Fiziopatologia seriei

eritrocitare
HEMATOPOEZA
 Modificările volumului sângelui
circulant
Volumul sângelui circulant la maturi
constituie 6- 8% din masa corporală; în
mediu 5 litri dintre care 4litri volumul
sângelui circulant şi 1.5- 2 litri volumul
sângelui depozitat (NORMOVOLEMIE).
• hematocrit (Ht)
Ht se numeşte raportul eritro-plasmatic,
reprezentând procentul din volumul
plasmatic ocupat de volumul eritrocitar.
• Valori de referinta:
• 47 ± 5% la bărbaţi
• 42 ± 5% la femei
Normovolemia oligocitemică- se
caracterizează prin volum normal al
sângelui cu micşorarea numărului de
elemente figurate şi respectiv, cu
micşorarea hematocritului.
Normovolemia policitemică- se
caracterizează prin volum normal al
sângelui cu mărirea numărului de
elemente figurate şi respectiv, cu
creşterea hematocritului.
Hipovolemia- reprezintă micşorarea
volumului sângelui circulant
Hipovolemia normocitemică (simplă)- se
caracterizează prin micşorarea volumului
sângelui circulant, datorită micşorării atât a
volumului de plasmă cât şi elementelor
figurate.
Hipovolemia oligocitemică- micşorarea
volumului sângelui circulant pe baza
micşorării numărului de elemente figurate.
Hipovolemia policitemică- reprezintă
micşorarea volumului sângelui circulant pe
baza micşorării volumului de plasmă.
Hipervolemia simplă (normocitemică)-
reprezintă creşterea volumului de sânge
circulant cu creşterea concomitentă a
volumului de plasmă şi a elementelor
figurate.
Hipervolemia oligocitemică- reprezintă
mărirea volumului sângelui circulant pe
baza creşterii volumului de plasmă.
Hipervolemia policitemică- reprezintă
mărirea volumului sângelui circulant pe
baza creşterii numărului de elemente
figurate.
Cauzele:
• Eritrocitozele absolute
• Hipoxia cronică
 Indicii eritrocitari
Eritrocite- B: 4.3-5.5x106mm3 F:3.5-4.5x106mm3
Hemoglobina- 13.6- 17g/dL 12.0- 15.0 g/dL
Reticulocite- 0.5- 1.5% 0.5- 1.5%
Modificare patologică a eritrocitului Descriere Stări asociate

Modificări de mărime (anizocitoză)

eritrocite mature cu dimensiuni sub valorile

anemie feriprivă, siderobastică
Microcitoză normale

eritrocite mature cu dimensiuni peste valorile

anemii megaloblastice
Macrocitoză normale

eritrocite mature cu talie foarte mare anemii megaloblastice

Megalocitoză
Modificări de formă (poikilocitoza)
eliptocite sau ovalocite
sferocite
drepanocite (hematii falciforme)
eritrocite de formă ovală eliptocitoză ereditară
eritrocite sferice microsferocitoză ereditară
eritrocite în formă de seceră drepanocitoză (siclemie)

eritrocite cu marginea neregulată, care au pe

acantocite acantocitoză
suprafaţa lor numeroase excrescenţe (spiculi)

prezintă o repartiţie particulară a Hb în centru şi

eritrocite “în semn de tras la ţintă” talasemii (defect al lanţurilor globinice)
la periferie între care se afla o zona clară

schizocite fragmente de eritrocite anemii hemolitice

expunerea eritrocitelor la traumatisme

knitocite (eritrocite “ciupite”) eritrocite din care s-a desprins un fragment
importante (proteze valvulare)

Modificări de culoare

hipocromia eritrocite palide, slab încărcate cu Hb anemie feriprivă

eritrocite hipocrome şi normocrome pe acelaşi

anizocromia anemie feriprivă
frotiu
Eritrocitoza (policitemia)- reprezintă creşterea numărului de
eritrocite într-o unitate volumetrică de sânge
Clasificarea:
I. Absoluta

policitemia vera - primară

secundare
1. Hipoxemică (leziuni pulmonare cronice, leziuni cardiace cronice,
tabagismul).
2. Creşterea producerii eritropoetinei (carcinom hepatocelular, renal,
tumori cerebrale, tumori uterine, administrarea exogenă de
eritropoietină (dopaj)).
II. Relative ( pe fondal de hemoconcentraţie- vomă, diaree, poliurie, transpiraţie
abundentă).
Policitemia vera (boala Vaquez) - reprezintă o afecţiune primară a
măduvei osoase caracterizată prin creşterea numărului de eritrocite
în sângele periferic datorită proliferării necontrolate a seriei
eritrocitare.

