Banii ca mijloc de plată, erau utilizați din timpurile
străvechi a civilizației umane. La început, au fost utilizați în comerț ca mijloc de plată, sub formă de monede, iar ulterior au apărut bancnotele (note/chitanțe de bancă) și mijloacele electronice de plată (monedă criptică). De-a lungul mileniilor aurul și argintul au jucat rolul de „ban”. Banii au apărut din nevoia de a înlocui trocul, un sistem greoi folosit pentru primele schimburi comerciale dintre oameni. Sarea, condimentele, vitele, grânele sau ceaiul au fost primii “bani” ai lumii. În Epoca de piatră când oamenii au început să are ogoarele, să crească animale și să adune recoltele și-au dat seama că produceau mai mult decât consumau. Așa a apărut trocul. Bunurile în plus erau schimbate cu bunuri care lipseau din gospodărie. În China, cu circa 1200 de ani înainte de Hristos, pentru schimburile comerciale erau folosite cochilii de scoici; în timp, scoicile s-au dovedit extrem de rezistente pe pieţele monetare, în unele zone din Africa fiind folosite până la jumătatea secolului XX. Pe insulele Solomon din Pacific au fost folosite alte forme de bani și anume - colţii de câine, brăţările, clopoţeii de bronz sau cuţitele. Primele monede de aur
Primele monede din aur au apărut în cetatea din Lidia, o
colonie grecească din Asia Mică. Locuitorii Lidiei au bătut primele monede din electrum sau aur alb, un aliaj din aur din râurile actualei Anatolii și din argint, în proporții egale. Tot aici a apîrut primul bancher, Pithius și tot aici au fost bătute de regele Cressus primele monede de aur. Apariția primilor bani de hârtie În jurul anului 900, în China au apărut banii de hârtie, iar în 960, emisiunile de bancnote au devenit regulate. Banii de hârtie au fost folosiţi şi de Imperiul Mongol, care, după 1230, includea şi China, În următoarea sută de ani, hârtia a devenit ban în India, Japonia şi Persia. După anul 1400, a fost o hiperinflaţie - o bancnotă cu valoarea nominală de 1.000 de monede ajunge să valoreze doar trei. Banii în România Primele monede au apărut pe teritoriul României la malul Mării Negre, în cetăţile greceşti. Au circulat atunci drahme de bronz ori argint, stateri de aur şi tetradrahme de argint. Geto-dacii au imitat monedele greceşti, dar tehnicile de batere a acestora erau primitive. După anul 1000, au început să apară şi monede locale - dinari, ducaţi, taleri de argint şi şilingi de bronz în Ţara Românească, groşi, dinari, taleri de argint şi şilingi de bronz în Moldova, ducaţi de aur, taleri, dinari de argint şi şalăi de aramă în Transilvania. În Ţările Române au circulat şi monede străine: dinarul de argint, asprul de argint, grosul de argint, ducatul de aur, florinul de aur, dinarul unguresc de argint, altîn-zlotul turcesc de aur, leul olandez de argint, ducatul olandez de aur, talerii olandezi de argint, testonul de argint, piastrul turcesc de argint, mahmudeaua de aur, icosarul de aur, ducatul unguresc de aur, ducatul austriac de aur. Leul a devenit monedă naţională odată cu adoptarea, în 1867, a Legii pentru înfiinţarea unui sistem monetar şi pentru fabricarea monedei naţionale, guvernul român din vremea respectivă comandând baterea monedelor, în valoare totală de 4 milioane de lei, la fabricile Watt & Co. şi Heaton din Birmingham. În lege se preciza că unitatea monetară, leul, se compune din cinci grame argint, din care 835/1.000 argint fin, iar restul aliaj. Apariția monedei EURO Moneda europeană a fost lansată la începutul anului 1999, dar a fost pusă în circulaţie la începutul anului 2002. Producerea bancnotelor a început în iulie 1999, procesul implicând 15 imprimerii, aflate pe teritoriile tuturor celor 12 state afiliate atunci la zona euro: Belgia, Germania, Grecia, Spania, Franţa, Irlanda, Italia, Luxemburg, Olanda, Austria, Portugalia şi Finlanda. Imprimeriile au tipărit 14,89 miliarde de bancnote şi au bătut 52 de miliarde de monede, folosind 250.000 de tone de metal.