AMENAJAREA TURISTICĂ –

ASPECTE GENERALE
 Amenajarea turistică – rol,
importanță
• Tendința generală de evoluție a societății omenești → expansiune a
fenomenului turistic → interacțiune complexă, specifică, la nivelul
mediului geografic

Amenajarea turistică
 proces continuu de proiectare a noilor dotări turistice, de
recondiționare a celor existente, de redimensionare a acestora
în funcție de oscilațiile cererii și ofertei turistice, de rentabilizare
a activității turistice
 urmărește valorificarea resurselor specifice, asigură
armonizarea dezvoltării anumitor regiuni, stimulează creșterea
echilibrată și în ritmuri superioare a ansamblului economiei
naționale
 se cere a fi coordonată într-o viziune sistemică, unitatea
taxonomică de amenajat (de regulă zona sau regiunea turistică)
fiind considerată ca sistem recreativ socio-spațial
Amenajarea turistică – elemente
definitorii

 parte a sistematizării, se integrează în ansamblul sistemic al

turismului românesc (subsisteme: localități, obiective și puncte
turistice)
 structura zonelor turistice trebuie concepută ca un sistem
transformabil, polifuncțional, să permită dezvoltări continue și
adaptări în funcție de mutațiile intervenite în structura cererii
 dotările și echipările corespunzătoare, repartiția funcțională a
acestora în teritoriu va asigura protecția și conservarea calității
mediului înconjurător
 amplasarea în teritoriu a dotărilor se realizează prin menținerea
unor proporții corespunzătoare, fără să producă degradarea
perimetrelor cu resurse turistice valoroase
 evitarea amplasării unor obiective economice în apropierea
arealelor turistice pentru a nu stânjeni derularea activității turistice
 Amenajarea turistică –
tipologii
• Amenajare bazată pe unicitatea prestației, determinată, de regulă,
de caracterul limitat al resurselor turistice
• Localizarea la ”sursă”, în care amenajarea se realizează în
ambientul unor resurse turistice naturale sau antropice, respectiv la
locul ”materiei prime” (izvoare de ape minerale, munte, plajă, etc.)
• Amenajarea complexă, cu o infrastructură dezvoltată și o diversitate
de unități turistice, dar îndepărtată de piața cumpărătorului
• Amenajare turistică polivalentă, cu o largă paletă de servicii oferite
turiștilor și care se adresează unei diversități a segmentelor cererii
• Amenajarea suprastructurală, specifică zonelor ce au atins un nivel
mai ridicat de dezvoltare economică

În funcție de aceste tipologii, stațiunile turistice, cu particularitățile

lor, sunt considerate puncte – cheie sau ”puncte de cristalizare” în
amenajarea unor zone turistice
Strategii de amenajare turistică –
tipologii
În funcţie de intervalul de timp:

a) pe termen scurt (1 – 2 ani), apare ca o direcţie de moment

la tendinţele cererii turistice sau ale unor segmente ale
cererii cu efecte scontate
b) pe termen mediu (3 – 5 ani), presupune dezvoltarea şi
modernizarea spaţiului deja amenajat
c) pe termen lung, vizează amenajarea unor noi puncte,
staţiuni, centre, subzone sau zone turistice moderne,
menite să răspundă cererii pe termen lung
Strategii de amenajare turistică –
tipologii
În funcţie de complexitatea dotărilor:

a) Strategia de flexibilitate sau a structurilor evolutive

presupune permanenta adaptare la cerinţele turiştilor
astfel că zona turistică, structurile de primire turistice,
trebuie amenajate polifuncţional cu efecte pe linia creşterii
eficienţei valorificării şi dezvoltării ofertei turistice
b) Strategia de diferenţiere cu accent pe originalitatea
construcţiilor turistice şi a produselor şi serviciilor oferite
c) Strategia de diversificare cu accent pe amplificarea
dotărilor şi echipamentelor legate de serviciile
suplimentare (mijloace de agrement, reţea comercială
modernă şi diversificată, circuite atractive, excursii
variate).
 Strategii de amenajare turistică –
tipologii
În funcţie de dimensiunile şi răspândirea în teritoriu a resurselor (mai ales
condiţiile naturale şi bogăţia cultural istorică) localizările turistice pot fi:

1) univoce, atunci când implantările sunt legate de existenţa unui singur obiectiv
sau element de atracţie turistică, dar cu valoare deosebită. Exemplu:
Piramidele, Cascada Niagara, Zidul Chinezesc etc. Amenajările sunt sumare,
relativ izolate şi în corelaţie strânsă cu indicele de atractivitate al obiectivului în
cauză.
2) plurivoce, atunci când localizarea se integrează într-un ansamblu de condiţii
care oferă o anumită specificitate. Exemplu: zonă cu monumente de artă,
arhitectură, zonă cu izvoare minerale sau ape termale, ţărm cu nisip, munte cu
zăpadă etc. În aceste cazuri dotările sunt complexe luând forma unor centre
turistice sau staţiuni. Exemplu: Călimăneşti – Căciulata, Olăneşti
3) localizări turistice echivoce sunt specifice zonelor turistice relativ omogene cu
arie largă de întindere fără o anumită particularitate, dotările sunt numeroase
în forme simple şi complexe, se urmăreşte o relaţie sumară între elementele
ofertei (resurse şi echipamente). Exemplu: litoralul Mării Negre. În cazul
acestor zone decizia de amenajare dominantă este cererea prin:
comportamentul de consum, timp de deplasare, cheltuielile efectuate.
Strategii de amenajare turistică –
tipologii
Soluţiile de amenajare se diferenţiază semnificativ şi în
funcţie de natura spaţiului geografic.

