Liceul Teoretic “Lucian Blaga”,

or. Tiraspol
Profesor, Alexandru Cobîlean

UNIFICARE
A
GERMANIEI
TIMPUL: 1834 - 1871
SPAŢIUL: Europa centrală, Germania
NOŢIUNI: Cancelar, Confederaţie, Zollverein
PERSONALITĂŢI: Otto von Bismarck, Wilhelm I,
Napoleon al III-lea.
 OBIECTIVE:
 O1 – să localizeze pe hartă statele
germane
 O2 – să plaseze pe axă etapele unificării
 O3 – să conştientizeze rolul
personalităţilor istorice
 O4 – să identifice asemănări în procesele
de unificare ale Germaniei şi Italiei
 SPAŢIUL GERMAN ÎN sec. al XIX-lea
 La începutul anilor 1800,
țările germanofone
numărau peste 300 de
entități politice din cadrul
Sfântului Imperiu Roman
de origine germană.
 După Congresul de la
Viena 1815 Confederaţia
Germană era alcătuită din
39 de state. Rolul
principal în cadrul
Confederaţiei îl
îndeplineau Prusia şi
Austria, limba oficială era
– germana.
 ETAPELE UNIFICĂRII
I 1864 RĂZBOIUL PRUSO–AUSTRIAC
●

ÎMPOTRIVA DANEMARCII

II ●
1866 RĂZBOIUL CU AUSTRIA

III ●
1870–1871 RĂZBOIUL FRANCO–PRUSIAN

1834 1865-1870
1864
1866 1870-1871 18.01.1871
RĂZBOIUL
CREARE GUVERNA PRUSO- RĂZBOIU RĂZBOIU PROCLAM
AREA
A REA LUI AUSTRIAC L L CELUI DE-
ÎMPOTRIVA
ZOLLVE BISMARC DANEMARC
AUSTRO- FRANCO- AL II-lea
REIN K II PRUSIAN PRUSIAN REICH
 Prusia, datorită dezvoltării sale economice a reuşit să atragă
majoritatea statelor germane. În 1834 ea instituie Uniunea
vamală – Zollverein, la care au aderat 18 state germane.

 În 1862 Regele Prusiei Wilhelm I îl numeşte Cancelar pe Otto

von Bismarck, care în scurt timp reorganizează armata,
pregătindu-se astfel de unificarea Germaniei prin “fier şi sânge”.
I ETAPĂ – RĂZBOIUL CU DANEMARCA
 La 18 noiembrie 1863, Regele Christian al IX-lea al
Danemarcei a semnat Constituția Daneză din
Noiembrie, și a declarat Ducatul Schleswig (locuit de
etnici germani) parte a Danemarcei.
 Acesta a servit drept motiv pentru Austria şi Prusia de
a declara război Danemarcii. În urma conflagraţiei
(1864) Austria şi Prusia s-au învrednicit cu trei ducate
locuite de etnici germani: Holstein (i-a revenit
Austriei); Schleswig şi Lauenburg (i-au revenit
Prusiei).
 II ETAPĂ – RĂZBOIUL AUSTRO-PRUSIAN
 Refuzul Austriei de a accepta proiectul lui
Bismarck de reformare a Confederaţiei, i-a servit
acestuia drept pretext să invadeze Holsteinul, ceea
ce a dus la declanşarea războiului dintre Austria şi
Prusia (1866).
 În lupta decisivă de la Sadova (3 iulie 1866)
armata austriacă a fost învinsă.
 Victoria i-a permis Prusiei să realizeze unificarea
Germaniei fără Austria. Prusia şi-a extins teritoriul
anexând statele mici ce au susţinut Austria.
 Patru state din sud (Bavaria, Württemberg, Baden şi
Hessen–Darmschtadt), care formal îşi menţineau
independenţa s-au unit cu Prusia, formând Confederaţia
Germană de Nord (22 state).
 III ETAPĂ – RĂZBOIUL FRANCO-PRUSIAN
 Piedica principală în unificarea definitivă a Germaniei o
constituia Franţa. Ambele ţări erau cointeresate în
declanşarea războiului, dar pentru Bismarck era important
ca aceasta să fie facută de Franţa.
 PRETEXTUL l-a constituit locul vacant pentru tronul
Spaniei, care i-a fost propus lui Leopold de Hohenzollern
(de origine prusacă). Franţa a protestat! Sub presiunea lui
Wilhelm, Leopold a refuzat tronul. Napoleon al III-lea,
încrezător, a cerut chiar confirmări scrise. Tratativele
dintre trimisul Franţei şi regele Prusiei au avut loc la Ems.
De acolo Bismarck a primit o scrisoare, pe care a publicat-
o în ziare – fapt înjositor pentru francezi. Aceştia au
declarat război.
 În timp ce Franţa începea
mobilizarea, Prusia
concentrase deja la hotare
o armată de 500 000
soldaţi.
 Ofensiva rapidă a trupelor
germane a rupt legătura
între cele două armate
franceze.
 Mareşelul Bazaine cu 200
000 de soldaţi a fost
blocat în cetatea Metz, iar
armata lui Mac-Mahon,
unde era şi Napoleon al
III-lea a fost înconjurată
la Sedan.
 18 ianuarie 1871
Versailles, Sala oglinzilor