PSIHOFARMACOLOGIE

Conf. univ. dr. med. Adrian BUMBU

Medic primar Urologie & specialist Psihiatrie
 NOȚIUNI INTRODUCTIVE

Psihofamacologia face referire la studiul medicamentelor care influențează starea mintală și

comportamentul uman.

Substanțele psihoactive și derivații lor sintetici sunt folosite pentru a trata o varietate de tulburări
psihiatrice.
 NOȚIUNI INTRODUCTIVE

Un individ devine bolnav psihic atunci când nu se mai acceptă pe sine însuși sau pe alții, când
are o preocupare excesivă pentru propriul corp și propria persoană, când pierde contactul cu
realitatea, retrăgându-se în propria lume și nu se mai poate adapta normelor sociale,
ocupaționale și culturale.
 NOȚIUNI INTRODUCTIVE

Tulburările psihiatrice afectează atât adulții, cât și adolescenții.

Conform WHO, disfuncția cauzată de bolile psihiatrice este mai mare față de cea generată de
patologia tumorală sau boli cardiovasculare, fapt evidențiat mai ales în țările dezvoltate.
SISTEMUL NERVOS

SISTEMUL NERVOS
 Trunchi
Talamus
cerebral

Cerebel Hipotalamus

Encefal
SISTEMUL
NERVOS Diencefal Epitalamus
CENTRAL Măduva
spinarii
Emisfere
Subtalamus
cerebrale
SISTEMUL
NERVOS
Nervi cranieni Metatalamus

Nervi
SISTEMUL
NERVOS Nervi spinali
PERIFERIC
Ganglioni
nervoși
NEURONUL
SINAPSA
 NEUROTRANSMIȚĂTORII

Neurotransmițătorii/ mediatorii chimici sunt subsțante chimice care se găsesc în sistemul

nervos prin intermediul cărora se face transmiterea, modularea și amplificarea impulsurilor
nervoase în sinapse.
Deși sunt definiți mai mult de 100 de neurotransmițători, doar 20 dintre aceștia prezintă acțiuni
bine definite.
 NEUROTRANSMIȚĂTORI
Cei mai importanți neurotransmițători implicați în procesele psihofarmacologice sunt:
 Acetilcolina,
 Dopamina,
 Norepinefrina,
 Epinefrina,
 Serotonina,
 Glutamatul,
 GABA/ Acidul gama-aminobutiric.
 NEUROTRANSMIȚĂTORI
ACETILCOLINA
Acetilcolina a fost primul neurotransmițător identificat atât la nivelul sistemului nervos central,
cât și la nivelul sistemului nervos periferic.
Acetilcolina este compusă din colină și acetil-CoA. Reacția de formare este catalizată de enzima
acetilcolintransferază. După formare, este depozitată în veziculele din terminațiile colinergice
presinaptice pentru a preveni degradarea ei de acetilcoleinesterază.
Acționează în sinapsele nervilor parasimpatici și în joncțiunile neuromusculare.

Acetilcolina acționează asupra receptorilor muscarinici și nicotinici.

 NEUROTRANSMIȚĂTORI
ACETILCOLINA
Acțiuni/ Funcții:
 percepția durerii,
 reglarea neuroendocrină,
 reglarea REM ( în cadrul mecanismelor somnului),
 memorie,
 procesele de învățare,
 activitatea mușchilor,
 transmiterea influxului nervos în sistemul vegetativ.

Scă­derea acetilcolinei la nivel cerebral este implicată în Boala Alzheimer și scăderea funcțiilor
cognitive.
 NEUROTRANSMIȚĂTORI
NOREPINEFRINA
Norepinefrina reprezintă o catecolamină, ce este eliberată în sânge ca răspuns la stresul fizic sau
emoțional. Aceasta este produsă (alături de epinefrină și dopamină) în glandele suprarenale și la
nivelul celulelor sistemului nervos simpatic.
Norepinefrina este neurotransmițătorul principal pentru nervii simpatici adrenergici
postganglionari.
Norepinefrina este eliberată în principal la nivelul spațiului extracelular atunci atunci când
există un nivel crescut de Calciu. Alți factori care influențează eliberarea sa sunt: nucleotidele
ciclice, inhibitorii de fosfodiestereză, agoniști de beta adrenoreceptori, agoniști nicotinici
colinergici, angiotensina.

