Tipologia aşezărilor

şi derularea
proiectelor
agroturistice
 
 • Situarea în plan a locuinţei
• Elementele care trebuie analizate sunt: circulaţia din interior,
suprafaţa spaţiilor raportată la numărul de persoane, precum şi
dotarea locuinţei cu grupuri sanitare.
• În ceea ce priveşte circulaţia în interiorul locuinţei se va urmări ca
accesul spre camerele de cazare să nu se facă prin camerele
destinate altor turişti sau prin spaţiile private ale gospodăriei,
accesul fiind dirijat dintr-un hol sau verandă comună.
• Indicii de suprafaţă practicaţi în turismul hotelier nu pot fi
respectaţi datorită faptului că în majoritatea gospodăriilor spaţiile
destinate turiştilor au avut iniţial altă destinaţie. În această
situaţie, confortul oferit, minim, dar suficient, va fi compensat de
celelalte avantaje oferite de o gospodărie agroturistică.
• Pentru a asigura un grad de confort normal, prezenţa grupurilor
sanitare este obligatorie.
• De asemenea, se va urmări asigurarea alimentării cu apă şi energie
electrică, precum şi încălzirea spaţiilor.
• Atunci când se va construi o nouă gospodărie sau
fermă agroturistică, în ceea ce priveşte zona de
amplasare se vor avea în vedere următoarele aspecte:
• situarea faţă de formele geografice (munţi, ape, văi,
fenomene carstice);
• situarea faţă de obiective sau monumente istorice,
arheologice, culturale, religioase, locul unor manifestări
folclorice;
• tipul de localitate în care este amplasată gospodăria;
• accesul la localitate şi la gospodăria agroturistică;
• situarea gospodăriei agroturistice faţă de sursele de
poluare din zonă;
• posibilităţi de agrement în zonă, localitate, gospodărie;
• respectarea tradiţiei şi a stilului local;
• funcţionalitatea locuinţei;
• ambientul locuinţei (gradul de confort).
 • Situarea geografică
• În funcţie de situaţia, de caracterul geografic cultural sau
sportiv al comunei (zonei), poate fi determinat tipul
potenţialului client.
• Astfel, comuna poate atrage populaţia unui centru urban
apropiat (turism de vecinătate).
• Situarea geografică a comunei trebuie să fie făcută în
apropierea unei căi de tranzit importante (clientela de
trecere cu sejur scurt).
• Regiunea trebuie să beneficieze de o imagine turistică uşor
de identificat.
• Clientela trebuie să fie atrasă de vreo activitate sau de un
eveniment deosebit în comună.
• Pentru a conserva bine produsul său turistic trebuie să atragă
clienţii care par a fi interesaţi de ceea ce oferă comuna -
tradiţii - gastronomie renumită.
•  
• Valorificarea potenţialului turistic
• Comunele dispun, în funcţie de istoria lor, de poziţia
lor geografică şi de potenţialul lor natural, de
filoane (zone) turistice care pot fi exploatate.
• Ca turişti, dar şi ca locuitori ai zonei, pentru a fi
siguri de avantajele comunei, trebuie să fie întrebaţi
bătrânii, responsabilii de asociaţii, localnicii din zonă
care constituie o sursă bună de informaţii, dar nu
modifică, dacă este posibil, printr-o observare
detaliată şi concretă diferitele aspecte ale vieţii din
zonă şi împrejurimi.
 Pot fi valorificate următoarele axe:
• natura - zona pitorească (cascade, lacuri, râu,
munţi, stânci);
• calitatea mediului, a florei şi faunei;
• moştenirea omului (podgorii);
• clădiri: castele, biserici, monumente,
arhitectură tipică, mobilier vechi, vechi
târguri;
• tradiţiile populare: obiceiuri, vechi ocupaţii;
• gastronomie (bucătărie şi produse specifice);
• evenimente tradiţionale (târguri, procesiuni
religioase, sărbători pastorale).
• Acest potenţial turistic este pus în valoare şi semnalat, dar
exploatarea sa turistică nu trebuie să-i dăuneze (atenţie trebuie la
calitatea apei în amenajările staulelor, la ceea ce poate influenţa
armonia peisajului, la depozitarea gunoaielor care nu este
controlată).
• Trebuie păstrate echilibrele realizate - accesul, iar viabilitatea nu
trebuie să stânjenească alte activităţi economice (agricultura,
micul comerţ) sau să dezechilibreze piaţa financiară.
• Această cercetare trebuie să permită să fie scoase în evidenţă
potenţialul zonei, şi să evalueze principalele restricţii de
exploatare.
