UNIVERSITATEA DE STAT DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE

„NICOLAE TESTEMIŢANU”

Departamentul de Medicină Internă

Disciplina de Hematologie

Mielofibroza idiopatică

Efectuat de: Cînev Ruslan gr. Mp-1701

Controlat de : Sporiș Natalia

CHIȘINĂU 2021
 Cuprins:
1) Definiție
2) Epidemiologie
3) Etiologie
4) Patogenia
5) Factori de risc
6) Tabloul clinic
7) Complicații
8) Investigatii de laborator
9) Diagnostic pozitiv
10) Diagnostic diferențial
11) Tratamentul
12) Bibliografie
 Definiție

Mielofibroza idiopatica (care mai este numita

si metaplazie mieloida agnogenica sau
mielofibroza cu metaplazie mieloida) este o
tulburare clonala a unei celule primitive
hematopoietice, cu etiologie necunoscuta,
caracterizata prin fibroza medulara,
metaplazie mieloida cu hematopoieza
extramedulara si splenomegalie.
 Epidemiologie

MFI este o boala rara, cu o incidenta anuala de 0,5-1,5 la 100.000

de locuitori in SUA. Pare sa apara mai frecvent la populatia alba
decat la indivizii de alta rasa. O prevalenta crescuta a fost notata la
evrei. Exista o usoara predominenta a bolii la barbati. La tineri,
fetele sunt de 2 ori mai afectate decat baietii.  MFI apare tipic la
indivizii peste 50 de ani, iar varsta medie la diagnostic este de 65
ani. Aproximativ 22% din pacientii afectati au varsta sub 56 de ani.
La tineri MFI apare in primii 3 ani de viata.
 Etiologie
Mielofibroza apare din cauza unei mutatii genetice de la nivelul celulelor
stem. In mod normal, celulele stem au abilitatea de a se multiplica in mai
multe celule specializate care alcatuiesc sangele: celulele rosii, celulele albe si
trombocitele (plachete sangvine). Daca celulele stem ale bolnavului de
mielofibroza au o mutatie genetica, aceasta mutatie apare la toate celulele noi
formate.
Oamenii de stiinta nu au reusit insa sa identifice cauza mutatiei de la nivelul
celulelor stem.
Mai multe mutatii genetice au fost asociate cu mielofibroza, insa cea mai
frecventa este gena JAK2. Testele genetice care identifica aceasta gena ajuta
medicul sa stabileasca cel mai eficient tratament, dar si sa faca un prognostic.
 Patogenia

Analiza sintezei de colagen in aceasta boala a pus in evidenta o

supraproductie de colagen de tip III, aceasta fiind considerata, ipotetic,
determinata de o supraproductie de factor de crestere provenit din plachete
sau de factor de crestere transformator beta, desi nu exista nici o baza
biochimica a acestei relatii.
Se presupune ca fibroza este indusa de proliferarea megacariocitelor si
trombocitelor care produc factorul de crestere, intensificand astfel dezvoltarea
sporita a fibroblastilor.
Se malignizeaza primar celula predecesoare a mielopoiezei, care isi pastreaza
proprietatea de diferentiere in directia celulelor granulocitare, eritrocariocitare
si megacariocitare. Din aceasta cauza la examinarea histologica a maduvei
oaselor, ca regula, depistam panmieloza.
 Factori de risc

• Varsta inaintata – de cele mai multe ori mielofibroza este diagnosticata la
persoane de peste 50 de ani.
• Exunerea la substante chimice – expunerea indelungata la anumite
substante chimice industriale, precum toluenul si benzenul este asociata
uneori cu dezvoltarea mielofibrozei.
• Expunerea la radiatii – persoanele care sunt expuse la material radioactiv
sunt predispuse mielofibrozei. Supravietuitorii atacurilor cu bombe atomice
au aratat o predispozitie pentru mielofibroza.
• Existenta unei alte afectiuni a sangelui – in unele cazuri, mielofibroza
apare ca o complicatie a unei alte boli a sangelui, precum trombocitemia
esentiala sau policitemia vera.
 Tabloul clinic:
In prima faza, mielofibroza nu cauzeaza simptome, de aceea pacientii o depisteaza in
stadiu mai avansat. Pe masura ce boala evolueaza si afecteaza tot mai mult productia de
celule, pot aparea urmatoarele simptome:
• Oboseala (din cauza anemiei)
• Probleme de respiratie
• Invinetire rapida
• Durere sub coaste, pe partea stanga (din cauza splinei marite)
• Transpiratii nocturne
• Febra
• Dureri de oase
• Pierderea apetitului si scaderea in greutate
• Sangerari nazale sau gingivale.
 Complicații
• Tumorile – celulele sanguine se pot aduna in grupuri in exteriorul maduvei osoase,
determinand astfel formarea unor tumori. In functie de localizarea acestora, pot aparea
simptome precum accidentul vascular cerebral sau hemoragiile la nivelul tractului
gastrointestinal.
• Leucemie acuta – in jur de 20% dintre pacientii cu mielofibroza dezvolta leucemie mieloida
acuta – o forma foarte agresiva de cancer.
• Presiune marita la nivelul fluxului sanguin din ficat – din cauza splinei marite, poate creste
tensiunea portala, iar astfel presiunea este marita la nivelul fluxului sanguin si pot aparea
rupturile venoase la nivelul esofagului sau stomacului.
• Durere – din cauza splinei marite pot aparea durerile abdominale severe.
• Dureri articulare si osoase – mielofibroza determina ingrosarea maduvei osoase si inflamarea
tesutului conjunctiv din jurul oaselor. Din aceasta cauza, apar durerile osoase si articulare.
 Investigatii de laborator:
 
