Fiziologia sitemului

cardiovascular
Fiziologia vaselor sanguine
Circulaţia sanguină
Funcţia circulaţiei este de a asigura nevoile
ţesuturilor, respectiv:
- să transporte substanţe nutritive spre
ţesuturi;
- să preia de la țesuturi produşii metabolici;
- să transporte hormonii;
- să menţină homeostazia mediului intern,
absolut necesară pentru o supravieţuire şi
funcţionare optimă a celulelor.
Circulaţia se împărte în:
- circulaţia sistemică (circulaţia mare);
- circulaţia pulmonară (circulaţia mică).
 Clasificarea vaselor sanguine
• Arterele au rolul de a transporta sângele către ţesuturi, la
un regim de presiune înalt.
– au perete vascular puternic, cu multe fibre elastice,
care se destind la creșterea fluxului de sânge (vase
elastice).
• Arteriolele - cele mai mici ramificaţii ale sistemului
arterial.
– rol de conducte de control al fluxului sanguin local;
- au un perete muscular bine dezvoltat, care poate
determina închiderea completă a arteriolei sau dilatarea
ei semnificativă, ceia ce asigură reglarea fluxului sanguin
local în funcţie de nevoile țesutului și organului.
 Clasificarea vaselor sanguine
• Capilarele permit schimburile transcapilare între
sânge şi lichidul interstiţial,
• asigură nutriţia ţesuturilor şi îndepărtarea
produşilor de metatabolism;
• pereţii capilari sunt foarte subţiri ⇒un strat de
celule endoteliale pe o membrană bazală şi au
numeroşi pori capilari minusculi, permeabili
pentru apă şi substanţe cu masa moleculară
mică.
• Venulele colectează sângele de la capilare.
 Clasificarea vaselor sanguine
• Venele funcţionează ca şi conducte de
transport pentru sânge de la țesuturi
înapoi la inimă şi servesc ca rezervoare de
sânge la un regim de presiunejoasă;
• peretele venos este subţire, prezintă fibre
musculare netede care prin contracţie sau
relaxare pot controla întoarcerea venoasă,
în funcţie de nevoile circulaţiei.
Indicii hemodinamici în compartimentele
sistemului vascular
 Presiunea

• Presiunea:
în artere mari prezintă pulsații (datorită
activităţii cardiace pulsatile):
PAo: P sistolică = 120-135 mm Hg;
P diastolică = 60-80 mm Hg;
P pulsatilă (diferenţială) = 40-50 mm Hg
P arterială medie=100 mmHg
 Presiunea

• În capilare:
- presiunea progresiv scade adaptată
schimburilor transcapilare:
- nu mai prezintă pulsaţii.
• În vene: presiunea progresiv scade:
- venele piciorului: 12 mm Hg;
- venele cave: 0-3 mm Hg.
 Viteza lineară
• Viteza: scade progresiv în sectorularterial şi în
capilare (minimă) → şi crește progresiv în vene.
• în artere: Ao: V Maximă= 33 cm/sec;
artere mici/aa: viteza scade progresiv.
• în capilare: V minimă= 0.3 mm/sec (1000 x mai
joasă) ⇒adaptată schimburilor transcapilare;
• în vene: crește progresiv ⇒ în venacavă: 1/2-1/4
din Vao = 0.15 cm/sec.
Vase: Suprafaţa de secţiune (cm2):

• Vase: Suprafaţa de secţiune (cm2): Aorta 2,5;

Artere mici 20; Arteriole 40; Capilare 2500;
Venule 250; Vene mici 80; Venele cave 8.
 Tensiunea arterial (TA):
• DefiniţiaTA = presiunea exercitată de
sânge împotriva pereţilor vasculari,
generată de pompa cardiacă.
• ComponenteleTA:
• presiunea sanguină (PS);
• tensiunea arterială (TA) = tensiunea
dezvoltată în pereţii arteriali împotriva PS;
• PS = TA.
 Parametrii TA

• TA sistolică (maximă) TA Max=120-135 mm Hg,

depinde de pompa cardiacă;
• TA diastolică (minimă) TA min = 60-80 mm Hg,
depindede RPT;
• TA diferenţială (ΔTA) (presiunea pulsului): ΔTA=
TAMax-TAmin= 40-50 mm Hg, depinde de (1)
funcţia de pompă a inimii şi (2) complianţa din
sistemul vascular;
• TAmedie= 1/3ΔTA max+ TA min = 100 mm Hg,
presiunea la care sângele ar circula în flux constant.
TA medie şi Presiunea pulsului

TAmedie şi Presiuneapulsului
Înregistrarea directă a PA
Metoda auscultatorică de măsurare a TA (L.P.)
 Sfigmograma

Catacrota

Dicrota

Anacrota

Incizura
 Sfigmograma arterială
• Sfigmograma arterială: undă pozitivă întreruptă
de incizura dicrotă( i = Ao închidere):
- faza sistolică – datorată SV cu pantă
ascendentă + descendentă;
- faza diastolică (unda dicrotă) - datorată
elasticităţii Ao.
Unda pulsului se transmite cu o viteză de 15 ori
mai mare decât unda sângelui, deoarece este
transmisă prin peretele vasului.
Reglarea nervoasă al tonusului vascular
 SNVS formează plexuri nervoase perivasculare.
 SNVS adrenergic eliberează catecolamine cu
acţiune pe receptorii adrenergici vasculari:
-Receptorii α-adrenergici mediază vasoconstricţia
(VC);
-Receptorii β2-adrenergici mediază vasodilataţia
(VD) (în special în vasele din muşchii scheletici,
coronare, cerebrale).
 SNVS colinergic eliberează acetilcolina (Ach)
→acţionează indirect, prin intermediul NO (a cărui
producţie o stimulează) ⇒VD;
-acţiune în special în vasele din muşchii scheletici.
 SNVP eliberează Ach→sinteză NO
→vasodilataţie;
-are rol mult mai redus decât SNVS
pe tonusul vascular.
 Sistemul nervos nonadrenergic
noncolinergic (NANC) -eliberează
peptide cu rol VD sau VC;
-are rol în special în vasele cerebrale
şi din tubul digestiv.
Controlul umoral şi metabolic al tonusului
vascular

 Controlul umoral al tonusului vascular este

realizat de:
- Substanţe VC: adrenalina, noradrenalina,
AgII, ADH (vasopresina);
- Substanţe VD: adrenalina, estrogenii,
progesteronul;
- Factori locali VC/VD: histamina,
serotonina, bradikinina (mediatorii inflamaţiei),
leucotrienele, TXA2.
Controlul metabolic este realizat
prin cataboliţii cu rol VD, dintre care
rolul major este deţinut de adenozină,
produsă în hipoxie(↓PO2), ↑H+
(acumulare de acid lactic, corpi
cetonici), ↑K+, ↑PCO2.
Pulsul venos (flebograma)