• Produsul turistic se referă la combinaţia a uneia sau mai multor
activităţi susţinute de o distracţie, un mod de transport pentru un
preţ şi o durată de frecventare determinate : hotel, sat, vacanţă,
familie, bani, camping.
• Acest produs turistic poate fi propus în mod global sub formă de
învoiala (produs "cheia în mână") sau consumabil separat (produs
în "Kit")
 • Măsuri pentru protecţia mediului
• Este condiţia indispensabilă a reuşitei comerciale a operaţiei. Într-adevăr
protecţia mediului înseamna să păstrăm materia primă, baza dezvoltării
turistice. Această protecţie trebuie:
• să asigure calitatea apei, necesitate esenţială pentru practicarea scăldatului
şi a activităţilor nautice, dar şi pentru interesul piscicol;
• să protejeze peisajul, patrimoniul natural asupra căruia se crează imaginea
staţiunii, evitând o implantare anarhică şi difuză a construcţiei şi protejând
flora şi pădurea;
• să se îngrijească de felul în care este păstrat modul de acces la principalele
echipamente, înfrumuseţând malurile râpoase şi diminuând impactul
săpăturilor de pământ asupra intrărilor sau a parcărilor;
• Legislaţia în vigoare prevede sancţionarea unor activităţi cum ar fi:
• recoltarea de către persoanele neautorizate a florilor şi a altor plante din
parcuri publice, amenajări peisagistice, spaţii verzi, etc;
• recoltarea sau capturarea în scopul comercializării, inclusiv la export, de
către persoane neautorizate, a plantelor şi animalelor din flora şi fauna
salbatică;
• dislocarea, deteriorarea sau distrugerea marcajelor şi a panourilor de
avertizare destinate protecţiei mediului, etc;
• luarea de către proprietarii şi administratorii legali a măsurilor de salubrizare
şi igienizare a terenurilor aferente amplasamentelor turistice.
• De asemenea, în scopul protejării apelor se sancţioneaza
următoarele activităţi:
• folosirea apelor de suprafaţă sau subterane, cu excepţia
apelor minerale şi termale, în diferite scopuri, fără acordul
sau autorizaţia organelor competente de gospodărire a
apelor, cu excepţia satisfacerii necesităţilor proprii;
• evacuarea de ape uzate, precum şi deversarea de reziduuri
sau orice alte materiale în ape de suprafaţă, subterane şi în
mare, fără acordul sau autorizaţia organului competent de
gospodărire a apelor;
• spălarea mijloacelor de transport, a obiectelor sau
instalaţiilor de orice fel, în apa râurilor, lacurilor naturale sau
artificiale;
• circulaţia cu vehicule, trecerea cu animale sau staţionarea
acestora pe baraje, diguri sau canale, cu excepţia locurilor
anume destinate în acest scop.
 Practicarea (opţională) a unor activităţi specifice zonei
• sau sezonului
• În acest cadru se pot include activităţi de genul:
• cositul şi strânsul fânului;
• culesul fructelor de pădure;
• prelucrarea laptelui şi a cărnii;
• hrănirea şi îngrijirea animalelor din gospodărie (mulsul
oilor sau vacilor);
• activităţi artizanale (cusut, împletit, modelat lut, cioplit
piatră sau lemn).
• Toate acestea, pe lângă caracterul lor inedit pentru un
orăşean, au şi un caracter educativ, mai ales pentru
copii.
• Bineînţeles că turistul va participa la aceste activităţi
numai atunci când va dori şi când îi va face plăcere
acest lucru.
 În funcţie de specificul zonei şi de posibilităţile
fiecărei gospodării, se pot desfăşura diverse
activităţi recreative:
• masă câmpenească;
• masă la stână;
• vânătoare (cu sau fără împuşcare);
• pescuit;
• sporturi acvatice;
• turism ecvestru.
• Elementele de atracţie ale zonei limitrofe în
urma unor acţiuni sunt atracţiile turistice ca:
• forme de relief şi peisaje atractive,
• monumente ale naturii sau rezervaţii,
• locuri istorice, monumente istorice şi
arheologice,
• muzee,
• sate cu originale creaţii etnofolclorice,
• manifestări folclorice sau orice alte atracţii ce ar
prezenta interes pentru turişti.
• Includerea în program a atelierelor meşteşugăreşti
• şi de industrie mică din zonă
• Este posibil ca unii turişti să dorească să se iniţieze într-un
anumit domeniu al artei populare sau într-un anumit
meşteşug, iar majoritatea vor achiziţiona produse rezultate
dintr-o astfel de activitate.
• De asemenea, în orice program agroturistic trebuie să fie
precizate următoarele elemente:
• adresantul: turist individual sau grupuri de turişti;
• responsabilul de program: cel care poate da informaţii
suplimentare, care rezervă locurile şi primeşte turiştii;
• durata programului şi perioada de timp pentru care este
valabil.
