SĂPTĂMÂNA PATIMILOR

“MOMENTE DE MEDITAȚIE CREȘTINĂ”

Realizat: Prof. Nicolovici Constantin
SFÂNTA ȘI MAREA LUNI
În Sfanta si Marea Luni, la
denie, este pomenit Iosif cel
preafrumos, patriarhul din
Vechiului Testament in care
Biserica vede o
preinchipuire a lui Hristos.
Acesta fusese vandut de
fratii sai pe 30 de arginti.
Iosif iesise viu din groapa
unde il azvarlisera fratii lui,
ajunsese stapanul Egiptului
si salvase poporul de
foamete, sfarsind prin a-i
ierta pe toti pentru raul pe
care i-l facusera.
Iosif în temniţă
În Egipt, Iosif a fost
vândut lui Putifar, una
dintre căpeteniile de la
curtea faraonului. Putifar
a devenit foarte repede
atât de mulţumit de Iosif,
încât l-a pus mai-mare
peste toate bunurile sale.
Însă soţia lui Putifar a
început să spună minciuni
despre Iosif şi acesta a
fost aruncat în temniţă.

Visele faraonului
Faraonului i-au plăcut
cuvintele înţelepte ale lui
Iosif despre visele pe care
acesta le-a avut incat şi-a
dat seama că Iosif era un
om al lui Dumnezeu. De
aceea l-a numit
guvernator al ţării,
dăruindu-i, ca însemn al
puterii, chiar inelul său şi
un lănţişor de aur.
Iosif isi iarta
fratii

Vedeţi, dragii mei, câtă

iubire a avut Iosif?
Pentru că din iubirea lui
cea mare a venit şi
iertarea. Şi iertarea a
venit din toată inima,
uitând cu totul invidia şi
ura fraţilor săi care l-au
vândut ca sclav. Aşa şi
noi să iertăm celor care
ne greşesc, pentru că
altfel cum am putea cere
la rândul nostru iertare
de la Dumnezeu şi de la
cei din jur?
Iosif este preînchipuirea
lui Hristos. Şi Hristos a
fost invidiat de iudeii cei
de acelaşi neam cu el, a
fost vândut de ucenicul lui
cu treizeci de arginţi, a
fost închis într-o groapă
întunecoasă, în mormânt.
Sculându-se de acolo prin
El Însuşi împărăţeşte peste
Egipt, adică peste tot
păcatul, îl învinge cu
putere, conduce toată
lumea şi ca un iubitor de
oameni ne răscumpără
prin darea hranei celei de
Taină, dându-se pe El
Însuşi pentru noi şi ne
hrăneşte cu pâinea
cerească, cu Trupul Lui
cel purtător de viaţă.
Pentru aceasta facem in
ziua de Luni pomenire
preafrumosului Iosif.
În aceeaşi zi de Luni mai
facem pomenire şi de
Smochinul cel care s-a uscat,
pentru că dumnezeieştii
evanghelişti Matei şi Marcu
adaugă după întâmpinarea
Domnului cu stâlpări în
Ierusalim această minune.
Marcu spune: «Iar a două zi
ieşind ei din Betania, Domnul
a flămânzit. Şi văzând un
smochin de departe, având
frunze, a mers să vadă de va
găsi ceva în el. Venind la el, n-
a găsit nimic decât frunze, că
nu era încă vremea
smochinelor. Şi a zis Iisus
smochinului: «Nimeni să nu
mai mănânce rod din tine în
veac». Iar Matei spune: «Iar a
doua zi, întorcându-Se în
cetate a flămânzit. Şi vă¬zând
un smochin lângă cale, a venit
la el şi n-a găsit nimic în el
decât numai frunze. Şi i-a zis
lui: «În veci să nu se mai facă
rod în tine». Şi îndată s-a uscat
smochinul».
Sinagoga iudeilor este un
smochin, în care Mântuitorul n-a
găsit rod potrivit, ci numai
umbra legii; de aceea a luat şi
legea de la ei şi i-a făcut cu totul
netrebnici.
Dar dacă cineva ar întreba:
«Pentru ce oare un pom
neînsufleţit s-a uscat prin
blestem dacă n-a greşit cu
nimic?». Unul ca acesta să afle
că iudeii care-L vedeau pe
Hristos că făcea tuturor
totdeauna bine şi că n-a făcut
nimănui nici cel mai mic rău,
socoteau că are numai puterea de
a face bine şi nicidecum puterea
de a face rău.
Dar Stăpânul, fiind iubitor de
oameni, n-a vrut să arate asupra
oamenilor că poate face rău. Ca
să convingă deci poporul cel
nerecunoscător că are putere
îndestulătoare şi spre a pedepsi,
ca un bun nu vrea să-Şi arate
puterea Sa de a pedepsi vreun
om, ci cu ceva care are o fire
neînsufleţită şi nesimţitoare.
Mai este însă şi o pricină tainică a uscării smochinului ajunsă până la noi din bătrâni înţelepţi, după cum
zice Isidor Pelusiotul. Pomul călcării poruncii a fost smochinul. Din frunzele lui şi-au făcut acoperământ
strămoşii noştri călcători de poruncă. Din pricină că n-a fost blestemat atunci, a fost blestemat acum de
Hristos, ca un iubitor de oameni, ca să nu mai facă rod, care este pricina păcatului. Iar că păcatul se
aseamănă cu smochina este lucru destul de limpede: are dulceaţa plăcerii, lipiciunea păcatului, iar în
urmă usturimea şi iuţimea conştiinţei. Istoria smochinului a fost aşezată aici pentru a ne îndemna la
umilinţă, după cum istoria lui Iosif a fost aşezată pentru a ne înfăţişa pe Hristos. Fiecare suflet lipsit de
orice roadă duhovnicească este un smochin.
SFÂNTA ȘI MAREA MARȚI
 PILDA CELOR 10
FECIOARE