Manifestările clinice:

• hematocritul > 47 ± 5% la bărbaţi, > 42 ± 5 % la femei;

• cefalee, vertije, tulburări ale vederii- ca rezultat al creşterii
vâscozităţii sângelui şi a formării de microtrombi în vase;
• dureri abdominale- determinate de dezvoltarea ulcerului gastric ca
rezultat al creşterii conţinutului de histamină în sânge;

• prurită ca rezultat al creşterii conţinutului de histamină în sânge

datorită bazofiliei;
• hipertensiune arterială ca rezultat al creşterii volumului de sânge.
 Anemia- reprezintă un simptom, o stare patologică sau o boală
caracterizată prin micşorarea numărului de eritrocite şi/ sau a cantităţii
de hemoglobină într-o unitate volumetrică de sânge.

Clasificare:
I. După etiologie (ereditare şi dobândite)
II. După patogenie:
a). Anemii prin tulburarea eritropoiezei (anemia hipo- şi aplazică,
anemia deficitară de vitamina B12, acid folic, fier).
b). Anemii prin intensificarea hemolizei (anemii hemolitice cu defect
genetic eritrocitar, anemii hemolitice dobândite).
c). Anemii prin pierderi de eritrocite (anemiile posthemoragice acute şi
cronice).
III. Capacitatea regenerativă a măduvei roşii
IV. Morfologia eritrocitelor
 Hemoragia
• Cauzele hemoragiei acute:
1. Dereglarea integrităţii peretelui vascular şi a
cordului

2. Micşorarea coagulabilităţii sanguine

• Cauzele hemoragiei cronice:
Hemoragii uterine în cadrul dismenoreei,
hemoragii digestive, hemoroidale, gingivale.
 Patogenia hemoragiei
Pierderea de sânge

Micşorarea volumului sângelui circulant

Micşorarea returului venos spre cord

Micşorarea debitului sistolic

Micşorarea presiunii arteriale

Micşorarea perfuziei organelor şi ţesuturilor

Hipoxia, acidoza

Tulburarea metabolismului plastic şi energetic

Leziuni celulare
 Mecanismele compensatorii
• Activarea hemostazei
• Tahicardia
• Spasmul arteriolelor periferice şi dilatarea
celor din cord şi creier
• Redistribuirea sângelui
• Mărirea frecvenţei şi amplitudinei
respiratorii
• Stimularea sintezei eritropoetinei
 Compensarea hidrică

Micşorarea volumului de sânge scăderea

presiunii arteriale excitarea volum
receptorilor activarea sistemului renină-
angiotensina- aldosteron creşte
reabsorbţia Na şi apei creşte presiunea
osmotică excitarea osmoreceptorilor
eliberarea vasopresinei retenţia apei
NORMOVOLEMIE oligocitemică
 Anemiile diseritropoietice
Anemiile hipo şi aplastice- sindroame clinice caracterizate
prin deficit de eritrocite, neutrofile şi trombocite şi prin
reducerea sau absenţa precursorilor celulelor
hematopoietice.
• .
Manifestări hematologice:

- sindrom anemic: paloare, manifestări

cardio-vasculare, tulburări de creştere, etc.
- leucocitopenie: infecţii severe
-trombocitopenie: manifestări hemoragipare
Anemia fieriprivă
METABOLISMUL FIERULUI

• absorbţia fierului :
– are loc în proporţie de 10 – 20% la nivelul intestinului subţire;
– este favorizată de sucul gastric, bilă, sucul pancreatic;
• alimentele ce conţin acid ascorbic, lactoză, fructoză, cresc absorbţia
fierului, în timp ce alimentele care conţin fosfaţi, oxalaţi scad absorbţia
sa
• de la nivel intestinal, fierul este transportat cu ajutorul transferinei fie
spre eritroblaşti, fie spre depozite
• o cantitate minimă de fier se pierde zilnic, prin urină, scaun,
descuamarea tegumentelor, iar la fete, prin ciclul menstrual
Etiologia:

