Curs 2 Asfixia Mecanică 2018

S-ar putea să vă placă și

Descărcați ca pptx, pdf sau txt
Descărcați ca pptx, pdf sau txt
Sunteți pe pagina 1din 32

ASFIXIA MECANICĂ

Fiziopatologie, clasificare, leziuni specifice în spânzurare,


ştrangulare, obstrucţia căilor respiratorii, comprimare toraco-
abdominală. Înecul.

Șef Lucrări Dr. Simona Irina Damian


ASFIXIILE MECANICE:

• anoxie cerebrală realizată prin acțiunea unui agent vulnerant mecanic ce


împiedică fie pătrunderea oxigenului în sânge, fie transportul lui spre creier;
DE APORT DE TRANSPORT
blocarea blocarea
pătrunderii transportării
oxigenului în corp sângelui la țesuturi

ASFIXIILE

DE UTILIZARE
blocarea utilizării
sângelui la nivel
tisular
ASFIXII PATOLOGICE:
• tumori laringiene, pneumonii, boala mb. hialine.
COMPRIMAREA FORMAȚIUNILOR OBSTRUCȚIA CĂILOR RESPIRATORII
ANATOMICE ALE GÂTULUI - sufocarea;
- spânzurarea; - ocluzia căilor respiratorii superioare
- strangularea cu lațul; cu corpi străini;
- strangularea cu mâna (sugrumarea); - înecul.

ASFIXII
VIOLENTE

COMPRIMARE TORACO-ABDOMINALĂ
- compresiune toraco-abdominală
ASFIXII:
ASFIXII – CLINIC:

FAZA PREASFIXICĂ
• pierderea cunoștinței prin întreruperea circulației cerebrale, în aproximativ 30
sec – 1 minut.

FAZA CONVULSIVANTĂ
• deprimare a funcțiilor vitale;
• apariția convulsiilor.

FAZA TERMINALĂ
• oprirea respirației.
• ÎN ASFIXII, CORDUL SE OPREȘTE DUPĂ RESPIRAȚIE (FAVORABIL
RESUSCITĂRII ÎN TIMP UTIL)
SEMNE GENERALE DE ASFIXIE:
CIANOZA (creșterea
cantității de hemoglobină
redusă)
CONGESTIA VISCERALĂ
(obstrucția returului venos
și congestia capilaro-
venoasă)
EDEMUL (marcat la nivelul
feței, limbii și faringelui)
FLUIDITATEA POSTMORTEM
(rată crescută a fibrinolizei)
PETEȘII (hemoragii mici <
2mm – distensia abruptă și a
rupturii vaselor mici, în
special venule)
INCONTINENȚĂ
SFINCTERIANĂ ȘI A
VEZICULELOR SEMINALE
ASFIXIILE MECANICE:

• nod lateral - permite circulaţie sânge spre creier pe partea


necomprimată - cianoza intensă (asfixie albastră)
• nod anterior sau posterior - suprimarea circulaţiei brutal şi
concomitent a vaselor – cianoză puţin exprimată.
Peteşii asfixice

 pleoape, conjunctive, buze, faţă, faţa internă scalp;


 pleura viscerală şi epicard (pete Tardieu).
SPÂNZURAREA

• asfixia mecanică realizată prin compresiunea formațiunilor anatomice ale


gâtului cu un laț traumatic, acționat de greutatea corpului;
• completă / incompletă;
• tipică / atipică.
SPÂNZURAREA

• asfixia mecanică realizată prin compresiunea formațiunilor anatomice ale gâtului cu un laț traumatic,
acționat de greutatea corpului;

• completă –suspendarea în întregime a corpului;

• incompletă – o parte a corpului în contact cu solul;

• tipică: nod suspendat la ceafă, pe linia mediană, corpul atârnă liber;

• 2Kg – comprimă jugularele;

• 5kg – comprimă carotidele;

• 15Kg – traheea;

• 25 Kg – arterele vertebrale.
SPÂNZURAREA
Examen extern:
• lividități cadaverice pe antebrațe, membrele inferioare, regiunea hipogastrică – necesar 6-8 ore minimum
de suspendare verticală a cadavrului în laț ;
• pe corp – leziuni de violență (lovirea de unele obiecte din jur);
• șanț de spânzurare:
• gălbui-maroniu, pergamentat;
• direcție oblic ascendent și întrerupt la nivelul nodului;
• situat în 1/3 superioară a gâtului;
• adâncime maximă la punctul opus nodului;
• lățime și adâncime în funcție de tipul de laț.
• pe gât – posibile echimoze și excoriații datorate degetelor și unghiilor victimei;
• cianoza poate fi mai mult sau mai puțin intensă, în funcție de mecanismul predominant al morții;
• hemoragii subconjunctivale, protruzia limbii printre arcadele dentare, emisia de spermă și materii fecale.
SPÂNZURAREA

Examen intern:
• infiltrate hemoragice în părțile moi ale gâtului;
• hemoragii în mușchii sterno-cleido-mastoidieni;
• hemoragii perilaringiene sau în capsula tiroidei;
• fractura cartilagiilor laringelui;
• fractura osului hioid;
• ruperea intimei carotidei.
STRANGULAREA
• se realizează cu ajutorul unui laț ce se strânge progresiv în jurul gâtului;
• mecanismul morții similar cu cel din spânzurare, obstrucția vaselor ce irigă creierul cu anoxie
cerebrală.

