GESTIONAREA

NUTRITIONALĂ A BOLII
CRONICE RENALE LA CÂINI ŞI
PISICI (BRC)

Conf.univ.dr.Viorel Andronie
 GENERALITATI
 Intervenția nutrițională este esenţialǎ în tratamentul pacienților cu
boală cronică renală (BRC).
 Cu toate acestea, înainte de a se face orice recomandări privind
dieta, sunt indicate o evaluare nutrițională completă și o
stadializarea a bolii renale a pacientului.
 Ghidurile pentru evaluarea nutrițională completă sunt disponibile
prin intermediul “World Small Animal Veterinary Association”
 “International Renal Interest Society” (IRIS) [Societatea
Internațională de Interes Renal - IRIS]. recomandă intervenția
nutrițională, atât la pisici cât și la câini, în stadiul 2 din
stadializarea IRIS, dar în opinia noastrǎ, odată ce a fost efectuată
o evaluare completă a pacientului, o schimbare a dietei poate fi
necesară încă din stadiul 1 din stadializarea IRIS.
 GHIDURILE IRIS SUNT DISPONIBILE
LA ADRESELE:

 Stadializarea BRC:
iris-kidney.com/guidelines/staging.aspx

 Recomandări de tratament pentru BRC:

iriskidney.com/guidelines/recommendations.aspx.
EFICIENȚA DIETELOR TERAPEUTICE
 Dietele terapeutice renale sunt utilizate pentru a
îmbunătăți calitatea vieții unui pacient prin ţinerea sub
control a semnelor uremiei și creșterea duratei de viață
prin modificarea progresiei bolii.
 Studiile clinice dublu-orb, randomizate și controlate, au
comparat la câini și pisici eficienţa dietelor formulate
pentru BRC cu dietele de întreținere pentru adulți.
 Studiile au evaluat caracteristicile dietei terapeutice
renale, cum ar fi reducere fosforului, proteinelor și
sodiului, cat și adăugarea de acizi grași omega-3 (acid
eicosapentaenoic [EPA] și acid docosahexaenoic [DHA])
 Lista de verificare a evaluării nutriționale renale la pacienții cu BRC

Dieta curentă funcţie de apetit

Evaluarea aportului curent de proteine
Istoricul dietei Recompense/alimente din partea proprietarilor.
Alimente pentru administrarea medicamentelor
Suplimente

Creatinină
Azot ureic sanguin
Fosfor
Valorile analizelor de laborator Potasiu
Albumină
Bicarbonat (HCO3)
Densitatea/greutatea specifică a urinei
Raportul proteină - creatinină în urină

Greutate corporală
Evaluarea pacientului Scorul condiţiei corporale
Scorul condiţiei musculare
Tensiunea arterială sistolică
 Intervalele componenţilor dietei din dietele terapeutice renale tipice

COMPONENT DIETE MINIMUM DIETE MINIMUM

TERAPEUTICE AAFCO * TERAPEUTICE AAFCO *
RENALE RENALE

  CÂINI PISICI
Proteină 25–55 45 58–82 65
(g/1000 kcal)

Fosfor 0,4–1,2 1 0,8–1,35 1,25

(g/1000 kcal)

Sodiu 0,4–1,2 0,2 0,5–1 0,5

(g/1000 kcal)

Potasiu 0,8–2,1 1,5 1,4–2,6 1,5

(g/1000 kcal)

EPA + DHA 32–1200 n/a 31–1910 n/a

(g/1000 kcal)

