Capitolul 2

ELEMENTE DE HIDROLOGIE
INGINEREASCĂ
 2.3. Debitele cursurilor de
apă
2.3.1. Definiţii, componente.
Debitul lichid, debitul solid
Debitele de apă reprezintă principala mărime
caracteristică a scurgerilor de suprafaţă (a
râurilor) din punctul de vedere hidrologic.

Sunt importante: debitul lichid al râului şi

debitul aluvionar al râului.
 Debitul lichid al râurilor
Debit lichid al unui râu: cantitatea de apă care
se scurge printr-o secţiune într-o unitate de timp
(exprimat în [m3/s] sau [l/s]).
Sunt alimentate în principal din precipitaţii, care
pot ajunge în cursurile de apă de suprafaţă prin
mai multe căi:
a.scurgerea la suprafaţă,
b.scurgerea hipodermică,
c.scurgerea subterană,
d.precipitaţii directe la suprafaţa cursului de apă
 Debitul aluvionar al râurilor
• Debitul aluvionar (debitul solid) reprezintă
cantitatea de aluviuni (particule solide, de
dimensiuni mai mari sau mai mici – bolovani,
pietriş, nisip, argilă- desprinse din scoarţa
terestră sub acţiunea agenţilor atmosferici
sau de altă natură şi antrenate de curenţii de
apă de suprafaţă) transportată de apele unui
râu prin secţiunea sa activă, în unitatea de
timp.
 2.3.2. Curbe caracteristice ale
debitelor
• Cheia limnimetrică sau cheia debitelor într-o secţiune a unui
râu reprezintă corelaţia dintre debitul de apă şi nivelul din
această secţiune.
Q  AC  R  J
• unde:
A- aria secţiunii vii, (m2);
R – raza hidraulică, (m), R = A/P, cu P – perimetrul udat, (m);
J – panta hidraulică (panta suprafeţei libere), egală în mişcarea uniformă cu
panta râului
1 y
C – coeficientul lui Chezy: C  R
n
n – rugozitatea albiei
exponentul y = 1.6
• Curba de regim a debitelor (hidrograf): variaţia în timp
(cronologic) a debitului, respectiv a valorilor medii zilnice lunare,
anuale.
• Curba de durată (clasată): reprezentarea grafică a valorilor
debitului, ordonate descrescător, indiferent de momentul
apariţiei. Asigurarea (durata) unui debit reprezintă valoarea
cumulată a intervalelor de timp pe care debitul Q depăşeşte
crescător sau descrescător valoarea lui Qmediu. Exprimă cât la
sută din timp este depăşit un anumit debit sau cât la sută din
timp este asigurat acest debit (curbă de asigurare). Debitele mici
au o durată (asigurare) mare, iar debitele mari au o durată foarte
mică.
• Curba de frecvenţă: reprezentarea grafică a frecvenţelor
relative ale debitelor, grupate în intervale egale.
Q max  Q min nk
m  1  1,33  ln N Q  fk 
m N
[m3/s] [m3/s]
450 450

400 400

350 350

200 200

250 250

200 200

150 = 130m3/s 150

100 100

50 50

40 80 120 160 200 240 280 320 365 10 20 30 f [%]

0 t [zile]
Figura 2.14. Curbele de regim, durată şi frecvenţă ale debitelor medii zilnice
• Curba integrală a debitelor (CIQ): reprezintă variaţia în
timp a volumelor cumulate corespunzând unui regim dat al
debitelor. Curba CIQ este o curbă crescătoare, deoarece
debitul unui râu este întotdeauna o mărime pozitivă.
Construcţia CIQ se poate face analitic sau grafic.

t
V t    Q t  dt
0

• Curba integrală a diferenţelor de debit (CIQ):

t
V  t   ( Q t   Q0 )dt

0

Spre deosebire de CIQ, CIQ nu mai este crescătoare,

poate avea şi valori negative, şi este situată în lungul axei t.
 Capitolul 3

POTENŢIALUL HIDROENERGETIC
3. 1. Energia şi puterea hidraulică
• Energia totală specifică
(a unităţii de greutate) a unui lichid:
αv 2 p
E = 2g