• Carenţa în alimentaţie (vegetarieni)

• Tulburări de absorbţie - aclorhidrie, gastrită
atrofică, celiakie, intoleranţa la dizaharide,
parazitoze, ileita terminală, etc.
• Creşterea cerinţelor organismului care nu sunt
suplinite de aport alimentar adecvat (sarcină,
lactaţie, adolescenţă)
• Pierderi exagerate în cadrul hemoragiilor cronice
(ulcer gastric, cancer de colon, hemoroizi,
menoragii, metroragii).
Patogenia:
Carenţa de fier scade sinteza hemului
scade nivelul hemoglobinei

Scade sinteza catalazei scade rezistenţa

la factorii oxidanţi creşte hemoliza şi
scade durata vieţii eritrocitelor
 Manifestările clinice
1. Specifice anemiei- (hipoxie, cefalee,
tahicardie, palpitaţii, dispnee)
2. Specifice carenţei de fier
• Modificări cutaneo- mucoase: displazie
unghiilor, glosită atrofică, stomatită, disfagie,
gastrită atrofică, atrofia mucoasei intestinale
malabsorbţie
• Pica (parorexie)
• Scăderea performanţelor fizice (hipoxia şi
deficitul enzimelor cu conţinut de Fe)
• Deficit imunitar- scade nivelul limfocitelot T şi
fagocitoza.
 Date de laborator

Cantitatea de hemoglobina, Volumul

eritrocitar mediu (VEM), hemoglobina
eritrocitară medie (HEM)- scade.

• anizocitoza, poikilocitoza.
Anemia deficitară de vitamina B12
Etiologia:
1. Carenţa alimentară (vegetarieni 3-4 ani)
2. Lipsa factorului intrinsec
• Congenitală
• Dobândită (postgastrectomie)
• Autoimună
3. Deficit relativ (sarcina, hipertiroidie)
4. Deficit de utilizare (lipsa
transcobalaminei)
 Patogenia

Vitamina B12

Metilcobalamina Adenosilcobalamina

Acidul folic
Acidul metilmalonic
Acidul tetrahidrofolic

Sinteza timidinfosfatului
Acidul succinic

Sinteza ADN Ciclul Krebs

 Manifestările carenţei vitaminei B12

1. Sindromul anemic: numărul de eritrocite ,

cantitatea de hemoglobină , hematocritul ;
anizocitoză (macrocite), poikilocitoză, incluziuni (corpi
Jolly, inele Cabot).
• Leucopenie cu neutropenie, hipersegmentarea
nucleelor
• Trombocitopenie (trombocite gigante).
2. Sindromul digestiv: Inapetenţă, greaţă, vomă, glosită,
gastrită, enterită.
3. Sindromul neurologic: Ataxie, micşorarea sensibilităţii
profunde, psihoze.
 Anemia prin carenţa acidului folic

Etiologia:
• Deficit de aport
• Cereri crescute: sarcina, copilărie, boli
tumorale, intensificarea hematopoiezei
• Malabsorbţie congenitală a folaţilor
• Deficit indus medicamentos (metotrexat)
• Malabsorbţie dobândită (rezecţie
intestinală, enterite).
 Anemiile hemolitice
Eritrocitele au o durata de viata de aproximativ 120 de
zile. Anemiile care sunt asociate cu distrugerea
accelerată a eritrocitelor sunt numite Anemii hemolitice.
Toate anemiile hemolitice sunt caracterizate prin:
• o rată crescută de distrugere a celulelor roşii,
• o creştere compensatorie a eritropoezei care duce la
reticulocitoză, şi
• retenţia de către organism a produselor de degradare a
eritrocitelor (inclusiv fier). 
 Clasificarea anemiilor hemolitice

1. Ereditare
• Membranopatii
• Hemoglobinopatii
• Enzimopatii
2. Dobândite
• Mecanice
• Toxice
• Imune