*Minimum necesar pentru întreţinerea unui cȃine adult conform standardelor “The Association of American Feed Control Officials”
[Asociația Oficialilor Americani pentru Controlul Hranei Animalelor] (AAFCO) 2016
 ÎN LITERATURA ŞTIINŢIFICĂ: PISICI
 Într-un studiu realizat de Ross și colaboratorii, pisicile cu
BRC spontană în stadiile 2 și 3 din stadializarea IRIS au
fost hrănite cu o dietă terapeutică renală (n = 22) sau cu
o dietă de întreținere pentru adulți (n = 23) și evaluate
timp de 24 de luni.
 În grupul hrănit cu o dietă terapeutică, nicio pisică nu a
suferit o criză uremică și nu s-au produs decese legate de
cauze renale, în timp ce, în grupul hrănit cu o dietă de
întreținere, 26% dintre pisici au suferit o criză uremică și
21,7% dintre pisici au decedat ca urmare a unor cauze
renale.
 ÎN LITERATURA ŞTIINŢIFICĂ: PISICI
 Într-un studiu realizat de Elliott și colegii, pisicile cu BRC
stabilă spontană, deținute de clienți, au fost hrănite cu o dietă
terapeutică renală (n = 29) sau cu o dietă de întreținere pentru
adulți (n = 21).
 Cele hrănite cu o dietă de întreținere au primit o astfel de dietă
deoarece au refuzat o dietă terapeutică renală sau proprietarii lor
nu au vrut să le schimbe dieta.
 Hrănirea cu o dietă terapeutică renală a contribuit la reducerea
concentrațiilor de fosfor plasmatic, azot ureic sanguin și
hormoni paratiroidieni.
 Timpul mediu de supraviețuire pentru pisicile care au fost
hrănite cu o dietă terapeutică renală a fost de 633 zile (1,7 ani)
comparativ cu 264 zile (0,7 ani) a pisicilor care au fost hrănite
cu o dietă de întreținere.
 ÎN LITERATURA ŞTIINŢIFICĂ: CȂINI
 Într-un studiu realizat de Jacob și colegii, câinii cu BRC spontană
în stadiile 2 sau mai avansate din stadializarea IRIS au fost hrăniți
cu o dietă terapeutică renală (n = 21) sau cu o dietă de întreținere
pentru adulți (n = 17) și au fost evaluați timp de 24 de luni4.
 Cȃinii din grupul hrănit cu o dietă terapeutică renală au avut un
timp mediu până la declanşarea crizei uremice de 615 zile (1,7 ani)
și un timp mediu de 594 zile (1,6 ani) pȃnă la apariția deceselor, în
timp ce cȃinii din grupul hrănit cu o dietă de întreținere au avut un
timp mediu până la declanşarea crizei uremice de 252 zile (0,7 ani)
și respectiv 188 de zile (0,5 ani) pȃnă la apariția deceselor.
 La sfârșitul studiului, doar 33% dintre câinii din grupul hrănit cu o
dietă terapeutic renală au decedat din cauze renale, comparativ cu
65% dintre câinii din grupul hrănit cu o dietă de întreținere.
 NUTRIENŢII ESENŢIALI PENTRU BRC
 Nutrienţii esenţiali care trebuie luaţi în considerare cȃnd
hrănim pacienți cu BRC includ:
 Proteine
 Fosfor
 Acizi graşi Omega-3
 Sodiu
 Potasiu.
 Nutrienţii suplimentari includ grăsimi, nutrienţi care
menţin echilibrul acido-bazic, antioxidanți și fibre.
 PROTEINELE DIN DIETĂ
 Dietele restricţionate în proteine sunt recomandate în mod
obișnuit pentru gestionarea BRC atât la pisici, cât și la câini.
 Principalele motive pentru care este recomandată o dietă
restricţionată în proteine sunt reducerea deșeurilor azotate și
proteinuria glomerulară.
 Deșeurile azotate pot contribui la:

 Semne clinice asociate azotemiei și uremiei

 Poliurie și polidipsie; reducerea deșeurilor azotate poate
ameliora poliuria și polidipsia prin reducerea încărcăturii de
solutii din rinichi
 Anemie printr-o ulcerație gastrointestinală și pierdere de
sânge. De asemenea, deșeurile azotate pot scurta durata de viață a
eritrocitelor și pot duce la disfuncție trombocitară, așa cum s-a
demonstrat în literatura medical umană
 PROTEINELE DIN DIETĂ
 Cu toate acestea, necesitatea unei restricții de proteine
atât pentru câini, cât și pentru pisici a rămas, de mulți
ani, un punct de controversă și discuție.
 Aceasta include momentul la care trebuie impusă
restricția de proteine și furnizarea de suficiente proteine
din dietă, astfel încȃt să se evite malnutriția proteică și
pierderea masei corporale slabe.
 Rolul restricției de proteine în progresia BRC atât la
pisici, cât și la câini este neclar.
 CERINȚELE PRIVIND NECESARUL DE
PROTEINE
 Cerințelele privind necesarul de proteine pentru câinii și pisicile
adulte au fost stabilite graţie studiilor asupra bilanţului azotului,
în care aportul de azot este echivalent cu pierderea de azot.
 “The National Research Council (NRC) Ad Hoc Committee on
Dog and Cat Nutrition” a stabilit cerințele minime și conţinutul
recomandat pentru pisicile și câinii adulți pe baza acestor tipuri
de studii
 “The Association of American Feed Control Officials”
(AAFCO) [Asociația Oficialilor Americani pentru Controlul
Hranei Animalelor - AAFCO] recomandă, un conținut minim de
proteine brute pentru câinii și pisicile adulte, luând în
considerare nu numai recomandările NRC pentru adulții
sănătoși, ci și modificările digestibilității proteinelor care se
produc în timpul procesării hranei pentru animale de companie
 CERINȚELE PRIVIND NECESARUL DE
PROTEINE
 Un studiu mai recent a evaluat necesarul de proteine al pisicilor adulte
pe baza menținerii masei corporale slabe a acestora.
 Echilibrul azotului a fost atins cu o dietă care conține 56 g
proteine/1000 kcal. Echilibrul azotului poate fi realizat pe baza unei
diete sărace în proteine; dar, acesta poate fi realizat în detrimentul masei
corporale slabe, ca urmare a utilizarii proteinelor endogene. Pentru a
menține masa corporală slabă, a fost necesară o dietă care să conțină 95
g proteine/1000 kcal.
 Pe baza analizei de regresie, cercetătorii au sugerat că, deși pentru
echilibrul azotului la pisicile adulte sunt necesare 1,5 g proteină/kg
greutate corporală, pentru menținerea masei corporale slabe se
recomandă 5,2 g/kg.
 Acest studiu a fost efectuat pe pisici adulte de sex masculin, sănătoase și
sunt necesare studii suplimentare pentru a evalua necesarul de proteine
pentru menținerea masei corporale slabe la câinii și pisicile cu BRC.
  