γ
z

• Energia brută disponibilă pe un

sector 1 – 2 al unui curs de apă va2 fi:
E b 1-2= E1-2 ∙ G, unde E1-2 = α1 v1  α 2 v 2  p1  p 2   z1  z 2 
2

2g γ
Putem defini căderea brută a sectorului:
α v  α2v2
2 2
H b   z1  z 2   1 1  Eb  G  Hb  γ  V  Hb
1-2
2g 1-2 1-2 1-2

Utilizând
1
ca unitate de măsură kilowattul oră, obținem:
E b 12   V  H b 12  kWh   0,002725 V  H b 12  kWh 
367
Puterea brută teoretică obţinută cu ajutorul volumului de apă V
este dată de energia produsă în timp de o secundă:
dE b12 V
Pb   γ   H  W   9,81  10 3  Q  H  W   9,81  Q  H  kW 
dt T
 3.2. Potenţialul hidroenergetic
• Potenţialul hidroenergetic (PH) reprezintă echivalentul energetic al
unui volum de apă, determinat pentru o perioadă de timp dată (în
general 1 an). El este de două categorii: teoretic şi amenajabil.

• Potenţialul hidroenergetic teoretic (brut) reprezintă totalitatea

resurselor de energie naturală ale unui bazin, fără a ţine seama de
posibilităţile tehnice şi economice de amenajare. El corespunde unei
utilizări integrale a căderii şi disponibilului de apă al bazinului şi unui
randament total de 100%.
Deci potenţialul teoretic (brut) liniar al cursurilor de apă reprezintă
energia (sau puterea) maximă care se poate obţine pe râul respectiv
(sau pe un anumit sector al său).
Pentru un anumit sector i - j:
• Potenţialul hidroenergetic tehnic amenajabil reprezintă acea parte
din potenţialul brut care ar putea fi obţinută prin amenajarea cursului
de apă, ţinând cont de condiţiile tehnice ale momentului respectiv. Se
poate determina pe baza elaborării schemelor de amenajare ale
fiecărui curs de apă în parte şi se calculează ţinând seama de
pierderile care apar în instalaţiile unei amenajări, datorate următoarelor
cauze principale:
– neutilizarea întregii căderi brute a râului datorită variaţiei nivelului în lacurile de
acumulare; neamenajarea zonei de izvorâre a râului, etc;
– neutilizarea energetică a întregului stoc de apă a râului din cauza deversărilor, a
pierderilor prin infiltraţii şi evapotranspiraţie, consumului de apă pentru alte
folosinţe;
– pierderilor în turbine şi generatoare, ca urmare a ciclului de transformare energie
hidraulică – energie mecanică – energie electrică.
• Potenţialul hidroenergetic economic amenajabil reprezintă acea
parte a potenţialului hidroenergetic tehnic amenajabil care se poate
obţine în condiţii economice. Această mărime este susceptibilă de
modificări, fiind influenţată de progresul tehnic, restul altor categorii de
centrale, amplasarea teritorială a surselor de energie primară,
condiţiile economice ale ţării sau regiunii date. Valoarea sa trebuie
raportată la o anumită dată şi trebuie reevaluat periodic.
 3.3. Evaluarea potenţialului
hidroenergetic

• Potenţialul hidroenergetic teoretic se calculează pe sectoare

caracteristice ale fiecărui curs de apă (între confluenţe, la schimbări
de pantă, etc.).

– Pe cursurile de apă mici sectorizarea se face luând drept limite punctele

de confluenţă cu afluenţi importanţi, zonele de schimbare a pantei râului,
amplasamentele probabile ale uvrajelor amenajării.
– Pe fluviile importante, unde aportul diferiţilor afluenţi este nesemnificativ,
potenţialul teoretic se poate calcula pe sectoare de lungime egală (10 –
100km).
• Pentru un anumit sector de râu, între secţiunile i şi j, puterea şi
energia sunt date de relaţiile definite anterior.