Distingem:
a) amenajarea siturilor balneare sau de litoral
b) amenajarea siturilor montane
c) amenajarea parcurilor şi rezervaţiilor naturale
d) amenajarea siturilor istorice şi arheologice
e) amenajarea staţiunilor termale
f) amenajarea zonelor rurale şi amenajarea zonelor
periurbane din apropierea oraşelor
 Strategii de amenajare turistică –
obiective și principii
Obiective
• Valorificarea superioară a potențialului turistic
• Diminuarea sezonalității, extinderea sezonului turistic prin
echiparea teritoriului cu dotări exploatabile și funcționale
tot timpul anului
• Atragerea unui număr sporit de turiști
• Lărgirea ariei geografice de proveniență a turiștilor străini
• Sporirea eficienței economice și sociale a activității de
turism
• Dezvoltarea tuturor formelor de turism posibile și pretabile
în teritoriul amenajat
• Păstrarea și conservarea mediului înconjurător și a
obiectivelor turistice
Strategii de amenajare turistică –
obiective și principii
Principii

a. principiul integrării armonioase a construcţiilor

(infrastructură şi echipamente turistice) cu condiţiile
naturale;
b. principiul flexibilităţii sau al structurii evolutive;
c. principiul corelării activităţii principale şi recepţiei
secundare;
d. principiul interdependenţei reţelelor;
e. principiul funcţionalităţii optime a întregului sistem de
reţele;
f. principiul rentabilităţii directe şi indirecte.
 Strategii de amenajare turistică –
obiective și principii

a. Principiul integrării armonioase a construcţiilor (infrastructură

şi echipamente turistice) cu condiţiile naturale.

Acest principiu subliniază trei aspecte:

- dotările turistice trebuie să sporească valoarea resurselor existente
(naturale sau antropice) prin intermediul unor elemente ca
amplasamentul sau arhitectura (fie împreună, fie fiecare în parte;
- dotările turistice trebuie să se subordoneze dominantei dată de
condiţiile naturale, istorice, etno-folclorice;
- integrarea trebuie să aibă în vedere şi legăturile zonei turistice cu
celelalte regiuni şi chiar cu teritoriul întregii ţări.
 Strategii de amenajare turistică –
obiective și principii

b. Principiul flexibilităţii sau al structurilor evolutive:

are în vedere necesitatea ca dotările turistice din regiunea care urmează
a fi amenajată în acest scop să se prezinte sub forma unui sistem
polifuncţional, suplu, transformabil, capabil să se adapteze dinamicii
şi mutaţiilor în structura cererii.

c. Principiul corelării activităţii principale cu recepţia secundară:

are în vedere dezvoltarea activităţilor şi respectiv a dotărilor cu caracter
recreativ şi de agrement, adaptate tuturor tipurilor de turism, mai
ales celui modern de tip activ.
Strategii de amenajare turistică –
obiective și principii
d. Principiul interdependenţei reţelelor:
- sistemului destinat satisfacerii nevoilor turiştilor trebuie
integrat în cadrul sistemului de organizare al populaţiei
permanente;
- integrarea fluxurilor turistice cu populaţia din teritoriul
amenajat şi în context mai larg, cu ansamblul structurilor
sociale locale;
- dezvoltarea unor relaţii de intercondiţionare, completare şi
susţinere reciprocă între cele două sisteme, pentru a evita
fenomenul de respingere.
 Strategii de amenajare turistică –
obiective și principii
e. Principiul funcţionalităţii optime a întregului sistem de reţele:
- structurarea amenajării turistice trebuie să permită turistului
accesul uşor, rapid şi complet la toate componentele „reţelei turistice”:
 reţeaua resurselor naturale şi antropice;
 reţeaua de activităţi-servicii (transport, alimentaţie agrement);
 reţeaua unităţilor de recepţie;
 reţeaua unităţilor de infrastructură generală, etc.
- amenajarea va fi concepută ca un sistem integrat în interiorul
căruia sunt repartizate raţional:
 zonele de locuit;
 spaţiile verzi;
 locurile de plimbare;
 construcţiile destinate agrementului şi divertismentului;
 restaurantele;
 centrele comerciale.
Strategii de amenajare turistică –
obiective și principii

f. Principiul rentabilităţii:
- prin natura ei, amenajarea turistică are implicaţii asupra
circulaţiei turistice şi asupra dezvoltării economice şi sociale
a teritoriului supus amenajării, în ansamblul său;
- rentabilitatea trebuie să fie unul din criteriile fundamentale
pentru evaluarea unei amenajări turistice cu efecte pozitive
asupra celorlalte ramuri şi activităţi prezente în zonă.
 Elementele unei strategii de amenajare
turistice
STRATEGIA DE AMENAJARE

INTEGRARE SPECIFICITATE ORIGINALITATE FLEXIBILITATE

CADRU NATURAL
TERITORIU CIVILIZAȚIE/
CULTURĂ
DOTĂRI

SUPLIMENTARE
Protecția calității
DE BAZĂ mediului și a
-cazare resurselor turistice
- alimentație publică
-agrement
-transport CALITATE FUNCȚIONALITATE OPTIMĂ

DIVERSIFICARE
-Servicii de bază EFICIENȚĂ SOCIALĂ
EFICIENȚĂ ECONOMICĂ
-Servicii suplimentare