CHIMIE

Prof. dr. ing. Daniela IONIȚĂ

De ce chimie?
 • Prelegeri Curs – 2h/saptamana
• Lucrari practice – 2h/2saptamani
 CURS
I. Corelatia dintre legatura chimica, structura si
proprietatile materialelor
II. Termodinamica proceselor chimice
III. Cinetica reactiilor chimice
IV. Electrochimie
V. Coroziune
 BIBLIOGRAFIA
1. C.Pirvu, Chimie generală- noţiuni fundamentale, Ed. Printech,
2009
2. I. Rau si S.A. Popescu, General Chemistry, Ed. Printech, 2009
3. B. Popescu şi I. Demetrescu, Chimie, Ed. Bren, 2000;
4. B. Popescu, M. D. Ioniţã, Chemistry, Ed. Matrix Rom, Bucureşti,
2005;
5. St. Perişanu, Chimie pentru ingineri nechimisti, Ed. Politehnica
Press Bucureşti, 165 pg., 2008 reeditare;
6. S. Mihai, Chimia pentru nechimişti, 2005.
7. P. W. Atkins, Julio de Paula, Tratat de Chimie Fizică, Ed. Agir
2005;
8. E. Jurconi, B. Popescu, C. Nicolescu, D. Ionescu, Probleme de
chimie generală, Ed. Printech 2000;
9. G. T. Tihan, N. Badea, M. D. Ioniţă, ”Aplicaţii de laborator şi
probleme de chimie pentru facultăţile de profil mecanic”, Ed.
Politehnica Press, 2009;
 Aplicatii practice – L026
• Lucrari practice de:
– Termodinamica proceselor chimice
– Echilibru chimic
– Cinetica reactiilor chimice
– Procese electrochimice
• Pile galvanice
– Coroziune
• Metode de protectie impotriva coroziunii
 NOTAREA
VERIFICARE PE PARCURS
• Lucrare I – 40 % (sapt. 8 sau 9)
• Lucrare II – 20 % (sapt. 13)
• Nota laborator – 30 % (min. 5)
• Prezenta activa – 10 %
Lucrarea I – 40 %

• Saptamana 8 sau 9
• Parte teoretica
• Aplicatii numerice
• Capitolele I si II
Lucrarea II – 20 %

• Saptamana 13
• Parte teoretica
• Aplicatii numerice
• Capitolele III si IV
Aplicatii practice – 30 %
• Colocviu laborator (ultima
sedinta de laborator)

• Obligatoriu

• Nota minima: 5
Nota 8
Nota 4
Restanta
- toamna
Restanta
- toamna
 Restanta
• Refacerea ambelor lucrari (teorie +
aplicatii numerice)
REGULAMENT
Intrebari ???
 CORELAŢIA DINTRE LEGĂTURA CHIMICĂ,
STRUCTURA ŞI PROPRIETĂŢILE MATERIALELOR

Stuctură Proprietăţi fizico- Materiale

Atom Legături
chimice chimică chimice
• STRUCTURA ATOMULUI
• Atom - cea mai mică particulă a unui element care nu
poate fi divizată prin metode chimice.
• Atomul - formaţiune complexă: nucleu central dens(+) în
jurul căruia gravitează electroni(-).
• Nucleul - alcătuit din particule elementare numite nucleoni
(protoni - încărcaţi pozitiv şi neutroni – neutri din punct de
vedere electric).
• Sarcinile electrice ale protonilor şi electronilor sunt
diferite dar egale în valoare absolută în cazul atomilor
neutri.→ atomul este neutru din punct de vedere
electric.
 masa=1 u.a.m., sarcina masa=1 u.a.m.,
+1, notatie p+ sarcina 0, notatie n0

masa=0(neglijabila), sarcina -1, notatie e- . Electronii se deplaseaza cu viteze foarte mari,

rotindu-se simultan in jurul nucleului(determinand o zona numita nor electronic) si in jurul propriei
axe(miscare de spin).; Electronul participa efectiv la fenomenele chimice, putand fi cedat de un
atom si acceptat de alt atom.
          Invelisul electronic are masa neglijabila.
Un atom poate avea maxim 7 straturi electronice(nivele energetice), notate de la nucleu spre
exterior: 1,2,3... sau K,L,M..., energia acestora crescand de la 1(K) la 7(Q), adica de la nucleu
spre ultimul strat.
• Reguli de ocupare a straturilor cu electroni:
•           - electronii tind sa ocupe straturile cu energie minima;
•           - nr. maxim de electroni dintr-un strat se calculeaza cu
relatia: Nmax = 2n2, unde n este nr. stratului.
• Electronul distinctiv = electronul care deosebeste atomul unui
element de cel precedent(ultimul electron al atomului).
• Configuratii stabile:
• -        dublet - 2 electroni pe stratul K, care sa fie ultimul
• -        octet - 8 electroni pe ultimul strat.
• Numere ce caracterizeaza atomii elementelor:
• Nr. atomic = Z = nr. protonilor = nr. electronilor = nr. casutei din
Sistemul Periodic in care se afla elementul (nr. de ordine) =
sarcina nucleului = sarcina invelisului electronic.
• Nr. de masa = A = nr. nucleonilor = nr. protonilor + nr.
neutronilor = Z + nr. Neutronilor.
Ocuparea cu electroni a orbitalilor se produce urmând trei reguli:
1. Se ocupa mai întâi orbitalii cu energia cea mai scazuta: 1s → 2s → 2p →
3s→ 3p →4s → 3d ... (orbitalul 4s are energie mai scazuta decât 3d).

2. Electronii se rotesc în jurul axei proprii (spin), iar rotația se poate produce în
doua sensuri, fapt reprezentat prin doua sageți: sus (↑) și jos (↓). Doar doi
electroni pot ocupa un orbital, și ei au spin opus (principiul de excluziune al lui
Pauli¸ vezi figura 2).
3. Daca sunt disponibili mai mulți orbitali cu aceeași energie (ex. cei trei orbitali
p), se ocupa cu câte un electron fiecare orbital pâna când toți orbitalii sunt
semi-ocupați, și apoi se ocupa cu cel de-al doilea electron (regula lui Hund).
configurația în stare fundamentala a unui atom reprezinta o lista a orbitalilor
ocupați cu electroni în atomul respectiv. De ex., hidrogenul are configurația
electronica 1s1 , iar carbonul (care are șase electroni) are configurația 1s2
2s2 2p2 (sau 1s2 2s2 2px 1 2py 1 ). Numarul de electroni din fiecare orbital
este notat ca exponent.
Prin combinare chimica atomii isi modifica straturile exterioare de electroni,
realizand configuratii mai stabile, identice cu ale gazelor nobile sau
apropiate de acestea. Prin formarea legaturilor chimice se elibereaza
energie, iar pentru ruperea lor se consuma energie.
Exista tipuri generale de legaturi chimice, adica modalitati de realizare a
configuratiilor stabile ale atomilor: legatura ionica si legatura covalenta.
 RELAŢIA DINTRE STRUCTURA ATOMULUI ŞI LOCUL
ELEMENTULUI ÎN SISTEMUL PERIODIC

• Structura învelişului electronic al atomului → poziţia

elementului în sistemul periodic

• Numărul grupei → numărul electronilor de valenţă =

electronii de pe ultimul strat în curs de completare

• Numărul perioadei → numărul de straturi electronice