IZVOARELE DREPTULUI

PRIVAT ROMAN

Artur Tarlapan
Lector universitar,
USM
Categorii de izvoare ale Dreptului privat
roman
1. Izvoarele de drept în sens material.

2. Izvoarele de drept în sens formal.

3. Izvoarele de drept ca sursă de cunoaștere.

Izvoarele formale ale Dreptului privat
roman. Obiceiul juridic.

Obiceiul juridic este ius non scriptum.

Obiceiul se bazează pe consimţământul tacit al

poporului, consacrat printr-un uzaj îndelungat.
Ulpian.

Obiceiul juridic este principalul izvor de drept în

epoca veche.
Izvoarele formale ale Dreptului privat
roman. Legea.

Prima lege scrisă a romanilor este Legea celor XII

table.

Legea este ceea ce poporul roman a hotărât. Gaius.

Izvoarele formale ale Dreptului privat
roman. Legea.
Structura legilor romane:
• - praescriptio – partea introductivă.
• - rogatio – conţinutul legii.
• - sanctio – sancţiunile pentru încălcarea legii.
În dependenţă de sanctio legile romane se clasifică
în:
• - legi perfecte (perfectae).
• - legi mai puţin perfecte (minus quam perfectae).
• - legi imperfecte (imperfectae).
Izvoarele formale ale Dreptului privat
roman. Legea.
Plebescitul – o formă a legilor.

Plebescitul a fost ceea ce a hotărât adunarea

plebeilor.

Iniţial plebescitele aveau putere de lege numai faţă

de plebei, însă, odată cu adoptarea legii Hortensia
(între anii 289-286 î.e.n.), s-a recunoscut puterea
obligatorie a plebescitelor faţă de tot poporul. Gaius.
Izvoarele formale ale Dreptului privat
roman. Edictele magistraților.
Edicte ale magistraţilor au fost actele emise de
magistraţi la investire în funcţie, ca program de
activitate.

Cele mai importante au fost edictele pretorului

urban şi pretorului peregrin, funcţiile cărora în
provincii erau exercitate de guvernatori, precum și
edictele edililor, funcţiile cărora în provincii erau
exercitate de questori.
Izvoarele formale ale Dreptului privat
roman. Edictele magistraților.
Categorii de edicte:
- Edictum perpetuum.
- Edictum repentinum.

Structura edictelor:
- Pars translaticia.
- Pars nova.
Izvoarele formale ale Dreptului privat
roman. Edictele magistraților.

Ius pretorium – vocea vie a ius civile.

Edictele magistraţilor au avut menirea de a ajusta

ius civile la noile condiţii ale vieţii, de a completa
ius civile cu norme juridice noi şi chiar de
modifica ius civile. Papinian.
Izvoarele formale ale Dreptului privat
roman. Senatusconsultele.

Senatusconsultele reprezintă hotărârile senatului

roman. Gaius.

În epoca imperială senatusconsultele au obţinut

putere de lege.
Izvoarele formale ale Dreptului privat
roman. Constituțiile imperiale.

Categorii de constituții imperiale:

- Edictele. Edictul împăratului Caracala din 212
e.n. privind acordarea cetățeniei.
- Mandatele.
- Decretele. Decretum Divi Marci.
- Rescriptele. Rescriptul împăratului Antoniu Pius
privind tratamentul sclavilor.
Izvoarele formale ale Dreptului privat
roman. Jurisprudența.

Jurisprudența - știința dreptului.

Epoca veche – caracter religios.

Epoca republicii – caracter laic.

Epoca principatului – perioada de înflorire a

jurisprudenței.
Izvoarele formale ale Dreptului privat
roman. Jurisprudența.

Ius publice respondendi.

Școala sabiniană și școala proculiană.

Prima avea caracter conservator, cea de a doua

caracter progresist.
Izvoarele formale ale Dreptului privat
roman. Jurisprudența.

Legea citațiilor din 426 e.n.

Putere juridică pentru lucrările următorilor

jurisconsulți: Papinian, Paul, Ulpian, Modestin,
Gaius.
Izvoarele formale ale Dreptului privat
roman. Jurisprudența.
Activitățile jurisconsulţilor romani:
• agere.
• cavere.
• respondere.
• scribere.
Izvoarele formale ale Dreptului privat
roman. Codificarea lui Iustinian.
Iustinian ultimul împărat care a vorbit în limba
latină (527 – 565 e.n.).
Codificarea cuprinde următoarele părți:
1. Codex – culegere de constituții imperiale date
până la Iustinian.
2. Digesta – culegere de fragmente din lucrările
jurisconsulților clasici.
3. Institutiones – manual elementar de drept.
4. Novellae – culegere de constituții imperiale date
de Iustinian.