor Rosetti, Vasile Pogor a fost
fondator al Societăţii Junimea, în anul 1863. Ei îşi
încep activitatea prin organizarea unei serii de
prelegeri populare, acestea devenind o lungă
tradiţiei a Junimii. Pentru a promova ideile
“Junimii”, se înfiinţează, tot la Iaşi, la 1 martie
1867, revista “Convorbiri literare”, în care se vor
publica şi principalele opere ale scriitorilor de
valoare ai epocii. Junimiştii urmăreau educarea
publicului prin “prelecţiuni populare” , reuşind să
impună mentalitatea junimistă în epocă, fără dogme
şi să dezvolte spiritul oratoric pe care îl considerau o
artă. De asemenea unificarea limbii române literare
începe prin propunerea junimiştilor privind
înlocuirea alfabetului chirilic cu cel latin, propunere
exprimată încă din 1860. Ca urmare a efortului lor,
Academia Română aprobă şi oficializează această
scriere pentru întreaga ţară.
 PETRE CARP
Petre P. Carp (n. 28 iunie 1837, Iaşi - d. 19
iunie 1919, Ţibăneşti, judeţul Iaşi), om politic,
diplomat, fondator al Societăţii Junimea şi lider politic
al acesteia. După fuziunea din 3 aprilie 1907, Carp
devine şi preşedinte al Partidului Conservator.
  În toamna anului 1862, Carp revine la Iaşi, unde îi va
întâlni pe Titu Maiorescu şi Vasile Pogor. Ulterior, în
următorii doi ani li se vor adăuga şi Theodor Rosetti,
împreună cu Iacob Negruzzi, formându-se astfel grupul
ce va fonda Societatea Junimea în primăvara
anului 1864. Având la bază idei comune, cei cinci se vor
axa la început pe cultivarea spiritului literar, ei
reprezentând o nouă generaţie, junimistă, cu o nouă
concepţie asupra vieţii sociale şi culturale româneşti.
Prin activitatea sa, societatea impunea o direcţie nouă,
modernă, întregii noastre culturi, definindu-se prin
spiritul ei etic şi sentimentul valorii estetice.
 Iacob Negruzzi
Iacob Negruzzi (n. 31 decembrie 1842, Iași - d. 6 ianuarie 1932,
București) a fost scriitor, dramaturg, critic literar, jurist,
profesor, politician, președinte al Academiei Române. Iacob
Negruzzi a fost un excelent conducător de revistă, un organizator
plin de talent, el atrăgând aici spiritele cele mai alese, al căror
talent era descoperit cu o intuiție sigură .
Ca scriitor, debutează în anul 1866, în Foaia societății pentru
literatura și cultura română în Bucovina”. Scrie poezii lirice,
balade, idila Miron și Florica (1870), satire,epistole, schițe,
romanul Mihai Vereanu (1873), piese de teatru, memoriale de
călătoriiși un volum de memorii intitulat sugestiv Amintiri de la
Junimea (1921) . Ca membru alPartidul Conservatora fost de mai
multe ori deputat ori senator de Iași. Este memorabilă intervenția
sa din anul 1888 pentru acordarea unei pensii viagere poetului
Mihai Eminescu. Membru titular (1881) al Academiei Române,fiind
de mai multe ori vicepreședinte al acestei prestigioase instituții,
de două ori conducândo în calitate de președinte sau secretar
general .
 THEODOR ROSETTI
Descendent al unei vechi familii boierești, Theodor Rosetti a făcut studii
juridice la Viena și Paris, numărându-se printre întemeietorii
societății Junimea. În anul 1863, împreună cu Petre P. Carp, Titu
Maiorescu, Vasile Pogor și Iacob Negruzzi, pune bazele societății culturale
„Junimea” și ale revistei sale „Convorbiri literare”, pe care o conduce
timp de 28 de ani (1867 - 1895). Revista își propunea discutarea unor
probleme lingvistice, organizarea unor cenacluri prin care să
răspândească idei, cunoștințe de literatură, istorie, economie, politică și
să promoveze noi valori din cultura românească. A deținut funcția de
guvernator al Băncii Naționale a României în perioada 19 noiembrie 1890
- 21 noiembrie 1895. 
Theodor Rosetti a decedat la 17 iulie 1923 în București, la vârsta de 86 de
ani.
 TITU MAIORESCU
Titu Liviu Maiorescu (n. 15 februarie 1840, Craiova – d. 18
iunie 1917, București) a fost un academician, avocat, critic
literar, eseist, estetician, filosof, pedagog, politician și scriitor român-
mason, prim-ministru al României între 1912 și 1914, ministru de interne,
membru fondator al Academiei Române, personalitate remarcabilă a
României sfârșitului secolului al XIX-lea și începutului secolului XX.
Maiorescu este autorul celebrei teorii sociologice a formelor fără fond,
baza junimismului politic și „piatra de fundament” pe care s-au construit
operele lui Mihai Eminescu, Ion Creangă, Ion Luca Caragiale și Ioan
Slavici.