Sfantul Ioan Gura de Aur

spune ca somnul reprezinta
moartea, iar strigarea de la
miezul noptii, “Iata, mirele
vine“, reprezinta trambita
arhanghelului (ITesaloniceni
4, 16) prin care suntem
chemati la judecata.
Pilda celor zece fecioare
este un indemn la o
neincetata priveghere: “De
aceea si voi fiti gata, ca in
ceasul in care nu ganditi
Fiul Omului va veni”.
SFÂNTA ȘI MAREA MIERCURI
30 de arginti
TRADAREA LUI IUDA

Tradarea savarsita de Iuda este

deosebit de grava, avand la baza
pierderea credintei in Domnul.
Izvorul ei nu sta insa numai in
pierderea credintei, cum cred
cativa comentatori, ci si in
iubirea de arginti, aceasta
cumplita desfigurare a
caracterului omenesc.
Evangheliile ne spun deci cu
drept cuvant ca Iuda a vandut,
pentru agonisire de castig urat,
pe Cel fara de pret si ca pentru
aceasta a dobandit el osanda cea
vesnica.
UNGEREA LUI IISUS IN BETANIA
UNGEREA LUI IISUS IN
BETANIA

Când Iisus S-a suit în

Ierusalim în casa lui Simon
leprosul, o femeie păcătoasă
s-a apropiat de El şi a turnat
pe capul Lui acel mir de
mare preţ, în valoare cam de
trei sute de dinari. Ucenicii,
dar mai ales Iuda, au certat-
o. Hristos însă i-a luat
apărarea ca să nu
îndepărteze gândul ei cel
bun. Pe urmă Hristos face
pomenire de îngroparea Sa
spre a întoarce pe Iuda de la
vânzare şi a învrednici pe
femeie de marea cinste de a
se propovădui pretutindeni,
în toată lumea, fapta ei
SFÂNTA ȘI MAREA JOI
SPALAREA PICIOARELOR
UCENICILOR DE CATRE
HRISTOS