Transportorul norepinefrinei reprezintă ținta mecanismelor de acțiune a unor

antidepresive.
 NEUROTRANSMIȚĂTORI
NOREPINEFRINA
Acțiuni/ Funcții:
 Constricția vaselor sanguine mici, ceea ce duce la creșterea tensiunii arteriale, creșterea fluxului
sanguin prin arterele coronare,
 Scăderea frecvenței cardiace,

 Creșterea ratei respiratorii,

 Relaxarea musculaturii netede din peretele intestinal.

Împreună cu epinefrina ajută organismul în situații de urgență prin mecanismul de „fight or flight".
Un număr scăzut de transportori ai norepinefrinei poate fi asociat cu ADHD (Tulburare de
Hiperactivitate cu Deficit de Atenție).
 NEUROTRANSMIȚĂTORI
DOPAMINA
Dopamina este depozitată în veziculele de la nivelul neuronilor dopaminergici.
În cadrul recaptării dopaminei, în organism sunt implicați 2 transportori:
 transportorul dopaminic (DAT) – transportă dopamina de la nivelul spațiului extracelular la
nivelul spațiului intracelular,
 transportorul vezicular monoaminic (VMAT) – reintroduce dopamina la nivelul veziculelor de
depozitare.
 NEUROTRANSMIȚĂTORI
DOPAMINA
Acțiuni/ Funcții:
 acțiunea de recompensa,

 motivație,

 memorie,

 atenție,

 reglarea digestiei,

 plăcere.

Dopamina este responsabilă și de funcția creierului de a controla mișcările, un nivel scăzut al

acesteia declanșând Boala Parkinson.
 NEUROTRANSMIȚĂTORI
SEROTONINA
Serotonina sau 5-hidroxitriptamina (5-HT) este un neurotransmițător monoaminic din clasa
indolaminelor. Serotonina este sintetizată din aminoacidul esențial L-triptofan.
Distribuție în organism:
- 2% la nivel cerebral,
8% în sânge,
90% la nivelul tractului gastro-intestinal.

Modulează atât sistemul excitator, cât și pe cel inhibitor.

 NEUROTRANSMIȚĂTORI
SEROTONINA
Acțiuni/ Funcții:
 asigură comunicarea între celulele neuronale și transmiterea impulsurilor nervoase către organism,

 reglarea dispoziției,

 stimularea memoriei și a funcțiilor cognitive,

 reducerea anxietății,

 controlul calității somnului,

 semnalizează senzația de foame și de sațietate (contribuie la buna funcționare a sistemului

gastrointestinal),
 termoreglare.

Este implicată în tulburări psihice precum schizofrenie, sindroame anxios-depresive, manii, în

fiziologia și fiziopatologia durerii și în tumorile carcinoide.
 NEUROTRANSMIȚĂTORI
GLUTAMAT
Reprezintă principalul neurotransmițător cu efect excitator de la nivel cerebral.
Orice injurie la nivelul unui nerv duce la acumularea unei concentrații ridicate de glutamat la
nivelul spațiului extracelular, ducând la fenomenul de "excitotoxicity" – moartea neuronilor.
Este precursor la glutaminei.

Un nivel crescut de glutamină de la nivel cerebral poate reprezenta un element precursor

pentru episoade psihotice la indivizii care prezintă factori de risc pentru Schizofrenie.
 NEUROTRANSMIȚĂTORI
ACIDUL GAMA AMINO-BUTIRIC
Este cel mai important neurotransmitator inhibitor al Sistemului Nervos Central (SNC). GABA
își exercită acțiunea inhibitorie prin intermediul receptorilor GABA A, B distribuiți post sinaptic.
Hiperexcitarea SNC poate determina modificări comportamentale, iritabilitate, stări de agitație,
insomnie, convulsii, tulburări neuro-motorii. GABA exercită o “frânare” a tonusului neuronal
hiperstimulat în prezența factorilor de stres, având un efect sedativ, tranchilizant asupra SNC în
mod fiziologic.
GABA are rol în dezvoltarea neuronală embrionară, având un efect de promovare neuritică,
factor trofic excitator pentru proliferarea, migrația, diferențierea, maturarea sinapsei și moartea
celulară.
Nivele scăzute de GABA în organism au fost asociate cu tulburări neurologice și psihice
precum anxietatea, depresia, insomnia, hipertonia musculară și convulsii.
 GLUTAMAT// GABA