Modificările principale în mielofibroza idiopatică sunt cele hematologice.
• În majoritatea cazurilor ele se caracterizează prin leucocitoză moderată cu prezenţa în hemogramă a
mielocitelor, metamielocitelor, periodic a unui procent mic de celule blastice şi eritrocariocite.
• Conţinutul hemoglobinei poate fi normal, scăzut, rareori şi majorat (forma Voghan). Eritrocitele se
caracterizează prin anizocitoză, poichilocitoză.
• Numărul de trombocite variază de la trombocitopenie până la trombocitoză marcantă (peste 1 mln.).
• Rareori analiza sângelui periferic este în limite normale.
• La 50-60% din bolnavi este pozitivă reacţia la fosfataza alcalină în neutrofile.
• Puncţia stemală nu este indicată, deoarece conţinutul celular şi morfologia celulelor nu are semne
caracteristice pentru mielofibroza idiopatică.
• Cea mai informativă este trepanobiopsia cu studierea histologică a măduvei oaselor. La studierea
trepanobioptatului în cavităţile medulare se observă hipercelularitate prezentată de toate felurile de
celule mieloide (granulocitare la toate stadiile de maturaţie, eritrocariocitare, megacariocitare).
Caracteristică este megacariocitoza. În unele cavităţi medulare se constată şi fibroză, care este mai
pronunţată în locurile de aglomerare a megacariocitelor.
 Diagnostic pozitiv:
• Diagnosticul mielofibrozei idiopatice se bazeaza pe splenomegalie, in
unele cazuri si pe hepatomegalie, insotite de leucocitoza moderata cu
deviere in hemograma spre stanga, deseori si trombocitoza.
• Diagnosticul definitiv se confirma prin trepanobiopsia maduvei
oaselor cu studierea tabloului histologic al bioptatului medular.
 Diagnostic diferențial
1. Afectiuni asociate cu mielofibroza idiopatica :
a. Malignitati :
– cancer asociat cu metastaze osoase medulare
– limfom hodgkin
– Mielom multiplu
– Limfom nonhodgkin
– Trombocitemia esentiala
b. Infectii: – osteomielita
– TBC
c. Toxine: – benzen
– thorium dioxide
d. Boli autoimune: – SLE(boala lupica)
– Scleroza sistemica
 Tratamentul
1.   Ruxolitinib
2.   Trialuri clinice care implica alti inhibitori  JAK2.
3.   Hidroxyuree
4.   Interferon-alpha
5.   Transplant medular alogen
6.    Talidomide
7.    Lenalidomide
8.    Transplant alogen cu cellule stem
9.    Splenectomie
10.  Radioterapie splenica sau radioterapia la sediile de hematopoieza
extramedulara (ganglioni limfatici mariti , compresiune medulara).
 Bibliografie
https://srh.org.ro/wp-content/uploads/2016/08/document_16.pdf
https://clinicaoncologieseverin.ro/ro/despre-cancer/tipuri-de-cancer-pent
ru-medici/mielofibroza-primaramfp
/
https://doc.ro/sanatate/mielofibroza-cauze-simptome-si-tratament
https://
www.ema.europa.eu/en/documents/overview/jakavi-epar-summary-publ
ic_ro.pdf
https://www.sfatulmedicului.ro/arhiva_medicala/mielofibroza-idiopatica
http://www.medtorrents.com/blog/mielofibroza_idiopatica_manifestaril
e_clinico_hematologice_ale_mielofibrozei_idiopatice/2017-02-22-471
Mulțumesc pentru atenție!