Spalarea picioarelor de la Cina

cea de Taina este o pilda de
dragoste si un indemn
dumnezeiesc la smerenie,
servire si iubire de aproapele.
Ea nu are numai valoarea unei
curatiri legale, exterioare, ci
simbolizeaza curatenia
sufletelor. Totodata, ea este
menita sa realizeze intre
crestini atmosfera frateasca si
spiritul de jertfa care sa ridice
in demnitate firea omeneasca,
sa topeasca vrajmasiile si sa
inmulteasca in lume dragostea
de aproapele si binefacerea.
Cina cea de Taina
Dupa descrierea ospatului din
Betania si a complotului urzit
de sinedriu cu complicitatea
lui Iuda, Sf. Matei la fel cu Sf.
Marcu si cu Sf. Luca,
istoriseste pregatirile in
vederea pastilor, astfel: "Iar In
ziua cea dintai a Azimilor, au
venit Ucenicii la Iisus,
intrebandu-L: Unde voiesti sa-
Ti gatim sa mananci Pastile?
Iar EI a zis: Mergeti in cetate
la cutare si-I spuneti:
Invatatorul zice: Vremea Mea
s-a apropiat; la tine vreau sa
fac Pastile cu Ucenicii Mei. Si
au facut Ucenicii precum le-a
poruncit lor Iisus si au pregatit
Pastile" (Matei XXVI, 17-19).
Mantuitorul Hristos a
instituit Taina Sfintei
Euharistii sau impartasanii
in Joia inaintea
mintuitoarelor Sale Patimi,
la Cina cea de Taina.
Atunci, luand painea si
binecuvantand-o, a frant-o
si, dand-o ucenicilor Sai, a
zis: “Luati, mancati, acesta
este Trupul Meu. Si luand
paharul si multumind, le-a
dat, zicand: Beti dintru
acesta toti, ca acesta este
Sangele Meu, al Legii celei
Noi, care pentru multi se
varsa spre iertarea
pacatelor” (Matei XXVI,
26?28). Dupa aceea le-a
poruncit: “Aceasta sa
faceti intru pomenirea
Mea” (Luca XXII, 19).
 RUGACIUNEA IN
GRADINA
GHETSIMANI

„Parinte, a venit ceasul:

proslaveste pe Fiul Tau, ca
si Fiul Tau sa Te
proslaveasca... Parinte
Sfinte, pe cei ce Mi i-ai dat
pazeste-i in numele Tau, ca
sa fie una ca si Noi!... Ma
rog si pentru cei ce vor
crede in Mine... ca toti sa
fie una; precum Tu Parinte,
esti in Mine si Eu in Tine,
asa si ei una sa fie in
Noi...” (Ioan 17, 1.11.21).

Se roaga ca dragostea sa
ne invaluie pe toti crestinii,
ca astfel, sa fim uniti intre
noi ca unul.
Aceasta este prima si unica
rugaciune, care s-a inaltat
de pe pamant catre Cer, din
sufletul Celui mai
nevinovat pamantean si de
catre Insusi Dumnezeu.

Insemnatatea ei creste inca

cu mult, cand ne gandim la
momentul cand a fost
rostita: inainte de a fi
prins, schingiuit si
rastignit, Acel ce a suferit
toate si a murit pentru
mantuirea tuturor
oamenilor din orice loc si
din toate veacurile.
SĂRUTUL LUI IUDA
Hristos Se prezintă singur,
întrebându-i pe cine caută, iar
la răspunsul lor că îl caută pe
Iisus Nazarineanul,
Mântuitorul le răspunde prin
cuvintele: "Eu sunt".
Astfel, Hristos Însuşi păşeşte
spre patimi, asumându-le total.
Acest gest îi descurajează pe
slujitorii arhiereilor, care "s-au
dat înapoi şi au căzut la
pământ". Este nevoie ca
Hristos să repete întrebarea şi
să Se prezinte încă o dată ca
respectivii să-şi vină în fire.
Episodul apare chiar ironic:
înşişi prinzătorii sunt
bulversaţi, în vreme ce Hristos
rămâne stăpân pe situaţie.
"Si iata unul din cei ce
erau cu Iisus, intinzind
mina, a scos sabia si
lovind pe sluga
arhiereului, i-a taiat
urechea. Atunci Iisus i-a
zis: "intoarce sabia la
locul ei; ca toti cei ce
scot sabia, de sabie vor
muri. Sau ti se pare ca
nu pot sa rog pe Tatal
Meu si sa-Mi trimita
acum mai mult de
douasprezece legiuni de
ingeri? Dar cum se vor
implini Scripturile, ca
asa trebuie sa fie?"
SFÂNTA ȘI MAREA VINERI
 JUDECAREA LUI
IISUS