Cerințe & niveluri privind necesarul de proteine la pisici & câini adulți
 
CERINȚĂ CONŢINUT MINIM PROTEINĂ PROTEINĂ PROTEINĂ
MINIMĂ RECOMANDAT AAFCO SCĂZUTĂ MODERATĂ BOGATĂ
NRC NRC

Pisici 40 50 65 < 80 80–120 > 120

Cȃini 20 25 45 < 60 60–90 > 90

Notă
• Valorile din tabel sunt exprimate ca g/1000 kcal.
• Descriptorii scăzut, moderat și bogat sunt o comparație generală între alimentele comerciale pentru animale de companie.
 RESTRICȚIA DE PROTEINE
 Cantitatea de proteină necesară pentru a se realiza o restricție
nu este clar definită. Sunt furnizate categorii pentru dietele cu
conținut scăzut, moderat și înalt de proteine, dar, pentru unele
animale, restricția de proteine poate fi relativă la aportul
curent de proteine, pe baza unui istoric corect al dietei (a se
vedea Exemple de restricție a proteinelor în raport cu aportul
curent). În plus, restricția de proteine nu echivalează cu
hrănirea sub cerințele nutriționale minime stabilite de NRC.
 La ora actuală, dietele terapeutice tipice etichetate pentru
diferite stadii ale BRC variază de la 25 la 55g/1000 kcal
pentru câini și de la 58 la 82 g/1000 kcal pentru pisici, cu o
anumită adaptare a conținutului de proteine la nevoile
pacientului.
 PROTEINURIA LA CÂINI
 La câinii cu proteinurie secundară bolii glomerulare,
Declarația consensuală a “American College of Veterinary
Internal Medicine” recomandă un aport redus de proteine.
 La câinii cu nefrită ereditară, administrarea unei diete
terapeutice renale restricţionată în proteine a redus
deteriorarea structurală a glomerulilor prin diminuarea
divizării membranei bazale glomerulare și întârzierea
progresiei insuficienței renale.
 Atât la oameni, cât și la șobolani, proteinele provoacă
leziuni directe tubulointerstiţiului renal prin eliberarea de
substanțe vasoactive și inflamatorii care declanșează
cicatrizări renale și pierderea funcției.
 PROTEINURIA LA CÂINI
 Studii suplimentare au arătat că animalele cu BRC spontană
și rapoarte proteină - creatinină în urină (UPCs) de 1 sau
mai mari, prezintă un risc crescut de criză uremică și deces,
comparativ cu câinii cu UPCs mai mici de 1
 La câinii cu glomerulonefropatie moștenită, proteinuria a
fost redusă semnificativ atunci când au fost trecuți de la o
dietă care conținea 72 g proteină/1000 kcal la una care
conținea 33 g proteină/1000 kcal, dar această constatare nu
a fost evaluată în raport cu morbiditatea și mortalitatea
pacientului
 Pe baza gravității proteinuriei, azotemiei și a semnelor
clinice, a fost recomandată o reducere cu 25% până la 50%
a aportului de proteine din dietă.
 PROTEINURIA LA PISICI
 Proteinuria este invers proporţional asociată cu
supraviețuirea la pisicile azotemice și semnificativ
asociată cu dezvoltarea azotemiei la pisicile non-
azotemice.
 Studiile care investighează rolul dietelor cu restricţionare
de proteine la pisici sunt limitate la cele care prezintă
variabile alimentare ce se confundă, cum ar fi restricția
de fosfor.
 Ca urmare, influența independentă a proteinelor asupra
progresiei bolii la acești pacienți nu este bine cunoscută.
 STADIUL AVANSAT AL BRC
 Atât la câinii, cât și la pisicile cu BRC în stadiile 3 și 4 din
stadializarea IRIS, aportul redus de proteine poate ajuta la
reducerea acumulării deșeurilor azotate din metabolismul
proteinelor care contribuie la azotemie și uremie. Aportul ridicat
de proteine poate exacerba uremia, contribuind la morbiditatea
asociată cu BRC.
 Studiile efectuate la câini și pisici cu BRC au demonstrat că
modificarea aportului de proteine reduce azotul ureic sanguin.
 În timp ce ureea nu este o toxină uremică majoră la pisici și câini,
aceasta reprezintǎ un marker pentru deșeurile azotate care
contribuie la uremie.
 În plus, hiporexia, care apare în mod obișnuit în stadiu târziu al
BRC și/sau aportul de proteine sub nivelul optim, poate crește
producția de toxine uremice prin catabolism proteic endogen
 CAȘEXIA
 Cașexia - pierderea masei corporale slabe - este frecventă la
pacienții cu BRC și poate altera puterea, funcția imunitară,
cicatrizarea rănilor și supraviețuirea generală.
 Deși prevalența generală a cașexiei renale este necunoscută
la câini și pisici, un studiu recent a constatat că la câinii
subponderali - cu un scor al condiţiei corporale (BCS) de 1
până la 3 (din 9) – rata de supraviețuire a fost mai redusă, în
comparație cu câinii ce au avut un BCS de 4 sau mai mare.
 Prevenirea cașexiei și a malnutriției proteice sunt principalele
motive pentru care clinicienii dezbat restricția de proteine.
 Fiecare pacient trebuie evaluat individual pentru semne de
cașexie, iar aportul de proteine trebuie echilibrat în funcție de
proteinurie și uremie.
 EXEMPLE DE RESTRICȚIE A
PROTEINELOR ÎN RAPORT CU
APORTUL CURENT
 Doi câini, femele sterilizate, în greutate de 10 kg, cu proteinurie glomerulară și BRC în stadiul 1
din stadializarea IRIS consumă aproximativ 550 kcal/zi (calculat după formula, 1,4 × (70 × kg
greutate corporală0,75)).
 Cȃine A

 Istoricul dietei:

 Hrană uscată pentru întreținerea adulților (100 g proteine/1000 kcal); consum aproximativ
500 kcal/zi pentru un total de 50 g proteine/zi
 ¼ cană piept de pui fiert, tocat, dezosat, fără piele; consum aproximativ 53 kcal și 10 g
proteine/zi
 Nu au fost oferite niciun fel de recompense sau alimente de la masa proprietarilor
 Aport total de proteine, aproximativ 60 g proteine/zi sau 109 g proteine/1000 kcal
 Cȃine B

 Istoricul dietei:

 Hrană uscată pentru întreținerea adulților (60 g proteine/1000 kcal); consum aproximativ 525
kcal/zi pentru un total de 31,5 g proteine/zi
 O recompensă comercială pentru câini (20 g proteine/1000 kcal); consum aproximativ 25
kcal/recompensă și 0,5 g proteine/zi
 Nu au fost oferite alte recompense sau alimente de la masa proprietarilor
 Aport total de proteine, aproximativ 32 g proteine/zi sau 58 g proteine/1000 kcal
 Recomandări privind dieta pentru restricționarea proteinelor
CȂINI REDUCEREA NEVOI NUTRIŢIONALE DIETA RECOMANDATĂ
PROTEINELOR

CȂINE A
Reducere Dietă care conține  Hrană comercială uscată
25%-50% aproximativ 54-82 g pentru întreținerea adulților
 
proteine/1000 kcal (care conține 60 g
proteine/1000 kcal)
 Întreruperea administrării
pieptului de pui