Titu Maiorescu a avut un rol definitoriu in cadrul societatii “Junimea”

impunandu-se caadevaratul lui conducator ,in cadrul epocii drept
indrumatorul cultural si literar. A avut preocupari multiple in ceea ce
priveste literatura si limba romana.In cadrul literaturii a fost atat critic
cultural, cat si literar. In calitate de critic cultural, Titu Maiorescu
directioneaza atat limba si literatura, cat si civilizatia prin lucrarile sale.
 MIHAI EMINESCU
Mihai Eminescu vine în ţară, în vara anului 1871, în vederea
pregătirii Serbării de la Putna şi nu este exclus să fi trecut pe
la Iaşi pentru a lua contact cu membrii ,,Junimii” şi cu T.
Maiorescu. Însemnarea din registrul ,,Junimii” scrisă de mâna
poetului dovedeşte că poetul a fost la Iaşi în 1871. La poziţia
49 din registru este trecut: Mihail Eminescu – 1849 –
decembrie 20 Sf. Ignat – Botoşani. Următorul înscris în registru
este din anul următor 1872.
Încă din anul 1870, când era la Viena, Eminescu trimite lui I.
Negruzzi poezia ,,Venere şi Madonă” ceea ce-l face pe
Maiorescu să aprecieze talentul său în memorabilul articol
,,Direcţia nouă” : ,,Cu totul osebit în felul său, om al timpului
modern, deocamdată blazat în cuget, iubitor de antiteze cam
exagerate, reflexiv mai peste marginile iertate, până acum
aşa de puţin format, încât ne vine greu să-l cităm îndată după
Alecsandri, dar, în fine, poet, poet în toată puterea
cuvântului este d. Mihail Eminescu”.
 Ion Luca Caragiale
Ion Luca Caragiale (1 februarie 1852-9 iunie 1912) a fost un
dramaturg, nuvelist,pamfletar, poet, scriitor, director de
teatru,comentator politic şi ziarist român. I.L.Caragiale este
considerat a fi cel mai mare dramaturg român şi unul dintre
cei mai importanţi scriitori români. A fost ales membru al
Academiei Române post-mortem. De la debutul său în
dramaturgie (1879) şi până în 1892, Caragiale s-a bucurat de
sprijinul Junimii, deşi în întregul proces de afirmare a
scriitorului, Junimea însăşi a fost, până prin 1884 - 1885, ţinta
atacurilor concentrate ale adversarilor ei. Se poate afirma că
destule dintre adversităţile îndreptate împotriva lui Caragiale
se datorează şi calităţii sale de junimist şi de redactor la
conservator-junimistul ziar Timpul (1878 - 1881). Prima piesă
a dramaturgului, O noapte furtunoasă, bine primită de
Junimea şi publicată în Convorbiri literare (1879), unde vor
apărea de altfel toate piesele sale, a beneficiat, la premieră,
de atacuri deloc neglijabile.
 BIBLIOGRAFIE

• http://www.ipedia.ro/criticismul-junimist-275/
• https://www.scribd.com/doc/92481932/Studiu-de-Caz-Criticismul
-Junimist
• https://prezi.com/mftjjijolb0f/criticismul-junimist/
• GOOGLE IMAGE