Dupa arestarea
Mantuitorului, acesta e dus
mai intai la Anna fost
arhiereu si socrul lui
Caiafa. Dupa ce
Mantuitorul a fost judecat
de Anna, El este dus in
fata lui Caiafa. Aici
urmeaza din nou o serie de
fapte ce arata ca
Mantuitorul a fost judecat
pe nedrept nerespectandu-
se legile iudaice. Potrivit
legilor iudaice, sinedriul
nu putea judeca o cauza
criminala in afara
templului, insa in cazul lui
Iisus judecata a avut loc
chiar in casa lui Caiafa.
,, Dar Iisus tacea. Si
arhiereul I-a zis: Te jur pe
Dumnezeul cel Viu sa ne
spui noua de esti Tu
Hristosul, Fiul lui Dumezeu.

Iisus i-a raspuns: Tu ai zis.

Si va spun inca: De acum
veti vedea pe Fiul Omului
sezand de-a dreapta Puterii
si venind pe norii cerului.

Atunci arhiereul si-a sfasiat

hainele, zicand: A hulit! Ce
ne mai trebuie martori? Iata,
acum ati auzit hula Lui. Ce
vi se pare? Iar ei raspunzand
au zis: Este vinovat de
moarte.”
Matei 26,63-66
 LEPADAREA LUI PETRU

Şi, aprinzând ei foc în mijlocul curţii

şi şezând împreună, a şezut şi Petru
în mijlocul lor. Şi o slujnică,
văzându-l şezând la foc, şi uitându-
se bine la el, a zis: Şi acesta era cu
El. Iar el s-a lepădat, zicând: Femeie,
nu-L cunosc. Şi după puţin timp,
văzându-l un altul, i-a zis: Şi tu eşti
dintre ei. Petru însă a zis: Omule, nu
sunt. Iar când a trecut ca un ceas, un
altul susţinea zicând: Cu adevărat şi
acesta era cu El, căci este galileian.
Şi Petru a zis: Omule, nu ştiu ce
spui. Şi îndată, încă vorbind el, a
cântat cocoşul. Şi întorcându-Se,
Domnul a privit spre Petru; şi Petru
şi-a adus aminte de cuvântul
Domnului, cum îi zisese că, mai
înainte de a cânta cocoşul astăzi, tu
te vei lepăda de Mine de trei ori. Şi
ieşind afară, Petru a plâns cu amar.
(Lc.22,55-62)
 IISUS ÎNAINTEA LUI
PILAT
,, Si facandu-se dimineata, toti arhiereii
si batranii poporului au tinut sfat
impotriva lui Iisus ca sa-L omoare. Si
legandu-L, L-au dus si L-au predat
dregatorului Pontiu Pilat.
Matei 27,1-2
,, Si pe cand statea Pilat in scaunul de
judecata, femeia lui i-a trimis acest
cuvant: Nimic sa nu-I faci Dreptului
acestuia, ca mult am suferit azi, in vis
pentru El.”
Matei 27,19
,, Si pilat le-a zis: Dar ce voi face cu
Iisus care se cheama Hristos? Toti au
raspuns: Sa fie rastignit.”
Matei 27,22
,, Si vazand Pilat ca nimic nu foloseste,
ci mai mare tulburare se face, luand apa,
si-a spalat mainile inaintea multimii,
zicand: Nevinovat sunt de sangele
Dreptului acestuia. Voi veti vedea. Iar tot
poporul a raspuns si a zis: Sangele Lui
asupra noastra si asupra copiilor nostrii.”
Matei 27,24-25
BICIUIREA
MÂNTUITORULUI

