Marin Sorescu

Iona
• Marin Sorescu a publicat
primul său volum (Singur
printre poeţi) în 1964 şi de
atunci a impus un stil degajat,
uşor ironic, fantezist (care
atenuează reflecţia gravă),
deconcertant, de multe ori
feroce în profundul său simţ
critic.
• Sunt foarte cunoscute şi
volumele din ciclul La lilieci, un
univers poetic pornind de la un
cimitir ce poartă acest nume.
• Creaţia sa dramaturgică poate
fi considerată şi ea ca fiind
excepţională: Iona,
Paracliserul, Matca, Există
nervi, A treia ţeapă, Răceala.
• Marin Sorescu s-a născut la 18
februarie1936 în comuna Bulzeşti
din judeţul Dolj.
• A urmat cursurile liceului din
Predeal şi a absolvit Facultatea de
Filologie din Iaşi.
• Debutul l-a avut prin volumul
Singur printre poeţi, ca apoi, în
1990, să primeasca Premiul
Internaţional Herder, iar în 1991
să devină membru al Academiei
Române.
• S-a stins din viaţă în 1997.
• Iona, subintitulată de Marin
Sorescu tragedie în patru tablouri,
a fost publicată în 1968 în revista
Luceafărul şi face parte, alături
de Paraclisierul şi Matca, dintr-o
trilogie dramatică intitulată
sugestiv Setea muntelui de sare .
• Titlul trilogiei este o metaforă
care sugererază ideea că setea
de adevăr de cunoaştere şi de
comunicare sunt căile de care
omul are nevoie pentru a ieşi
din absurdul vieţii, din
automatismul istovitor al
existenţei, iar cele trei drame
care o compun  sunt meditaţii-
parabole, realizate prin ironie.
• Simbolice pentru titlul volumului
din care fac parte, dramele
Iona, Paraclisierul  şi Matca
sunt parabole pe tema
destinului uman, parafrazând
trei mituri fundamentale: mitul
biblic (Iona), mitul meşterului
Manole (Paraclisierul) şi mitul
potopului (Matca).
• Piesa de debut a autorului,
Iona, reprezintă capodopera
sa dramatică  şi unul dintre
evenimentele vieţii noastre
teatrale.
• În ea, autorul a simbolizat
drama ontologică a omului
modern  (şi a omului ca
fiinţă), aflat sub puterea
destinului  orb.
• Inspirată din mitul biblic al
omului inghiţit de un peste,
opera nu prezintă o dramă
individuală, ci una general
umană, nascută din
frământările şi neliniştile
fiinţei pământene  în faţa
propriului destin.
• De-a lungul celor patru
tablouri, Iona dă naştere la
interogaţii existenţiale grave
privitoare la viaţă, moarte,
singurătate, destin.
• Prin această trăsătură, ea se
încadrează în teatrul de idei,
devenind un adevarat poem
dramatic al neliniştii metafizice.
• Drama are la origine
cunoscutul mit biblic al lui
Iona, fiul lui Amitai.
• Iona este insărcinat să
propăvăduiască cuvântul
Domnului în cetatea Ninive,
căci păcatele omenirii
ajunseseră până la cer.
• Iona primeşte misiunea, dar se
răzgândeşte şi se ascunde pe o
corabie, cu care fuge la Tarsis.
• Dumnezeu îl pedepseşte pentru
nesupunere, trimiţând un vânt
puternic, care provoacă o furtună
pe mare.
• Corăbierii bănuiesc faptul că Iona
este cel care  a atras mânia
cerească, aşa că îl aruncă în
valuri.
• Din poruncă divină, Iona este
inghiţit de un monstru marin şi
după trei zile şi trei nopţi
petrecute în burta peştelui în
pocăinţă, "Domnul a poruncit
peştelui şi peştele a vărsat pe
Iona pe uscat ".
• Subiectul acestei fabule
biblice se foloseşte în
piesa lui Marin Sorescu
numai ca pretext,
personajul deosebindu-se
de biblicul Iona prin aceea
că acesta din urmă este
înghiţit de chit pentru că
voia să fugă de  o
misiune, pe când eroul lui
Sorescu nu săvârseşte
niciun păcat, se află încă
de la început “în gura
peştelui" şi nici nu are
posibilitatea eliberării de
fapt.
 Iona este o parabolă care ascunde
idei profunde, interogaţii metafizice
şi simboluri. Apartenenţa ei la
teatrul de idei ar putea fi motivată
prin:
• Este inspirată dintr-un mit (mitul
biblic al omului inghitit de peşte);
• Spatiul celei mai mari părţi a
acţiunii este unul închis, apăsător,
ameninţător: în burta peştelui
(antrenată în “veşnica mistuire”),
Iona este omul prizonier al
primejdiilor şi al fatalităţii.
• Eroul reprezintă, prin urmare, un
simbol: el îi simbolizează pe toţi
oamenii aflaţi în puterea destinului.
De aici se naste sentimentul de
singurătate, de înstrăinare
existenţială, nevoia de a vorbi cu
dublul său, dorinţa de a vedea pe
cineva trecând pe drum.
• Iona străbate un traseu iniţiatic
arhetipal, comun: drumul de la
viaţă la moarte; aflat într-o
situaţie-limită atunci când este
inghiţit de primul peşte, va
ajunge, în final, prizonier fără
ieşire.
• Conflictul este repartizat pe
două planuri: unul fizic şi celălalt
emotional, al conştiinţei
personajului.
• Cel fizic, material, este rezultatul
nenumăratelor frământări ale
conştiinţei personajului ce are ca
bază şi rezultat nenumăratele 
repercursiuni ale unei lumi
meschine şi frauduloase,
condusă de incultură.
 
• Gestul de sinucidere este mai
de grabă răspunsul
emoţional al unei incursiuni
în misterele genezei şi morţii
prea puternice spre a fi
suportate de mintea umană,
deşi, ca orice fiinţă umană, 
personajul are dorinţa de 
cunoaştere ce întrece
barierele umanităţii.
• Soluţia de ieşire pe care o
găseşte Iona este aceea a
spintecării propriei burţi care
ar semnifica evadarea din
propria carceră , din propriul
destin, din propria
captivitate.