• Elaborarea programului agroturistic se poate face la nivel de
stat sau zonă, incluzând şi toate obiectivele economice de
interes local sau republican care funcţionează pe teritoriul
zonei şi poate reprezenta puncte de atracţie şi de interes
pentru turist.
 Programele agroturistice pot fi clasificate, în funcţie de
perioada de timp la care se referă şi serviciile pe care
le oferă:
• a) în regim standard pentru perioadele de timp
modulate şi servicii prestabilite;
• b) comandate pe perioade de timp şi servicii solicitate
în mod special de către turişti.
Programele turistice pot fi elaborate şi îmbunătăţite în
comun cu oficiile de turism, solicitând consultaţii şi
sprijin din partea inspectoratului şcolar (pentru elevi),
comitetului judeţean de cultură, ele vor fi diferenţiate
după împrejurări, în funcţie de:
-durata sejurului,
-condiţii meteorologice,
-vârstă,
-sex,
-ţara de origine a turiştilor,etc.
• Geografic, în funcţie de posibilităţi, programele
agroturistice se pot realiza şi în alte judeţe, obiectivele
şi itinerariile lor rămânând la latitudinea
organizatorilor.
• Programele turistice vor fi aduse la cunoştinţa turiştilor
pe diverse căi audio-vizuale (anunţuri, afişe,
fotomontaje).
• Toate serviciile oferite şi acţiunile iniţiate trebuie astfel
concepute şi realizate încât să ridice prestigiul satului
agroturistic respectiv, să-i creeze o anumită
popularitate şi să-l plaseze în rândul destinaţiilor
turistice de mare interes şi atractivitate.
• Managementul local
• La nivelul regiunilor rurale trebuie să se aibă în vedere modul de
identificare a potenţialului agroturistic, sub toate aspectele sale,
potenţial care trebuie să reunească şi să îmbine armonios factorii
naturali, materiali şi spirituali, atât din punct de vedere al gazdei cât
şi al turistului.
• Pentru armonizarea acestor resurse este necesar ca mai întâi să fie
identificată persoana care să posede un minim de insuşiri şi
cunoştinte necesare organizării acţiunilor de agroturism local.
Persoana identificată, testată şi instruită devine factorul care
trebuie să acţioneze în vederea formării şi pregătirii potenţialului
agroturistic local. Formarea personalului pentru prestarea de
servicii în domeniul turismului (agroturismului) este necesară şi
totodată obligatorie pentru funcţionare.
• Institutul Naţional de Formare şi Management în Turism şi
agenţii economici din turism pot organiza cursuri de
calificare profesională în meseriile de bază din turism, cu
respectarea unei anumite metodologii. Aceste cursuri de
calificare organizate, sunt grupate pe meserii, pe grupe
(clase) reprezentând între 10 - 30 cursanţi.
• Durata cursurilor este stabilită prin planul de învaţământ,
iar pentru recepţioner, bucătar, ospătar, chelner, necesar la
această pensiune sunt cuprinse între 6-12 luni, în funcţie de
complexitatea acesteia.
• În urma cursurilor se eliberează un atestat necesar pentru
practicarea meseriilor.
• Turismul de azi este o alegere de profesionalism şi
competenţă care are nevoie de o formare adaptată
la aceste cerinţe.
• Evaluarea potenţialului agroturistic se face prin
prisma agreerii zonei, a existenţei unei
infrastructuri minime şi a unui cadru construit
integrat armonios în cadrul natural, al posibilităţilor
identificării şi realizării unor programe de odihnă şi
agrement, care să activeze tradiţii şi meşteşuguri ce
vor constitui elemente de atracţie pentru turişti.
• O bună frecvenţă turistică se bazează astăzi pe o
politică de dezvoltare a staţiunii sau a zonei.
Acest lucru permite să porneşti de la cele mai
simple genuri de activitate şi calitatea modului de
primire a gestionarului propunând turistului o
gamă de servicii care să-i învioreze şederea şi să-
şi dea seama de vitalitatea staţiunii.
Fiecare zi va suferi o schimbare:
• un spectacol,
• un concurs,
• o excursie,
• un joc, pe scurt un eveniment care să marcheze
profund cele mai tari momente ale şederii
turistice.
• Această revigorare trebuie să "acopere"
diferenţele determinate de vârstă şi să întâmpine
pe vizitatori, oferindu-le cele mai diverse servicii:
club pentru copii, club de varietăţi, dar şi ceaiuri
dansante, serate sau aperitive, frigărui.