CȂINE B
Reducere Dietă care conține  Dietă terapeutică renală
25%-50% aproximativ 29-44 g (conținând 39 g proteine/1000
 
proteine/1000 kcal kcal)
 O recompensă comercială
pentru câini/zi
 DEFINIREA MAI DETALIATĂ A
ROLULUI PROTEINEI
 Rolul restricției proteice în progresia BRC la câini și pisici nu
este clar în acest moment și necesită investigații mai
aprofundate.
 În studiile care demonstrează o ameliorare a perioadelor de
supraviețuire la câinii și pisicile care au fost hrăniţi cu o dietă
terapeutică renală, comparativ cu cei care au fost hrăniţi cu o
dietă de întreținere, beneficiul restricției proteice nu poate fi
separat de beneficiile restricției de fosfor și de alte caracteristici
ale dietei terapeutice renale.
 În literatura veterinară, nu s-a ajuns la o concluzie definitivă cu
privire la care dietă este mai benefică pentru câinii și pisicile cu
BRC: o dietă nerestricționată în proteine, dar avȃnd
caracteristicile dietelor terapeutice renale sau o dietă terapeutică
renală restricționată în proteine.
 FOSFORUL DIN DIETĂ
 Retenția de fosfor și hiperfosfatemia ulterioară sunt
frecvente la pacienții cu BRC datorată scăderii filtrării
glomerulare.

