RODICA COTOMAN

KINETOTERAPIE
Metodica desfăşurării activităţii
practice - 2005
 SCOLIOZA
Aspecte generale
Scolioza este o deviaţie a coloanei vertebrale în plan frontal, care
poate să se găsească fie sub forma unei simple înclinări sau încurbări
laterale - parţiale sau totale - fie sub forma unui sistem de două sau
mai multe curburi alterne, însoţită de rotaţia vertebrelor (torsiunea
corpurilor vertebrale) spre convexitatea curburii scoliotice, gibozitate
vertebro-costală sau accentuată posterior de partea convexităţii,
asimetria centurii scapulare şi pelviene.
 Scoliozele funcţionale se caracterizează printr-un început insidios, o evoluţie lentă şi prin păstrarea
mobilităţii coloanei vertebrale. Dintre aceste scolioze funcţionale fac parte atitudinea scoliotică,
scoliozele prin deprindere, scoliozele profesionale și statice.

Scoliozele patologice se caracterizează prin modificări în forma şi structura elementelor componente

ale coloanei vertebrale şi se însoţesc de tulburări funcţionale secundare. Aceste scolioze patologice
sunt determinate de cauze bine precizate. Printre aceste forme sunt scoliozele congenitale, rahitice,
paralitice, pleuretice, grave ale adolescenţilor şi tinerilor, traumatice, reumatice, prin tuberculoză
vertebrală.
Se ştie încă din secolul trecut că scolioza evoluează negativ numai atât timp cât durează creşterea
osoasă. Riscul mare de agravare se găseşte între momentul apariţiei semnelor sexuale secundare şi
terminarea creşterii, pe care o apreciem prin sudarea nucleului osos al crestei iliace. Acest risc este şi
mai mare până la instalarea unui ciclu menstrual regulat.
• Obiectivele recuperării scoliozelor
• Din punct de vede tehnic sunt de urmărit trei obiective importante:
• a. Asuplizarea coloanei vertebrale. Această asuplizare trebuie urmărită atât
în plan frontal şi sagital, cât şi în derotarea corpurilor vertebrale.
• Vom enumera aici: masajul, kineziterapia analitică, elongaţia vertebrală,
mobilizarea elementelor gibozităţii. Asuplizarea are loc prin exerciţii clasice,
dar şi prin manevre pasive cu ajutorul manual al kinetoterapeutului.
Gimnastica respiratorie poate fi de folos.
• b. Întărirea musculaturii. Aceste exerciţii privesc musculatura şanţurilor
vertebrale, musculatura trunchiului, dar şi musculatura abdominală. Ca în
toate exerciţiile folosite în tratamentul scoliozelor, acestea sunt simetrice şi
mai ales asimetrice, în care se lucrează mai ales pentru tonifierea musculaturii
deficitare. În mod ajutător se folosesc şi stimulări electrice ale musculaturii
paravertebrale a convexităţii curburii scoliotice. Alţii preferă ca această
stimulare să aibă loc la distanţă de coloană, pentru efecte mai globale.
• C. Reeducarea posturală se face conştientizând efectele cu ajutorul oglinzilor. Ea
se face în poziţie şezând şi în ortostatism şi cuprinde:
• - Stimulări manuale, facilitând percepţia reducerii curburilor şi gibozităţii.
• - Menţinerea posturilor împotriva unei rezistenţe.
• - Dezvoltarea reacţiilor de echilibru.
• - Menţinerea atitudinii corijate în cursul deplasărilor.
• - Transferul acestei reeducări în viaţa de toate zilele.

Important este de asemenea să obţinem o hiperextensie a coloanei

vertebrale. Pe o coloană cifotică nu se va putea niciodată stăpâni
proasta evoluţie a coloanei dorsale. Numai pe acele coloane la care s-a
reuşit să se formeze un spate plan se poate obţine compensarea şi
stabilizarea.
 Mobilizarea coloanei vertebrale

• Mobilizarea coloanei vertebrale trebuie să preceadă tonificarea

musculară, pentru ca aceasta să se poată face pe un schelet cât se
poate de corectat sau de flexibil. Pentru mobilizarea coloanei
vertebrale se folosesc următoarele procedee:
• a. Întinderea în lungime.
• b. Inclinarea laterală.
• c. Derotarea.
• d. Presiunea directă asupra gibozităţii.
 Corectarea prin gimnastică medicală a scoliozei în „C„

• Scopul exerciţiilor corective

• Exerciţiile fizice folosite în corectarea scoliozei în „C” urmăresc să
exercite tonusul muşchilor şi simţul de atitudine corectă a corpului
întreg şi în deosebi al spatelui. Pentru aceasta se vor tonifica, în condiţii
de scurtare a grupele musculare din partea convexităţii şi se vor alungi
grupele musculare din partea concavităţii. Musculatura din partea
convexităţii va lucra concentric şi în interiorul segmentului de contracţie
pentru scurtarea grupelor musculare din această parte; musculatura
din partea concavităţii va lucra excentric şi în afara segmentului de
contracţie.
• Mijloace folosite
• Exerciţiile statice constau din poziţii fundamentale şi derivatelor lor
cu structură simetrică dar îndeosebi asimetrică pentru a asigura
executarea corectă a exerciţiilor dinamice.
• Exerciţiile dinamice constau din mişcări de trunchi, de membre
superioare şi inferioare, exerciţii de respiraţie şi aplicative, exerciţii de
redresare şi relaxare.
• Ca şi poziţiile, mişcările segmentelor corpului pot fi simetrice şi
asimetrice, executate liber sau cu rezistenţă prin care se va obţine atât
mobilizarea coloanei vertebrale cât şi tonificarea musculaturii
spatelui.
• Mişcările asimetrice solicită diferit cele două jumătăţi ale corpului,
având un rol predominant corectiv.
Schematic exerciţiile dinamice se pot sistematiza astfel:
• Exerciții pentru trunchi.
• Exerciții pentru membrele superioare.
• Exerciții pentru membrele inferioare.
• Exerciții de respirație.
• Exerciții aplicative.
• Elongațiile.