SUPORTUL SPAŢIAL ŞI LOCOMOŢIA

CHESTIONAR

 Sistemul locomotor uman; componente

structurale şi funcţionale;
 Fiziologia sistemului locomotor uman;
 Afecţiuni ale sistemului locomotor uman;
 Igiena sistemului locomotor.
Subcompetenţe
 Identificarea tipurilor de oase şi articulaţii,
grupe de muşchi ca părţi structurale şi
funcţionale ale sistemului locomotor;
 Interpretarea interdependenţei structurale şi
funcţionale – sistem osos sistem muscular
sistem nervos pentru realizarea locomoţiei;
 Formarea abilităţilor de acordare al primului
ajutor medical în ca de hemoragii, luxaţii,
fracturi, etc.;
 Importanţa respectării regulilor de igienă şi a
unui regim alimentar corect pentru
dezvoltarea armonioasă a sistemului
locomotor.
 Aparat locomotor;
noţiuni şi termeni
 Sistemul osos: - Totalitatea formaţiunilor osoase ale organismului care îndeplinesc funcţia de
susţinere, mişcare, cât şi un element important în conferirea configuraţiei spaţiale ale organismelor;
protejarea organelor şi sistemelor de organe. (Scheletul organismului prezintă partea pasivă a
aparatului locomotor; partea activă o alcătuieşte sistemul neuromuscular)
 Locomoţia: - se efectuează prin intermediul sistemului locomotor, format din sistemul osos şi
sistemul muscular: - sistemul muscular este dirijat de SNC care este informat despre totalitatea
factorilor ce acţionează asupra organismului prin analizatori şi în final se emite comanda
necesară.
 Ţesutul osos: - reprezintă o formă de ţesut conjunctiv, adaptată îndeplinirii funcţiilor specifice din
organism: - suport pentru muşchi, protecţie cavitară, formă.
 Celulele osoase:- osteoblaste, osteocite, osteoplaste. Osteoblastele – celulele tinere care secretă
substanţa primară de formare a osului.
 Osteocitele: - reprezintă osteoblaste care complet sînt înconjurate cu substanţă osificată şi au forma
specifică oval turtită.
 Osteoplastele: - Cavităţi stelate sau fusiforme care adăpostesc în interiorul lor osteocistele şi printr-o
reţea de canalicule subţiri comunică cu osteoplastele învecinate prin anastomozare
 Osteoclastul:- reprezintă o celulă multinucleară gigantică care îndeplineşte funcţia de reglare a
formării şi distrugerii ţesutului osos în funcţie de necesităţile fiziologice ale organismului.
 Componenţa oaselor: - Substanţe organice - 34% şi neorganice – 66%. Oseina (partea organică a
oaselor) împreună cu sărurile minerale formează structura osului. (lamelele osoase):- dispunerea
lamelelor osoase determină 2 tipuri de ţesut osos: - compact şi spongios.
 Forma oaselor: - Lungi late şi scurte. Oasele lungi formează scheletul extremităţilor – la ele
predomină lungimea. Corpul osului lung - se numeşte diafiză; extremităţile mai voluminoase, epifize.
Toate tipurile de oase prezintă suprafeţe de articulaţie cu alte oase şi o serie de neregularităţi,
încreţituri, creste şi apofize pe care se face inserţia muşchilor. Oasele late – înălţimea şi lăţimea mai
mari decât grosimea.(craniul, bazinul, etc.) Oasele scurte au toate cele 3 dimensiuni aproape egale. Se
află în regiunile ce se caracterizează prin mişcări variate ca formă, dar de o amplitudine mică: -
vertebrele, oasele tarsiene, carpiene etc. În afară de aceste 3 principale categorii de oase, mai sînt oase
pneumatice – care au cavităţi pline cu aer (maxilar, frontal)- oase care sînt situate în grosimea unui
tendon (rotula).
 Osteogeneza (formarea oaselor)- După origine oasele sunt:1. Oase de membrană.2. Oase de cartilaj.
Oasele de membrană au 2 faze în formare: a. Faza de membrană conjunctivă. b. Faza de os. Fibrele
colagene tinere dintr-un anumit centru de osificare se înlănţuesc şi formează fascicole:- osteoblastele
îmbracă aceste fascicole, secretă oseina, care le inglobează, iar prin mineralizarea ei se formează o
lamelă osoasă. Procesul de osificare înaintează de la centru spre periferie, decurgând în mai multe
centre simultan, prin fuzionare, formează osul definitiv.(oasele bolţii cutiei craniene, mandibula,