• Într-o secţiune j, în calcul se utilizează mai multe valori caracteristice

ale debitului:
– debitul mediu: Qm;
– debitele cu probabilităţi de depăşire de 50% şi 95% (Q50% şi Q95%);
– debitele medii ale semestrului de vară, respectiv de iarnă, obţinând
astfel indicaţii privind variaţia puterii şi energiei care pot fi produse de
centrala hidroelectrică.

• Gradul de concentrare a potenţialului teoretic liniar se poate exprima

prin potenţialul liniar specific, notat pij [W/m, kW/km sau MW/km] şi
obţinut prin raportarea potenţialului teoretic Pij la lungimea Lij a
sectorului de referinţă i-j: Pij
p ij 
L ij
 Metoda grafo-analitică pentru determinarea
potenţialului teoretic liniar
• Într-un sistem de coordonate Q-z, se reprezintă punctele i şi j
ale tronsonului, iar suprafaţa A haşurată între dreapta care
uneşte aceste puncte şi proiecţiile ei pe axa Oz (vezi figura)
reprezintă, la scara desenului, exact potenţialul hidroenergetic
liniar căutat. Rezultă:

Reprezentarea grafică a potenţialului

hidoenergetic teoretic liniar
• Se consideră bazinul hidrografic din figura de mai jos, cu râul
principal şi afluenţii săi, precum şi datele din tabelul alăturat.
Secţiunea i 1 2 3 4 5 6 7

Qi [m3/s] 2 2,5/2,9 3,2 4,4/5,6 6 7/8,6 9,4

zi [mdM] 1130 1100 1000 900 850 820 790

Secţiunea i 8 8av 9 9av 10 10av

Qi [m3/s] 0 0,4 0 1,2 0 1,6

zi [mdM] 1150 1100 1120 900 940 820

• Se cere să se reprezinte
grafic potenţialul hidroenergetic
liniar al bazinului hidrografic
şi să se haşureze aria puterii P
pe graficul z = z (Q).
 Metode de reprezentare a potenţialului hidroenergetic
teoretic
• După calculul potenţialului hidroenergetic teoretic, acesta
trebuie reprezentat grafic, existând mai multe sisteme de
reprezentare:
– prin linii paralele;
p < 100kW/km
p < 100 - 1000 kW/km
p < 1000 - 1500 kW/km
p < 1500 - 2000kW/km

– prin benzi;
– prin izolinii de egală valoare a potenţialului specific;
8 p5

4 p4

p3

3
p2
7

p1
6
5 2

– prin figuri geometrice a căror suprafaţă este proporţională cu

valoarea potenţialului;
– caracteristica cadastrală/cadastrul hidroenergetic. Conţine:
• profilul în lung al râului z = z (L);
• variaţia debitului total în lungul râului Q = Q (L);
• variaţia potenţialului specific p = p (L);
• variaţia potenţialului hidroenergetic liniar exprimat ca putere sau ca energie;
• Se mai indică: lungimea în km, panta medie a fiecărui sector de râu i (‰) şi cotele z
(mdM) ale punctelor care delimitează fiecare sector. Printr-un cerc se indică punctele
în care râul primeşte afluenţi şi de pe care parte a sa vin aceştia.
 POTENŢIALUL HIDROENERGETIC ÎN LUME ŞI ÎN ŢARĂ

• Se estimează potenţialul teoretic liniar mondial la valoarea de 3800

GW, la care corespunde o producţie de energie de 36000 TWh/an.
Potenţialul tehnic amenajabil mondial este de circa 1710 GW cu
15000 TWh/an, deci circa 45% din potenţialul teoretic. Potenţialul
economic amenajabil se apreciază pentru o producţie de energie de
9800 TWh/an, deci circa 27% din cel teoretic.
• Există o tendinţă de creştere a valorii potenţialului tehnic amenajabil,
datorită progresului tehnic.
• În Europa, cel mai mare potenţial teoretic îl are Norvegia (556
TWh/an), pe locul doi situându-se Italia. România are un potenţial
teoretic de 90 TWh/an. Din punct de vedere economic amenajabil,
Suedia are 51% din cel teoretic, apoi Finlanda 42% şi Austria 39%.
România are potenţialul economic amenajabil de 26,7% din cel
teoretic.