Universitatea Tehnica “Gheorghe Asachi”, Iasi

Facultatea de Inginerie Electrica, Energetica si Informatica Aplicata

Proiect la Managementul Creativitatii

Descoperirea Penicilinei

Studenta: Ciceu Madalina-Mariana

Grupa 6606
16 Noiembrie 2021
1.Introducere

Penicilina este un antibiotic care este folosit pentru tratarea infecţiilor bacteriene.
Penicilina este unul dintre membrii clasei antibioticelor şi care este folosită pe scară largă
pentru tratarea infecţilor bacteriene. Descoperirea acesteia marchează un moment foarte
important în evoluţia medicinei moderne, ajutând la tratarea unor infecţii precum
pneumonia, turbeculoza, febra reumatică sau gonoreea.
 2. Descoperirea penicilinei

Descoperirea penicilinei îi este atribuită lui Alexander Fleming, bacteriolog din Londra, care a
descoperit că unul dintre vasele sale Petri care conţinea urme de stafilococ a fost infestat cu o
specie de fungi numită Penicilinum Notatum. Acesta din urmă reuşind să blocheze dezvoltarea
naturală a stafilococului. Fleming a obţinut un extract din acest fungi pe care l-a numit
„penicilină”. Testele ulterioare au arătat că acest extract poate fi folosit împotriva infecţiilor.
„Atunci când m-am trezit în zorii zilei de 28 septembrie 1928, clar nu plănuiam să
revoluţionez medicina, descoperind primul antibiotic din lume. Dar se pare că asta am făcut”, şi-a
notat Alexander Fleming în notiţele propii în legătură cu descoperirea sa.
3. Drumul anevoios spre schimbarea medicine
Fleming nu avea nici resursele necesare în laboratorul său din St. Mary și nici nu era
specializat în chimie, așadar nu era capabil să facă singur următorul pas spre a descoperi
cum poate fi folosită penicilina. Astfel, Fleming a apelat Dr. Howard Florey, un expert de
la Universitatea Oxford. Acesta avea relații înalte printre birocrații vremii și putea obține
finanțări importante pentru a-și putea duce studiul la bun sfârșit. În plus, doctorul era
maestru în administrarea laboratoarelor gigantice, și a oamenilor de știință ce lucrau în
acestea.
Unul dintre cei mai buni angajați ai lui Florey a fost Dr. Ernst Chain, care s-a luptat
constant pentru atribuirea meritului dezvoltării penicilinei. În ciuda controverselor, cei doi
au produs o serie de culturi de mucegai din care au extras antibioticul minune.
 În vara anului 1940, studiul acestora s-a concentrat pe 50 de șoareci care au fost
infectați cu streptococi mortali. Jumătate dintre aceștia au murit de septicemie, în timp ce
restul, care au fost injectați cu penicilină, au supraviețuit.

Doctorii au ajuns la concluzia că au acumulat toate informațiile necesare pentru a

putea începe să testeze antibioticul pe oameni. Totuși, aceștia întâmpinau o problemă: cum
să producă suficientă penicilină pură pentru a trata oamenii? Pentru a obține cantitatea
necesară care să poată trata un singur om, aceștia ar fi trebuit să cultive 2.000 de litri de
cultură lichidă de mucegai.
 4.Cum a ajuns penicilina să fie produsă în masa

O altă figură importantă din laboratorul lui Fleming a fost Dr. Normal Heatley, care lucra la
un mod prin care penicilina să poată fi produsă în masă. Acesta folosea orice container posibil
pentru a crește culturi lichide de mucegai din care să extragă substranța magică. Astfel, acesta a
creat un fel de fabrică de mucegai, care a condus către producția de antibiotice moderne de astăzi.
În vara anului 1941, Florey și Heatley au părăsit Marea Britanie și au traversat Atlanticul
pentru a lucra cu oamenii de știință din Statele Unite pentru a dezvolta un mod prin care
medicamentul minune să fie produs în masă.
 Fiind conștienți că soiul de mucegai Penicillium notatum nu ar putea produce suficientă
substanță curativă, aceștia au început să caute o specie de mucegai mai productivă. Astfel, într-o
zi, o asistentă din laborator a venit cu un pepene galben care era acoperit cu un soi de mucegai
galben. Surpinzător, acesta s-a dovedit a fi Penicillium chrysogeum și putea produce de 200 de
ori mai multă penicilină. Așadar, specia a suferit mutații cu raze X și a ajuns să producă de o mie
de ori mai multă penicilină decât prima specie de mucegai descoperită de Fleming.

Descoperirea a venit la fix, având în vedere că în Statele Unite se desfășura Al Doilea

Război Mondial, iar principalul factor de deces era constituit din răni infectate. Astfel, din
ianuarie până în mai 1942 au fost produse 400 de milioane de flacoane cu penicilină pură, iar
până la finalul războiului, companiile farmaceutice din State produceau 650 de miliarde de
unități pe lună.
 6. Folosirea penicilinei

Atunci când este administrată unui pacient, penicilina acţionează prin omorârea şi/sau
împiedicarea bacteriilor să crească şi multiplice. Pentru a face asta, penicilina atacă pereţii
celulari ai microbilor, contribuind la moartea acestora şi, implicit, la vindecarea oamenilor.
7. Efectele adverse

Unul dintre cel mai importante efecte adverse ale penicilinei este legat de alergii. Unii
dintre indivizi suferă de mâncărimi, iritaţii, erupţii de piele şi chiar şoc anafilactic, una
dintre cele mai periculoase manifestări ale alergiei.
De asemenea, o parte dintre efectele adverse ale antibioticelor provin din utilizarea lor
nechibzuită sau din auto-medicaţie. Astfel, deşi penicilina reuşeşte să elimine mare parte
dintre bacteriile din corp, există cazuri în care un număr restrâns reuşeşte să
supraviaţuiască şi să se multiplice în continuare. Astfel de situaţii solicitând administrarea
unor antibiotice şi mai puternice.
Din această cauză, de-a lungul timpului, cercetătorii par a se fi angajat într-o
competiţie cu bacteriile, producând antibiotice mai puternice ca răspuns la adaptarea
bacteriilor la generaţiile anterioare de medicamente.
8. Concluzie

Penicilina – este considerata cea mai mare descoperire, absolut întâmplătoare, cu o

imensa aplicabilitate in medicina. Descoperirea acestui antibiotic îi este atribuită omului de
știință scoțian, Sir Alexander Fleming, laureat al Premiului Nobel.
Descoperirea acesteia marchează un moment foarte important în evoluţia medicinei
moderne, ajutând la tratarea mai multor infecţii.