clavicula etc)
 Oasele cu fază de cartilaj şi de os. – Mai întâi se formează modelul cartilaginos al osului, care este
acoperit de pericondru. Osificarea se începe în diafiză prin formarea unui manşon de os compact sub
pericondru, care astfel devine periost. Sub acţiunea osificatoare a periostului, manşonul creşte în
grosime, astfel are loc formarea osului. Totodată are loc creşterea osului în lungime care se realizează
prin cartilajul de creştere (zona de creştere) care este situat la limita dintre diafiză şi epifiză.
 Scheletul corpului uman: - Scheletul capului, scheletul trunchiului, scheletul membrelor .
 Sistemul muscular.- sistemul efector prin inermediul căruia se îndeplinesc comenzile S.N.
pentru,deplasare, oprire, etc. Muşchii sunt organe contractile; prin scurtarea lor, sau revenirea la
poziţia iniţială produc mişcare. Amplitudinea fiecărei mişcări depinde de gradul de mobilitate al
articulaţiei asupra căreia acţionează muşchii, lungimea fibrei musculare.
 La contracţia maxim posibilă, fibra musculară se scurtează la ½ din lungime în stare de relaxare
maximă.Capacitatea de lucru a oricărui muşchi depinde de numărul de fibre din care este constituit
muşchiul. Muşchii constituie partea activă a aparatului locomotor, dar în afară de aceasta ei
contribuie la realizarea formei generale a corpului şi menţinerea poziţiei în spaţiu;- musculatura
scheletică sau somatică care este formată din ţesut muscular striat.
 Muşchii ce îndeplinesc activitatea motorie a organelor interne (organele sistemelor circulator,
digestiv, excretor, respirator), alcătuiesc musculatura viscerelor şi sânt formaţi din fibre musculare
netede (cu excepţia musculaturii cardiace)
 Forma muşchilor:- este variată: fusiformă, circulară (orbiculară) la muşchii din jurul orificiilor
orbitale, nazale, bucal, sfincter. Muşchii au şi alte forme – trapezoidali, triunghiulari, dreptunchiulari,
etc.
 După dimensiune muşchii pot fi: lungi, laţi şi scurţi.
 După numărul capetelor de fixare- cu un singur capăt, cu 2 capete (biceps), cu 3 capete (triceps),
cu 4 – (cvadriceps). Muşchii care se prind de os numai cu un capăt, iar cu celălalt pe tegument, se
numesc muşchi cutanaţi(muşchii mimicii).
 Structura muşchilor: La muşchiul scheletic distingem partea cărnoasă – corpul muşchiului (pântec)
şi 2 extremităţi;- originea – partea prin care se fixează de osul imobil;- inserţie- partea prin care se
prinde de osul mobil.
 Originea şi inserţia sânt realizate prin intermediul tendoanelor, formaţiuni structurale alcătuite din
ţesut conjuctiv fibros, de formă cilindrică sau turtită,(aponevrozele) de culoare albă- sidefie.
 Gruparea muşchilor somatici se efectuează după segmentele corpului – capului, gâtului, trunchiului
şi membrelor.
 Muşchii capului – sânt formaţi din 2 grupe: -cutanaţi, sau mimici, care schimbă expresia feţii prin
contracţia lor şi muşchii masticatori.
 Muşchii gâtului: - Mai importanţi: - sternocleidomastoidienii, (denumirea după locurile de fixare-
cu un capăt pe apofizele mastoide, cu celelalte 2 – pe stern şi clavicule). La contracţia unilaterală
înclină capul de aceeaşi parte şi îl rotesc în partea opusă; prin contracţie bilaterală înclină capul
înainte. La gât de asemenea se află muşchii hioidieni care sânt fixaţi de osul hioid;- o parte din ei
întră în componenţa limbii; acţionează asupra laringelui pe care în ridică în timpul deglutaţiei şi
coboară mandibula.
 Muşchii trunchiului:- pot fi grupaţi în muşchii spatelui şi ai cefei, toracici şi abdominali.
 Muşchii spatelui şi cefei.În această regiune o parte din muşchi sânt situaţi în plan superficial, iar alţii
ăn plan profund.
 Muşchii toracelui: - anterior - muşchii mari pectorali – apropie braţele de trunchi şi le rotesc
înăuntru; ei acoperă muşchii mici pectorali şi muşchii dinţaţi. În spaţiile intercostale sînt situaţi
muşchii intercostali externi şi interni, care sânt muşchii respiratori.