 Acest lucru antrenează un hiperparatiroidism renal

secundar și un deficit de calcitriol și poate conduce la o
mineralizare a țesuturilor moi și la o osteodistrofie
fibroasă.
 RESTRICȚIA FOSFORULUI
 Restricția fosforului, independentă de alți factori nutriționali, întârzie
progresia BRC; astfel, acesta este un nutrient de o importanță vitală,
dacă nu chiar cel mai important, în ceea ce privește nutriția
pacienților cu boli renale.
 Datorită conținutului ridicat de fosfor al multor proteine pe bază de
carne, reducerea conținutului de proteine ajută și la reducerea
conținutului total de fosfor dintr-o dietă.
 Dietele de întreținere conțin adesea fosfor adăugat peste cel ce se
găseşte în proteine, deoarece la animalele sănătoase deficitul de
fosfor este mai îngrijorător decât excesul de fosfor.
 În timp ce dietele de întreținere conțin în general mai mult de 1,5 g
de fosfor la 1000 kcal, conținutul de fosfor din dietele terapeutice
tipice etichetate pentru diferite stadii ale BRC variază de la 0,4 la 1,2
g/1000 kcal pentru cȃini, respectiv de la 0,8 la 1,35 g/1000 kcal
pentru pisici.
 ÎN LITERATURA ŞTIINŢIFICĂ
 Într-un studiu realizat de Finco și colegii, 24 de câini cu boli renale induse au fost
împărțiți în 2 grupuri și au fost hrăniți cu una dintre următoarele diete:
 Dietă cu conţinut de fosfor restricționat (0,44% bază de substanță uscată (DMB);
estimată la 1,1 g/1000 kcal pe baza a 4000 kcal/kg DMB)
 Dieta cu conţinut bogat în fosfor (1,44% DMB; estimată la 3,6 g/1000 kcal).
 Pe o perioadă de 24 de luni, câinii care au fost hrăniţi cu o dietă cu conţinut bogat în
fosfor au prezentat valori ale ratei filtrării glomerulare semnificativ mai reduse și au
avut o scădere a timpului de supraviețuire comparativ cu cei din grupul care a fost
hrănit cu o dietă cu conţinut de fosfor restricţionat (supraviețuire, 33% față de 75%).
 Într-un studiu realizat de Ross și colegii, pisicile cu boli renale induse au fost, de
asemenea, împărțite în 2 grupuri și hrănite fie cu o dietă normală, fie cu o dietă
scăzută în fosfor. Cele care au fost hrănite cu:
 O dietă cu un conţinut normal de fosfor (1,56% DMB; estimată la 3,9 g/1000 kcal
pe baza a 4000 kcal/kg DMB) au prezentat dovezi de mineralizare renală, fibroză și
infiltrate celulare mononucleare
 O dietă cu un conţinut scăzut de fosfor (0,24% DMB; estimată la 0,6 g/1000 kcal)
nu au prezentat modificări histologice sau au prezentat modificări histologice ușoare
 RECOMANDĂRI IRIS
 IRIS recomandă menținerea concentrațiilor plasmatice de
fosfor:
 Între 2,7 și 4,6 mg/dl (0,9-1,5 mmol/l) pentru pacienții
cu BRC în stadiu 2 din stadializarea IRIS
 Mai puțin de 5 mg/dl (1,6 mmol/l) și mai puțin de 6
mg/dl (1,9 mmol/l) pentru pacienții cu BRC în stadiile 3,
respectiv 4 din stadializarea IRIS.
 Dacă hiperfosfatemia persistă în ciuda restricției fosforului
din dietă, atunci se recomandă administrarea, la fiecare
masa, a unui chelator enteric de fosfor, cum ar fi hidroxidul
de aluminiu. Concentrațiile plasmatice de fosfat trebuie
monitorizate la fiecare 2-4 săptămâni, până când este atinsă
concentrația țintă.
 ACIZII GRASI OMEGA-3
 Suplimentarea cu acizi grași polinesaturați omega-3 (EPA și DHA) exercită
efecte renoprotectoare.
 La câinii cu boală renală indusă experimental, hrăniți cu o dietă
suplimentată cu o doză mare de ulei de pește, s-au redus proteinuria,