Revigorarea trebuie să fie asigurată de
profesionalişti competenţi, ea poate fi
încredinţată unor asociaţii sau Oficiului de Turism
local sau să fie încredinţată direct gestionarului.
Va fi, în general, intercomunală sau comunală,
după caz, nivelul frecventării echipamentelor
fixând scara necesară.
 Prezentarea ofertei de cazare
•  
• În cadrul acestei etape se vor urmări aspectele referitoare la
prezentarea capacităţii de cazare şi a serviciilor ce pot fi
asigurate la nivelul gospodăriei sau al comunităţii rurale.
• Capacitatea de cazare va fi prezentată pe categorii de clase de
confort, precizând cu exactitate şi în detaliu toate elementele
caracteristice spaţiului de locuit: dimensiunea încăperilor,
numărul acestora, intrare comună cu proprietarul sau
separată, grupul sanitar, posibilităţile de alimentare cu apă
rece şi caldă, posibilităţi de încălzire, etc.
• Se va face o prezentare atât a încăperilor pentru odihnă, cât şi
a camerelor de zi şi a bucătăriei (dotarea acesteia în detaliu).
• Camerele de zi, bucătăria şi baia pot fi destinate exclusiv
turiştilor sau pot fi utilizate de către aceştia în folosinţă
comună cu proprietarul.
• Dacă spaţiul de cazare se concretizează în camere ce fac parte
integrantă dintr-o locuinţă, atunci se va prezenta şi locuinţa în
ansmblu.
• Serviciile ce pot fi asigurate includ: prepararea şi servirea mesei,
posibilitatea procurării unor alimente nepreparate sau semipreparate, ghid
turistic sau călăuză, supravegherea copiilor, posibilităţi de parcare,
închirierea unor echipamente şi accesorii, dotarea gospodăriei cu radio,
frigider, telefon, etc.
http://www.rasfoiesc.com/business/afaceri/turism/STUDIUL-DE-AMPLASAR
E-SI-CONSTR12.php
• a) amenajarea simplă a gospodăriilor ţaraneşti, a construcţiilor existente în
aceste gospodării pentru practicarea agroturismului care să asigure servicii
de cazare, masă, agrement etc., la preţuri accesibile unui segment larg al
populaţiei şi anume al aceluia cu venituri mici;
• b) realizarea în actualele gospodării (ferme familiale) a unor construcţii noi,
bine dotate cu facilităţi moderne, cu ofertă de servicii de înaltă calitate
adresate segmentului de populaţie şi anume al aceluia cu venituri mari, sau
adresate turismului internaţional;
• c) diversificarea şi îmbunătăţirea calităţii serviciilor actualilor ofertanţi din
fermele şi pensiunile agroturistice în funcţiune.
• Oricare din aceste alternative poate fi aplicată în funcţie de un şir de factori
de ordin economic, social şi politic care vor caracteriza evoluţia societăţii
româneşti.
• Pentru ca cererea pentru produsele agroturistice să se mărească şi ţinând
cont de condiţiile specifice şi de forţa economică a comunităţilor rurale, se
pot organiza sau dezvolta acţiuni cu caracter permanent sau pentru
perioade bine precizate, astfel încât să existe o atracţie reală pentru un
număr cât mai mare de turişti care vor opta pentru servicii cât mai
complexe:
• organizarea unor festivaluri folclorice;
• organizarea de concursuri anuale pentru coruri şi pentru solişti de muzică
populară;
• târguri şi concursuri zonale pentru: produse agroalimentare, produse de
artizanat, animale;
• întâlniri ale fiilor satului;
• sărbătoarea pădurii;
• concursuri de pescuit;
• concursuri pe meserii tradiţionale (locale);
• iniţiere în meşteşugurile populare;
• învăţarea jocurilor populare;
• iniţiere în arta echitaţiei;
• organizarea de vânători;
• organizarea turismului pentru copii prin amenajări specifice.
 Pentru o mai bună coordonare a funcţionării şi a
dezvoltării ofertei agroturistice se impun următoarele
măsuri:
• Realizarea unei bănci de date şi a unei monitorizări prin
indicatori specifici care să evidenţieze noi oportunităţi
de sprijinire a activităţii de agroturism;
• Elaborarea codurilor de practică pentru agroturism;
• Dezvoltarea şi simplificarea formelor de finanţare
pentru dezvoltarea activităţilor agroturistice;
• Îmbunătăţirea calificării lucrărilor în domeniu;
• Dezvoltarea relaţiilor de parteneriat între localităţi
rurale cu potenţial agroturistic din România şi din alte
ţări.
• http://www.creeaza.com/afaceri/turism/PERSPECTIVEL
E-DEZVOLTARII-AGRO332.php