 Diafragma - muşchiul ce separă cavitatea toracică de cea abdominală; este de asemenea muşchi al
respiraţiei.
 Muşchii abdomenului - sânt muşchi laţi. Ei sânt inseraţi pe ultimele coaste şi pe crestele oaselor
coxale; prin contracţiile lor măresc presiunea în interiorul cavităţii abdominale, înlesnind astfel unele
acte fiziologice (voma, expiraţia, micţiunea, (eliminarea urinei) defecaţia, etc.)- muşchii drepţi
abdominali, muşchii oblici externi şi oblici interni.
 Muşchii membrelor superioare. Mai mulţi muşchi sânt grupaţi în jurul articulaţiei scapulo-humerale care
acţionează asupra braţului. Superficial- muşchii deltoizi- prin contracţie îndepărtează braţele de trunchi,
ridicându-la până la orizontală.
 Pe faţa anterioară a braţului;- muşchiul biceps brahial şi muşchiul brahial- muşchi flexori care îndoaie
antebraţul pe braţ. Posterior este situat un singur muşchi
 triceps brahial - este antagonist bicepsului, face extensia, aduce antebraţul în continuarea braţului (îl
îndreaptă). Antebraţul are muşchi anteriori şi posteriori.
 Pe faţa anterioară se situiază muşchii flexori ai degetelor şi pronatori ai mânii.
 (Pronaţia- rotaţia mânii ca să vină cu palma înapoi şi degetul mare spre corp)
 Pe partea posterioară- muşchii extensori ai degetelor şi supinatori ai mânii.
 (Supinaţia- rotaţia mânii ca să vină cu palma înainte şi degetul mare în afară)
 Muşchii membrelor inferioare. Muşchii fesieri - sânt grupaţi câte 3 de fiecare parte în jurul articulaţiei
coxo – femurale - au rol de menţinere a poziţiei verticale a corpului şi imprimarea anumitor mişcări a
membrelor inferioare; sânt inseraţi cu capetele superioare pe oasele bazinului şi cu cele inferioare pe
femur.
 Pe faţa anterioară a coapsei, aşezat pe diagonală se află muşchiul croitor- flexor al coapsei. Sub muşchiul
croitor este aşezat un muşchi foarte puternic - muşchiul cvadriceps femural- cel mai puternic extensor al
gambei pe coapsă. Mai în profunzime se află 3 muşchi aductori, care apropie coapsele între ele.
 Gamba- pe feţele anterioară şi laterală are muşchii extensori ai degetelor (tot ei fac şi flexia piciorului pe
gambă) şi muşchii pronatori ai piciorului (ridică marginea externă şi coboară pe cea internă). Pe faţa
posterioară se găseşte muşchiul triceps sural (format din 2 gemeni şi un solear)- se prinde cu capătul
superior pe femur şi tibie; - cu cel inferior, prin intermediul tendonului lui Achile, pe calcaneu; - este un
extensor al piciorului pe gambă, are rol important în menţinerea poziţiei verticale şi mers; ridică piciorul în
vârful degetelor.
 Planta; - suprafaţa de sprigin a piciorului pe sol - posedă mai mulţi muşchi care prin contracţiile lor
flectează sau extind degetele, le apropie sau le depărtează între ele.(sânt analogi muşchilor din palmă)
Scheletul uman, privire generală
Componente ale sistemului locomotor
Oasele capului
Cutia toracică, oasele membrelor superioare
Coloana vertebrală şi bazinul
Bazinul şi scheletul membrelor inferioare
Tipuri de îmbinări între oase pentru asigurarea mişcărilor
Structuri osoase
Tipuri de oase
Riscuri pentru coloana vertebrală
Sistemul muscular
Grupe de muşchi
Oase, muşchi, articulaţii
Igiena sistemului locomotor
Excluderea
consumului de Raţie alimentară
alcool, substanţe echilibrată
stupefiante, conform vârstei,
fumatului. apartenenţei la
sex, mod de
activitate
Sistem
locomotor
dezvoltat
Evitarea
suprasolicităr armonios
ilor fizice,
Testări medicale
stresurilor
conform
prescrierii
Practicarea medicului de
sportului activ în familie
timpul liber
 Bibliografie
 ipedia.ro;

herbmentor.com;
 emc.maricopa.edu;
 scoalav.org;
 revistacafeneauasufletelor.ro;
 hobbydance.ro;
 dic.academic.ru;

cancan.ro;
 medipedia.ro;
 220.ro;
 ro.wikipedia.org;
 corpul-uman.com;

e-scoala.ro;
 sislocomotor.3x.ro;
 fitness-god.ro;
 define-beginning.blogspot.com;
 haipemunte.wordpress.com;
 anatomymd.go.ro;

highjumpkangoo.wordpress.com;
 doctor.info.ro ;
 sanatate.ele.ro;
 antrenorulmeupersonal.ro;
 sfatulmedicului.ro