Latinitate Si dacism

.
 Originea poporului Si a limbii române
 Definiţia Limbii Române
Limba româna este limba latină vorbită în mod neîntrerupt în partea
orientală a Imperiului Roman, cuprinzând provinciile dunărene
romanizate, din momentul pătrunderii limbii latine în aceste
provincii şi până în zilele noastre.

Teritoriul de formare
Limba română s-a dezvoltat pe o largă bază teritorială romanizată,
cuprinzând provincia Dacia nord-dunăreană propriu zisă, adică în
primul rând: Oltenia, Banatul şi Ardealul, şi, în al doilea rând,
Muntenia şi sudul Moldovei, precum şi zona sud-dunăreană
învecinată de-a lungul fluviului, iar în vest şi sud-vest provinciile
romanizate ce au stat întodeauna în strâns contact atât administrativ
cât şi comercial cu dacii.
 Dacism
 Elemente ale limbii dacilor în limba
română contemporană:

Privind în ansamblu lexicul din textele

secolului al XVI lea cuprinde
numeroase elemente specifice împarţite
în două categorii:

a) Termeni azi dispăruţi sau

păstraţi izolaţi în unele graiuri: agru în
latină agrum, arbore în latină arboreum.

b) Cuvinte care s-au păstrat, dar au

suferit o evoluţie semantică: adunătură
“sfat”, bezaconie ”nelegiuire”.
 După cucerire Dacia a fost colonizată cu colonişti aduşi din provinciile
romane occidentale cu deosebire din Serbia, Ungaria şi Austria de astăzi; dar o
mare parte au venit din Asia Mică. Totuşi aceşti colonişti de origini diferite
vorbeau limba latină şi o intrebuinţau ca limbă a raporturilor zilnice.
Orientarea politică şi economică a Daciei spre vest a făcut ca noua provincie
să rămână în contact cu provinciile occidentale primind inova ţiile lexicale
pornite din centru: cea mai important ă arteră comercială era Dunărea.
Româna face parte din grupul lingvistic apenino-balcanic împreuna cu
dalmata, albaneza şi dialectele italiane centrale şi meridionale.

Creştinismul pătrunde în Dacia sub forma latina; generalizarea culturii

creştine în provinciile dunărene nu se produce decât în secolul al IV-lea;
înainte de secolul al IV-lea creştinismul se infiltrase în Dacia prin coloniştii
orientali.
După părăsirea oficiala a Daciei de către Aurelian efectuată începand cu
anul 271 în legatură cu campania lui Aurelian în Orient şi crearea provinciilor
sud-dunărene Dacia ripensis şi Dacia mediterranea, viaţa romană a continuat
în provincia romanizată şi în special în Banat.
Banat
 Substratul dac
 Substrat-definiţie:

1). baza materială a diferite propietaţi ale

unui obiect; baza materială a unitaţii, a
omogenităţii diferitelor obiecte.

2). strat peste care este aşezat alt strat.

Elemente pătrunse într-o limbă din limba
populaţiei autohtone care a adoptat-o,
părăsindu-şi limba propie în urma unei cuceriri,
a unei migraţiuni sau a unei colonizări.

 Prin ‘’influenţă a substratului’’ se inţeleg

fenomenele de interferenţă a două limbi.
Cercetările recente arată că atunci când o limbă
autohtonă, ca de exemplu limba dacă, intră în
contact cu latina, cea dintâi îşi pierde
fenomenele proprii, în avantajul fenomenelor
limbii latine: în graiul copiilor de limba dacă
pătrund fenomene ale limbii latine.