Examen extern:
• șanț de strangulare:
• situat în 1/3 medie a gâtului;
• orizontal;
• inelar;
• complet;
• adâncime uniformă peste tot, fără a avea amprenta nodului;
• unic sau multiplu.
• semne de luptă pe corp;
• excoriații pe gâtul victimei, în încercarea de detașare a nodului.
STRANGULAREA
• presiunea exercitată asupra gâtului se realizează cu mâna, antebrațul sau ale segmente ale
membrelor;
• mecanismul morții este reprezentat de anoxia cerebrală secundară obstrucției arterelor carotide.
Examen extern:
• pe gât - echimoze ovalare și excoriații;
• semne de luptă pe corp;
• uneori echimoză opusă leziunilor de sugrumare prin comprimarea gâtului victimei pe un plan dur
(sol, proeminențe).
Examen intern:
• infiltrate hemoragice în musculatura profundă a gâtului;
• fractura cartilagiilor tiroide;
• fractura osului hioid;
• incidență fracturi laringiene mai mare în sugrumare.
ASFIXIILE SEXUALE

• manopere sexopatice orgastice;

• o serie de violențe în care scopul actului agresiv este consumarea unui raport sexual
sau a unui echivalent de raport sexual;

• autorul împiedică victima prin sufocare să apeleze la ajutor;

• raportul sexual se poate consuma de multe ori post mortem (aici pot fi incluse și
spânzurările sexopatice accidentale, cu ”harnașamente” speciale);

• crime sadice – leziuni caracteristice sadismului, centrate pe organele sexuale;

• agresiuni sexuale de tipul violului cu comprimare toraco-abdominală.


SUFOCAREA
• urmarea astupării orificiilor respiratorii externe (nasul și gura) fie cu mâna, fie cu ajutorul unor
obiecte moi (pernă, prosop, batistă etc.);
• modalitate accidentală de sufocare se poate realiza prin pungi de plastic sau benzi adezive aplicate
peste cap sau pe nas și gură;
• căderea în depozite de materiale pulverulente – făină, nisip, praf de cărbune etc.

Examen extern:
• excoriații și echimoze în jurul nasului și gurii;
• cianoză;
• posibil:
• fractură piramidă nazală;
• leziuni pe brațele victimei, prin imobilizarea acesteia.

Examen intern:
infiltrate pe fața internă a buzelor, prin comprimare de dinți.
OBSTRUCȚIA CĂILOR RESPIRATORII CU CORPI STRĂINI

• se produce prin bol alimentar, vărsături, aspirat sangvin, etc.;


• presupune o disfuncție în sincronismul funcționării mușchilor și a timpilor deglutiției, urmarea
atrofiilor (ateroscleroză), anesteziilor (beție) sau tulburările la cei cu accidente cerebrale sau
traumatisme craniene;
• copii.
Examen extern:
• cianoză;
• prezența corpilor străini la nivelul corzilor vocale (orificiul glotic) sau în alt loc pe CRS;
• leziuni ale dinților.
Examen intern:
• leziuni pe mucoasa faringiană produse de corpul străin;
• Infiltrat hemoragic în mucoasa CRS adiacent corpului străin.
OBSTRUCȚIA CĂILOR RESPIRATORII CU CORPI STRĂINI

• Medico-legal - moarte violentă:


• mecanism anoxic;

• mecanism reflex.

• Juridic:
 crimă – leziuni importante ale mucoasei bucale, dinţilor, mucoasei faringiene;

 accident – mai ales copii;

 suicid – mandarini.
COMPRIMAREA TORACO-ABDOMINALĂ
• modalitatea de asfixie mecanică prin blocarea complianței toracice, realizată prin
comprimarea toracelui și abdomenului;
• dacă comprimarea se face cu jumătate din greutatea corpului, în 10 minute se instalează
moartea (semne de asfixie bine exprimate).
Examen extern:
• echimoze și excoriații pe corp;
• emfizem subcutanat cu crepitații gazoase;
• cianoză intensă a feței.
Examen intern:
• fracturi costale;
• leziuni organe interne;
• ! discrepanță între gravitatea leziunilor externe și interne.
• accidentele urmate de submersie se întâlnesc în
stările de beție (alcoolemie mare), înec în apă mică,
ACCIDENTAL
intoxicație cu monoxid de carbon etc.
• antecedente;
• modul de producere a înecului (corpuri grele în
SINUCIDERE
buzunar, legarea mâinilor etc.).
• existența leziunilor traumatice cu caracter vital ce nu CRIMĂ
puteau fi autoproduse.
înec.
• medico-legal înecul poate fi: sinucidere, crimă sau disimularea crimei prin
lichid, suficient fiind ca numai nasul și gura să se găsească în lichid;
• înecul sau submersia, se produce prin înlocuirea aerului respirator cu orice
ÎNEC
ÎNEC

FAZA PREASFIXICĂ
• faza de apnee voluntară și reflexă, hipercapnie – 30-60 sec.