valorile creatininei și leziunile histopatologice (scăderea expansiunii
matricei mezangiale, glomeruloscleroza și infiltratele celulare interstițiale
renale) comparativ cu cei hrăniţi cu diete suplimentate cu ulei de șofrănel
sau cu seu de vită.
 Toate dietele cu grăsimi suplimentare au avut un conținut global de 16,8%
grăsimi pe baza de DMB (aproximativ 42 g/1000 kcal presupunând că
dieta conținea 4000 kcal/kg pe baza de DMB în care dieta de bază conținea
1,8% DMB sau aproximativ 4,5 g/1000 kcal).
 La pisici sunt disponibile puţine date, deşi un studiu retrospectiv a raportat
ca pisicile care au fost hrănite cu o dietă terapeutică renală cu o
concentraţie mai mare de EPA au avut un timp de supravieţuire mai lung,
comparativ cu pisicile care au fost hrănite cu alte diete terapeutice renale.
 RECOMANDĂRI DE HRĂNIRE-ACIZI
GRASI
 O doză standard de 40 mg/kg EPA plus 25 mg/kg DHA la 24 de ore este
recomandată atât câinilor, cât și pisicilor cu BRC, care reprezintă
aproximativ 1,16-1,18 g de EPA plus DHA/1000 kcal din dieta unei pisici
care consumă 1,2 x necesarul său de energie în repaus (RER) pentru
întreținerea unui adult și un câine care consumă 1,4 x RER pentru
întreținerea unui adult.
 Recent, la câinii cu BRC a fost recomandată o doză specifică de 140 mg
de EPA plus DHA/(kg greutate corporală)0,75 sau 790 mg de EPA plus
DHA/10 kg greutate corporală.
 Companiile producătoare adaugă adesea, în dietele terapeutice renale,
acizi grași Omega-3, inclusiv EPA, DHA și acid alfa-linolenic.
 Cu toate acestea, atât la câini, cât și la pisici, acidul alfa-linolenic este
insuficient convertit în EPA și DHA. Prin urmare, dacă se are în vedere o
adăugare suplimentară și nu sunt disponibile valorile nivelurilor de EPA și
DHA exprimate ca g/1000 kcal, este recomandat să contactați
producătorul.
 SODIUL DIN DIETĂ
 Reducerea aportului de sodiu poate fi benefică la pacienții cu BRC datorată
retenției de sodiu și a potențialei hipertensiuni arteriale sistemice.
 În acest moment, nicio dovadă nu sugerează că scăderea sodiului din dietă
reduce tensiunea arterială la pisici și câini. Studii recente, efectuate pe pisici
sănătoase, fără BRC, nu au demonstrat efectul unei diete bogate în sodiu (3,1
g/1000 kcal), în raport cu o dietă săracă în sodiu (1 g/1000 kcal), asupra
funcției renale sau a tensiunii arteriale.Totuşi, aceste studii nu au fost
efectuate pe pisici cu BRC.
 Creșterea concentrației plasmatice de aldosteron a fost observată la câinii cu
boală valvulară cronică asimptomatică care au fost hrăniţi cu o dietă
conținând 0,32 g sodiu/1000 kcal timp de 4 săptămâni. Dietele cu conţinut
semnificativ redus în sodiu pot activa sistemul renină-angiotensină-
aldosteron, ceea ce poate fi dăunător pentru pacienții cu BRC, deși sunt
necesare studii suplimentare.
 Conținutul de sodiu al dietelor terapeutice tipice etichetate pentru diferite
stadii ale BRC variază de la 0,4 la 1,2 g/1000 kcal pentru câini și de la 0,5 la 1
g/1000 kcal pentru pisici.
 POTASIUL DIN DIETĂ-
HIPOPOTASEMIA LA PISICI
 Hipopotasemia este frecventă la pisicile cu BRC, iar
dietele formulate pentru BRC pot furniza potasiu
suplimentar faţă de cel adăugat la dietele de întreținere.
Conținutul tipic de potasiu din dietele terapeutice renale
pentru pisici variază între 1,4 și 2,6 g/1000 kcal.
 Se recomandă menținerea concentrației plasmatice de
potasiu în jumătatea medie sau superioară a domeniului