 Dacism: caracter specific dacilor. Element

lexical din limba dacilor: dac+sufixul -ism.
 Mituri esenTiale ale dacilor
    Deoarece mitologia dacilor este foarte veche, ea provine din nevoia omului de a- şi găsi
locul în lume. Ea conţine puţine motive moralizatoare şi nu are o funcţie de manipulare.
Chiar şi funcţia moralizatoare este una destinată apărării naturii cu care omul străvechi
încerca să se pună în echilibru şi nu conţine elemente sociale ca mitologiile mai recente. Ca
exemplu, simbolurile şi imaginile pe care le creaza nu inoculeaza oamenilor idei de
supunere în faţa unor conducători politici şi nici nu doresc să instaureze la nivel
subconştient o ordine sau un respect faţă de vreo clasă socială.
    Miturile dacilor sunt strâns legate de modul de viaţa al acestui popor. Condiţiile aspre de
viaţa determinate de locuitul în munţi, singurătatea şi sălbăticia reliefului au dus la un set de
mituri legate de elementele primare ale naturii. Vremea, distan ţele mari şi ameninţarea
sălbăticiei constituie o parte importantă a mitologiei şi magiei dacilor.
    Magia şi ritualurile dacice erau practicate şi de barbaţi şi de femei, însa cele două sexe
aveau roluri diferite. Bărbaţii puteau deveni vrăjitori ce comandau puterile majore ale
naturii, un fel de gardieni ai neamului, pe c ând femeile se ocupau de descântece, fertilitate şi
relatiile între oameni. În Getica, jucătorul va întalni vrăji bazate pe incantaţii şi formule
magice reale, culese din folclor.
    Miturile ancestrale au fost alterate de adoptarea cre ştinismului ca religie oficială pe
teritoriul României de azi. Ca în orice proces de asimilare, creştinii au integrat miturile
locului în propria credinţă, însă le-au conferit o valoare negativă, malefică, pentru a
îndepărta oamenii de la vechile credinţe şi obiceiuri. Preoţii creştini nu neagă vechile
ritualuri, ci le descriu ca pe manifestări satanice, ceea ce este o metodă mult mai eficace
decât negarea.
 Dacii aveau unele obiceiuri stranii pentru zilele noastre, ca de exemplu: ei se
bucurau la moartea cuiva deoarece o vedeau ca pe o eliberare, iar la naşterea unui
om ei îi plângeau de milă pentru că o să îndure greutăţile vieţii.
Zeul suprem al dacilor era Zamolxis(sau Zamolxe), părerile despre el fiind
împărţite, unii crezând că este patronul lumii morţiilor, iar alţii cred că este zeul
cerului şi al luminii. Din această cauză se crede că dacii au o credinţă monoteistă.
Porphiros, explică varianta Zalmoxis prin cuvântul trac zalmos, „piele, blană”, ceea
ce se acordă cu o anecdotă conform căreia, la naşterea lui, o blană de urs a fost
aruncată peste Zalmoxis. Din această etimologie, unii autori au dedus că Zalmoxis
ar fi fost la origine un Bärengott (zeu-urs).
Odată la cinci ani alegeau un sol, dintre cei mai viteji soldaţi, care urma să fie
sacrificat în cinstea lui Zamolxe. Acest sol avea rolul de a-i spune zeului toate
nevoile daciilor. El era sacrificat într-un mod brutal fiind aruncat în trei suliţe. Dacă
murea se considera că zeul le-a ascultat porunciile, iar dacă nu murea dacii credeau
că el este vinovat că zeul nu le-a ascultat cerinţele, urmând să fie izgonit.
Un alt obicei al daciilor avea loc atunci când tuna şi fulgera, moment în care
dacii trăgeau cu săgeţiile spre cer ameninţându-şi zeul.
Foarte cunoscut este mitul lui Traian şi al Dochiei, care spune că Dochia a
condus oştirea dacă spre Sarmizegetusa pentru a-l ajuta pe tatăl ei, Decebal. Armata
romană a învins trupele dace, iar Dochia l-a rugat pe Zamolxe să o transforme în
stană de piatră împreună cu oile ei pentru a nu fi pângărită de către romani.
 Reflectarea temei În literaturĂ
Pe când nu era moarte, nimic nemuritor,
Nici sâmburul luminii de viaţă, dădător,
Nu era azi, nici mâne, nici ieri, nici totdeauna,
Căci unul erau toate şi totul era una.
Pe când pământul, cerurile, văzduhul, lumea toată
Erau de rândul celor ce n-au fost niciodată.
Pe-atunci erai Tu singur, încât mă-ntreb iar sine-miŞ
Au, cine-i zeul cărui plecăm a noastre inimi?
“Rugăciunea unui dac” de Mihai Eminescu.