GLUTAMATUL ACIDUL GAMA AMINO BUTIRIC/ GABA

"GAS PEDAL" "BRAKE PEDAL"
Sistemul nervos simpatic Sistemul nervos parasimpatic
Fenomen excitator Fenomen inhibitor (sedative, hipnotice)
Memorie Anticonvulsivant
Plasticitate Anxiolitic
Simpaticomimetic Parasimpaticolitic
 TERMINOLOGIE ÎN
PSIHOFARMACOLOGIE
SUBSTANȚE PSIHOACTIVE/ PSIHOTROPE
 Psihotropele descriu un grup de medicamente care au rolul de a trata anumite patologii
psihiatrice,
 cei 2 termeni sunt sinonime- fac referire la substanțele chimice ce pot trece bariera hemato-
encefalică și acționează asupra SNC și pot afecta cogniția, dispoziția și comportamentul,
 Diferența dintre cei 2 termeni face referire la timpul de acțiune (substanțele psihoactive
acționează într-un interval de 20-30 de minute),
 Toate substanțele psihoactive sunt psihotrope ("umbrella term").
 TERMINOLOGIE ÎN
PSIHOFARMACOLOGIE
Un MEDICAMENT GENERIC este un tip de medicament care reprezintă echivalentul
farmaceutic al produsului original.
COMPLIANȚA LA TRATAMENT se referă la pacienții cărora li s-au prescris medicamente,
și le este evaluată asigurarea continuității tramatentului prescris.
PLACEBO este orice procedură terapeutică sau o componentă a acesteia despre care nu a fost
demonstrat că administrarea sa ar produce o activitate fiziologică sau psihologică specifică,
menită să îmbunătățească starea de sănătate a pacientului în cazul afecțiunii tratate.
FARMACOCINETICA are ca scop determinarea tuturor proceselor pe care le suferă o
substanță chimică administrată într-un organism viu, mai exact procesele de absorbție,
distribuție, biotransformare și de eliminare din organism.
FARMACODINAMICA studiază efectele moleculare, biochimice și fiziologice pe care
substanțele chimice (în special medicamentele) le au asupra organismelor vii.
 TERMINOLOGIE ÎN
PSIHOFARMACOLOGIE
MEDICAȚIA PSIHOLEPTICĂ: inhibă activitatea sistemului nervos prin scăderea vigilității,
scăderea performanței intelectuale, sedare emoțională. Aici sunt incluse: hipnoticele,
tranchilizantele (anxiolitice), antipsihotice.

MEDICAȚIA PSIHOANALEPTICĂ: stimulează activitatea sistemului nervos central prin

creșterea vigilității, ameliorarea dispoziției, creșterea randamentului. Aici sunt incluse:
timoanalepticele: stimulante ale dispoziției, antidepresive; nooanaleptice: stimulante ale
vigilității sau psihoenergizante.

MEDICATIA PSIHODISLEPTICĂ: (perturbatoare psihice): determină tulburări calitative ale

activității psihice, în special ale gândirii, percepției și dispoziției.
 EFECTELE MEDICAMENTELOR
Medicamentele acționează asupra unor receptori specifici (proteine care prezintă afinitate
specifică și care sunt localizate pe membrana celulară).
Medicamentele pot avea un efect:
 Agonist (activează receptorul și declanșează un răspuns biologic),
 Antagonist (blochează acțiunea declanșată de un agonist),
 Agonist invers (provoacă o acțiune opusă celei declanșate de un agonist).
 CLASE DE MEDICAMENTE ÎN
PRACTICA PSIHIATRICĂ
1. ANTIDEPRESIVE
2. ANTIPSIHOTICE
3. NOOTROPE
4. ANXIOLITICE
5. TIMOSTABILIZATOARE
 10 REGULI GENERALE ÎN
PSIHOFARMACOLOGIE
1. Toate medicamentele administrate/ prescrise au un mecanism de acțiune bine definit.
2. Toate medicamentele prezintă efecte pozitive și negative.
3. Antidepresivele nu te vor face „fericit".
4. Dacă un medicament funcționează, atunci asocierea mai multor medicamente poate determina efecte adverse și chiar
erori medicale.
5. Medicamentele interacționează între ele.
6. Medicația funcționează dacă este prescrisă în mod corect pentru un anumit diagnostic.
7. Acțiunea asupra unui neurotransmițător aduce după sine mai multe modificări.
8. Întreruperea unui medicament poate determina simptome care reprezintă opusul acțiunii propriu-zise al acelui
medicament.
9. Uneori "niciun diagnostic sau nicio medicație" pot reprezenta singurul răspuns corect.
10. Psihofarmacologia este mult mai dificilă decât se crede!