de referință de laborator. Dacă se observă că
hipopotasemia persistă în ciuda hrănirii cu o dietă
terapeutică adecvată, este recomandată o suplimentarea
orală cu gluconat de potasiu (2 mEq/kg, per os, la 12 ore)
sau citrat de potasiu (75 mg/kg, per os, la 12 ore).
 HIPERPOTASEMIA LA CȂINI
 Deși hiperpotasemia este de obicei asociată cu o
insuficiență renală acută, aceasta poate reprezenta o
complicație la câinii cu BRC. Hiperpotasemia a fost
corectată la câinii cu BRC prin hrănirea cu diete reduse
în potasiu preparate în casă (0,91 ± 0,14 g/1000 kcal).29
 Dietele terapeutice renale pentru câini conțin 0,8 până la
2,1 g/1000 kcal; prin urmare, unele (deși limitate) diete
terapeutice renale comerciale oferă potasiu într-un
interval raportat a corecta hiperpotasemia la câini.
 Dacă hiperpotasemia persistă la un câine cu BRC, trebui
luată în considerare consultarea a unui nutriționist
pentru formularea de diete pregătite la domiciliu.
 ALTE COMPONENTE DIN DIETĂ
 Dietele terapeutice renale prezintă, de asemenea, următoarele
caracteristici:
 O densitate calorică mare și niveluri moderate până la ridicate de
grăsimi; aceste caracteristici favorizează aportul caloric crescut la
animalele care pot fi predispuse la hiporexie și ajută la menținerea
palatabilităţii atunci când proteinele sunt reduse
 O suplimentare cu agenți alcalinizanți, cum ar fi citratul de
potasiu, pentru a ajuta la corectarea acidozei metabolice, care poate
agrava hipopotasemia (în special la pisici)
 Niveluri crescute de antioxidanți, cum ar fi vitaminele C și E,
pentru a reduce stresul oxidativ renal
 Fibre solubile adăugate pentru a promova creșterea bacteriilor
colonice și utilizarea azotului și a ureei; fibrele solubile pot fi
benefice si pentru pisicile cu constipatie, o complicaţie frecventă a
pisicilor cu BRC.
 HRĂNIREA UNUI PACIENT CU BRC
 Atât pentru pisici, cât și pentru câini sunt disponibile mai
multe diete terapeutice renale într-o varietate de forme,
arome și texturi.
 Introducerea unei diete renale terapeutice unui pacient este
recomandată înainte de apariția semnelor de uremie, deși
acest lucru nu este posibil întotdeauna.
 Probe din diferite diete terapeutice trebui trimise acasă
împreună cu pacienții pentru ca aceştia să-şi stabilească
preferințele după diagnostic.
 Fiţi prudent atunci când introduceți o dietă terapeutică
renală unui pacient internat, deoarece acest lucru poate
duce la o aversiune față de o dietă sugerată pentru hrănirea
pe termen lung.
 ROLUL CONDIŢIEI CORPORALE LA
PACIENȚII CU BRC
 Câinii subponderali (BCS, 1 până la 3/din 9) cu BRC în stadiile 2-4 din stadializarea IRIS au
avut timpul de supraviețuire semnificativ mai scurt comparativ cu câinii cu greutate
corporală moderată (BCS, 4 până la 6/din 9) și câinii supraponderali (BCS, 7 până la 9/din
9); în ceea ce priveşte supraviețuirea, nu au existat diferenţe între câinii cu greutate
moderată și cei supraponderali
 Câinii și pisicile subponderale trebuie hrănite pentru a cȃştiga în greutate sau, dacă se
justifică, trebuie să primească o hrană asistată pentru a facilita aportul de calorii.
 Câinii și pisicile cu o greutate corporală ideală trebuie hrănite pentru a-și menține greutatea
corporală curentă. Cantitățile de hrană trebuie ajustate dacă greutatea corporală scade sau
dacă scorul condiţiei musculare se modifică.
 Câinii și pisicile supraponderale/obeze trebuie evaluate individual.