În această strofă ne este prezentată lumea pe când nu exista nimic, numai zeul
Zamolxe. Poetul insinuează în aceste versuri faptul că Zamolxe a creat lumea şi tot ce
se află în ea. Înainte nu exista viaţă, moarte, cer şi tot ce ne înconjoară, dar după ce
Zamolxe a creat lumea, ei se întrebau cine este acel zeu pe care ei îl iubesc şi pe care îl
venerează.
 Turma visurilor mele eu le pasc ca oi de aur,
Când a nopţii întuneric, înstelatul rege maur
Lasă norii lui molateci înfoiaţi în pat ceresc,
Iar luna argintie, ca un palid dulce soare,
Vrăji aduce peste lume printr-a stelelor ninsoare,
Când în straturi luminoase basmele copile cresc.
“Memento Mori” de Mihai Eminescu

În primul vers poetul ne vorbeşte despre visurile lui pe care el le consideră

foarte pretenţioase şi le aseamănă cu nişte oi de aur. Cadrul din această strofă este
unul nocturn în care apar anumite motive cum ar fi: norii, luna, întunericul.
Ne apar şi anumite figuri de stil: epitete(luna argintie, dulce soare, etc.),
metafore(palid soare).
 În ziua cea de judecată,
Când faţă-n cer cu Domnul Sfânt,
Latina gintă-a fi-ntrebată
Ce au făcut pe-acest pământ?
Ea va răspunde sus şi tare:
O! Doamne-n lume cât am stat
În ochii săi plini de-admirare,
Pe tine te-am reprezentat!
“Cântecul gintei latine” de Vasile Alecsandri

În această strofă este vorba despre ginta latină care este în ziua de judecată în
faţa Domnului. Ginta este întrebată ce a făcut pe acest pământ, iar ea îi răspunde
Domnului Sfânt cu ochii plini de admirare că l-a reprezentat atât timp cât a stat pe
pământ.
 Formarea limbii române
Limba română este o limbă neolatină care are la baza vocabularului limba latină
vulgară adică cea vorbită de oamenii obişnuiţi. Din limba latină s-au păstrat
aproximativ 60% de cuvinte, iar din limba dacă au rămas aproximativ 200 de
cuvinte. Procesul de formare al limbii române se încheie în secolul al VII-lea, când
peste daci au venit popoarele migratoare. Limba română a fost influenţată de-a
lungul secolelor şi de alte limbi. Noi am împrumutat aproximativ 20% de cuvinte
din limba slavonă(gleznă, coasă). Am mai împrumutat cuvinte din limba
maghiară(hanuri, lacăte), din limba turcă(conac, cazan), din limba bulgară(borcan,
bujor), din ucraineană(borş, burlac), din neogreacă(molimă, istericale), din
greacă(anapoda, cais), din germană(blat, cartof), din franceză(buton), iar din
engleză(aisberg). Primul manuscris în limba română a fost “Scrisoarea lui Neacşu
de la Câmpulung”, “dau ştire domniei tale za lucrul Turcilor cum am auzit eu că
Împăratul au eşit din Sofiia şi aimintrea nu e şi se-au dus în sus pre Dunăre […] “
După un veac de stagnare, în Transilvania au fost găsite primele cărţi. Întâia
carte a fost tipărită în Ardeal şi a fost un Catechism imprimat la Sibiu în 1544.
În secolul al XII-lea se scria cu ajutorul alfabetului chirilic, care era foarte greu,
dar din secolul al XVIII-lea, odată cu reprezentanţii Şcolii Ardelene se trece la
alfabetul latin cu care scriem şi în zilele noastre.
Reflectarea în cinematografie
“Dacii”
 bibliografie
 “Istoria literaturii romane de la origini pana in prezent” de
George Calinescu;
 Manualul de istorie de clasa a VIII-a;
 www.wikipedia.ro;
 “Istoria limbii romane” de Alexandru Rosetti;
 Cuprins
 Originea poporului şi a limbii române;
 Dacismul;

 Substratul dac;

 Mituri esenţiale ale dacilor;

 Reflectarea temei în literatură;

 Formarea limbii române;

 Reflectarea în cinematografie;

 Bibliografie;
VA mulTumim!