“ Atunci l-a eliberat pe

Baraba, iar pe Iisus L-a
biciuit si L-a dat sa fie
rastignit.”
Matei 27,26
 BATJOCORIREA LUI
IISUS
,, Atunci ostasii
dregatorului, ducand ei
pe Iisus in pretoriu, au
adunat in jurul Lui toata
cohorta si, dezbracandu-
L de hainele Lui, I-au
pus o hlamida rosie. Si
impletind o cununa de
spini I-au pus-o pe cap, si
in mana Lui cea dreapta,
trestie; si , ingenunchind
inaintea Lui, isi bateau
joc de El, zicand:
Bucura-Te, regele
iudeilor! Si scuipand
asupra Lui, au luat trestia
si-L bateau peste cap.”
Matei 27,27-30
 Lui Hristos
I se da crucea
pentru a merge
pe drumul
Golgotei.
HRISTOS
PE
DRUMUL
CRUCII
Veronica sterge cu
mahrama sa chipul
Mântuitorului.
 SFÂNTA
VERONICA
 Si iesind, au
gasit pe un om
din Cirene, cu
numele Simon;
pe acesta l-au silit
sa duca crucea
Lui.
(Matei 27,32)
RĂSTIGNIREA
DOMNULUI
RĂSTIGNIREA
PE
CRUCE
 MOARTEA PE CRUCE

Si era acum ca la ceasul al saselea, si

intuneric s-a facut peste tot pamantul
pana la ceasul al noualea, cand soarele
s-a intunecat; iar catapeteasma
templului s-a sfasiat pe mijloc si Iisus,
strigand cu glas mare a zis: Parinte, in
mainile Tale incredintez duhul Meu! Si
aceasta zicand Si-a dat duhul.
Luca 23,44-46

Si iata, catapeteasma templului s-a

sfasiat in doua de sus pana jos, si
pamantul s-a cutremurat si pietrele s-au
despicat; mormintele s-au deschis si
multe trupuri ale sfintilor adormiti s-au
sculat.
Matei 27,51-52

Ci unul dintre ostasi cu sulita a impuns

coasta Lui si indata a iesit sange si apa.
Ioan 19,34
 ARUNCAREA
SORȚILOR PENTRU
CĂMAȘĂ

,, Dupa ce au rastignit pe Iisus,

ostasii au luat hainele Lui si le-au
facut patru parti, fiecarui ostas cate
o parte, si camasa. Dar camasa era
fara cusatura, de sus tesuta in
intregime. Deci au zis unii catre
altii: Sa n-o sfasiem, ci sa aruncam
sorti pentru ea, a cui sa fie; ca sa se
implineasca Scriptura care zice:
<<Impartit-au hainele Mele lorusi,
si pentru camasa Mea au aruncat
sorti>>. “
Ioan 19,23-24
SFÂNTA ȘI MAREA SÂMBĂTĂ
IOSIF CERE TRUPUL
DOMNULUI DE LA
PILAT

Iar facandu-se seara, a

venit un om bogat din
Arimateea, cu numele
Iosif, care si el era un
ucenic al lui Iisus. Acesta
ducandu-se la Pilat, a
cerut trupul lui Iisus.
Atunci Pilat a poruncit sa
i se dea.
Matei 27,57-58
COBORÂRE
DE PE
CRUCE
 PUNEREA ÎN
MORMÂNT

Si Iosif cumparand
giulgiu si
coborandu-L de pe
cruce L-a infasurat
in giulgiu si L-a pus
intr-un mormant
care era sapat in
stanca si a pravalit o
piatra la usa
mormantului.

Marcu 15,46