 Câinii și pisicile supraponderale sau obeze pot prezenta mai multă masă musculară pentru a
se proteja împotriva proceselor catabolice din cadrul unor boli, cum ar fi BRC, deși sunt
necesare cercetări suplimentare pentru a explora această ipoteză. În general, utilizarea unei
diete terapeutice renale are prioritate la câinii și pisicile cu BRC aflate într-un stadiu
avansat. La câinii și pisicile obeze cu BRC într-un stadiu incipient/precoce (stadiul 1 ± 2 din
stadializarea IRIS), poate fi luat în considerare un plan de scădere în greutate după o
evaluare nutrițională completă și numai dacă este disponibilă o monitorizare atentă.
 Dacă se observă o progresie a BRC, trebuie suspendată pierderea activă în greutate și, până
la o evaluare ulterioară, trebuie aduse modificări adecvate dietei.
 SONDELE DE ALIMENTARE
 Sondele de alimentare pot fi utile, mai ales la pacienții în criză uremică.
Formulările enterale lichide conforme cu criteriile nutriționale
recomandate sunt avizate pentru sondele de alimentare nazo-esofagiene
sau nazo-gastrice. Când sunt instalate sonde de alimentare prin
esofagostomie sau gastrostomie, se recomandă o suspensie a unei diete
terapeutice conservate.
 Pentru a îmbunătăți densitatea calorică a unei suspensii și pentru a
reduce volumul de suspensie administrat, se recomandă utilizarea unei
diete enterale lichide, mai degrabă decât a apei, pentru a crea o
suspensie cu dieta conservată selectată. În mod ideal, dieta lichidă trebui
să fie una cu fosfor restricționat. Majoritatea dietelor lichide, destinate
utilizării fără prescripție medicală la om și la pacienții veterinari aflaţi în
convalescenţă, conțin mai puțin de 1,5 g fosfor/1000 kcal.
 Necesarul de apă și medicamente pot fi, de asemenea, furnizate prin
sonda de alimentare.
 DIETELE PREPARATE ÎN CASĂ
 O dietă preparată în casă poate fi utilă pacienților cu un apetit scăzut
sau selectiv. Pentru formularea dietei se recomandă trimiterea la un
nutriționist. Evaluarea dietelor preparate în casă pe baza unor reţete
preluate din cărți și de pe site-uri web a relevat multe inadecvări; prin
urmare, aceste diete nu sunt recomandate.Aceste inadecvări includ:
 Lipsa de specificitate pentru ingrediente și suplimente
 Nicio specificație pentru tipul sau severitatea bolii
 Proteine inadecvate sau deficit în cel puțin un aminoacid pentru
76,9% din rețetele pentru câini și 42,9% din rețetele pentru pisici
 Minerale inadecvate, inclusiv deficit de calciu (în cazul a 56,4%
din rețetele pentru cȃini și 25% din rețetele pentru pisici).
 Înainte de trimiterea la nutriţionist, se recomandă stadializarea IRIS
actualizată, incluzȃnd tensiunea arterială sistolică și raportul proteină-
creatinină în urină (UPC).
 REZUMAT
 Intervenția nutrițională la o pisică sau câine cu BRC
poate afecta foarte mult morbiditatea și mortalitatea.
 Selecția dietei trebuie să se bazeze pe o evaluare
nutrițională completă a pacientului, incluzȃnd
stadializarea BRC a acestuia.
 Este recomandată suplimentarea cu acizii grași Omega-
3, EPA și DHA, dacă dieta nu oferă acești nutrienți.
 Pacienții cu un apetit scăzut sau selectiv pot beneficia de
o hrănire asistată sau de consultarea unui nutriționist,
pentru formularea unei diete pregătită în casă
 ABREVIERI
 AAFCO = Association of American Feed Control Officials
[Asociația Oficialilor Americani pentru Controlul Hranei
Animalelor];
 BCS = scorul codiţiei corporale;

 BRC = boala cronică renală;

 DHA = acid docosahexaenoic;

 DMB = bază de substanță uscată;

 EPA = acid eicosapentaenoic;

 IRIS = International Renal Interest Society [Societatea Internațională

de Interes Renal].;
 NRC = National Research Council [Consiliul Național de Cercetare];

 RER = necesarul energetic în repaus;

 UPC = raportul proteină-creatinină din urină