FAZA DISPNEE INSPIRATORIE


• se înghite și se aspiră lichid – 1 min.

FAZA DE DISPNEE EXPIRATORIE


• reflex de expulsie.

FAZA CONVULSIVĂ
• victima apare și dispare de la suprafața apei.

PAUZA RESPIRATORIE, urmată de RESPIRAȚII TERMINALE


• deprimarea funcțiilor vitale (căderea cadavrului la fundul apei), de oprire a funcțiilor vitale
și transportarea trupului inert de apele curgătoare – se inspiră cea mai mare cantitate de apă
– posibil lovirea cadavrului de obiecte din apă.
ÎNEC

Tanatogeneza:

›› blocare schimburilor gazoase la nivelul membranei alveolo-capilare;

›› hemodiluţia;

›› spasm glotic persistent;

›› reflexe inhibitorii cu punct de plecare mucoasa respiratorie;

›› reflexe inhibitorii cu plecare tegumentară (hidrocuţie);

›› hipotermie.
ÎNEC
ÎNEC

1. gradul de macerare a pielii = timpul de şedere în apă:


3 – 6 ore = pielea palmelor albă şi încreţită la degete;
3 – 5 zile = încreţirea întregii palme (“mâna de spălătoreasă”);
6 – 8 zile = acelaşi proces la nivel plantar;
10 – 15 zile = detaşarea pielii palmare în lambouri şi detaşarea părului;
15 – 25 zile = detaşarea pielii sub formă de “mănuşă”;
30 – 40 zile = detaşarea unghiilor;
8 – 10 luni = saponificarea (adipoceara);
2. putrefacţie:
în ape calde – putrefacţia gazoasă e rapidă  plutirea cadavrului;
în ape reci – nu există putrefacţie gazoasă  cadavrul cade la fundul apei;
3. spumă la orificiile respiratorii externe;
4. leziuni postmortem- animale acvatice, pietre, poduri, ambarcaţiuni
ÎNEC

Modificări caracteristice pentru înec:


• ciuperca înecaților – o spumă albicioasă, densă, cu aspect perlat, alcătuită din
mucus, apă și aer; apare la nivelul orificiilor respiratorii (narine, orificiu bucal)
la scurt timp de la extragerea cadavrului neputrefiat din apă (dispare – se usucă
după câteva ore);
• lividitățile – au o dispoziție particulară (la extremitatea cefalică, pe fața
anterioară a toracelui și la nivelul membrelor superioare), datorat faptului că
sunt regiuni declive pentru cadavrul imersat în apă cu capul în jos;
• emfizem hidroaeric şi edem - caracteristic înecării - pulmoni măriţi de volum,
cu greutate crescută, elasticitate pierdută (aerul este înlocuit cu lichid);
• peteşii Paltauf – pleural – ruperea septurilor alveolare (sufuziuni hemoragice
mari, imprecis delimitate, culoare albăstruie palidă);
• în căile aeriene, stomac și chiar duoden se poate găsi apă, eventual mâl, plante
sau nisip – acestea putând ajunge şi în mod pasiv – principiul vaselor
comunicante.
ÎNEC

Mecanismul de
pătrundere a diatomeelor

Diatomee – aspect microscopic


ÎNEC

Examene complementare:

• Ajută la stabilirea diagnosticului pozitiv de înec !


• fragmente de organe cu circulaţie terminală pentru evidenţierea
diatomeelor = formaţiuni silicoase de diferite forme, evidenţiate
microscopic în organe sau fragment de stern dacă moartea se datorează
înecului, datorită transportării lor de torentul sangvin. Lipsesc în cazul
aruncării în apă a unui cadavru;
• sânge pentru alcoolemie;
• punctul de congelare a sângelui din cavităţile stângi ale cordului prin
metoda crioscopică – în înec în apă sărată punctul crioscopic este
superior celui normal, iar în apă dulce e inferior.
ÎNEC

Medico-legal – moarte violentă:

• în apă dulce – apa trece din alveole în sînge – hemodiluţie, hipervolemie,


hemoliză cu hiperpotasemie;
• în apă sărată – apa trece din sînge în alveole – hemoconcentraţie şi
asfixie – vasoconstricţie pulmonară reflexă, hipoxemie, hipercapnie;
• posibil mecanisme reflexe:
• exteroceptorii cutanaţi;
• mucoasa laringo-traheală;
• spasm glotic la pătrunderea apei.
ATMOSFERĂ SĂRACĂ ÎN OXIGEN:

• în apă dulce – apa trece din alveole în sînge – hemodiluţie,


hipervolemie, hemoliză cu hiperpotasemie;
• pungi de plastic pe cap sau blocarea în spaţii reduse - mai ales copii –
accident;
• suicid;
• acte autoerotice;
• Crimă.
• La autopsie:
• semne generale de asfixie;
• posibil urme lăsate de pungă pe gât.
Vă mulțumim!

S-ar putea să vă placă și